Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » achita

achita

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

achita

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACHITÁ, achít, vb. I. 1. Tranz. A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată. 2. Tranz. şi refl. A(-şi) plăti, a(-si) îndeplini o obligaţie materială sau morală. ♢ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfârşit o obligaţie. 3. Tranz. (Arg.) A omorî, a ucide. – Din fr. acquitter.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

A achita ≠ a acuza, a condamna, a învinovăţi, a osândi

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACHITÁ vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACHITÁ vb. 1. (JUR.) (înv.) a slobozi. (Judecătorul l-a ~ pe inculpat.) 2. a lichida, a onora, a plăti, (înv. şi pop.) a număra, (înv. şi reg.) a plini, (înv.) a răfui, a răspunde, (grecism înv.) a exoflisi. (Şi-a ~ datoria.) 3. a depune, a plăti, a vărsa. (A ~ în termen rata.) 4. a scăpa. (S-a ~ de o mare obligaţie.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

achitá vb., ind. prez. 1 sg. achít, 3 sg. şi pl. achítă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE ACHITA A ACHIPUÍ achípui tranz. pop. (persoane, obiecte) A atinge uşor cu degetele (pentru a se convinge că există); a pipăi. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACHITÁ achít tranz. 1) (mărfuri, pierderi, datorii etc.) A compensa în bani sau în natură; a plăti. 2) (persoane) A declara ca fiind nevinovat (printr-o decizie judiciară). 3) fam. A lipsi de viaţă (premeditat sau întâmplător); a ucide; a omorâ. /<fr. acquitter

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE ACHITÁ mă achít intranz. A se elibera (de o obligaţie materială sau morală). ~ de o datorie. /<fr. aquitter

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACHITÁ vb. 1. A plăti 2. A absolvi în justiţie 3. (Arg.) A omorî, a ucide -Din fr. acquitter

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACHITÁ vb. I. 1. tr. (Rar) A declara liber (de o datorie, de o sarcină); a declara nevinovat pe cineva, a scoate din culpă. 2. tr., refl. A(-şi) plăti, a(-şi) lichida o datorie. ♢ refl. A se achita de ceva = a înfăptui, a îndeplini (ceva). 3. tr. (Fam.) A ucide, a omorî. [< fr. acquitter].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACHITÁ vb. I. tr. 1. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă. 2. (fam.) a ucide. II. tr., refl. a(-şi) plăti o datorie. o a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva). (< fr. acquitter)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

achitá (achitát, achitát), vb. 1. A plăti 2. A absolvi în justiţie 3. (Arg.) A omorî, a ucide. < Fr. acquitter. Din fr. acquit provine rom. achiu „prima bilă de la biliard” şi alteori „tac de biliard”; al doilea sens se explică prin rus. kij, de aceeaşi provenienţă (Bogrea, Dacor. II, 653). Cf. it. acchittare şi acchitto, ca termeni de biliard.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

achita, achit v.t. a omorî (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACHITÁT, -Ă, achitaţi, -te, adj. 1. Care a fost declarat nevinovat prin hotărâre judecătorească. 2. Plătit. – V. achita.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Achitat ≠ neachitat

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACHITÁT adj. v. asasinat, omorât, suprimat, ucis.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACHITÁRE, achitări, s.f. Acţiunea de a (se) achita şi rezultatul ei. – V. achita.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACHITÁRE s. v. asasinare, omorâre, suprimare, ucidere.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACHITÁRE s. 1. lichidare, onorare, plată, plătire, (înv.) răspundere. (~ unei datorii.) 2. depunere, plată, vărsare. (~ ratei în termen.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

achitáre s. f., g.-d. art. achitării; pl. architări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACHITÁRE s.f. Acţiunea de a (se) achita şi rezultatul ei. [< achita].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Neachitat ≠ achitat

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NEACHITÁT adj. neplătit. (Datorie ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NEACHITÁRE s. neplată. (~ datoriei.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX