aceto

aceto

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACETO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „acid acetic”. [Var. aceti-. / < fr. aceto-, cf. lat. acetum – oţet].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACET(O)-/ACETI- elem. „acid acetic”. (< fr. acét/o/-, acéti-, cf. lat. acetum, oţet)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETON- elem. „acetonă”. (< fr. acéton-, cf. lat. acetum, oţet)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETOFÁN s.n. Folie transparentă folosită ca suport pentru desenele animate. – Din fr. acétophane.

Supliment DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1988

ACETÓNĂ, acetone, s.f. Lichid incolor, volatil, inflamabil, folosit ca solvent în industrie. – Din fr. acétone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACETÓNĂ s. (CHIM.) dimetilcetonă, propanonă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acetofán s. n., pl. acetofáni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetónă s. f., g.-d. art. acetónei; pl. acetóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetóză s. f., g.-d. art. acetózei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETÓN//Ă ~e f. Lichid incolor, volatil, folosit ca dizolvant în industria de lacuri şi vopsele. /<fr. acétone

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETÓNĂ s.f. Lichid incolor, cu miros plăcut, foarte volatil, care rezultă din distilarea unui acetat şi este folosit ca dizolvant pentru materii grase, lacuri etc. // (În forma aceton-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „acetonă”. [Cf. fr. acétone, engl. acetone].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETÓZĂ s. f. boală la rumegătoare determinată de prezenţa în exces de corpi cetonici în organism. (< fr. acétose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETÓNĂ s. f. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri şi vopsele etc. (< fr. acétone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETOFÁN s. n. folie transparentă din material plastic, pentru conturarea şi colorarea imaginilor filmului de animaţie. (< fr. acétophane)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

*acetofán s. n.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!acetónă s. f., g.-d. art. acetónei

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

SALACETÓL s. (FARM.) salantol, salicilacetol, salicilacetonă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETONEMÍE s.f. Prezenţă anormală a acetonei în sânge, mai ales la bolnavii de diabet. – Din fr. acétonémie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACETONURÍE s.f. Prezenţă a acetonei în urină, întâlnită în diabet, în stările de inaniţie etc. – Din fr. acétonurie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acetonémic adj. m., pl. acetonémici; f. sg. acetonémică, pl. acetonémice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetonemíe s. f. (sil. mf. -ton-), art. acetonemía, g.-d. acetonemíi, art. acetonemíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetonuríe s. f. (sil. mf. -ton-), art. acetonuría, g.-d. acetonuríi, art. acetonuríei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETONEMÍE f. Prezenţă a acetonei în sânge (întâlnită în diabet). /<fr. acétonémie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETONURÍE f. Prezenţă a acetonei în urină (întâlnită în diabet, în stările de inaniţie etc.). /<fr. acétonurie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETOMÉTRU s.n. Acetimetru. [< fr. acétomètre].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETONÉMIC, -Ă adj. Referitor la acetonemie. [< fr. acétonémique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETONEMÍE s.f. (Med.) Prezenţa acetonei în sânge. [Gen. -iei. / < fr. acétonémie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETONURÍE s.f. (Med.) Prezenţa acetonei în urină. [Gen. -iei. / < fr. acétonurie, cf. fr. acétone – acetonă, gr. ouron – urină].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETONEMÍE s. f. prezenţa acetonei sau a altor corpi cetonici în sânge. (< fr. acétonémie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETONURÍE s. f. prezenţa acetonei în urină. (< fr. acétonurie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETOMÉTRU s. n. acetimetru. (< fr. acétomètre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETOLÍZĂ s. f. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic şi anhidridă acetică. (< fr. acétolyse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

!acetonemíe (-to-ne-/-ton-e-) s.f., art. acetonemía, g.-d. acetonemíi, art. acetonemiéi

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!acetonuríe (-to-nu-/-ton-u-) s. f., art. acetonuría, g.-d. acetonuríi, art. acetonuríei

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

ACETONITRÍL s. v. nitril acetic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETOBACTÉR n. Bacterie care transformă vinul în oţet. /<fr. acétobacter

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETOBACTÉR s.n. Bacterie care transformă alcoolul în acid acetic. [< fr. acétobacter].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETONITRÍL s.m. Nitril acetic. [< fr. acétonitrile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETOBACTÉR s. n. bacterie nepatogenă care transformă alcoolul în acid acetic. (< engl. acetobacter)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETOBUTIRÁT, acetobutiraţi, s.m. (În sintagma) Acetobutirat de celuloză = ester mixt al celulozei, folosit la fabricarea fibrelor de celuloză, a lacurilor, emailurilor etc. – Din fr. acétobutyrate.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACETOFENÓNĂ, acetofenone, s.f. Cetonă mixtă cu miros plăcut, solubilă în apă şi în eter, folosită în industria farmaceutică şi a parfumurilor. – Din fr. acétophénone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acetobutirát s. m., pl. acetobutiráţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetofenónă s. f., g.-d. art. acetofenónei; pl. acetofenóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETOFENÓNĂ s.f. Lichid incolor cu miros aromatic, folosit în industria farmaceutică şi în parfumerie. [< fr. acétophénone].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETOFENÓNĂ s. f. cetonă mixtă, lichid incolor cu miros aromatic, solubil în alcool şi eter, folosit în industria parfumurilor. (< fr. acétophénone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETOBUTIRÁT s. m. ~ de celuloză = ester mixt al celulozei, la fabricarea fibrelor de celuloză, a lacurilor etc. (< fr. acétobutyrate)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SALICILACETÓL s. salacetol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BROMOACETÓNĂ s. f. produs rezultat din acţiunea bromului asupra acetonei. (< fr. bromacétone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETOCELULÓZĂ s.f. Acetilceluloză. [< fr. acétocellulose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SALICILACETÓNĂ s. salacetol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETOARSENIT DE CÚPRU s. v. verde de Paris.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002