Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » aceti

aceti

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

aceti

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACETI- v. aceto-.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETI- elem. acet(o)-.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACÉTIC, -Ă, acetici, -ce, adj. (În sintagmele) Acid acetic = acid organic obţinut sintetic sau prin oxidarea alcoolului etilic, care se prezintă ca un lichid incolor, cu miros înţepător şi este folosit în industria coloranţilor, farmaceutică, în alimentaţie etc. Fermentaţie acetică = fermentaţie care transformă alcoolul etilic în acid acetic, folosită la fabricarea oţetului. Aldehidă acetică = lichid incolor cu miros înţepător, folosit la prepararea acidului acetic, a acetatului de etil, în industria chimică de sinteză etc.; acetaldehidă. – Din fr. acétique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACETÍL, acetili, s.m. Radical organic monovalent, derivat de la acidul acetic. – Din fr. acétyle.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acétic adj. m., pl. acétici; f. sg. acétică, pl. acétice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetíl s. m., pl. acetíli

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETÍL ~i m. chim. Radical organic monovalent, derivat de la acidul acetic. /<fr. acétyle

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÉTI//C ~că (~ci, ~ce): Acid ~ lichid incolor, cu miros înţepător, folosit în industria farmaceutică. Fermentaţie ~că fermentaţie care dă naştere oţetului. /<fr. acétique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÉTIC, -Ă adj. (Chim.) Acid acetic = acid organic, rezultat din oxidarea alcoolului etilic; fermentaţie acetică = proces de fermentaţie prin care ia naştere oţetul; aldehidă acetică = lichid incolor cu miros înţepător, folosit în industria materiilor colorante, a parfumurilor etc.; acetaldehidă. [< fr. acétique, cf. lat. acetum – oţet].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETÍL s.m. (Chim.) Radical organic monovalent, derivat de la acidul acetic. [< fr. acétyle].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

taceti mah

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACETÍL s. m. radical organic monovalent, din acidul acetic. (< fr. acétyle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACÉTIC, -Ă adj. de natura oţetului. o acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie ~ă = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic. (< fr. acétique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZACÉTIE, zacétii, s.f. (Înv.) Procreare, naştere. (din sl. začatije)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

aracetín s.n. Substanţă cleioasă cu care se lipesc obiecte din diferite materii. (< aracet + -in)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETIFICÁ, acetífic, vb. I. Tranz. A transforma alcoolul etilic în acid acetic. – După fr. acétifier.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACETILÁRE, acetilări, s.f. Proces chimic de introducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic. – Din acetil.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acetificá vb., ind. prez. 3 sg. acetífică

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetiláre s. f., g.-d. art. acetilării; pl. acetilări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACETIFICÁ pers. 3 se acetífică tranz. (alcool etillic) A transforma în acid acetic. /<fr. acétifier

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETIFICÁ vb. I. tr., refl. (Despre alcoolul etilic) A (se) transforma în acid acetic. [Cf. fr. acétifier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETILÁRE s.f. Reacţie de introducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic. [Cf. fr. acétylation].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETIFICÁ vb. tr., refl. (despre alcoolul etilic) a (se) transforma în acid acetic. (< fr. acétifer)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETILÁRE s. f. introducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic. (după fr. acétylation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETILÉNĂ s.f. Gaz incolor, cu miros de usturoi, otrăvitor în cantităţi mai mari, având numeroase folosiri în industrie, la iluminat şi la sudură oxiacetilenică. – Din fr. acétylène.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACETILÚRĂ, acetiluri, s.f. Derivat al hidrocarburilor acetilenice. – Din fr. acétylure.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CLORACÉTIC adj. acid ~ = acid prin substituirea unui atom de clor cu unul de hidrogen din acidul acetic. (< fr. chloracétique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETILÉNĂ s. v. alchină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acetilénă s. f., g.-d. art. acetilénei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetilúră s. f., g.-d. art. acetilúrii; pl. acetilúri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetimétru s. n., pl. acetimétre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETILÉNĂ f. Gaz incolor, folosit în industria chimică, la iluminat şi la sudură. Lampă cu ~. [G.-D. acetilenei] /<fr. acétylene

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETILÉNIC, -Ă adj. (Despre compuşi chimici) Derivat din acetilenă. [< fr. acétylénique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETIMÉTRU s.n. Instrument cu care se măsoară tăria oţelului; acetometru. [< fr. acétimètre].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETILÉNIC, -Ă, acetilénici, -e, adj. ~ ♦ Hidrocarburi acetilenice = alchine.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SPERMACÉTI s.n. Ceară obţinută din craniul de balenă, de delfin şi din craniul şi grăsimea de caşalot, folosită în industria cosmetică şi la fabricarea lumânărilor; cetaceum; (pop.) spermanţet. [< fr. spermaceti, cf. gr. sperma – sămânţă, lat. cetus – balenă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETILÉNĂ s.f. Gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă, folosindu-se la iluminat, la sudură etc. [< fr. acétylène].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETILÚRĂ s.f. Derivat al hidrocarburilor acetilenice. [< fr. acetylure].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETIMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea tăriei oţetului; acetometru. (< fr. acetimètre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETILÚRĂ s. f. derivat al acetilenei cu un metal. (< fr. acétylure)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETILÉNĂ s. f. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă. (< fr. acétylène)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETIFICÁRE s.f. Acţiunea de a acetifica. – V. acetifica.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acetificáre s. f., g.-d. art. acetificării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fenacetínă s. f. (sil. mf. fen-), g.-d. art. fenacetínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

AMINOACÉTIC adj. acid ~ = glicocol. (< fr. amino-acétique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETIFICÁRE s.f. Acţiunea de a (se) acetifica. [< acetifica].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETILACÉTIC adj. (Chim.; în sintagma) Acid acetilacetic = acid instabil care se descompune în acetonă şi bioxid de carbon. – Din fr. acétylacétique.

Supliment DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1988

acetilacétic adj. m., pl. acetilacétici

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

OXIACETILÉNIC, -Ă, oxiacetilenici, -ce, adj. De oxiacetilenă. ♢ Sudură oxi-acctilenică = procedeu de sudură în care flacăra este întreţinută de combinaţia dintre oxigen şi acetilenă. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxiacétylénique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OXIACETILÉNĂ s.f. (Chim.) Combinaţie a acetilenei cu oxigen. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxyacétylène.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

oxiacetilenă s. f. (sil. -xi-a-), g.-d. art. oxiacetilénei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oxiacetilénic adj. m., pl. oxiacetilénici; f. sg. oxiacetilénică, pl. oxiacetilénice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETILCOLÍNĂ s.f. (Chim.) Substanţă organică secretată de terminaţiile fibrelor nervoase. [< fr. acétylcholine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OXIACETILÉNĂ s. f. combinaţie a acetilenei cu oxigen. (< fr. oxyacétylène)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OXIACETILÉNIC, -Ă adj. referitor la oxiacetilenă. o sudură ~ă = procedeu de sudură cu flacăra întreţinută de oxigen şi acetilenă. (< fr. oxyacétylénique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETILSALICÍLIC adj. (În sintagma) Acid acetilsalicilic – medicament folosit în stările gripale pentru proprietăţile sale febrifuge şi analgezice; aspirină. – Din fr. acétylsalicylique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACETILCELULÓZĂ s. v. acetat de celuloză.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acetilsalicílic adj. m., pl. acetilsalicílici

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETILCELULÓZĂ s.f. (Chim.) Ester acetic al celulozei; acetat de celuloză. [< fr. acétylcellulose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETILSALICÍLIC adj. m. Acid acetilsalicilic = medicament febrifug şi analgezic, folosit în stările gripale, care constituie substanţa de bază a aspirinei. [< fr. acétylsalicylique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETILCELULÓZĂ s. f. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puţin inflamabilă decât nitroceluloza. (< fr. acétylcellulose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETILSALICÍLIC adj. acid ~ = pulbere albă, medicament febrifug şi analgezic, obţinută prin acetilarea acidului salicilic; aspirină. (< fr. acétylsalicylique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETILURĂ DE CÁLCIU s. v. carbid.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX