Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » achiu

achiu

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

achiu

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACHÍU1, achii, s.m. (Bot.: înv.) Ţelină1. – Cf. lat. a p i u m.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACHÍU2, achiuri, s.n. 1. Bilă de încercare la jocul de biliard, care urmează să stabilească persoana care începe partida. 2. Tac2. – Din fr. acquit.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÁCHIU s. v. ţelină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACHÍU s. v. tac.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

achíu (bot.) s. m., art. achíul; pl. achíi, art. achíii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

achíu (sport) s. n., art. achíul; pl. achíuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACHÍU s. n. 1. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida. 2. tac. (< fr. acquit)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

!áchiu1 [chiu pron. chĭu] (plantă) (înv.) s.m., art. áchiul; pl. áchii, art. áchiii (-chi-ii)

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

achiu, -e, achii adj. beat (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

RACHÍU, rachiuri, s.n. 1. Nume generic dat diferitelor băuturi alcoolice tari obţinute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate, a cerealelor, sau sintetic, prin diluarea alcoolului cu apă (şi cu esenţe) fără adaos de sirop de zahăr; vinars. 2. Cantitate de rachiu (1) conţinută de un pahar, de o sticlă etc. – Din tc. rakı.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RACHÍU s. (Mold.) holercă, (Transilv. şi Ban.) palincă, (Transilv.) stropşeală, vinars, (glumeţ) agheasmă, (arg.) tabardos. (O cinzeacă de ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

rachíu s. n., art. rachíul; (sorturi, porţii) pl. rachíuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

RACHÍU ~ri n. Băutură alcoolică tare, obţinută prin diluarea cu apă a alcoolului etilic rafinat sau prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri etc.) fermentate. /<turc. raki

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

rachiu; bautura

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

fachíu, fachíuri, s.n. (reg.) ştergar, cârpă purtată de bătrâne.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

rachíu (rachíuri), s.n. – Vinars. – Var. Trans. rachie. Mr. arăchie, megl. răchiie. Tc. raki ‹ arab. araq (Roesler 601; Cihac, II, 302; Şeineanu, II, 298), cf. bg., sb. rakija, ngr. ραϰί, rus. raki, şi direct din arab., fr. arak, it. arac(ca), sp. arac, engl. arrack. – Der. rachier, s.m. (producător de ţuică, distilator); rachiereasă (var. rachieriţă), s.f. (nevastă de rachier); rachigiu, s.m. (înv., producător de ţuică), din tc. rakici; rachierie, s.f. (distilerie); rachiiţă, s.f. (înv., bodegă).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

lulachíu adj. m., f. lulachíe; pl. m. şi f. lulachíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

CARACHIÚL s.m. şi n. v. caracul.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TIRIACHÍU, -ÍE, tiriachii adj. (Înv.) Ameţit (de băutură sau de substanţe narcotice). [Pr.: -ri-a-] – Din tc. tiryaki.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LILIACHÍU, -ÍE, liliachii, adj. De culoarea florii de liliac1; violet(-deschis). [Pr.: -li-a-] – Liliac1 + suf. -iu.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TIRIACHÍU adj. v. indispus, mahmur.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LILIACHÍU adj., s. v. violet.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

liliachíu adj. m. (sil. -li-a), f. liliachíe; pl. m. şi f. liliachíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tiriachíu adj. m. (sil. -ri-a-), f. tiriachíe; pl. m. şi f. tiriachíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

LILIACHÍ//U ~e (~i) Care este de culoarea florii de liliac; violet-deschis; lila. [Sil. -li-a-] /liliac + suf. ~iu

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TIRIACHÍ//U ~e (~i) înv. Care se află în stare de buimăceală (din cauza băuturii); buimăcit. /<turc. tiryaki

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CARACHIÚL s.m. şi n. v. caracul.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BUŞMACHÍU, buşmachii, s.m. (Înv. şi reg.) Pantof de casă; papuc1. – Din rus., ucr. bašmak.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

buşmachíu s. m., art. buşmachíul; pl. buşmachíi, art. buşmachíii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

POLACHIURÍE s. f. urinare frecventă (în cistite). (< fr. pollakiurie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX