Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acerat

acerat

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acerat

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACERAT s.n. (Ban.) Aşteptare. Acsĕratul. Expectatio. AC, 326. Etimologie: acera. Vezi şi acera.

Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali, Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987

MACERÁT, -Ă, maceraţi, -te, adj. Care a fost supus macerării, care a suferit un proces de macerare. – V. macera.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LACERÁT, -Ă, laceraţi, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăţi. – V. lacera.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACERÁT adj. (pop.) plămădit. (Frunze ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

lacerát adj. m., pl. laceráţi; f. sg. lacerátă, pl. laceráte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

LACERÁT, -Ă adj. 1. (Liv.) Sfâşiat, rupt. 2. (Despre frunze, ţesuturi) Cu marginile crestate în mod neuniform şi neregulat. [Cf. fr. lacéré, lat. laceratus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACERATÓR s. n. recipient pentru macerare. (< fr. macérateur)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACERATÓR, maceratoare s.n. Recipient folosit pentru macerare. – Din fr. macérateur.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

maceratór s. n., pl. maceratoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MACERÁTOR s.n. Recipient folosit pentru macerare. [< fr. macérateur].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACERATÉRIU s.m. Mamifer fosil neozoic, strămoş al rinocerului, caracterizat prin absenţa cornului. [Var.: acerathérium s.m.] – Cuv. lat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

aceratériu s. m. [-riu pron. -riu], art. aceratériul

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACERATÉRIU s.m. Mamifer fosil neozoic, asemănător cu rinocerul, însă lipsit de corn. [Pron. -riu, scris şi aceratherium < fr. aceratherium, cf. gr. a – fără, keras – corn, therion – fiară].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACERATÉRIU s. m. mamifer fosil asemănător cu rinocerul. (< lat. aceratherium)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DILACERATÓR s. n. aparat pentru fărâmiţarea reziduurilor grosiere din apele uzuale. (< fr. dilacérateur)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

dilaceratór s. n., pl. dilaceratoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

DILACERATÓR s.n. Aparat-grătar şi tocător pentru reziduuri şi pentru substanţe grosiere din apele uzate. [< fr. dilacérateur].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACERATHÉRIUM s.n. v. acerateriu.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX