Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » achiziţie

achiziţie

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

achiziţie

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACHIZÍŢIE, achiziţii, s.f. 1. Formă de comerţ care constă în procurarea de produse (agroalimentare) sau de materiale (pe calea unor contracte speciale); achiziţionare. 2. Procurare de obiecte rare. ♢ Expr. A face o achiziţie = a procura, în condiţii avantajoase, ceva de pret, un lucru rar. ♦ (Concr.) Bun obţinut prin achiziţie (1). – Din fr. acquisition, lat. acquisitio, -onis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

achizíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. achizíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. achizíţiei; pl. achizíţii, art. achizíţiile (sil. -ţi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACHIZÍŢIE ~i f. 1) Formă de comerţ care constă în procurarea de produse şi materiale pe baza unor contracte speciale; colectare. 2) Procurare de obiecte rare. 3) Obiect dobândit astfel. ♢ A face o ~ a procura un obiect de valoare. [G.-D. achiziţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. acquisition, lat. acquisitio, ~onis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACHIZÍŢIE s.f. 1. Procurare, cumpărare de obiecte (rare) etc.; bunul obţinut prin acest mijloc. 2. Procurare de produse şi de materiale prin unităţi ale comerţului de stat sau cooperatist pe calea unor contracte speciale. [Gen. -iei, var. achiziţiune s.f. / cf. fr. acquisition, lat. acquisitio].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACHIZÍŢIE s. f. 1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obţinut. 2. cumpărare de produse (agroalimentare) şi de materiale prin unităţi ale comerţului de stat sau cooperatist. (< fr. acquisition, lat. acquisitio)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

achiziţie, achiziţii s.f. lucru furat (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

COACHIZÍŢIE s. f. achiziţie comună cu mai multe persoane. (< fr. coacquisition)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

coachizíţie s. f. (sil. co-a-), pl. coachizíţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

COACHIZÍŢIE s.f. Achiziţie comună făcută de mai multe persoane. [Pron. co-a-, gen. -iei. / < fr. coacquisition].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX