Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » aceton

aceton

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

aceton

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACETON- elem. „acetonă”. (< fr. acéton-, cf. lat. acetum, oţet)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETÓNĂ, acetone, s.f. Lichid incolor, volatil, inflamabil, folosit ca solvent în industrie. – Din fr. acétone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACETÓNĂ s. (CHIM.) dimetilcetonă, propanonă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acetónă s. f., g.-d. art. acetónei; pl. acetóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETÓN//Ă ~e f. Lichid incolor, volatil, folosit ca dizolvant în industria de lacuri şi vopsele. /<fr. acétone

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETÓNĂ s.f. Lichid incolor, cu miros plăcut, foarte volatil, care rezultă din distilarea unui acetat şi este folosit ca dizolvant pentru materii grase, lacuri etc. // (În forma aceton-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „acetonă”. [Cf. fr. acétone, engl. acetone].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETÓNĂ s. f. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri şi vopsele etc. (< fr. acétone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

!acetónă s. f., g.-d. art. acetónei

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

ACETONEMÍE s.f. Prezenţă anormală a acetonei în sânge, mai ales la bolnavii de diabet. – Din fr. acétonémie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACETONURÍE s.f. Prezenţă a acetonei în urină, întâlnită în diabet, în stările de inaniţie etc. – Din fr. acétonurie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acetonémic adj. m., pl. acetonémici; f. sg. acetonémică, pl. acetonémice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetonemíe s. f. (sil. mf. -ton-), art. acetonemía, g.-d. acetonemíi, art. acetonemíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetonuríe s. f. (sil. mf. -ton-), art. acetonuría, g.-d. acetonuríi, art. acetonuríei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETONEMÍE f. Prezenţă a acetonei în sânge (întâlnită în diabet). /<fr. acétonémie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETONURÍE f. Prezenţă a acetonei în urină (întâlnită în diabet, în stările de inaniţie etc.). /<fr. acétonurie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETONÉMIC, -Ă adj. Referitor la acetonemie. [< fr. acétonémique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETONEMÍE s.f. (Med.) Prezenţa acetonei în sânge. [Gen. -iei. / < fr. acétonémie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETONURÍE s.f. (Med.) Prezenţa acetonei în urină. [Gen. -iei. / < fr. acétonurie, cf. fr. acétone – acetonă, gr. ouron – urină].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETONEMÍE s. f. prezenţa acetonei sau a altor corpi cetonici în sânge. (< fr. acétonémie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETONURÍE s. f. prezenţa acetonei în urină. (< fr. acétonurie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

!acetonemíe (-to-ne-/-ton-e-) s.f., art. acetonemía, g.-d. acetonemíi, art. acetonemiéi

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!acetonuríe (-to-nu-/-ton-u-) s. f., art. acetonuría, g.-d. acetonuríi, art. acetonuríei

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

ACETONITRÍL s. v. nitril acetic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETONITRÍL s.m. Nitril acetic. [< fr. acétonitrile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BROMOACETÓNĂ s. f. produs rezultat din acţiunea bromului asupra acetonei. (< fr. bromacétone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SALICILACETÓNĂ s. salacetol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX