Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » achizitor

achizitor

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

achizitor

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACHIZITÓR, -OÁRE, achizitori, -oare, s.m. şi f. Persoană care se ocupă cu procurarea de produse sau de materiale. – Achizi[ţie] + suf. -tor.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACHIZITÓR s. colector. (~ de lapte.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

achizitór s. m., pl. achizitóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACHIZITÓR ~i m. Persoană care se ocupă cu achiziţionarea de produse şi de materiale. /achizi[ţie] + suf. ~tor

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACHIZITÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care se ocupă cu achiziţionarea de produse şi de materiale. [< achizi(ţie) + -tor].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACHIZITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care se ocupă de achiziţionarea de produse şi de materiale. (< germ. Akquisitor)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

achizitor, achizitori s.m. (intl.) hoţ (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

COACHIZITÓR, -OÁRE s. m. f. achizitor care cumpără ceva împreună cu altă persoană. (după fr. coacquéreur)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

coachizitór s. m. (sil. co-a-), pl. coachizitóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

COACHIZITÓR, -OÁRE s.m. şi f. Achizitor care cumpără ceva împreună cu altă persoană, tovarăş de cumpărare. [Pron. co-a-. / < co- + achizitor, după fr. coacquéreur].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX