Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » aci

aci

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

aci

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACÍ adv. v. aici.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ací adv. (în special în expr.: aci...aci, cât pe-aci, de aci înainte/de aici înainte)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÍ adv. 1. Aici, în locul acesta 2. Atunci, în momentul acela Var. acia, acile(a), acice(a) -Din mr. Aţia, istr. Ţia, lat. Eccum hĭc

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ací, adv. – 1. Aici, în locul acesta 2. Atunci, în momentul acela. – Var. acia, acile(a), acice(a). Mr. aţia, istr. ţi(a). Lat. *eccum hῐc (Puşcariu 12; Candrea-Dens., 8; REW 4129; DAR); cf. it. qui, engad. (a)qui(a), v. prov., cat., sp., port. aqui, fr. ici. Pentru varianta acice, Puşcariu 13 propune *eccum hicce; însă poate fi unul din multele rezultate ale întîlnirii lui aci cu aici. – Der. aciaşi, adv. (înv., în acelaşi loc; în acelaşi timp), cu -şi, cf. acelaşi.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ací, adv. – 1. Aici, în locul acesta 2. Atunci, în momentul acela. – Var. acia, acile(a), acice(a). Mr. aţia, istr. ţi(a). < Lat. *eccum hῐc (Puşcariu 12; Candrea-Dens., 8; REW 4129; DAR); cf. it. qui, engad. (a)qui(a), v. prov., cat., sp., port. aqui, fr. ici. Pentru varianta acice, Puşcariu 13 propune *eccum hicce; însă poate fi unul din multele rezultate ale întîlnirii lui aci cu aici. – Der. aciaşi, adv. (înv., în acelaşi loc; în acelaşi timp), cu -şi, cf. acelaşi.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACI s. m. (Ban.) Tîmplar. Faber lignarius. Acs. Ats. LEX. MARS., 224. Etimologie: magh. ács. Cf. a s t a l o ş, t e s l a r.

Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali, Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987

ACÍA adv. v. aici.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACÍD, -Ă, acizi, -de, s.m., adj. 1. S.m. Substanţă chimică, cu gust acru şi miros înţepător, care înroşeste hârtia albastră de turnesol şi care, în combinaţie cu o bază, formează o sare. 2. Adj. (Adesea fig.) Care are proprietăţile unui acid (1), cu gust acru, înţepător. – Din fr. acide, lat. acidus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACÍL, acili, s.m. Radical monovalent al unui acid organic. – Din fr. acil.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACÍN, acine, s.n. Mică dilataţie, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BACI, baci, s.m. 1. Cioban care conduce o stână. 2. Cel care câştigă şi aruncă primul la jocul de arşice. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GACI s.m. pl. Pantaloni largi care fac parte din portul popular specific în regiunea Oaşului. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GACI s. pl. v. indispensabili, izmene.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BACI s. (reg.) sameş, scutar. (Baciul unei stâne.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÍD s. (CHIM., FARM.) acid acetic = acid etanoic; acid acetilsalicilic v. aspirină; acid aminobenzoic v. acid antranilic; acid antimonic = acid hexahidroantimonic; acid antranilic = acid aminobenzoic; acid ascorbic v. vitamina C; acid azotic = acid nitric, (pop.) apă tare, (prin Ban.) apă vie; acid azotos = acid nitros; acid carbolic v. fenol, acid fenic, (înv.) carbol; acid carbonic = (impr.) bioxid de carbon; acid cianhidric = acid prusic; acid citric = acid tartric, sare de lămâie, (pop.) săricică; acid clorhidric = (înv.) spirt-de-sare; acid dietilbarbituric v. veronal; acid ditionos = acid hidrosulfuros; acid etanoic v. acid acetic; acid fenic v. fenol, acid carbolic, (înv.) carbol; acid folic = acid pteroilglutamic; acid fosforic = acid ortofosforic; acid glutamic = glutacid; acid hexahidroantimonic v. acid antimonic; acid hidrosulfuros v. acid ditionos; acid nalidixic v. negram; acid nicotinic v. vitamina PP; acid nitric v. acid azotic; acid nitros v. acid azotos; acid ortofosforic v. acid fosforic; acid ortosilicic v. acid silicic; acid paraaminobenzoic v. vitamina H1; acid paraaminosalicilic v. pas; acid picric = trinitrofenol; acid pirogalic v. pirogalol; acid prusic v. acid cianhidric; acid pteroilglutamic = acid folic; acid rodanhidric v. acid tiocianic; acid silicic = acid ortosilicic; acid sulfhidric v. hidrogen sulfurat; acid sulfocianhidric v. acid tiocianic; acid sulfuric = vitriol; acid sulfuric fumans v. oleum; acid tanic v. tanin; acid tartric v. acid citric; acid tiocianic = acid rodanhidric, acid sulfocianhidric.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acíd s. m., adj. m., pl. acízi; f. sg. acídă, pl. acíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acíl s. m., pl. acíli

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acín s. n., pl. acíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

baci s. m., pl. baci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gaci s. m. pl.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

BACI ~ m. Cioban care conduce o stână. [Monosilabic] /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÍ//D1 ~zi m. Substanţă chimică cu gust acru şi miros înţepător, care înroşeşte hârtia albastră de turnesol, iar în combinaţie cu un metal formează o sare. /<fr. acide, lat. acidus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÍ//D2 ~dă (~zi, ~de) Care are gust acru şi înţepător. Băutură ~dă. /<fr. acide, lat. acidus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÍN s.m. (Anat.) Grup de celule glandulare. ♦ Fund de sac al unui canal glandular. [Var. acinus s.m. / < fr. acinus, cf. lat. acinus – ciorchine de strugure].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACI- Element prim de compunere savantă cu sensul de „bacă”. [< lat. bacca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

saci

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

saci

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

saci

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACÍD s.m. (Chim.) Corp cu gust acru care înroşeşte hârtia albastră de turnesol şi din a cărui combinaţie cu o bază rezultă o sare. // adj. Cu proprietăţi de acid; acru, înţepător. [< fr. acide, cf. lat. acidus – acru].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACÍL s.m. (Chim.) Radical monovalent al unui acid organic. [< fr. acyl].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACÍN s. m. mică formaţie anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor. (< fr., lat. acinus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACÍL s. m. radical monovalent derivat din acizii organici. (< fr. acyl)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACID2(O)-/ACIDI- elem. „acid”. (< fr. acid/o/-, acidi-, cf. lat. acidus, acru)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACÍD1, -Ă I. adj. 1. cu proprietăţi acide. 2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător. II. s. m. substanţă chimică cu gust acru şi miros înţepător, care înroşeşte hârtia albastră de turnesol. (< fr. acide, lat. acidus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BACI- elem. „bacă”. (< engl. bacci-, cf. lat. bacca)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

bací (bací), s.m. – 1. Cioban care conduce o stînă. – 2. Formulă de reverenţă cu care se adresează persoanelor în vîrstă sau de un nivel superior. – 3. La jocul de arşice, copilul care aruncă primul. – Mr. baci, bagi, megl. baci. Origine necunoscută. Opinia predominantă este că avem a face cu un cuvînt de provenienţă orientală, dar anterior contactului cu turcii (ceea ce pare a se adeveri prin prezenţa sa în dialecte, şi de asemenea prin apariţia sa constantă, ca nume de persoană, din sec. XIII; cf. Hasdeu 2296). Ar fi, prin urmare, cuvînt cuman sau turanic (DAR), sau derivat de la iranianul bac (Densusianu, GS, IV, 149). Evident, este dificil de combătut fundamentele acestor opinii, atîta vreme cît nu se poate indica, pe de o parte, etimonul turanic exact, sau, pe de altă parte, calea de pătrundere a cuvîntului iranian. Cert este că termenul se află în toate limbile balcanice slave care înconjoară teritoriul rom. (bg. bač, sb. bač(a), slov., ceh. bača, mag. bacs(i), bacsó, pol. bacza, ca şi ngr. μπάσσιοσ, alb. bats. Însăşi aria de răspîndire a cuvîntului pare a indica provenienţa sa rom., căci numai rom. a fost direct legată de toate limbile menţionate mai sus, şi faptul că acest cuvînt nu se explică prin mijloacele proprii nici uneia din aceste limbi. Totuşi, nu este posibil să-l explicăm, pînă în prezent, numai prin intermediul rom. În ce ne priveşte, şi dat fiind că în orice caz ne aflăm pe terenul fragil al conjecturilor, nu excludem posibilitatea de a se fi conservat în baci un cuvînt autohton, poate cel care corespunde lat. pater şi posibil acelaşi care s-a păstrat în bade. Originea dacică a cuvîntului fusese postulată încă de Hasdeu, Columna lui Traian, 1874, 104. – Celelalte explicaţii vechi par prea puţin plauzibile. După Miklosich, ar fi vorba de un termen sl. care trebuie pus în legătură cu bašta „tată” (Slaw. Elem., 14) şi cu baština „moştenire” (Lexicon, 12), ipoteză greu de susţinut, datorită dificultăţilor fonetice. Şeineanu, II, 42, propunea ca etimon tc. baş „şef”, care la rîndul lui nu poate fi posibil nici din punct de vedere istoric, nici fonetic. Gáldi, Dict., 103, propune mag. ca izvor al rom., poate pe baza hazardatei despărţiri pe care o face DAR la sensul 2 al cuvîntului baci, considerat acolo ca diferit de 1 şi derivat din mag. – Pentru provenienţa rom. a bg. bač, bačjo, bačija, cf. Candrea, Elemente, 401 şi Berneker 37; şi din ngr. μπάσσιοσ, cf. G. Meyer, Neugr. St., II, 76. Rosetti, II, 109, indică numai identitatea rom. cu alb. Der. băcie, s.f. (căşărie; ocupaţia baciului); băcioi, s.m. (baci); băcit, s.n. (dijmă care se plăteşte baciului); băciţă, s.f. (nevasta baciului; femeie care conduce o stînă); băciui, vb. (a prepara brînză; a face pe baciul; a munci într-o doară, a trage chiulul; a conduce).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

bací (-i), s.m. – 1. Cioban care conduce o stînă. – 2. Formulă de reverenţă cu care se adresează persoanelor în vîrstă sau de un nivel superior. – 3. La jocul de arşice, copilul care aruncă primul. – Mr. baci, bagi, megl. baci. Origine necunoscută. Opinia predominantă este că avem a face cu un cuvînt de provenienţă orientală, dar anterior contactului cu turcii (ceea ce pare a se adeveri prin prezenţa sa în dialecte, şi de asemenea prin apariţia sa constantă, ca nume de persoană, din sec. XIII; cf. Hasdeu 2296). Ar fi, prin urmare, cuvînt cuman sau turanic (DAR), sau derivat de la iranianul bac (Densusianu, GS, IV, 149). Evident, este dificil de combătut fundamentele acestor opinii, atîta vreme cît nu se poate indica, pe de o parte, etimonul turanic exact, sau, pe de altă parte, calea de pătrundere a cuvîntului iranian. Cert este că termenul se află în toate limbile balcanice slave care înconjoară teritoriul rom. (bg. bač, sb. bač(a), slov., ceh. bača, mag. bacs(i), bacsó, pol. bacza, ca şi ngr. μπάσσιοσ, alb. bats. Însăşi aria de răspîndire a cuvîntului pare a indica provenienţa sa rom., căci numai rom. a fost direct legată de toate limbile menţionate mai sus, şi faptul că acest cuvînt nu se explică prin mijloacele proprii nici uneia din aceste limbi. Totuşi, nu este posibil să-l explicăm, pînă în prezent, numai prin intermediul rom. În ce ne priveşte, şi dat fiind că în orice caz ne aflăm pe terenul fragil al conjecturilor, nu excludem posibilitatea de a se fi conservat în baci un cuvînt autohton, poate cel care corespunde lat. pater şi posibil acelaşi care s-a păstrat în bade. Originea dacică a cuvîntului fusese postulată încă de Hasdeu, Columna lui Traian, 1874, 104. – Celelalte explicaţii vechi par prea puţin plauzibile. După Miklosich, ar fi vorba de un termen sl. care trebuie pus în legătură cu bašta „tată” (Slaw. Elem., 14) şi cu baština „moştenire” (Lexicon, 12), ipoteză greu de susţinut, datorită dificultăţilor fonetice. Şeineanu, II, 42, propunea ca etimon tc. baş „şef”, care la rîndul lui nu poate fi posibil nici din punct de vedere istoric, nici fonetic. Gáldi, Dict., 103, propune mag. ca izvor al rom., poate pe baza hazardatei despărţiri pe care o face DAR la sensul 2 al cuvîntului baci, considerat acolo ca diferit de 1 şi derivat din mag. – Pentru provenienţa rom. a bg. bač, bačjo, bačija, cf. Candrea, Elemente, 401 şi Berneker 37; şi din ngr. μπάσσιοσ, cf. G. Meyer, Neugr. St., II, 76. Rosetti, II, 109, indică numai identitatea rom. cu alb. Der. băcie, s.f. (căşărie; ocupaţia baciului); băcioi, s.m. (baci); băcit, s.n. (dijmă care se plăteşte baciului); băciţă, s.f. (nevasta baciului; femeie care conduce o stînă); băciui, vb. (a prepara brînză; a face pe baciul; a munci într-o doară, a trage chiulul; a conduce).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

paci s.m. (reg.) par.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

acid nucleic responsabil de tramsmiterea caracterelor ereditare numit acid dezoxiribonucleic

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

acid dezoxiribo nucleic

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

raci, ráciuri, s.n. (reg.) grătar.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

acid s.m. sg. (tox.) LSD-25 (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

gáci s.m. pl. – Pantaloni lungi din pînză albă, propriu ţăranilor din nordul Trans. Mag. gatya (Tiktin; DAR), din rus., rut. gači, pol. gacie.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

taci

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

acid gras nesaturat cu 20 de atomi de carbon in molecula , derivat din acidul arahidonic;de exemplu,prostaglandinele si leukotrienele.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACILÁ, acilez, vb. I. Tranz. A introduce, pe cale chimică, un radical acil în molecula unui compus organic în scopul obţinerii de cetone, esteri şi amide. – Din fr. aciler.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIRÁ, acír, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nădejde la..., a aştepta să..., a tinde spre... 2. A fi în aşteptare; a pândi. [Var.: acerá vb.I] – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. A-şi găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăşi, a se oploşi, a se aciola, a se agesti. ♦ Tranz. (Rar) A da adăpost. [Pr.: -ciu-a. – Var.: aciuiá vb. I, aciuí vb. IV] – Lat. *accubiliare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIUÍ vb. IV. v. aciua.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BACÍL, bacili, s.m. Bacterie patogenă în formă de bastonaş. – Din fr. bacille, lat. bacillus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DÁCIC, -Ă, dacici, -ce, adj. Dac (1). – Din lat. dacicus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DACÍT s.n. Rocă vulcanică alcătuită din cuarţ, andezin, biotit, hornblendă, feldspat etc., de obicei cenuşie, folosită ca piatră de construcţie. – Din fr. dacite.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TACÍT, -Ă, taciţi, -te, adj. (Despre un acord, o convenţie, o înţelegere etc.) Care nu este exprimat formal, dar care este subînţeles şi admis ca atare. – Din fr. tacite, lat. tacitus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VRACI, vraci, s.m. (Pop.) 1. Doctor; tămăduitor. 2. Vrăjitor. – Din sl. vračĩ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puţine eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puţine eforturi, cu uşurinţă; p. ext. superficial, uşor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează uşor, care este uşor de mulţumit. Caracter facil. – Din fr. facile, lat. facilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Facil ≠ dificil, greu

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FACÍL, -Ă adj. 1. care se poate face cu efort minim. 2. uşuratic, superficial. (< fr. facile, lat. facilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MLACI s. v. puroi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DACÍT s. n. rocă magmatică efuzivă cu structură porfirică, din cuarţ, feldspat etc. (< fr. dacite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DÁCIC, -Ă adj. care aparţine dacilor sau Daciei. (< fr. dacique, lat. dacicus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FACÍL adj., adv. 1. adj. v. uşor. 2. adj. v. lesnicios. 3. adv. v. lesne. 4. adj. v. superficial.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DÁCIC adj. v. dac.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CRACI s. pl. v. butuci, plazuri, tălpi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIUÁ vb. v. pripăşi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIUÁ vb. v. odihni, repauza.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VRACI s. v. doctor, medic, vrăjitor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acilá vb., ind. prez. 1 sg. aciléz, 2 sg. acilézi, 3 sg. şi pl. acileáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acirá vb., ind. prez. 1 sg. acír, 3 sg. şi pl. acíră

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aciuá vb. (sil. -ciu-a), ind. prez. 1 sg. aciuéz, 3 sg. şi pl. aciueáză, 1 pl. aciuăm (sil. -ciu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. aciuéze (sil. -ciu-e-); ger. aciuând (sil. -ciu-ând)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bacíl s. m., pl. bacíli

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cacíc s. m. [-cic pron. -sic], pl. cacíci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dácic adj. m., pl. dácici; f. sg. dácică, pl. dácice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dacít (rocă vulcanică) s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

de aci v. de aici

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

facíl adj. m., pl. facíli; f. sg. facílă, pl. facíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tacít adj. m., pl. tacíţi; f. sg. tacítă, pl. tacíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vraci s. m., pl. vraci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

FACÍL ~ă (~i, ~e) Care se face fără efort; uşor realizabil. /<fr. facile, lat. facilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DÁCI//C ~că (~ci, ~ce) v. DAC1. /<lat. dacicus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DACÍT n. Rocă magmatică, de culoare cenuşie, folosită ca piatră de construcţie. /<fr. dacite

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BACÍL ~i m. Bacterie patogenă în formă de bastonaş. ~ul lui Koch. /<lat. bacillus, fr. bacille

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE ACIU//Á mă ~éz intranz. (despre fiinţe pribege) A-şi găsi adăpost; a se pripăşi; a se oploşi. [Sil. -ciu-a] /<lat. accubiliaire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACIU//Á ~éz tranz. A face să se aciueze; a adăposti; a oploşi. /<lat. accubiliare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TACÍ//T ~tă (~ţi, ~te) Care se subînţelege şi se admite ca atare, fără a fi exprimat în cuvinte. Aprobare ~tă. /<fr. tacite

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDI- v. acido-.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „acid”. [Var. acidi-. / < lat. acidus – acru].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACÍL s.m. Bacterie (patogenă) care are formă de bastonaş. [Var. baccil s.m. / < fr. bacille, cf. lat. bacillus – bastonaş].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACIS s.n. Condiment obţinut de la nucşoară, numit şi floare de nucşoară sau de muscat; – din fr. macis; lat. macis = coajă aromatică; v. nucşoară

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

macio > genul de barbat cuceritor

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

macio > genul de barbat cuceritor

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

TACÍT, -Ă adj. Care nu este exprimat formal; făcut pe tăcute, în tăcere. [Cf. fr. tacite, lat. tacitus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIUÁ vb. A-şi găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se pripăşi Var. aciuia, aciola -Din lat. Cieri

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACILÁ vb. I. tr. (Chim.) A introduce pe cale chimică un radical acil în molecula unui compus organic. [< fr. acyler].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDI- elem. acid2(o)-.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

aciná, acinéz, vb. I refl. (pop.) a-şi găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se adăposti, a se oploşi, a se aciola, a se agesti.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

aciuá (aciuéz, aciuát), vb. – A-şi găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se pripăşi. – Var. aciuia, aciola. < Lat. ciere (lat. tîrzie cire) „a incita, a chema”, cf. accire „a chema la sine, a lăsa să vină”. Dacă este, cum presupunem, un cuvînt pastoral, s-a referit mai întîi la acţiunea de a strînge cu strigăte vitele, pentru a le pune la adăpost de vremea rea. Fonetismul îndreptăţeşte presupunerea unei schimbări de conjug., care poate fi tîrzie, şi evoluţia lui i la iu, ca în bucium, cf. invers, reducerea lui ui în adia şi baier. Fenomenul este cunoscut şi în it., cf. angelus, it. angiolo, calabr. anciulu. Celelalte explicaţii nu sînt satisfăcătoare. Cihac, II, se gîndea la sl. utečati „a fugi”. Lat. *accellare, din cella „ascunzătoare” (Philippide, ZRPh., XXXI, 287; Puşcariu, Conv. Lit., 1908, 602; REW 1802; DAR; Pascu, Beiträge, 14) prezintă dificultăţi (cf. Graur, BL, V, 92). Candrea-Dens., 10 propun lat *accubiliare, inacceptabil fonetic, ca şi ipoteza lui Giuglea, Concordances, 20 (cf. REW 4564), bazată pe lat. *jacilia din *jacile. Var. aciola, cu der. acioală, s.f. (refugiu, adăpost, copertină), care circulă pe o arie redusă în Munt., este mai greu de explicat. Este probabil să fi intervenit vreo contaminare, de ex. cu poală „fustă”, de unde sensul de „copertină”, sau vreo analogie, de ex. cu forma dublă înşeua şi înşela.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

BACIL2(I)-/BACILO- elem. „bacil”. (< fr. bacilli/i/-, bacillo-, cf. lat. bacillum, bastonaş)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BACÍL1 s. m. bacterie (patogenă) în formă de bastonaş. (< fr. bacille, lat. bacillum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

aláci (-ce), adj. – Împestriţat; amestecat. – Var. alac. Tc. alaça (Seineanu, II, 13).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

DACÍT s.n. Rocă efuzivă alcătuită din cuarţ, feldspaţi etc. [< fr. dacite].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FACÍL, -Ă adj. (Liv.) 1. Care se poate produce, care se poate provoca uşor. 2. Uşuratic, superficial. ♦ Care creează, care face ceva uşor, fără eforturi mari. [< fr., it. facile, cf. lat. facilis – uşor de făcut].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

pacín, pacíni, s.m. (reg.; mai ales la pl.) papuc de casă făcut din cârpă sau din lână.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

!aciuá (a se ~) (pop.) (-ciu-a) vb. refl., ind. prez. 3 se aciueáză, 1 pl. ne aciuắm (-ciu-ăm); conj. prez. 3 să se aciuéze (-ciu-e-); ger. aciuấndu-se (-ciu-ân-)

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

OPACI- elem. „opacitate”. (< fr. opaci-, cf. lat. opacus, întunecat)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TACÍT, -Ă adj. (despre o înţelegere) care nu este exprimat formal; făcut pe tăcute; subînţeles. (< fr. tacite, lat. tacitus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

iláci (-ce), adj. – Cu coarnele desfăcute. – Var. ilac. Mag. villás (Drăganu, Dacor., VI, 285). Tiktin şi DAR plecau de la ilău.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACÁCIA, acacii, s.f. Nume dat arborilor sau arbuştilor tropicali din familia leguminoaselor, cu flori albe sau galbene, cultivaţi ca plante ornamentale, pentru industria parfumurilor şi pentru extragerea gumei arabice (Acacia). – Din lat., fr. acacia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACÍCUL, aciculi, s.m. 1. Spin mic, subţire şi drept care se găseşte la unele plante. 2. Fir de păr de forma unui ghimpe la unele specii de viermi. – Din fr. acicule.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACÍLEA adv. v. aici.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACINÓS, -OÁSĂ, acinoşi, -oase, adj. Care prezintă acine; care are forma unei boabe de strugure. – Din fr. acineux.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIOLÁ, aciolez, vb. I. Refl. (Rar) A se aciua. – Cf. aciua.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIUÁT, -Ă, aciuaţi, -te, adj. (Pop.) Pripăşit. [Pr.: -ciu-at] – V. aciua.

Supliment DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1988

ACIUIÁ vb. I. v. aciua.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BIACÍD, biacizi, adj. (În sintagma) Acid biacid = acid bibazic. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. biacide.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BORÁCI s.n. Unealtă portabilă, acţionată manual, prevăzută cu un burghiu mişcat de o roată cu clichet şi cu ajutorul căreia se dau găuri în piesele metalice mari, greu transportabile. – Cf. germ B o h r e r.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÁCIUR, -Ă, caciuri, -e. s.m., adj. (Miel) cu blăniţă de culoare neagră pe trunchi şi brumărie pe bot, urechi, labe şi coadă. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COPÁCI s.m. v. copac.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DACIÁN, -Ă, dacieni, -e, s.n., adj. 1. S.n. Al treilea etaj al pliocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, gasteropode şi mamifere, precum şi printr-un complex de nisipuri, argile, gresii etc., conţinând zăcăminte bogate de petrol şi de lignit. 2. Adj. Care aparţine dacianului (1), privitor la dacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. dacien.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DACÍSM s.n. 1. (Livr.) Caracter specific dacilor. 2. Element lexical din limba dacilor. – Dac + suf. -ism.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLÁCIS, glacisuri, s.n. (Geol.) Teren neted în pantă uşoară. – Din fr. glacis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GONÁCI, gonaci, s.m. 1. (Pop.) Hăitaş2. 2. (Rar) Cal sprinten, care fuge repede. 3. Călăreţ uşor înarmat în vechea armată, care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare. – Goni + suf. -aci. Cf. bg. g o n a č.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HARÁCI, haraciuri, s.n. Tribut anual pe care ţările vasale îl plăteau Imperiului Otoman. ♦ Tribut, dare. ♦ Una dintre cele patru rate în care se achitau dările. – Din tc. haraç.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IACÍNT, iacinţi, s.m. (Livr.) Zambilă (Hyacinthus orientalis). [Var.: hiacínt, hiacinţi s.m.] – Din fr. jacinthe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

URACÍL s.n. (Biol.) Substanţă organică de natură bazică prezentă în acidul ribonucleic. – Din fr. uracile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FACIÁL, -Ă, faciali, -e, adj. (Anat.) Care aparţine feţei, privitor la faţă, care afectează faţa. [Pr.: -ci-al] – Din fr. facial.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FÁCIES, faciesuri, s.n. 1. Aspect caracteristic al feţei în cursul unei boli, al unei stări emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice în ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitate a particularităţilor mineralogice şi paleontologice ale unui depozit sedimentar, care caracterizează condiţiile fizico-geografice de depunere a acestuia. [Pr.: -ci-es] – Din lat. facies, fr. faciès.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PLACÍD, -Ă, placizi, -de, adj. Calm, potolit, liniştit, blajin; exagerat de calm, indiferent, flegmatic, pasiv. – Din fr. placide.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FLACÍD, -Ă, flacizi, -de, adj. (Rar) Flasc. ♦ (Despre tulpini) Crescut drept, dar care cu timpul se îndoaie dintr-o cauză oarecare. – Din lat. flaccidus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FUGÁCI, -CE, fugaci, -ce, adj., s.m. 1. Adj. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă; fugar. ♦ (Substantivat, m.) Cal. 2. Adj. Fig. (Livr.) Trecător, fugitiv. 3. S.m. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare de mărimea unui porumbel, cu picioarele lungi şi foarte iuţi, bune alergătoare. – Lat. fugax, -acis. Cf. fr. f u g a c e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PACIÓC s.n. Primul strat de var, aplicat direct pe tencuială sau pe glet. – Cf. germ. p a t s c h o k i e r e n.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ROBÁCI, -CE, robaci, -ce, adj. (Reg.) Harnic, muncitor. ♢ Cal robaci = cal de dârvală, care trage bine la ham. – Rob + suf. -aci.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ARCÁCI, arcaciuri, s.n. 1. Îngrăditură sau despărţitură pentru separat oile. 2. Îngrăditură făcută de pescari în apă pentru prinderea şi păstrarea peştului în bălţi iarna. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PILÁCI, -CE, pilaci, -ce, adj. (Fam.) Beţiv. – Pili2 + suf. -aci.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IACÍNT s. m. plantă ierbacee bulboasă, cu flori colorate în alb, galben, roz sau albastru, plăcut parfumate; zambilă. (< fr. jacinthe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRÁCIC, -Ă, tracici, -ce, adj. Care aparţine Traciei sau tracilor3, privitor la Tracia sau la traci; trac3 (2). – Din lat. thracicus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RAGÁCI, ragace, s.n. Unealtă în formă de cleşte cu coadă lungă, folosită la pescuit. – Din rus. rogač.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DIBÁCI, -CE, dibaci, -ce, adj. Îndemânatic, abil, priceput, iscusit. – Cf. scr. g i b a k.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRACÍL, -Ă adj. delicat, subţire, fragil, plăpând, firav. (< fr., it. gracile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SUGÁCI, -CE, sugaci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care se hrăneşte sugând, care nu a depăşit vârsta alimentării cu laptele mamei; sugar, sugător. – Suge + suf. -aci.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COVÁCI, covaci, s.m. (Reg.) Fierar. – Din sl. kovačĩ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLÁCIS s. n. 1. teren neted, taluz în pantă uşoară. 2. glasiu. (< fr. glacis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GLACI(O)- elem. „gheaţă, glaciaţie”. (< fr. glaci/o/-, cf. lat. glacies)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Dibaci ≠ neiscusit, nepriceput, stângaci, nedibaci

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Robaci ≠ trândav

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TRÁCIC adj. trac. (Populaţii ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TOCÁCI s. v. ţesător.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SUGÁCI s. v. sugar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SUGÁCI s., adj. v. alcoolic, băutor, beţiv.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FLACÍD, -Ă adj. flasc. ♢ (despre tulpini) crescut drept, dar care ulterior devine nutant. (< lat. flaccidus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOCÁCI s. v. bucătar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FÁCILE adv. (muz.) uşor, accesibil. (< it. facile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FÁCIES s. n. 1. înfăţişare, aspect superficial al unui lucru. 2. aspect al feţei în timpul unei boli, al unei stări emotive etc. ♢ suprafaţă a unei formaţii anatomice. 3. totalitatea caracterelor mineralogice şi petrografice ale unei roci. ♢ aspect pe care îl au straturile geologice, determinat de caracterele petrografice şi paleontologice. 4. aspectul unei culturi arheologice în formele ei caracteristice. 5. cea mai mică subdiviziune a asociaţiei vegetale caracterizată prin dominaţia unei specii. (< lat. facies, fr. faciès)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FACIÁL, -Ă adj. (anat.) care aparţine feţei. (< fr. facial)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ROBÁCI adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EMACIÁ vb. refl. a slăbi peste măsură; a se descărna. (< fr. émacier, it. emacia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PLACÍD adj. 1. v. indiferent. 2. v. calm. 3. v. monoton.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PILÁCI s., adj. v. alcoolic, băutor, beţiv.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PACIÓS s. v. chefal.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PACIÓC s. v. pachet, tutun.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LUGÁCI s. v. botroş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DACÍSM s. n. 1. ansamblu de caractere proprii dacilor. 2. element lexical de origine dacă. (< dac + -ism)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DACIÁN, -Ă adj., s. n. (din) al treilea etaj al pliocenului din estul Europei. (< fr. dacien)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IACÍNT s. v. zambilă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

HARÁCI s. v. tribut.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GONÁCI s. v. hăitaş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GONÁCI s. v. fugău.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FUGÁCI s. v. ciurlan, salcicorn, săricică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FUGÁCI adj. v. fugar, fugitiv, trecător.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FÁCIES s. v. fizionomie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DIBÁCI adj. 1. v. îndemânatic. 2. v. inteligent.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COVÁCI s. v. fierar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CODÁCI adj., s. v. fricos, laş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BIACÍD adj. v. bibazic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ALÁCIU adj. v. bălţat, pătat, pestriţ, tărcat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ÁCIRĂ s. v. acvilă, iepurar, pajură.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIUÁT adj. v. pripăşit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDÓL s. (FARM.) betacid.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acácia s. f. (sil. -ci-a), g.-d. art. acáciei; pl. acácii, art. acáciile (sil. -ci-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acícol adj. m., pl. acícoli; f. sg. acícolă, pl. acícole

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acícul s. m., pl. acículi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acinós adj. m., pl. acinóşi; f. sg. acinoásă, pl. acinoáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aciolá vb. (sil. -cio-), ind. prez. 1 sg. acioléz, 3 sg. şi pl. acioleáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aciuát adj. m. (sil. -ciu-at), pl. aciuáţi; f. sg. aciuátă, pl. aciuáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

arcáci s. n., pl. arcáciuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

biacíd adj. m. (sil. bi-a-), pl. biacízi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

boráci s. n., pl. boráce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cáciur/căciúr adj. m., s. m. (sil. -ciur), pl. cáciuri/căciúri; f. sg. cáciură/căciúră, pl. cáciure/căciúre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cováci s. m., pl. cováci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dacián adj. m. (sil. -ci-an), pl. daciéni (sil. -ci-eni); f. sg. daciánă, pl. daciéne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dacián s. n. (sil. -ci-an)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dacísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

daiáci s. m. pl. (sil. -iaci)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dibáci adj. m., pl. dibáci; f. sg. şi pl. dibáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

emaciá vb., ind. prez. 1 sg. emaciéz, 3 sg. şi pl. emaciáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

faciál adj. m. (sil -ci-al), pl. faciáli; f. sg. faciálă, pl. faciále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fácies s. n. (sil. -ci-es), pl. fáciesuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

flacíd adj. m., pl. flacízi; f. sg. flacídă, pl. flacíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fugáci adj. m., s. m., pl. fugáci; f. sg. şi pl. fugáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

glácis (teren) s. n., pl. glácisuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gonáci s. m., pl. gonáci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gracíl adj. m., pl. gracíli; f. sg. gracílă, pl. gracíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

haráci s. n. (sil. -raci), pl. haráciuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

iacínt s. m., pl. iacínţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lugáci s. m.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pacióc s. n. (sil. -cioc), pl. pacioáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

piláci adj. m., pl. piláci; f. sg. şi pl. piláce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

placíd adj. m., pl. placízi; f. sg. placídă, pl. placíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ragáci s. n., pl. ragáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

robáci /robáce adj. m., pl. robáci; f. sg. şi pl. robáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sugáci adj. m., pl. sugáci; f. sg. şi pl. sugáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

trácic adj. m., pl. trácici; f. sg. trácică, pl. trácice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

uracíl s. n. (sil. mf. ur-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

HARÁCI ~uri n. înv. Tribut anual pe care îl plăteau ţările subjugate sultanului turc. /<turc. harac

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GONÁCI ~ m. 1) Persoană care stârneşte şi goneşte vânatul; hăitaş. 2) rar Cal care fuge iute. 3) (în vechea armată) Călăreţ înarmat care îndeplinea misiuni de cercetare. /a goni + suf. ~aci

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FUGÁC//I ~e adj. 1) şi substantival (despre cai) Care aleargă iute; bun de fugă. 2) fig. rar De scurtă durată; fugitiv. /<lat. fugax, ~acis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FÁCIES ~uri n. 1) med. Aspect caracteristic al feţei în cursul unei boli sau într-o stare emotivă; fizionomia bolnavului. 2) geol. Aspect caracteristic al unui strat din scoarţa terestră. ~ marin. 3) arheol. Ansamblu de trăsături ale unei culturi vechi. [Sil. -ci-es] /<lat. facies, fr. facies

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FACIÁL ~ă (~i, ~e) Care ţine de faţă; propriu feţei. Nerv ~ . Muşchi ~ . [Sil. -ci-al] /<fr. facial

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DIBÁC//I ~e adj. (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte pricepere şi îndemânare; îndemânatic; abil; iscusit. /cf. sb. dibaci

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CÁCIUR ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre miei) Care are blană de culoare neagră pe corp şi brumărie pe bot, urechi, coadă şi extremităţile picioarelor. [Sil. ca-ciur; Acc. şi caciúr] /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIN//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) anat. (despre unele glande) Care are forma unor boabe de strugure. /<fr. acineux

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PACIÓC n. Primul strat de var, aplicat direct pe tencuială sau pe glet. /cf. germ. patschokieren

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PLACÍ//D ~dă (~zi, ~de) şi adverbial (despre persoane) 1) Care vădeşte blândeţe şi calmitate. Rămânea ~ în toate împrejurările. 2) Care nu manifestă interes pentru nimic şi pentru nimeni; nepăsător; indiferent. /<fr. placide

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ROBÁC//I ~e adj. reg. Care dă dovadă de străduinţă în muncă; care munceşte bine; muncitor; harnic; vrednic. Oameni ~. [Var. robace] /rob + suf. ~aci

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SUGÁC//I ~e adj. şi substantival Care se hrăneşte sugând laptele mamei; care este încă alăptat. [Sil su-gaci] /a suge + suf. ~aci

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TRÁCI//C ~că (~ci, ~ce) Care aparţine Traciei sau populaţiei ei; din Tracia. /<lat. thracicus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÍNUS s.m. v. acin.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BIACÍD adj., s.m. (Despre acizi) Cu două funcţii acide. [Cf. fr. biacide].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DACIÁN s.n. Al treilea etaj al pliocenului. // adj. Care aparţine acestui etaj. [Pron. -ci-an. / < fr. dacien].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EMACIÁ vb. I. refl. (Franţuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FÁCILE adv. (Muz.; ca indicaţie de execuţie) Uşor; accesibil. [< it. facile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GLACIO- v. glaciar.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GLÁCIS s.n. 1. Teren neted, în pantă uşoară. 2. V. glasiu. [< fr. glacis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GRACÍL, -Ă adj. (Rar) Cu o structură fizică delicată, subţiratic, fragil; plăpând, firav, delicat. [< fr., it. gracile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

IACÍNT s.m. (Bot.) Plantă erbacee bulboasă, cu flori colorate în alb, galben, roz sau albastru, plăcut parfumată; zambilă. [Var. hiacint s.m. / < fr. jacinthe, cf. gr. Hyakinthos – personaj mitologic].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

URACÍL s.n. Pirimidină (C4H4N2O2) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informaţia genetică în lanţul de polinucleotide al acidului ribonucleic. Cf. adenină, citozină, guanină, şi timină. (terminolog. ştiinţif., pref. ur(o)1- + acetic + suf. -il (= substanţă referitoare la); cf. engl. uracil) [MW]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACÁCIA s. f. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine şi cu flori galbene sau albe, mirositoare. (< fr., lat. acacia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BIACÍD adj., s. m. (corp) care posedă două funcţii acide; diacid. (< fr. biacide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACÁCIA s.m. Arbore sau arbust din familia leguminoaselor, cu flori galbene sau albe şi cu miros plăcut, care creşte în regiunile calde. [< fr., lat. acacia].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACÍCUL s.m. 1. Formaţie rigidă în formă de ac la unele plante. 2. Fir de păr de forma unui ghimpe la unii viermi. [< fr. acicule, cf. lat. acicula – acuşor].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACINÓS, -OÁSĂ adj. (Anat.; despre unele glande) Care are forma unor boabe de strugure. [< fr. acineux].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ÁCIRĂ s.f. v. aceră.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

ACIUÁT, -Ă, aciuaţi, -te, adj. Ferit, adăpostit; oploşit, pripăşit. – V. aciua.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

ACINÓS, -OÁSĂ adj. (despre glande) de forma unor boabe de strugure. (< fr. acineux)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACÍCUL s. m. 1. spin mic în formă de ghimpe la unii viermi. (< fr. acicule, lat. acicula)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACÍCOL, -Ă adj. care se dezvoltă pe frunzele aciculare ale coniferelor. (< fr. acicole)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

caciór (caciúr), -ă, cacióri, -e, adj. (înv.; reg.) 1. (despre oi, cai şi porci) alb-negru, cu pete, pestriţ. 2. (despre lucruri şi oameni) absurd, deşănţat, neîntemeiat, vrednic de râs.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

BACILO- elem. bacil2(i)-.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

coácin, -ă, adj. (reg.; despre oi) cu botul galben sau roşu.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

codáci, codáce, adj. (reg.) 1. cu coadă lungă. 2. fricos; leneş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

gonáci2, gonáce, gonáci, -ce, adj. s.m. f. (pop.) 1. care goneşte, aleargă, pune pe fugă. 2. (taur) gonitor. 3. (înv.) explorator, cercetător. 4. persecutor.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

habáci s.m. (reg., înv.) un fel de haină de aba.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

iacínt s.m. (înv.) 1. zambilă. 2. varietate de topaz (piatră preţioasă).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

incáci, -ce, adj. (reg., înv.) neastâmpărat, zburdalnic.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

arcáci (arcáciuri), s.n. – 1. Îngrăditură pentru oi. – 2. Îngrăditură făcută în apă pentru prins peşte. Tc. arkaç (Hasdeu 1492).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

FACIÁL, -Ă adj. Aparţinând feţei, al feţei. [Pron. -ci-al. / < fr. facial, cf. lat. facies – faţă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FÁCIES s.n. 1. Aspect al feţei în timpul unei boli; (p. ext.) fizionomie, aspect exterior. ♦ Suprafaţă a unei formaţii anatomice. 2. Aspect caracteristic pe care îl au stratele geologice datorită naturii rocilor şi fosilelor din care sunt alcătuite. ♦ Aspectul unei culturi arheologice în formele ei caracteristice. ♦ Aspectul superficial al unui lucru. [Pron. -ci-es, pl. -uri. / < fr., it., lat. facies].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FLACÍD, -Ă adj. Flasc. ♦ (Despre tulpini) Crescut drept, dar care mai târziu se îndoaie dintr-o cauză oarecare. [< lat. flaccidus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

patáci s.m. pl. (reg.) floarea-paştilor, păştiţe.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

pipáci, pipáci, s.m. (reg.) mac.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

bogáci (-ce), s.n. – Biscuit, pesmet. – Var. bogace, pogace, (Bucov.) pohace. Mr. bugace, megl. pugace, istr. pogace. Este cuvînt intrat probabil în rom. pe căi diferite, din it. focaccia. Cf., pe de o parte, tc. boǵaça, ngr. μπογάτσα, şi pe de altă parte bg., sb. pogača, mag. pogácsa.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

!acácie (-ci-e) s. f., art. acácia (-ci-a), g.-d. art. acáciei; pl. acácii, art. acáciile (-ci-i-)

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

boráci (-ciuri), s.n. – Unealtă, burghiu. Din. germ. bohren „a perfora”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACÁCIE s.f. v. acacia. [în DOOM 2]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

saráci, saráci, s.m. (înv.) rândaş, grăjdar domnesc.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PLACÍD, -Ă adj. Apatic, flegmatic; calm, blajin. [Cf. fr. placide, it. placido, lat. placidus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

tomáci s.m. pl. (reg.) ciorapi.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

coácin (-nă), adj. – (Oaie) cu capul brun. – Mr., megl. coaţin. Lat. coccĭnus „roşu” (Candrea, Éléments, 65; Puşcariu 383; Candrea-Dens., 382; REW 2008; Diculescu, Elemente, 438); cf. alb. kuatšëcîrmîz”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

haraci

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

!aciolá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se acioleáză

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

cováci (cováci), s.m. – Fierar. – Var. (Mold.) coval(iu), covar. Sl. (bg., sb.) kovačĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 295; Cihac, II, 78; Meyer 203; Conev 76), cf. alb. kovač, mag. covacs (Gáldi, Dict., 122). Var., din rut. kovalĭ, şi covar, cu schimbare de suf. – Der. covăcie, s.f. (fierărie); covăcesc, adj. (de fierar). Cf. încovoia.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

dibáci (dibáce), adj. – 1. Iscusit, îndemînatic. – 2. (Arg.) Frumos, fain. – Var. (Mold.) ghibaci. Sb. gibak „flexibil”, din sl. gybati „a încovoia” (Cihac, II, 119; Tiktin; Byck-Graur, BL, I, 24), cu finala alterată prin analogie cu pl. Şi consoana iniţială a fost alterată, prin hiperurbanism, considerîndu-se probabil var. ghibaci ca fiind pronunţare mold. – Der. dibăci (var. ghibăci), vb. (a afla; a nimeri; Arg., a pune mîna pe, a-şi însuşi); dibăcie, s.f. (dexteritate, iscusinţă, pricepere); nedibaci, adj. (lipsit de dibăcie). Cf. dibui (după Tiktin şi Scriban, dibui, a influenţat probabil formal pe dibaci).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

PLACÍD, -Ă adj. apatic, flegmatic; calm, liniştit. (< fr. placide, lat. placidus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRÁCIC, -Ă adj. trac2 (II). (< lat. thracicus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

URACIL s. n. bază azotată piramidinică din structura acizilor nucleici. (< fr. uracile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

haráci (haráciuri), s.n. – Tribut; mai cu seamă cel plătit de Principate imperiului turc, din sec. XV pînă in sec. XIX, cu puţine întreruperi. – Mr. hărace. Tc. harac (Roesler 606; Şeineanu, II, 206; Ronzevalle 589, cf. ngr. χαράτσι, alb., bg. harac, mag. harács. – Der. haracciu, s.m. (strîngător de biruri), din tc. haracci; hărăcer, s.m. (perceptor), ambele înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

iacínt (iacínţi), s.m. – 1. Zambilă. – 2. Narcisă (Hyacinthus orientalis). – Var. iachint. Ngr. ὑάϰινθος (sec. XVII) şi modern din fr. hyacinthe. Var. este înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

lugáci (lugáci), s.m. – 1. (Banat) Varietate de spin, Dipsacus, silvestris. – 2. (Bucov.) Piţigoi, Pyrrhula vulgaris. Bg. lugačka, din bg., sb. lug „imaş” (Candrea; Scriban).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

GRACÍL, -Ă adj. delicat, subţire, fragil, plăpând, firav. (< fr., it. gracile)

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

gracíl adj. m., pl. gracíli; f. sg. gracílă, pl. gracíle

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

socáci (-i), s.m. – (Trans.) Bucătar. Mag. szakács (Tiktin; Gáldi, Dict., 160), cf. sl. sokačĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 353). – Der. socăciţă, s.f. (bucătăreasă); socăci, vb. (a găti); socăcioaie (var. sucăcioaie), s.f. (bucătăreasă).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACÍCLIC, -Ă, aciclici, -ce, adj. 1. (Despre flori) Ale cărei organe sunt aşezate în spirală. 2. (Despre substanţe chimice) Care nu conţine atomi legaţi în ciclu în molecula sa. – Din fr. acyclique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIDULÁ, acidulez, vb. I. Tranz. A adăuga o cantitate de acid; a da unei soluţii proprietăţile unui acid; a acri uşor. – Din fr. aciduler.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIOÁIE s.f. Nume popular pentru diferite metale sau aliaje; obiect făcut dintr-un astfel de metal sau aliaj. [Pr.: -ci-oa-] – Cf. it. a c c i a i o „oţel”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIUÁRE s.f. Acţiunea de a (se) aciua şi rezultatul ei. [Pr.: -ciu-a-] – V. aciua.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIUÁŞ, aciuaşe, s.n. (Rar) Adăpost, refugiu. [Pr.: -ciu-aş] – Aciua + suf. -aş.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BACIFÉR, -Ă, baciferi, -e, adj. (Despre plante) Care are ca fruct o bacă. – Din fr. baccifère.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BACILÁR, -Ă, bacilari, -e, adj. Care este produs de bacili; în formă de bacil; referitor la bacili. – Din fr. bacillaire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DACÍTĂ s.f. Exploziv din grupul dinamitelor, folosit în minele de cărbuni negrizutoase sau în cariere. – Din fr. dacite.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLACIÁL, -Ă, glaciali, -e, adj. (Livr.) 1. De gheaţă, rece ca gheaţa, care îngheaţă. 2. Fig. (Despre acţiuni, manifestări ale oamenilor) Lipsit de orice căldură, bunăvoinţă, prietenie; distant, rece. [Pr.: -ci-al] – Din fr. glacial, lat. glacialis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLACIÁR, -Ă, glaciari, -e, adj. 1. (În sintagma) Perioadă (sau epocă, eră) glaciară = perioadă din era cuaternară (sau p. gener., dintr-o altă eră) în care gheţarii ocupau regiuni foarte întinse pe pământ şi în care alternau intervalele reci cu cele calde. ♦ Care aparţine acestei perioade, privitor la această perioadă. 2. Provenit din topirea gheţarilor; rezultat în urma acţiunii gheţarilor. Lac glaciar. Eroziune glaciară. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. glaciaire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HABACÍU, habacii, s.m. (Reg.) Haină de aba. – Comp. ucr. haba „aba”.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

HIACÍNT1, hiacinturi, s.n. Piatră semipreţioasă de culoare roşie sau portocalie, varietate nobilă de zirconiu. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyacinthe, lat. hyacinthus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIACÍNT2, hiacinţi, s.m. v. iacint.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MALACÍE s. f. 1. pierdere a consistenţei, ramolire a unui organ sau ţesut; ramolisment. 2. pervertire a gustului constând în dorinţa de a ingera alimente picante. (< fr. malacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MÂNÁCI, mânaci, s.m. (Rar) Călăreţ. – Mâna + suf. -aci.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp sa devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TORÁCIC, -Ă, toracici, -ce, adj. Care se referă la torace, care ţine de torace, privitor la torace, de torace. – Din fr. thoracique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LACÍNIE s. f. fâşie îngustă a unei frunze, petale etc. (< lat. lacinia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PACIÉNT, -Ă, pacienţi, -te, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană bolnavă care se găseşte în tratamentul unui medic, considerat În raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patent, it. paciente.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PACÍFIC, -Ă, pacifici, -ce, adj. 1. (Înv.) Iubitor de pace, de bună înţelegere, de linişte, paşnic; care tinde spre un acord, spre împăcare. 2. (Ieşit din uz; în sintagma) Locomotivă pacific (şi substantivat, n.) = locomotivă cu viteză mare, folosită la tracţiunea vagoanelor de călători. – Din lat. pacificus, fr. pacifique, it. pacifico.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PÁCINIC, -Ă adj. v. paşnic.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PACIÚLI s.f. invar. Plantă erbacee labiată din regiunile tropicale, din frunzele căreia se extrage un ulei eteric cu parfum puternic (Pagostemon patchouly); p. ext. parfum care se fabrică din acest ulei. [Var.: paciúlie s.f.] – Din fr. patchouli.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PERACÍD, perucizi, s.m. Termen generic dat acizilor care conţin mai mult oxigen decât acidul obişnuit corespunzător. – Din fr. peracide.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ITACÍSM s. n. sistem potrivit căruia litera grecească e (eta) se pronunţă i (ita). (< fr. itacisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ODOGÁCI s.m. v. odagaci.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ODAGÁCI s.m. 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, ale cărei rădăcini se utilizează la scoaterea petelor de pe stofe; ciuin, săpunariţă (Saponaria officinalis). 2. Numele a doi arbuşti exotici, cu ramuri brune şi păroase, cu frunze ovale, a căror scoarţă aromatică se întrebuinţează în medicină (Croton). ♦ Scoarţa acestor arbuşti, care răspândeşte (prin ardere) un miros plăcut; p. ext. substanţă aromatică, parfum extrase din această scoarţă. [Var.: odogáci s.m.] – Din tc. ödağacı.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OXIACÍD, oxiacizi, s.m. Acid anorganic care conţine în molecula sa şi oxigen. [Pr.: -xi-a-] – Oxi[gen] + acid.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CORNÁCI2, -CE, cornaci, -ce, adj. (Despre animale) Cu coarne lungi. – Corn1 + suf. -aci.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CORNÁCI1, cornaci, s.m. Plantă erbacee acvatică cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe, fructe negre-cenuşii, având două-patru coarne şi seminţe comestibile (Trapa natans). – Corn1 + suf. -aci.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LUPTÁCI, luptace, s.n. Voloc. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RÁCILĂ1, racile, s.f. 1. (Livr.) Boală veche, incurabilă, maladie cronică; beteşug; fig. cusur, meteahnă, defect. 2. Fig. Duşmănie veche, ură. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RÁCILĂ2, racile, s.f. (Pop.) Unealtă de diferite forme utilizată la prinderea racilor. – Din rac.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DURACÍD, duracizi, s.m. Aliaj de fier şi siliciu, rezistent la acţiunea acizilor şi la oxidare. – Dur1 + acid.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TRUBÁCI, trubaci, s.m. (Înv.) Trâmbiţaş (la vânătoare). – Din rus. trubaci.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIACÍNT s. n. 1. varietate roşie de zircon, piatră semipreţioasă. 2. culoare galbenă roşietică. (< fr. hyacinthe, lat. hyacinthus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SFORÁCI, sforace, s.n. Fiecare dintre cele trei sfori cu care se leagă sacul de pescuit. – Sfoară + suf. -aci.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLACIÁR, -Ă I adj. 1. referitor la procesul sau timpul de apariţie a glaciaţiei. 2. provenit din topirea gheţarilor. II. s. n. pleistocen. (< fr. glaciaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GLACIÁL, -Ă adj. 1. de gheaţă; rece ca gheaţa. 2. (fig.) lipsit de căldură; rece, distant. ♢ (adv.) cu răceală. (< fr. glacial)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Glacial ≠ cald, călduros

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Pacient ≠ impacient

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TRUBÁCI s. v. gornist, trâmbiţaş, trompet, trompetist.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TORÁCIC adj. (ANAT.) toracal. (Regiunea ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TĂNÁCI s. v. consiliu, divan, sfat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SIREÁCI adv. v. adică, anume.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RÁCILĂ s. v. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scă-dere, slăbiciune, viciu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

POHTÁCI adj., s. v. amator, doritor, dornic, iubitor, pofticios, râvnitor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DURACÍD s. m. aliaj de fier şi siliciu, rezistent la acţiunea acizilor şi la oxidare. (< dur + acid)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PACÍŞE s. pl. (pop.) câlţi (pl.), (reg.) câlţişori (pl.), pacişele (pl.), păşunele (pl.). (~ele sunt fire de in sau de cânepă rămase în pieptenii ragilei.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PACIÉNT adj. v. perseverent, răbdător, stăruitor, tenace.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PACIÉNT s. (înv.) subiect. (~ al unui medic.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PACÍFIC adj. v. paşnic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OXIACÍD s. v. hidroxiacid.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ODAGÁCI s. v. ciuin.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DACÍTĂ s. f. exploziv în mine, care nu aprinde grizuul. (< fr. dacite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GLACIÁR s., adj. (GEOL.) 1. s. pleistocen, (ieşit din uz) diluviu. 2. adj. pleistocen, (ieşit din uz) diluvian. (Epoca ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GLACIÁL adj. v. distant, neprietenos, nesociabil, rezervat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CORNÁCI s. (BOT.; Trapa natans) (înv. şi reg.) sulină, (reg.) ciulin, colţan, colţar, stea, castan-de-lac, castane-de-baltă (pl.).

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CACIORÍ vb. v. jegoşi, mânji, murdări, păta.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BORÁCIU s. (TEHN.) clichet.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BETACÍD s. v. acidol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BĂTÁCI s. v. bătăuş, ciomăgar, ciomăgaş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACINTÚS s. v. zambilă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIUÁRE s. v. pripăşire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acíclic adj. → ciclic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidulá vb., ind. prez. 1 sg. aciduléz, 3 sg. şi pl. aciduleáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acioáie s. f. (sil. -ci-oa-), art. acioáia, g.-d. acioáie, art. acioáiei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aciuáre s. f. (sil. -ciu-a-), g.-d. art. aciuării (sil. -ciu-ă-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aciuáş s. n. (sil. -ciu-aş), pl. aciuáşe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bacifér adj. m., pl. baciféri; f. sg. baciféră, pl. bacifére

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bacilár adj. m., pl. bacilári; f. sg. baciláră, pl. baciláre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bacivór adj. m., pl. bacivóri; f. sg. bacivóră, pl. bacivóre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

borácit s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cornáci adj. m., pl. cornáci; f. sg. şi pl. cornáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cornáci s. m., pl. cornáci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dacítă (exploziv) s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

duracíd s. m. (sil. mf. dur-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

glaciál adj. m. (sil. -ci-al), pl. glaciáli; f. sg. glaciálă, pl. glaciále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

glaciár adj. m. (sil. -ci-ar), pl. glaciári; f. sg. glaciáră, pl. glaciáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hiacínt (mineral.) s. n. (sil. hi-a-), pl. hiacínturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lacínie s. f., pl. lacínii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

luptáci s. n., pl. luptáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mânáci s. m., pl. mânáci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

odagáci s. m.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

opacizá vb., ind. prez. 1 sg. opacizéz, 3 sg. şi pl. opacizeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oxiacíd s. m. (sil. -xi-a-), pl. oxiacízi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

paciént s. m., adj. m. (sil. -ci-ent), pl. paciénţi; f. sg. paciéntă, pl. paciénte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pacífic adj. m., pl. pacífici; f. sg. pacífică, pl. pacífice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

paciúli s. f. invar. (sil. -ciu-li)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

peracíd s. m. (sil. mf. per-), pl. peracízi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rácilă (boală) s. f., g.-d. art. rácilei; pl. rácile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sforáci s. n., pl. sforáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

torácic adj. m., pl. torácici; f. sg. torácică, pl. torácice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

trubáci g. m., pl. trubáci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

HIACÍNT ~uri n. 1) Mineral transparent de culoare roşie-aurie, întrebuinţat ca piatră semipreţioasă. 2) Piatră semipreţioasă corespunzătoare. /<fr. hyacinthe, lat. hyacinthus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GLACIÁR2 n. Prima epocă a cuaternarului caracterizată, mai ales, prin prezenţa gheţarilor, apariţia omului, florei şi faunei; pleistocen; diluviu. /fr. glaciaire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GLACIÁR1 ~ă (~i, ~e) Care ţine de glaciaţie; propriu glaciaţiei. ♢ Perioadă ~ă perioadă geologică caracterizată prin suprafeţe vaste acoperite de gheţari. [Sil. -ci-ar] /<fr. glaciaire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GLACIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care constă din gheaţă; de gheaţă. Ocean ~. 2) Care este asemănător cu gheaţa; rece ca gheaţa. Vânt ~. 3) fig. (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte răceală; rece ca gheaţa; de gheaţă. Atitudine ~ă. [Sil. -ci-al] /<fr. glacial, lat. glacialis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DACÍTĂ f. Exploziv folosit în mine şi în cariere. /<fr. dacite

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CORNÁC//I ~e adj. rar (despre animale) Care are coarne mari. /corn + suf. ~aci

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COLBÁCI ~ m. rar Obiect în formă de lopăţică, confecţionat, de obicei, din vergi de salcie împletite, cu care se scutură praful din covoare; palmă; bătător. /Din colb

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BACILÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de bacili; propriu bacililor. 2) (despre boli) Care este provocat de bacili. /<fr. bacillaire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÍCLI//C ~că (~ci, ~ce) (despre substanţe chimice) Care nu conţine atomi legaţi de cicluri. /<fr. acyclique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACIDUL//Á ~éz tranz. (soluţii) A amesteca cu un acid slab; a acri uşor. ~ laptele. /<fr. aciduler

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A OPACIZ//Á ~éz tranz. A face să fie opac. /opac + suf. ~iza

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PACIÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) livr. Care este plin de răbdare; răbdător. [Sil. -ci-ent] /<lat. patiens, ~ntis, fr. patient

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PACIÉN//T2 ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. 1) Persoană supusă unui tratament medical din partea medicului. 2) Persoană supusă unui supliciu; martir. /<lat. patiens, ~ntis, fr. patient

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PACÍFI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care tinde spre pace; iubitor de pace. 2) Care este calm; lipsit de agresivitate; paşnic. /<lat. pacificus, fr. pacifique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PACIÚLI f. invar. 1) Plantă erbacee exotică, ale cărei frunze conţin un ulei foarte aromat, folosit în industria parfumurilor. 2) Parfum obţinut din acest ulei. [Sil. -ciu-li] /<fr. patchouli

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TORÁCI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de torace; propriu toracelui. /<fr. thoracique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACILÁRE s.f. (Chim.) Acţiunea de a acila şi rezultatul ei. [< acila].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACIVÓR, -Ă adj. (Biol.) Care se hrăneşte cu bace. [< fr. baccivore].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BORACÍT s.n. Borat de magneziu incolor sau vânăt, sticlos şi foarte dur, folosit în industria chimică. [< fr. boracite].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DACÍTĂ s.f. Exploziv întrebuinţat în mine, datorită calităţii sale de a nu aprinde grizuul. [< fr. dacite].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EMACIÁT, -Ă adj. Slăbit peste măsură. [Pron. -ci-at. / cf. fr. émacié].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GLACIÁR, -Ă adj. Referitor la procesul sau timpul de apariţie a glaciaţiei. // s.n. Pleistocen. // (În forma glacio-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) gheaţă”, „glaciaţie”, „gheţar”. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. glaciaire < lat. glacies – gheaţă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIACÍNT s.n. Varietate roşie de zircon, piatră semipreţioasă de culoare roşie sau portocalie. [Pron. hi-a-. / < fr. hyacinthe, cf. gr. hyakinthos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIACÍNT s.m. v. iacint.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ITACÍSM s.n. Sistem potrivit căruia litera grecească e se pronunţă i (ita). [< fr. itacisme, cf. ita – numele literei η în greaca modernă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LACÍNIE s.f. (Bot.) Diviziune îngustă a unei frunze, petale etc. [Gen. -iei. / < lat. lacinia – fâşie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MALACÍE s.f. (Med.) 1. Pierdere a consistenţei, ramolire a unui organ sau ţesut; ramolisment. 2. Dorinţă patologică de a ingera alimente picante. [Gen. -iei. / < fr. malacie, cf. gr. malakia – înmuiere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

-MALACÍE Element secund de compunere savantă, cu semnificaţia „moale”, „înmuiat”. [< it. -malacia, fr. -malacie, cf. gr. malakia].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OPACIZÁ vb. I. 1. tr. A face (să devină) opac. 2. refl. A deveni opac. ♦ tr., refl. A (se) opacifia. [< it. opacizzare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PACIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Răbdător. // s.m. şi f. Bolnav care se află în tratamentul unui medic. [Pron. -ci-ent, var. paţient, -ă s.m. şi f. / < lat. patiens, cf. it. paziente, fr. patient, germ. Patient].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PACÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Paşnic; liniştit. [Cf. lat. pacificus, fr. pacifique, it. pacifico].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PACÍFIC s.n. v. locomotivă.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PERACÍD s.m. Derivat al peroxidului de hidrogen. [< fr. peracide].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PSITACI- v. psitaco-.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BORACÍT s. n. borat de magneziu incolor sau vânăt, foarte dur, în industria chimică. (< fr. boracite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRIACÍD s.n. Corp chimic care posedă trei funcţiuni acide. [< fr. triacide].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIOÁIE s.f. Bronz (sau alt aliaj) Var. cioaie -Din it. Acciaio

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACÍCLIC, -Ă adj. 1. (Despre flori) Cu organele aşezate în spirală continuă. 2. (Despre substanţe organice) Care nu conţine nici un ciclu de atomi în molecula sa. [< fr. acyclique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDULÁ vb. I. tr. A da aciditate unui lichid; a înăcri; a acri uşor. [< fr. aciduler].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACIFÉR, -Ă adj. (Despre plante) Al cărui fruct este o bacă. [< fr. baccifère, cf. lat. bacca – bacă, ferre – a purta].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACILÁR, -Ă adj. Referitor la bacili; cu (ca nişte) bacili; (despre boli) cauzat de bacili. [Cf. fr. bacillaire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACILÁRE s. f. reacţie chimică de introducere a unui radical acil în molecula unui compus organic. (după fr. acylation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDULÁ vb. tr. a da aciditate unui lichid. (< fr. aciduler)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACÍCLIC, -Ă adj. 1. aperiodic. 2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală. 3. (despre substanţe organice) care nu conţine nici un ciclu de atomi în molecula sa. (< fr. acyclique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acioáie, s.f. – Bronz (sau alt aliaj). – Var. cioaie. < It. acciaio „oţel” (Hasdeu), etimon respins de DAR, însă admis de Candrea şi Scriban. Este unul din puţinele cuvinte it. intrate în vechime în limba populară, probabil pe filieră comercială. Schimbarea semantică, ce constituie principala obiecţie a DAR, este posibilă, dacă se are în vedere faptul că uzul popular indică prin acioaie orice aliaj, fără a fi posibilă o identificare mai exactă.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

chiláci adj. şi s.m. (reg.) băutor, beţiv.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

BACIVÓR, -Ă adj. care se hrăneşte cu bace. (< fr. baccivore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BACILÁR, -Ă adj. referitor la bacili; (despre boli) provocat de bacili. (< fr. bacillaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BACIFÉR, -Ă adj. al cărei fruct este o bacă. (< fr. baccifère)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

clováci s.m. pl. (reg.) colţi de cal.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

coşaci s.m. pl. (reg.) plantă ierboasă, păroasă, cu flori albăstrii.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

DURACÍD s.m. Aliaj de fier şi siliciu, rezistent la acţiunea acizilor şi la oxidare. [Nume comercial].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GLACIÁL, -Ă adj. (Liv.) De gheaţă; ca gheaţa. [Pron. -ci-al. / < fr. glacial, cf. lat. glacies – gheaţă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

luptáci, luptáce, adj. (înv.) luptător.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

odagáci s.n. (reg., înv.) 1. substanţă aromatică (prin ardere). 2. lemn pentru mătănii. 3. săpunel.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

pácilă s.f. (reg.) femeie mică de statură şi slabă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

pâráci, pâráci, s.m. (reg.) pârâtor, pârâş, reclamant.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

caciula de inot

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

plenáci, plenáce, s.n. (reg.) secure lată, cu coadă lungă, pentru dulgheri.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

poznáci, -ce, adj. (reg.) poznaş.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

prodáci, prodáci, s.m. (reg.) persoană trimisă înaintea unei armate pentru a face provizii.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

pumnáci, pumnáci, s.m. (înv.) gladiator.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

pungáci1, pungáci, s.m. (reg.) hoţ.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

pungáci2, -ce, adj. (înv.) 1. (despre obiecte) care înţeapă, care împunge. 2. (reg.; despre vite) care are năravul de a împunge.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sácică s.f. (înv.; cu sens colectiv) paie tăiate (pentru hrana mânjilor).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sacipár, sacipári, s.m. (reg.) nume de peşte.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

scobáci1, scobáci, s.m. (reg.) scobar, scobai, poduţ (peşte de râu).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

scobáci2, -ce, adj. (reg.; despre lemnul de lucru) care este puţin curbat, care are mai multe noduri sau asperităţi pe suprafaţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

scoháci, scoháce, s.n. (reg.) scobitoare.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

OXIACÍD s.m. Acid organic care conţine oxigen. [< fr. oxyacide].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PACIÚLI s.f. Plantă erbacee labiată, originară din Extremul Orient, din care se extrage un parfum puternic. [Pron. -ciu-li, var. paciulie s.f. / < fr. patchouli].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

sufláci, sufláci, s.m. (reg.) suflător (la instrumente muzicale).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

trocáci s.m. pl. (reg.) papuci.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

TORÁCIC, -Ă adj. Referitor la torace, al toracelui; toracal. [Cf. fr. thoracique, it. toracico].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

acioaie s.f. invar. 1. metal sau aliaj fără valoare 2. bijuterie fără valoare, tinichea 3. cuţit (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

aciolat, -ă, aciolaţi, -te adj. arestat (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

OPACIZÁ vb. tr. a face ca un corp să-şi piardă transparenţa, a deveni opac. (< it. opacizzare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OXIACÍD s. m. acid care conţine oxigen în moleculă. (< fr. oxyacide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PACIÉNT, -Ă I. s. m. f. bolnav în tratamentul unui medic. II. adj. răbdător, îngăduitor. (< fr. patient, germ. Patient, lat. patiens, it. paciente)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PACÍFIC, -Ă adj. paşnic; liniştit. (< lat. pacificus, fr. pacifique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PACIÚLI s. f. inv. plantă erbacee tropicală din familia labiatelor, din ale cărei frunze se extrage un ulei eteric, folosit în parfumerie. (< fr. patchouli)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PERACÍD s. m. derivat al peroxidului de hidrogen. (< fr. peracide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TORÁCIC, -Ă adj. referitor la torace. (< fr. thoracique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRIACÍD, -Ă adj., s. n. (corp chimic) care posedă trei funcţii acide. (< fr. triacide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

habacíu (habacíi), s.n. – Manta. – Var. habagiu. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu aba; după Scriban, din tc. heba „pulbere”, ipoteză neverosimilă. Sec. XVII, înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

odagáci s.m. – 1. Aloe (Croton eluteria). – 2. Săpunariţă (Saponaria officinalis). – Var. odogaci, rar udagaci. Tc. öd agaci (Şeineanu, II, 276; Roesler 500; Lokotsch 1585).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

paciulí (-íi), s.f. – Plantă (Pogostemon patchouli). Fr. patchouli.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

UDAGÁCI s.m. v. odagaci.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

emaciat

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACICULÁR, -Ă, aciculari, -e, adj. În formă de ac. – Din fr. aciculaire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIDOFÍL adj. (În sintagma) Lapte acidofil = produs lactat dietetic, de culoare albă-gălbuie, preparat din lapte de vacă sterilizat, cu un anumit conţinut de bacterii şi fermentat. – Din fr. acidophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIDÓZĂ s.f. Creştere a acidităţii şi reducere a rezervei alcaline din sânge, din cauza unor tulburări funcţionale în organism. – Din fr. acidose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIDULÁT, -Ă, acidulaţi, -te, adj. Amestecat cu un acid; uşor acrit. – V. acidula.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIOÁLĂ, acioale, s.f. (Rar) Adăpost, locuinţă, casă. – Aciola (derivat regresiv).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ALSACIÁN, -Ă, alsaciani, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Locuitor al Alsaciei sau originar din această regiune. 2. Adj. Care aparţine Alsaciei sau alsacienilor (1), privitor la Alsacia sau la alsacieni. 3. Adj., s.m. (Şi în sintagma) Lup alsacian = rasă de câini de pază de talie mare, originară din Franţa. [Pr.: -ci-an] – Din fr. alsacien.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOACÍD adj., s. m. (corp) care posedă o singură funcţie acidă. (< fr. monoacide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BACIFÓRM, -Ă, baciformi, -e, adj. În formă de bacă. – Din fr. bacciforme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BĂRNÁCI, -CE, bărnaci, -ce, adj. (Reg.; despre culoarea feţei şi a ochilor; p. ext. Despre oameni) Negricios, oacheş. – Din magh. barnás.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BRÂNÁCI, brânace, s.n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MITACÍSM s. n. 1. aliteraţie constând în repetarea sunetului m. 2. defect de pronunţare constând în substituirea sunetelor m, b, p cu alte sunete. (< fr. mytacisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CAIACÍST, -Ă, caiacişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care practică caiacul (2.) [Pr.: -ca-ia-] -Caiac+ suf. -ist.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CAZACIÓC, cazaciocuri, s.n. (Reg.) Dansul căzăceasca. – Din rus. kazaciok.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÂRMÁCI, cârmaci, s.m. 1. Persoană, sportiv care manevrează cârma unei ambarcaţii, a unei nave. 2. Fig. Cârmuitor, conducător. – Din bg. kărmač.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÂRPÁCI, cârpaci, s.m. Meseriaş care peticeşte, care repară încălţăminte, haine etc. ♦ Meseriaş sau, p. gener. persoană care lucrează prost. – Din bg. kărpač.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DACIÁDĂ, daciade, s.f. Competiţie sportivă românească, cu caracter de masă, organizată din doi în doi ani, cu etape finale pe ţară. [Pr.: -ci-a-] – Dac + suf. -iadă.

Supliment DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1988

GÂRBÁCI, gârbace, s.n. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou. ♦ Lovitură dată cu acest bici. – Din tc. kirbaç, bg. gărbač.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIDRACÍD, hidracizi, s.m. Acid compus dintr-un halogen sau un metaloid din grupa oxigenului şi unul sau doi atomi de hidrogen. – Din fr. hydracide.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IOTACÍSM s.n. (Fon.) 1. Evoluţie a unei vocale sau a unui diftong spre i. 2. Palatalizare a unei consoane sub influenţa unui iot; apariţia unui iot înaintea unei vocale anterioare la început de cuvânt sau de silabă; iotacizare. – Din fr. iotacisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IOTACIZÁ, pers. 3 iotacizează, vb. I. Refl. (Despre sunete) A se palataliza sub influenţa unui iot; a se iodiza. – Cf. i o t şi i o t a c i s m.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ROTACÍSM, (2) rotacisme, s.n. 1. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane intervocalice în „r”. 2. Transformarea, în limba română, a lui „n” intervocalic în „r”, la cuvintele moştenite din limba latină. – Din. fr. rhotacisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ROTACIZÁ, rotacizez, vb. I. 1. Intranz. A vorbi cu rotacism. 2. Refl. (Despre consoane) A prezenta fenomenul de rotacism. – Din fr. rhotaciser.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbeşte puţin, tăcut din fire, închis în sine, posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANTRACÍT, antracite, s.n. Cărbune de pământ de calitate superioară, având în compoziţia sa mult carbon, puţine substanţe volatile şi apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, fiind un preţios combustibil. – Din fr. anthracite.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînţelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniştea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a linişti, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PACIFÍSM s.n. Curent politic care propovăduieşte pacea şi condamnă orice război, indiferent de conţinutul lui; p. ext. atitudinea celui care vrea pace; propovăduire a politicii de pace. – Din fr. pacifisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PACIFÍST, -Ă, pacifişti, -ste, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ţine de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menţinerea păcii. – Din fr. pacifiste.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PACÍŞĂ, pacişe, s.f. (Pop.; mai ales la pl.) Fire de cânepă sau de in de calitate inferioară, care rămân în piepteni în timpul operaţiei de pieptănare a fuiorului; câlţi. [Pl. şi: pacişi. – Var.: păcíşă s.f.] – Din ucr. pačosy.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PACIÚLIE s.f. v. paciuli.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PAPATÁCI subst. (Med.; în sintagma) Febră papataci = boală infecţioasă şi contagioasă produsă de un virus. – Din lat. [Phlebotomus] pappatasi (sau pappatasii), numele ştiinţific al insectei care transmite boala.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANTIACÍD, -Ă, antiacizi, -de, adj. 1. (Despre medicamente) Care neutralizează aciditatea gastrică. 2. (Despre materiale) Rezistent la acţiunea acizilor. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiacide.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POLIACÍD, poliacizi, s.m. Acid care conţine în moleculă mai mulţi atomi de hidrogen înlocuibili cu atomi de metal. [Pr.: -li-a-] – Din fr. polyacide.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MUTACÍSM s.n. 1. Refuz deliberat de comunicare în virtutea unei tendinţe simulatorii sau datorită atitudinii de supraestimare, opoziţionism etc. 2. Pronunţare a unei consoane (mai ales a lui m, b, p) în locul alteia. – Din fr. mutacisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CRETÁCIC, -Ă, cretacici, -e, adj., s.n. (Din) ultima perioadă a mezozoicului, care succedă jurasicului, cu depuneri masive de calcar; cretaceu (II). (din germ. Kretazisch)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DRÁCILĂ, dracile, s.f. Arbust spinos cu flori galbene şi cu fructe roşii în formă de boabe, cultivat pentru garduri vii. (din sl. draţi, dracije).

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

IOTACIZÁ vb. refl. (despre consoane) a se palatiza sub influenţa unui iot; a se iodiza. (< iotac/ism/ + iza)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IOTACÍSM s. n. 1. folosire frecventă a sunetului i într-o limbă; iotacizare. ♢ aliteraţie constând în repetarea lui i consonantic. 2. evoluţie a unei vocale sau a unui diftong spre i. (< fr. iotacisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OPACIZÁT, -Ă, opacizaţi, -te, adj. Care este lipsit de transparenţă. – V. opaciza.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OPÁCINĂ, opăcini, s.f. (Reg.) Vâslă scurtă; lopată. [Pl. şi: opacine] – Din ucr. opačyna.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FARMACÍE, farmacii, s.f. 1. Ştiinţă care se ocupă cu problemele preparării, păstrării, controlului şi distribuirii medicamentelor. 2. Loc special amenajat în care se păstrează, se distribuie, se vând şi uneori se prepară medicamente; potică1, spiţerie. – Din fr. pharmacie, lat. pharmacia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FACILITÁ, facilitez, vb. I. tranz. A înlesni, a uşura îndeplinirea unei acţiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AZEACIUÍ, azeaciuiésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A zeciui. (din zeciui)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

MONOACÍD, -Ă, monoacizi, -de, adj. (Despre acizi) Care are în moleculă un singur atom de hidrogen. [Pr.: -no-a-] – Din fr. monoacide.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EMACIÉRE, emacieri, s.f. Slăbire pronunţată care apare spre sfârşitul bolilor de lungă durată; caşexie, emaciaţie. [Pr.: -ci-e-] – Cf. fr. é m a c i e r.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DRÁCILĂ, dracile, s.f. Arbust spinos cu flori galbene şi cu fructe în formă de boabe roşii, cultivat adesea ca gard viu. (Berberis vulgaris). [Var.: (reg.) drácină s.f.] – Din sl. dračĩ, dracije „mărăcine”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DRÁCINĂ s.f. v. dracilă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DREPTÁCI, -CE, dreptaci, -ce, s.m. şi f. Persoană predispusă din naştere să scrie, să lucreze etc. numai cu dreapta. – Drept + suf. -aci.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

rîncáci adj. – (Banat, Olt.) Cu un singur testicul. – Var. rînc(ău), rîncaş. Mr. arungaţ, megl. răncaci, runcaci. Sl. rąka „mînă”. Li se spune animalelor cu un singur testicul, în urma unei castrări incomplete; şi cum aceasta se făcea printr-o operaţie de tăiere foarte grea, rîncă (v. aici), este uşor ca animalul prost castrat să fie numit rîncaci sau rîncaş (Tiktin). Celelalte explicaţii nu sînt suficiente: din lat. *rēnĭcusrēn, cf. sp. rengo (Puşcariu 1463; Puşcariu, Lat. ti; REW 7290a); în loc de *mîrcaci, din sl. mrkati sę „a se împerechea” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 187); din germ. Ranke „penis” (Puşcariu, Dacor., II, 604; REW 7044); din lat. rāmex „hernie” cu suf. -aci (Giuglea, Dacor., III, 786; cf. contra REW 7209a); din lat. rāmicōsus „bolnav de hernie” (Candrea; Scriban); din lat. runcāre (Rusu, Dacor., XI, 218); din sl. rąkavŭ „ciung” (Tailliez, Cah. S. Puşcariu, II, 201). Rut. ryngač trebuie să provină din rom. (Candrea, Elemente, 409).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

TABACIÓC s.n. (Reg.) Tutun. – Din ucr., rus. tabaciok.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TĂLMÁCI, -CE, tălmaci, -ce, s.m. şi f. Traducător, interpret. ♦ Tâlcuitor, comentator. [Var.: tâlmáci, -ce s.m. şi f.] – Din sl. tlumaci.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TÂLMÁCI, -CE s.m. şi f. v. tălmaci.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TRĂGÁCI, -CE, trăgaci, -ce, subst., adj. 1. S.n. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanşa percutorul. 2. S.m. Trăgător (II 2). 3. Adj. (Pop.; despre animale) Care trage (bine) la ham sau la jug; de tracţiune. – Trage + suf. -aci.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIPOACÍD, -Ă adj. care prezintă hipoaciditate. (< engl. hypoacid)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIDRACÍD s. m. acid din combinarea hidrogenului cu un metaloid. (< fr. hydracide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACIFÓRM, -Ă, saciformi, -e, adj. În formă de sac. – Din fr. sacciforme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SELACIÁN, selacieni, s.m. (La pl.) Subclasă de peşti marini cu scheletul cartilaginos, cu coada împărţită în două părţi inegale, cu corpul acoperit cu solzi şi cu ţepi; (şi la sg.) peşte din această subclasă. ♦ (Adjectival) Peşte selacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. sélacien.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HACIENDA [-SI-ÉN-] s. f. mare proprietate agricolă în America Latină hispanică. (< sp. hacienda)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SPURCÁCI, spurcaci, s.m. Pasăre migratoare, înrudită cu dropia, de mărimea unei găini, brună pe spate şi albicioasă pe pântece (Otis tetrax). [Var.: spârcáci s.m.] – Spurc (reg. „excremente” < lat.) + suf. -aci.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CRETÁCIC, -Ă, cretacici, -ce, s.n., adj. 1. S.n. Ultima perioadă a erei mezozoice, caracterizată prin depuneri de masive calcaroase; cretaceu. 2. Adj. Care se referă la cretacic (1), care aparţine cretacicului. – Cf. fr. c r é t a c é.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Cârpaci ≠ meşter

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Taciturn ≠ comunicativ, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreţ

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TRĂGÁCI s., adj. 1. s. (rar) trăgător. (~ la o armă de foc.) 2. s. v. ţintaş. *3. adj. trăgător. (Vite ~, adică de povară.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GAMACÍSM s. n. pronunţare alterată a consoanelor g şi k. (< fr. gammacisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TĂLMÁCI s. v. translator.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TACITÚRN adj. v. ursuz.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABACIÓC s. v. tutun.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞĂGÁCI adj. v. glumeţ, hazliu, poznaş, vesel.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SPURCÁCI s. (ORNIT.; Otis tetrax) (reg.) spurcoaică, dropie mică, dropie pitică, dropiţă mică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FITACÍSM s. n. pronunţare alterată a consoanelor f şi v (cf. gr. phi)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SÂRMÁCI s. v. surlaş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SFĂDÁCI adj., s. v. arţăgos, certăreţ, gâlce-vitor, scandalagiu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SELACIÁN s. (IHT.) plagiostom. (Rechinul este un ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FARMACÍE s. f. 1. ramură a ştiinţelor medicale care studiază prepararea, păstrarea, distribuirea şi controlul medicamentelor. 2. laborator, loc unde se prepară şi se vând medicamente. (< fr. pharmacie, lat. pharmacia, gr. pharmakeia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCORNÁCI adj. v. ager, creator, deştept, dibaci, imaginativ, ingenios, inteligent, inventiv, iscoditor, iscusit, isteţ, îndemânatic, născocitor, priceput.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FALACIÓS, -OÁSĂ adj. înşelător, amăgitor. (< fr. fallacieux, lat. fallaciosus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FACILITÁ vb. tr. a înlesni, a uşura, a favoriza. (< fr. faciliter, lat., it. facilitare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ROTACÍSM s. (FON.) rotacizare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RÂVNÁCI s. v. adversar, concurent, rival.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RÂVNÁCI adj., s. v. amator, doritor, dornic, iubitor, pofticios, râvnitor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RÂVNÁCI adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguin-cios, sârguitor, vrednic, zelos.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PRINZÁCI adj. v. abil, deştept, dibaci, inge-nios, iscusit, isteţ, îndemânatic, meşter, priceput.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PÂRLÁCI s. v. escroc, hoţ, impostor, înşelă-tor, pungaş, şarlatan, şnapan.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PACIFICÁ vb. v. aplana, atenua, calma, descreşte, diminua, domoli, înlătura, linişti, micşora, modera, pondera, potoli, reduce, scădea, slăbi, tempera.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OPÁCINĂ s. v. lopată, ramă, vâslă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MÂNCÁCI adj. v. avid, lacom, mâncăcios, nesătul, nesăţios, pofticios.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

IOTACÍSM s. v. iotacizare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

IOTACIZÁ vb. (FON.) a se iodiza.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DACIÁDĂ s. f. competiţie sportivă românească, cu caracter de masă, organizată din doi în doi ani (înainte de 1989). (< Dacia + -adă)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HRĂNÁCI adj. v. avid, lacom, mâncăcios, nesătul, nesăţios, pofticios.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GLUTACÍD s. v. acid glutamic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FARMACÍE s. (pop.) spiţerie, (Transilv. şi Bucov.) apotecă, (Transilv.) potică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FACILITÁ vb. v. uşura.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DRÁCILĂ s. v. holeră.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DRÁCILĂ s. (BOT.; Berberis vulgaris) (reg.) agriş-roşu, lemn-galben, măcriş-păsăresc, măcriş-spinos.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CRETÁCIC s., adj. (GEOL.) cretaceu. (Perioada ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CÂRMÁCI s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CÂRMÁCI s. (MAR.) pilot. (~ pe o navă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CAZACIÓC s. căzăcească, (reg.) cazacincă. (A dansat un ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BRÂNÁCI s. v. brâu, cingătoare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BORACIÓC s. v. tătăneasă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BĂRNÁCI adj. v. brun, brunet, negricios, oacheş, tuciuriu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIOÁLĂ s. v. şopron.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VOROVÁCI s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

aciculár adj. m., pl. aciculári; f. sg. aciculáră, pl. aciculáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aciculát adj. m., pl. aciculáţi; f. sg. aciculátă, pl. aciculáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidofíl adj. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidóză s. f., g.-d. art. acidózei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acioálă s. f. (sil. -cioa-), g.-d. art. acioálei; pl. acioále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

alsacián s. m., adj. m. (sil. -ci-an), pl. alsaciéni (sil. -ci-eni); f. sg. alsaciánă, g.-d. art. alsaciénei, pl. alsaciéne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

antracít s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bacifórm adj. m., pl. bacifórmi; f. sg. bacifórmă, pl. bacifórme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bărnáci adj. m., pl. bărnáci; f. sg. şi pl. bărnáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

betacísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

brăcáci s. n., pl. brăcáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

brânáci s. n., pl. brânáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

caiacíst s. m. (sil. -ia-), pl. caiacíşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

capacísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

capacitá vb., ind. prez. 1 sg. capacitéz, 3 sg. şi pl. capaciteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cazacióc s. n. (sil. -cioc), pl. cazaciócuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cârmáci s. m., pl. cârmáci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cârpáci s. m. (sil. -paci), pl. cârpáci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cretácic adj. m., pl. cretácici; f. sg. cretácică, pl. cretácice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cretácic s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

daciádă s. f.(sil. -ci-a-), pl. daciáde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

drácilă s. f., g.-d. art. drácilei; pl. drácile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dreptáci s. m., pl. dreptáci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

emaciére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. emaciérii; pl. emaciéri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

facilitá vb., ind. prez. 1 sg. facilitéz, 3 sg. şi pl. faciliteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

farmacíe s. f., art. farmacía, g.-d. art. farmacíei; pl. farmacíi, art. farmacíile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gamacísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gârbáci s. n., pl. gârbáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hidracíd s. m. (sil. mf. hidr-), pl. hidracízi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hrănáci adj. m., pl. hrănáci; f. sg. şi pl. hrănáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

iotacísm s. n. (sil. io-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

iotacizá vb. (sil. io-), ind. prez. 3 sg. iotacizeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

laciniát adj. m. (sil. -ni-at), pl. laciniáţi; f. sg. laciniátă, pl. laciniáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mitacísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

monoacíd adj. (sil. -no-a-) → acid

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mutacísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

opacifiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. opacifiéz, 3 sg. şi pl. opacifiáză, 1 pl. opacifiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. opacifiéze; ger. opacifiínd (sil. -fi-ind)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

opácină s. f., g.-d. art. opăcinii; pl. opăcini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

opacizát adj. m., pl. opacizáţi; f. sg. opacizátă, pl. opacizáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pacificá vb., ind. prez. 1 sg. pacífic, 3 sg. şi pl. pacífică; conj. prez. 3 sg. şi pl. pacífice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pacifísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pacifíst s. m., adj. m., pl. pacifíşti; f. sg. pacifístă, pl. pacifíste

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pacíşă s. f., pl. pacíşe/pacíşi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pândáci adj. m., pl. pândáci; f. sg. şi pl. pândáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

poliacíd s. m. (sil. -li-a-), pl. poliacízi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rotacísm s. n., (cazuri) pl. rotacísme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rotacizá vb., ind. prez. 1 sg. rotacizéz, 3 sg. şi pl. rotacizeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sacifórm adj. m., pl. sacifórmi; f. sg. sacifórmă, pl. sacifórme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

selacián s. m. (sil. -ci-an), pl. selaciéni (sil. -ci-eni)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

spurcáci s. m., pl. spurcáci, art. spurcácii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabacióc s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. sg. tacitúrnă, pl. tacitúrne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tălmáci s. m., pl. tălmáci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

trăgáci adj. m., (persoană) s. m., pl. trăgáci; f. sg. şi pl. trăgáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

trăgáci (piesă la arme de foc) s. n., pl. trăgáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vacilánt adj. m., pl. vacilánţi; f. sg. vacilántă, pl. vacilánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

IOTACÍSM n. lingv. Fenomen în limbă caracterizat prin iotacizarea sunetelor vocale. /<fr. iotacisme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A IOTACIZ//Á ~éz tranz. A face să se iotacizeze. /iotac[ism]+ suf. ~iza

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE IOTACIZ//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre vocale) A se modifica sub influenţa lui iot. /iotac[ism]+ suf. ~iza

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HRĂNÁC//I ~e adj. pop. 1) (despre animale) Care mănâncă bine, îngrăşându-se. 2) fam. iron. (despre persoane) Care mănâncă mult. /hrană + suf. ~aci

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GÂRBÁC//I ~e n. Bici împletit din curele sau din vine de bou. /<turc. kirbaç, bulg. gărbaţ

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FARMACÍ//E ~i f. 1) Local pentru prepararea, păstrarea şi vinderea medicamentelor. 2) la sing. rar Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul problemelor privind prepararea, păstrarea, controlul şi distribuirea medicamentelor. [Art. farmacia; G.-D. farmaciei; Sil. -ci-e] /<fr. pharmacie, lat. pharmacia

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A FACILIT//Á ~éz tranz. (procese) A face mai lesne de realizat; a uşura; a înlesni. /<fr. faciliter

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

EMACIÉR//E ~i f. Slăbire foarte tare care apare, de obicei, după o boală îndelungată. /<fr. émacier, lat. emacescere

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DRÁCIL//Ă ~e f. Arbust spinos cu flori galbene şi cu fructe roşii în formă de boabe, cultivat pentru garduri vii. /<sl. draţi, dracije

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CRETÁCIC n. Ultima perioadă a erei mezozoice, caracterizată prin depuneri masive de calcar. /<fr. crétacé

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CÂRPÁCI ~ m. 1) Meseriaş care repară obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte. 2) depr. Meseriaş care lucrează rău. /<bulg. kărpaţ

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CÂRMÁCI ~ m. 1) Persoană care stă la cârma unei nave; timonier. 2) fig. v. CÂRMUITOR. /<bulg. kărmaţ

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CAZACIÓC ~uri n. 1) Dans popular ucrainean executat într-un tempo lent la început şi foarte iute spre sfârşit cu multe figuri acrobatice. 2) Melodie după care se execută acest dans. /<rus. kazaciok

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CAIACÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Persoană care practică sportul cu caiacul. [Sil. -ia-cist] /caiac + suf. ~ist

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ANTRACÍT n. Cărbune de pământ de calitate superioară, negru-lucios, bogat în carbon. [Sil. an-tra-] /<fr. anthracite

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACICULÁR ~ă (~i, ~e) Care are forma unui ac; aciform. Frunze ~e. /<fr. aciculaire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDÓZĂ f. Creştere patologică a acidităţii în sânge. /<fr. acidose

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE OPACIFI//Á se ~áză intranz. A deveni opac. [Sil. -fi-a] /<fr. opacifier

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A PACIFICÁ pacífic tranz. 1) (popoare, ţări aflate în litigiu) A face să încheie pace; a readuce la pace. 2) rar (persoane) A face să recapete pacea sufletească, liniştea, calmul; a alina; a linişti. /<fr. pacifier, it. pacificare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PACIFÍSM n. Mişcare politică ai cărei participanţi se pronunţă împotriva oricărui război, inclusiv a celor drepte, de eliberare. /<fr. pacifisme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PACIFÍ//ST I~stă (~şti, ~ste) Care ţine de pacifism; propriu pacifismului. /<fr. pacifiste

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PACIFÍ//ST2 ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Adept al pacifismului. /<fr. pacifiste

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ROTACÍSM ~e n. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane inter-vocalice în „r”. /<fr. rhotacisme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ROTACIZ//Á ~éz intranz. A vorbi cu rotacism. /<fr. rhotaciser

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE ROTACIZ//Á se ~eáză intranz. (despre consonante intervocalice) A prezenta fenomenul de rotacism; a se transforma în „r”. /<fr. rhotaciser

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SACIFÓRM ~ă (~i, ~e) Care este în formă de sac. /<fr. sacciforme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SPURCÁCI ~ m. Pasăre migratoare, înrudită cu dropia, dar mai mică, cu penaj brun-albui. /spurc + suf. ~aci

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TACITÚRN ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care vorbeşte puţin; care este închis în sine; tăcut. /<fr. taciturne

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TĂLMÁCI ~ m. înv. 1) Persoană care îndeplinea oficial funcţia de interpret pe lângă o solie străină; tergiman; dragoman; translator; interpret. 2) Persoană care tălmăcea sau tâlcuia ceva; tâlcuitor; traducător; interpret. /<sl. tlumaţi

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TRĂGÁC//I1 ~e adj. pop. (despre animale de tracţiune) Care trage bine la jug sau la ham; trăgător. /a trage + suf. ~aci

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TRĂGÁC//I2 ~e n. Dispozitiv la armele de foc pe care se apasă cu degetul arătător (pentru a declanşa încărcătura). /a trage + suf. ~aci

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDOFÍL, -Ă adj. Care are afinitate pentru coloranţi acizi; oxifil. [< fr. acidophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDURÍE s.f. (Med.) Prezenţa excesivă a unui acid în urină. [< fr. acidurie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAIACÍST, -Ă s.m. şi f. Sportiv care conduce un caiac. [< caiac].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAPACITÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A-şi alătura pe cineva; a câştiga adeziunea, încrederea cuiva. 2. A pune pe cineva în situaţia de a putea îndeplini o acţiune. [< it. capacitare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAPACITÁ vb. tr. 1. a-şi alătura pe cineva; a câştiga adeziunea, încrederea cuiva. 2. a pune pe cineva în situaţia de a putea îndeplini o acţiune. (< it. capacitate)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FALACIÓS, -OÁSĂ adj. (Rar) Înşelător, amăgitor. [Pron. -ci-os. / < lat. fallaciosus, cf. fr. fallacieux].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GRACIÓSO adv. v. grazioso.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

IOTACÍSM s.n. 1. Folosire frecventă a sunetului i într-o limbă; iodizare. 2. Iotacizare. [Pron. io-. / < fr. iotacisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAIACÍST, -Ă s. m. f. sportiv care participă la întrecerile de caiac. (< fr. kayakiste)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LACINIÁT, -Ă adj. (Despre frunze, petale etc.) Care prezintă crestături adânci şi înguste. [Pron. -ni-at. / < fr. lacinié, cf. lat. laciniatus – decupat].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CACIÚCEA s. f. dans andaluz plin de temperament, asemănător cu boleroul şi fandangoul, executat solo de un bărbat sau de o femeie, cu acompaniament de chitară; melodia corespunzătoare. (< sp. cachucha)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MITACÍSM s.n. (Lit.) Aliteraţie constând în repetarea sunetului m. [Cf. fr. mytacisme, lat. mytacismus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OPACIFIÁ vb. I. tr., refl. A face sau a deveni opac; a (se) opaciza. [Pron. -fi-a, p.i., 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. opacifier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PAPATÁCI s.n. 1. (Med.) Febră papataci = boală contagioasă benignă, manifestată prin febră, dureri de cap şi oboseală şi transmisă prin intermediul unei insecte. 2. (Fig.) Persoană care tolerează lucruri dezonorante sau insultătoare pentru propriul său interes. [< it. pappataci].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

POLIACÍD adj., s.m. (Corp) care posedă mai multe funcţii acide. [< fr. polyacide].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BETACÍSM s. n. pronunţare alterată a consoanelor b şi p. (< engl. betacism)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VACILÁNT, -Ă adj. (Franţuzism) Nehotărât, mobil, schimbător. [< fr. vacillant].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANTRACÍT s. n. cărbune natural superior, negru-sticlos, cu un procent mare de carbon. (< fr. anthracite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANTIACÍD, -Ă I. adj., s. n. (medicament) capabil să neutralizeze aciditatea gastrică. II. adj. (despre materiale) rezistent la acţiunea acizilor. (< fr. antiacide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALSACIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Alsacia. ♢ (s. n.) ansamblu de dialecte germanice vorbite în Alsacia. II. adj. lup ~ (şi s. m.) rasă de câini de pază, de talie mare. (< fr. alsacien)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACICULÁR, -Ă adj. În formă de ac. [Cf. fr. aciculaire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDÓZĂ s.f. (Med.) Creştere a acidităţii sângelui în urma unor tulburări funcţionale în organism. [< fr. acidose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANTIACÍD, -Ă adj. (Despre materiale) Cu acţiune împotriva acizilor; rezistent la acid. [Pron. -ti-a-. / cf. fr. antiacide].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANTRACÍT s.n. Cărbune de pământ superior, foarte bogat în carbon. [< fr. anthracite, cf. gr. anthrax – cărbune].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACIFÓRM, -Ă adj. În formă de bacă. [< fr. bacciforme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDURÍE s. f. prezenţa excesivă a unui acid în urină. (< fr. acidurie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDÓZĂ s. f. 1. creştere a acidităţii sângelui în urma acumulării de compuşi toxici cu caracter acid. 2. boală a plantelor datorată creşterii acidităţii din sol. (< fr. acidose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOFÍL, -Ă adj. (despre substanţe, ţesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil. (< fr. acidophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOGÉN, -Ă adj. care dă naştere unui acid. (< engl. acidogen)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACICULÁR, -Ă adj. în formă de ac; aciculiform. (< fr. aciculaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CAZACIÓC s.n. Dans ucrainean care se joacă într-un tempo accelerat progresiv; melodia acestui dans. [< rus. kazaciok].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

brăcáci, brăcáce, s.n. (reg.) căldare spoită.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cârláci, cârláce, s.n. (înv.) luntre mică, cu fundul turtit, folosită pe Dunăre.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

BACIFÓRM, -Ă adj. în formă de bacă. (< fr. bacciforme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

colopáci, colopáce, s.n. (reg.) ciocan.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

CRETÁCIC s.n. Ultima perioadă a mezozoicului, care se caracterizează prin depuneri masive de calcar. // adj. Care aparţine acestei perioade. [După fr. crétacé].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EMACIÉRE s.f. Faptul de a se emacia; emaciaţie. [Pron. -ci-e-. / < emacia].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

iscodáci s.m. (înv.) iscoditor, inventiv.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ispitáci adj. m. (înv.) priceput.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

FACILITÁ vb. I. tr. (Liv.) A înlesni, a uşura. [Cf. fr. faciliter, it. facilitare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FARMACÍE s.f. 1. Disciplină medicală care studiază prepararea, păstrarea, distribuirea şi controlul medicamentelor. 2. Laborator, prăvălie, local unde se prepară şi se vând medicamente. [Gen. -iei. / < fr. pharmacie, cf. gr. pharmakon – remediu].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

jabracíe s.f. (reg.) faptă rea, mişelie, ticăloşie, potlogărie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

mácioră s.f. (reg.) rest de tutun în pipă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

maciúlă, maciúle, s.f. (reg.) prisnelul fusului.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

HIDRACÍD s.m. Acid format din combinarea hidrogenului cu un alt corp simplu. [< fr. hydracide].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

nacíţă, nacíţe, s.f. (reg.) cusătură sau broderie în relief; năcia, natiţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

nacíluri s.n. pl. (reg.) floare denumită şi copăcei.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

IOTACIZÁ vb. I. refl. (Despre sunete) A se palataliza din cauza contactului cu un iot. [< iotac(ism) + -iza].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

papacióc, -oácă, adj., s.m. şi f. (reg. şi fam.) 1. (adj.; despre oameni) urât, scofâlcit, zbârcit; urâcios, rău. 2. (s.f.; fam.) epitet pentru o persoană ridicolă din cauza îmbrăcămintei; paparudă, sorcovă, pupăză. 3. rachiu.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

bîrnáci (-ce), adj. – Oacheş, brunet. Mag. barnás (Cihac, II, 479; Berneker 44; Gáldi, Dict., 104), de unde provin şi rut. barná „(bou) negru”, slov. barnavý „oacheş, brunet”. Se foloseşte în Trans., împreună cu dim. bărnuţ, adj. (oacheş, brunet).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

poácină, poácine, s.f. (reg.) papuc de lână; cipic.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

poliváci, poliváci, s.m. (reg.) persoană care se ocupă cu săpăturile de şanţuri, pentru irigarea grădinilor de legume.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

potigáci, potigáce, s.n. (reg.) 1. băţ, nuia de care se leagă sfoara undiţei sau care fixează vârşa ori vintirul pe fundul apei; coidac. 2. bîţ, prăjină înfiptă în pământ, pe care se atârnă la uscat vârşele.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

MONOACÍD adj.m. (Despre acizi) Cu un singur atom de hidrogen. [Cf. fr. monoacide].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

râncáci adj. s.m. (pop.) 1. castrat rău; cu un testicul; rânc. 2. (om) desfrânat, lubric; impulsiv. 3. (s.m.) taur.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

MUTACÍSM s.n. Pronunţarea unei consoane (mai ales a lui m, b, p) în locul alteia. [< fr. mutacisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

saciálă, saciále, s.f. (reg.) jaleş de câmp.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sandacíu, sandacíi, s.m. (înv.) luntraş.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

schitáci1, -ce, adj. (reg.; despre oameni) vioi, sprinten, iute; fluşturatic, vânturatic; isteţ, deştept.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

schitáci2, -ce, adj. (reg.; despre oameni) curat, îngrijit, dichisit, gătit.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

scurmáci, -ce, adj., s.m. şi f. (reg.) 1. (în forma: scârmaci) (persoană) care caută peste tot, care scotoceşte, care cotrobăieşte; scormonici. 2. gheară de pasăre; scurmaci.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PACIFICÁ vb. I. tr. A face să înceteze conflictele armate, luptele, dezordinile; a restabili pacea, ordinea. [P.i. pacífic. / cf. lat., it. pacificare, fr. pacifier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PACIFÍSM s.n. 1. Atitudine de pacifist; propovăduire a politicii de pace. 2. Curent liberal ai cărui reprezentanţi se pronunţă împotriva oricăror războaie, limitându-se însă la simpla propovăduire pasivă a păcii şi despărţind lupta pentru pace de lupta activă împotriva politicii care duce la război. [< fr. pacifisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PACIFÍST, -Ă adj. Referitor la pacifism, propriu pacifismului. // s.m. şi f. Adept al pacifismului; iubitor al păcii. [< fr. pacifiste].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PACIÚLIE s.f. v. paciuli.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

staciuná, staciunéz şi stăciun, vb. I (reg.; despre lumânări sau lămpi cu petrol) a tăia partea arsă din fitil; a mucări.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

stânáci, stânáci, s.m. (reg.) cioban care conduce o stână sau care are alte atribuţii la stână; stăpân, stânaş, stânar, baci.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

strigáci, strigáci, s.m. (înv.) persoană care anunţă cu glas tare ştirile oficiale; strigaş.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

şergáci, -ce, adj. (reg.; despre părul sau culoarea cailor) şarg, gălbui.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ROTACÍSM s.n. Fenomen fonetic constând în transformarea lui n intervocalic în r. [< fr. rhotacisme, cf. gr. rhotakismos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ROTACIZÁ vb. I. intr., refl. A manifesta fenomenul rotacismului; a vorbi cu rotacisme. [< fr. rhotaciser].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SACIFÓRM, -Ă adj. În formă de sac. [Cf. lat. saccus – sac, forma – formă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cîrpáci (cârpáci), s.m. – 1. Meseriaş care peticeşte. – 2. Persoană care lucrează prost. – Mr. cîrpaci. Sl. (bg. kurpačĭ, cf. Conev 60; slov. kèrpač). – Der. cîrpăci (var. cîrpoci, cîrpogi), vb. (a petici; a lucra prost); cîrpăceală, cîrpăcie, s.f. (lucru prost făcut); cîrpăcitor, adj. (care peticeşte). Cf. cîrpă, cîrpi.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

!acidofíl adj. m., pl. acidofíli; f. acidofílă, pl. acidofíle

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

TACITÚRN, -Ă adj. (Liv.) Cu o fire tăcută, tăcut din fire. [Cf. fr. taciturne, it. taciturno, lat. taciturnus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

alguacíl (hisp.) [ci pron. si] (-gua-) s.m., pl. alguacíli

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

acioală, acioale s.f. (intl.) fată sau femeie urâtă (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

aciolisi, aciolisesc v.t. (intl.) 1. a urmări, a persecuta, a prigoni 2. a supune unui tratament tiranic 3. a fila 4. a aresta (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

drácilă (drácile), s.f. – Bucsău (Berberis vulgaris). – Var. dracină. Origine incertă. Ar putea proveni din sl. dračĭ „mur” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Tiktin; Conev 46), cf. bg. dračka, rus. dračije, der. ca racilă de la rac. După G. Meyer, Neugr. St., II, 26 şi Pascu, Arch. Rom., VI, 231, din bg. dračka, de unde şi ngr. δράτσινον. Mai puţin probabilă este originea tracică presupusă de Iordan, Dift., 254, urmîndu-l pe Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 276, care se gîndea la un cuvînt dac, *drocila.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

MUTACÍSM s. n. 1. refuz deliberat de comunicare, ca urmare a unei tendinţe simulatorii sau datorită atitudinii de supraestimare, opoziţionism etc. 2. pronunţare a unei consoane (m, b, p) în locul alteia. (< fr. mutacisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OPACIFIÁ vb. refl. a se face, a deveni opac (1). (< fr. opacifier)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PACIFICÁ vb. tr. a restabili pacea, ordinea. (< fr. pacifier, lat., it. pacificare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PACIFÍSM s. n. curent politic de esenţă liberală care se pronunţă pentru pace şi condamnă orice război. (< fr., it. pacifisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PACIFÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al pacifismului. (< fr. pacifiste)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PAPATACI s. n. 1. febră ~ = boală infecţioasă şi contagioasă produsă de un virus, manifestată prin febră, dureri de cap şi oboseală. 2. (fig.) persoană care tolerează lucruri dezonorante sau insultătoare pentru propriul său interes; om laş, comod. (< it. pappataci)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POLIACÍD adj., s. m. (corp) cu mai multe funcţii acide. (< fr. polyacide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ROTACÍSM s. n. fenomen fonetic, constând în transformarea unei consoane intervocalice în r; (în limba română) transformarea în r a lui n intervocalic în cuvinte moştenite din latină. (< fr. rhotacisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ROTACIZÁ vb. I. intr. a vorbi cu rotacism. II. refl. (despre consoane) a suferi fenomenul rotacismului. (< fr. rhotaciser)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TACITÚRN, -Ă adj. care vorbeşte puţin, tăcut din fire. (< fr. taciturne, lat. taciturnus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

gârbáci (gârbáce), s.n. – Bici. – Mr. gărbace, megl. grăbaci. Tc. kirbaç (Meyer 119; Şeineanu, II, 176; Berneker 568; Lokotsch 1378), cf. ngr. ϰουρμπάτσι, alb. gërbac, bg. gărbač, sb., rut. korbač, pol. karbacz, mag. korbács, germ. Karbatsche (› fr. cravache), sp. corbacho (› fr. courbache), cf. Eguilaz 382. Din forma mag. provine var. corbaci, dublet folosit în Trans. (Gáldi, Dict., 121). Este dublet al lui cravaşe, s.f. (bici), din fr. cravache, cu der. cravaşa, vb. (a bate cu biciul).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

falaciós (livr.) adj. m.; f. falacioásă, pl. falacioáse

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

SANDRÁCI s.n. (Înv.) Cutia şi piesele necesare la jocul de şah; joc de şah.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

TROMBÁCI, trombaci, s.m. (Reg.) Trâmbiţaş. – Rus trubač.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

schitáci (-ce), adj. – (Banat, Trans.) Dichisit, gătit. Din a chiti (Candrea), probabil contaminat formal cu sb. skitač „vagabond”, cf. Miklosich, Lexicon, 853.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACIDIFICÁ, acidífic, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) transforma în acid. – După fr. acidifier.

Supliment DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1988

ACIDITÁTE s.f. Grad de concentraţie de ioni de hidrogen sau cantitatea totală de acid dintr-o soluţie. ♦ Proprietatea de a fi acid. ♢ Aciditate gastrică = gradul de aciditate a sucului gastric, conferit de prezenţa acidului clorhidric, clorului, pepsinei şi acidului lactic. – Din fr. acidité, lat. aciditas, -atis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIDULÁRE, acidulări, s.f. Acţiunea de a acidula. – V. acidula.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AMINOACÍD, aminoacizi, s.m. Substanţă specifică materiei vii, care se caracterizează prin prezenţă în aceeaşi moleculă a unei funcţii acide şi a unei funcţii bazice şi care intră în componenţa proteinelor. [Pr.: -no-a-] – Din fr. aminoacide.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BACILEMÍE, bacilemii, s.f. (Med.) Infecţie generalizată ca urmare a pătrunderii bacililor în vasele de sânge. – Din fr. bacillémie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BACILÓZĂ, baciloze, s.f. Boală provocată de bacili; spec. Tuberculoză (pulmonară). – Din fr. bacillose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BALZACIÁN, -Ă, balzacieni, -e, adj. De Balzac, al lui Balzac; în maniera lui Balzac. [Pr.: -ci-an] – Balzac (n.pr.) + suf. -ian.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BATRACIÁN, batracieni, s.m. (La pl.) Clasă de vertebrate care cuprinde animale amfibii; (şi la sg.) animal care face parte din această clasă; amfibian.[Pr.: -ci-an] – Din fr. batracien.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CAPACITÍV, -Ă, capacitivi, -e, adj. (Tehn.) Referitor la capacitatea electrică; care se comportă ca un condensator electric. – Din engl. capacitive.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLACIOLÓG, -Ă, glaciologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în glaciologie. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. glaciologue.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MEGACÍCLU s. m. megahertz. (< fr. mégacycle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IMPACIÉNT, -Ă, impacienţi, -te, adj. (Livr.) Nerăbdător; neliniştit, îngrijorat. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. impatient, lat. impatiens, -ntis. Cf. it. i m p a z i e n t e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IOTACIZÁT, -Ă, iotacizaţi, -te, adj. (Fon.; despre sunete) Palatalizat sub influenţa unui iot; iodizat. – V. iotaciza.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACIOÁLĂ, macioale, s.f. (Reg.) 1. Femeie proastă, urâtă. 2. Vacă sau oaie slabă. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COLIBACÍL, colibacili, s.m. Specie de microorganisme prezente în mod normal în intestinul uman, putând, uneori, să invadeze şi alte regiuni ale corpului, devenind patogene. – Din fr. colibacille.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OPACIZÁNT, -Ă, opacizanţi, -te, adj. Care opacizează un corp. – Opaciza + suf. -ant.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LACINÚLĂ s. f. lacinie mică. (< fr. lacinule)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANACÍCLIC, -Ă, anaciclici, -ce, adj. (Despre versuri) Care prezintă totdeauna un sens, fie că le citim de la început, fie că le citim de la sfârşit. – Din fr. anacyclique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PSITACÍSM s.n. (Med.) Reproducere mecanică a celor auzite sau citite, fără a le înţelege. – Din fr. psittacisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OPACIZÁRE, opacizări, s.f. Acţiunea de a opaciza şi rezultatul ei. – V. opaciza.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OPACITÁTE, opacităţi, s.f. 1. Faptul de a fi opac2; lipsă de transparenţă. 2. Fig. Incapacitate de a înţelege, de a pătrunde ceva; orizont îngust al cuiva. – Din fr. opacité, lat. opacitas, -atis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OPACIFIÁT, -Ă, opacifiaţi, -te, adj. (Rar) Opac2. [Pr.: -fi-at] – V. opacifia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FARMACÍST, -Ă, farmacişti, -ste, s.m. şi f. Persoană calificată care se ocupă cu prepararea, controlul şi distribuirea sau vinderea medicamentelor. – Farmacie + suf. -ist. Cf. it. f a r m a c i s t a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OSTRACIZÁ, ostracizez, vb. I. Tranz. A înlătura pe cineva din viaţa publică, dintr-un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta. – Din fr. ostraciser.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OSTRACÍSM s.n. 1. Formă de judecată a adunării poporului, în vechea Atena, prin care un cetăţean, considerat primejdios pentru libertatea şi securitatea regimului, era exilat temporar. 2. Persecuţie, ostracizare. – Din fr. ostracisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IMPACIÉNT, -Ă adj. nerăbdător, neliniştit. (< fr. impatient, lat. impatiens)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIPERACÍD, -Ă adj. care prezintă hiperaciditate. (< engl. hyperacid)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ROTACIZÁT, -Ă, rotacizaţi, -te, adj. Cu rotacism. – V. rotaciza.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SPÂRCÁCI s.m. v. spurcaci.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STÂNGÁCI, -CE, stângaci, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care lucrează, scrie etc. mai bine cu mâna stângă decât cu cea dreaptă. 2. Fig. Lipsit de îndemânare, de abilitate; lipsit de siguranţă, de supleţe în mişcări, în exprimare, în gândire. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care arată, trădează stângăcie. – Stâng + suf. -aci.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLACIOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în glaciologie. (< fr. glaciologue)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Impacient ≠ pacient, răbdător

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Stângaci ≠ abil, dibaci, iscusit, priceput

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

URDA-VÁCII s. (BOT.; Cardaria draba) (reg.) caprilemă, hreniţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

URDA-VÁCII s. v. hreniţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TRÂMBÁCI s. v. gornist, trâmbiţaş, trompet, trompetist.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

STÂNGÁCI adj. neajutorat, neîndemânatic, nepriceput, (livr.) inabil, (rar) neajutat, (reg.) natantol. (E tare ~, bietul băiat!)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

STÂNGÁCI adj. v. necorespunzător, neizbutit, nerealizat, nereuşit, nesatisfăcător, prost, slab.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SFĂRGÁCI s. v. gătej, surcea, surcică, uscă-tură, vreasc.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FARMACÍST, -Ă s. m. f. specialist în farmacie. (< it. farmacista)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PLÂNGÁCI adj. v. plângăcios, plângăreţ, scâncit, smiorcăit, văicăreţ.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PITA-VÁCII s. (BOT.; Boletus bovinus) (reg.) pitoancă, pitoaşcă, titărci (pl.), văcuţe (pl.), mânătarcă ursească, (Transilv.) ciupercă de brad.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PACIŞÉLE s. pl. v. pacişe.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PACINÁŢI s. pl. v. bessi, pecenegi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OSTRACIZÁ vb. v. surghiuni.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OPACITÁTE s. v. mărginire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MEGACÍCLU s. v. megahertz.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DELTACÍSM s. n. pronunţare alterată a consoanelor d, t. (< fr. deltacisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IOTACIZÁT adj. (FON.) iodizat. (Consoană ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

IMPACIÉNT adj. v. alarmat, intrigat, îngri-jorat, neliniştit, nerăbdător.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FARMACÍST s. (pop.) spiţer, (înv. şi reg.) poticarăş, (Transilv. şi Bucov.) apotecar, (Ban. şi Transilv.) poticar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CUPA-VÁCII s. v. volbură mare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONIACIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul subetaj al senonianului. (< fr. coniacien)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COLIBACÍL s. m. bacil în intestinul gros, care degradează proteinele şi glucidele şi care poate deveni patogen în anumite cazuri. (< fr. colibacille)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BATRACIÁN s. (ZOOL.) amfibian. (Broasca este un ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BACILÓZĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acidificá vb., ind. prez. 1 sg. acidífic, 3 sg. şi pl. acidífică

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aciditáte s. f., g.-d. art. acidităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidizáre s. f., g.-d. art. acidizării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidotróf adj. m., pl. acidotrófi; f. sg. acidotrófă, pl. acidotrófe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aciduláre s. f., g.-d. art. acidulării; pl. acidulări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aminoacíd s. m. (sil. -no-a-), pl. aminoacízi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anacíclic adj. → ciclic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bacilemíe s. f. (sil. mf. -cil-), art. bacilemía, g.-d. bacilemíi, art. bacilemíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bacilicíd adj. m., pl. bacilicízi; f. sg. bacilicídă, pl. bacilicíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bacilifér adj. m., pl. baciliféri; f. sg. baciliféră, pl. bacilifére

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bacilóză s. f., g.-d. art. bacilózei; pl. bacilóze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

baciluríe s. f., art. baciluría

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

balzacián adj. m. (sil. -ci-an), pl. balzaciéni; f. sg. balzaciánă, pl. balzaciéne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

batracián s. m. (sil. -tra-ci-an), pl. batraciéni (sil. -ci-eni)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

capacitív adj. m., pl. capacitívi; f. sg. capacitívă, pl. capacitíve

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

colibacíl s. m., pl. colibacíli

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cúpa-vácii (bot.) s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

deltacísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

farmacíst s. m., pl. farmacíşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

glaciológ s. m. (sil. -ci-o-), pl. glaciológi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

glacizáre s. f., pl. glacizări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

impaciént adj. m. (sil. -ci-ent), pl. impaciénţi; f. sg. impaciéntă, pl. impaciénte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macioálă s. f., pl. macioále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

megacíclu s. m. (sil. -clu), art. megacíclul; pl. megacícli, art. megacíclii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

opacitáte s. f., g.-d. art. opacităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

opacizánt adj. m., pl. opacizánţi; f. sg. opacizántă, pl. opacizánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

opacizáre s. f., g.-d. art. opacizării; pl. opacizări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ostracísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ostracizá vb., ind. prez. 1 sg. ostracizéz, 3 sg. şi pl. ostracizeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

píta-vácii s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

psitacísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

stângáci adj. m., pl. stângáci; f. sg. şi pl. stângáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tautacísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

úrda-vácii s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

IMPACIÉN//T ~tă (~ţi, ~te) livr. Care şi-a pierdut răbdarea; lipsit de răbdare; nerăbdător. /<fr. impatient, lat. impatiens, ~ntis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FARMACÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Persoană specializată în farmaceutică. /farmacie + suf. ~ist

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COLIBACÍL ~i m. Bacil intestinal inofensiv care în anumite condiţii poate deveni patogen. /<fr. colibacille

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BATRACI//ÁN ~éni m. 1) la pl. Clasă de animale vertebrate, care pot trăi atât în apă, cât şi pe uscat (reprezentant: broasca). 2) Animal din această clasă. [Sil. -ci-an] /<fr. batracien

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BACILÓZĂ f. Boală provocată de bacili. /<fr. bacillose

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BACILEMÍ//E ~i f. med. Infecţie provocată de pătrunderea bacililor în sânge. [Art. bacilemia; G.-D. bacilemiei; Sil. -mi-e] /<fr. bacillemie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AMINOACÍ//D ~zi m. Acid organic, constituent principal al materiei vii, intrând în compoziţia proteinelor. [Sil. -no-a-] /<fr. aminoacide

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACIDIFICÁ pers. 3 acidífică tranz. A transforma în acid. /<fr. acidifier

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDITÁTE f. Caracter acid. ♢ ~ gastrică cantitate de acid din sucul gastric. [G.-D. acidităţii] /<fr. acidité, lat. aciditas, ~atis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OPACITÁT//E f. 1) Caracter opac. ~ea cristalului. 2) fig. Incapacitatea de a pătrunde în esenţa lucrurilor. /<fr. opacité, lat. opacitas, ~atis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OSTRACÍSM n. 1) (în Grecia antică) Judecată a poporului, prin care un cetăţean, considerat ca fiind periculos pentru stat, era exilat pentru zece ani. 2) Decizie de excludere sau de îndepărtare de la putere a unei persoane sau a unei grupări politice. /<fr. ostracisme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A OSTRACIZ//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A exclude din viaţa publică, persecutând. 2) fig. (cuvinte sau expresii) A scoate din uz cu ostentaţie, considerând nedorit. /

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

STÂNGÁC//I ~e (~i) 1) şi substantival Care se serveşte, de obicei, de mâna stângă. 2) şi adverbial Care este lipsit de îndemânare în ceea ce face; neîndemânatic. 3) Care denotă stângăcie. /stâng + suf. ~aci

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDIZÁRE s.f. Acidulare. [Cf. fr. acidisation].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDULÁRE s.f. Acţiunea de a acidula; acidizare. [< acidula].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACILURÍE s.f. (Med.) Prezenţa bacililor în urină. [Gen. -iei. / < fr. bacillurie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONIACIÁN s.n. Primul subetaj al senonianului (cretacicul superior). // adj. Care aparţine acestui subetaj. [Pron. -ci-an. / < fr. coniacien].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAPACITÍV, -Ă adj. referitor la capacitatea electrică; care se comportă ca un condensator electric. o reactanţă ~ ă = reactanţa unui condensator, inversul produsului dintre capacitatea acestuia şi pulsaţia curentului alternativ. (< fr. capacitif, engl. capacitiv)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HACIÉNDĂ s.f. (Hispanism) Gospodărie înconjurată de o exploatare agricolă, fermă (în America Latină). [Pron. -si-en-. / < sp. hacienda].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MEGACÍCLU s.m. (Fiz.) Megahertz. [< fr. mégacycle].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OPACITÁTE s.f. 1. Stare a lucrurilor opace. ♦ (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre intensitatea radiaţiei incidente pe un corp şi intensitatea radiaţiei transmise prin acesta. 2. (Fig.) Incapacitate de a înţelege, de a pătrunde ceva; prostie, mărginire, îngustime de vederi. [Cf. fr. opacité, lat. opacitas].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OPACIZÁNT, -Ă adj. Care opacizează, face opac. [Cf. it. opacizzante].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OSTRACÍSM s.n. (În Grecia antică) Alungare, îndepărtare temporară a unui cetăţean din viaţa publică, pe care o hotăra poporul prin vot scris pe o scoică; ostracizare. ♦ (Fig.) Proscriere; exilare, excludere. [< fr. ostracisme, cf. gr. ostrakon – cochilie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PACIÉNT-Ă 1. s.m. şi f. Persoană tratată de un medic. Pacienţii doctorului Ionescu. 2. adj. Răbdător.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

PSITACÍSM s.n. 1. Denumire dată de filozoful german Leibniz teoriei nominalismului. 2. Boală constând în repetarea maşinală a cuvintelor. 3. Imitaţie aidoma, maimuţăreală. [< fr. psittacisme, cf. gr. psittakos – papagal].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SELACIÉNI s.m.pl. Subclasă de peşti cartilaginoşi, având coada împărţită în două părţi inegale; (la sg.) peşte din această subclasă. [Pron. ci-eni, sg. selacian. / < fr. sélaciens, cf. gr. selachos – peşte cartilaginos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TAUTACÍSM s.n. Figură de stil care constă în repetarea aceluiaşi semn la începutul unor cuvinte sau silabe succesive. [< fr. tautacisme, cf. gr. tauto – acelaşi lucru].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACILICÍD, -Ă adj., s. n. (Medicament) care distruge bacilii. (<engl. bacillicide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANACÍCLIC, -Ă adj. (despre versuri) cu sens citit de la început sau de la sfârşit. (< fr. anacyclique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMINOACÍD s. m. substanţă a materiei vii care se caracterizează prin prezenţa aceeaşi moleculă a unei funcţii acide şi a unei funcţii bazice, în compoziţia proteinelor. (< fr. aminoacide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CAPACITÓR, capacitoáre, s.n. (Fiz.) Condensator (2). (cf. engl. capacitor) [et. MW – folosit în corpul DEX]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACIDIFICÁ vb. I. tr. A transforma în acid. [Cf. fr. acidifier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDITÁTE s.f. Calitatea de a fi acid; grad de concentraţie a unei soluţii acide. ♢ Aciditate (gastrică) = proprietate a sucului gastric de a conţine o cantitate de acizi; aciditatea solului = însuşirea solului spălat de baze de a se comporta ca un acid slab. [Cf. fr. acidité, lat. aciditas].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANACÍCLIC, -Ă adj. (Despre versuri) Care prezintă totdeauna un sens, chiar dacă le citim de la început sau de la sfârşit. [< fr. anacyclique, cf. gr. anakyklein – a se întoarce].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACILEMÍE s.f. (Med.) Infecţie generalizată, datorită pătrunderii bacililor în vasele de sânge. [Gen. -iei. / < fr. bacillémie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACILÓZĂ s.f. Boală provocată de bacili; (impr.) tuberculoză pulmonară. [< fr. bacillose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDOTRÓF, -Ă adj. (despre animale) care consumă hrană acidă. (< acido- + -trof)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOFÍTE s. f. pl. plante adaptate la solurile acide. (< fr. acidophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDIZÁRE s. f. acidulare. (după fr. acidisation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDITÁTE s. f. calitatea de a fi acid. o ~ (gastrică) = cantitatea de acid a sucului gastric; ~ a solului = însuşirea solului spălat de baze de a se comporta ca un acid slab. (< fr. acidité, lat. aciditas)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDIFICÁ vb. tr., refl. a (se) transforma în acid. (< fr. acidifier)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COLIBACÍL s.m. Bacil care trăieşte în aparatul digestiv şi care poate deveni patogen în anumite cazuri. [< fr. colibacille].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACILURÍE s. f. prezenţa bacililor în urină. (< fr. bacillurie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BACILÓZĂ s. f. tuberculoză. (< fr. bacillose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BACILIFÉR, -Ă adj. care poartă bacili. (< fr. bacillifère)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BACILEMÍE s. f. infecţie generalizată datorită pătrunderii bacililor în sânge. (< fr. bacillémie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

cuzácică s.f. (reg.) cerşetoare.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

FARMACÍST, -Ă s.m. şi f. Specialist în farmacie. [< farmacie + -ist, cf. it. farmacista].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

astragáci (-ce), s.n. – Unealtă de cizmărie folosită la întors cizmele pe faţă, după ce au fost cusute pe dos. Mag. esztergázni „a întoarce” (Scriban); finalul, prin analogie cu trăgaci. Nu este probabilă ipoteza lui Philippide, ZRPh., 1907 p. 294 şi Pascu, Suf., 198, bazată pe lat. extrahere.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

GLACIOLÓG, -Ă s.m. şi f. Specialist în glaciologie. [Pron. -ci-o-. / < fr. glaciologue].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

macitúră s.f. (înv.) cimilitură.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

IMPACIÉNT, -Ă adj. (Rar) Nerăbdător, neliniştit. [Pron. -ci-ent. / cf. fr. impatient, it. impaziente, lat. impatiens].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

năticáci s.m. pl. (reg.) încălţăminte de casă croşetată din lână, cu talpă subţire; cipici.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

schimbáci, -ce, adj. (înv.) care se schimbă, se modifică, se transformă; nestatornic, schimbăcios.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

OPACIZÁRE s.f. Acţiunea de a (se) opaciza şi rezultatul ei. [< opaciza].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OSTRACIZÁ vb. I. tr. A alunga pe cineva din viaţa publică; a exclude; a persecuta. [< fr. ostraciser].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

strungáci, -ce, s.m., adj. (reg.) 1. (s.m.) cioban care mână oile la strungă, pentru a fi mulse; strungaş; mânător, mânzar, mânzărar. 2. (adj.; despre dinţi) cu strungăreaţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

taramtáci s.m. pl. (reg.) papuci mari şi grei.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

zaclináci s.m. (înv.) conjurat.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

*acidificá (a ~) vb., ind. prez. 3 acidifícă

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!bacilemíe (-ci-le-/-cil-e-) s. f., art. bacilemía, g.-d. bacilemíi, art. bacilemíei

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

aciolisit, -ă, aciolisiţi, -te adj. (intl.) 1. urmărit, filat, supravegheat 2. arestat (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

OPACITÁTE s. f. 1. stare a lucrurilor opace. ♢ (fiz.) mărime egală cu raportul dintre intensitatea radiaţiei incidente pe un corp şi intensitatea radiaţiei transmise prin acesta. 2. (fig.) incapacitate de a înţelege, de a pătrunde ceva; prostie, mărginire, îngustime de orizont. (< fr. opacité, lat. opacitas)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OPACIZÁNT, -Ă adj. care opacizează. (< it. opacizzante)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OSTRACÍSM s. n. 1. (în Grecia antică) îndepărtare temporară a unui cetăţean din viaţa publică, pe care o hotăra poporul prin vot scris pe o scoică. 2. (fig.) proscriere; ostracizare. (< fr. ostracisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OSTRACIZÁ vb. tr. a alunga (pe cineva) din viaţa publică; a exclude; (p. ext.) a persecuta. (< fr. ostraciser)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PSITACÍDE s. f. pl. familie de păsări căţărătoare: papagalii. (< fr. psittacidés)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PSITACÍSM s. n. 1. tulburare de vorbire în repetarea mecanică a celor auzite sau citite, fără a le înţelege. 2. (fig.) imitaţie, maimuţăreală. (< fr. psittacisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SELACIÉNI s. m. pl. subclasă de peşti marini cartilaginoşi, cu branhii şi coada heterocercă: rechinii, torpila (1); plagioclazi. (< fr. sélaciens)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SPALACÍDE s. f. pl. familie de mamifere rozătoare: spalaxul. (< lat. spalacidae)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TAUTACÍSM s. n. figură de stil constând în repetarea aceluiaşi semn la începutul unor cuvinte sau silabe succesive. (< fr. tautacisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRIFACIÁL, -Ă adj. trigeminal. (< engl. trifacial)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

aminoacid heterociclic, se intalneste sub forma L si D – prolina, in cantitati mari in colagen, gelatina in proteinele gramineelor precum si in alte prolamine

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

aminoacid heterociclic esential, se gaseste in majoritatea proteinelor naturale in cantitati relativ mici

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

CAPACITÓR s.n. v. COMPONENT (4). (Electron.; în sintagmele) Componente active = denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc. [DEX '98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ZGÂRFÁCI, zgârface, s.n. (Reg.) Căuş mare de lemn (folosit la stână în loc de strachină).

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

ACIANOPSÍE s.f. Defect de vedere care constă în incapacitatea de a distinge culoarea albastră. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. acyanopsie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIDAMÍNĂ, acidamine, s.f. Produs obţinut prin transformarea treptată a albuminoidelor alimentare. – Din fr. acidamine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIDIFICÁT, -Ă, acidificaţi, -te, adj. Transformat în acid. – V. acidifica.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIDIMÉTRU, acidimetre, s.n. Aparat pentru măsurarea concentraţiei de ioni de hidrogen a unei soluţii. – Din fr. acidimétre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BACILIFÓRM, -Ă, baciliformi, -e, adj. Care are forma unui bacil. – Din fr. bacilliforme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIOMALACÍE s. f. înmuiere şi lichefiere a ţesutului muscular. (< fr. myomalacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CAPACITÁTE, capacităţi, s.f. 1. Volum al unui recipient. 2. Însuşirea de a fi încăpător; mărime care reprezintă cantitatea maximă de materii sau de energie pe care o poate acumula un corp, un sistem etc. ♢ Măsuri de capacitate = măsuri cu care se determină volumul lichidelor, al cereale lor etc. 3. Posibilitatea pe care o are un corp, un sistem etc. de a acumula o cantitate de materii sau de energie. 4. Posibilitatea de a lucra într-un domeniu, de a realiza ceva. ♦ Posibilitatea, însuşirea morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. ♦ Persoană capabilă. 5. Însuşirea de a face acte juridice valabile. – Din fr. capacité, lat. capacitas, -atis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CAZACÍNCĂ s.f. (Reg.) Dansul căzăceasca. – Din cazac.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLACIÁŢIE, glaciaţii, s.f. Interval rece din perioada glaciară, caracterizat prin dezvoltarea intensă a gheţarilor; p. ext. proces de intensă dezvoltare a gheţarilor, caracteristic acestui interval. [Pr.: -ci-a-. – Var.: glaciaţiúne s.f.] – Din fr. glaciation.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IMPACIENTÁ, impacientez, vb. I. Refl. (Livr.) A-şi pierde răbdarea, a deveni nerăbdător. ♦ A se îngrijora, a se nelinişti. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatienter.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IOTACIZÁRE, iotacizări, s.f. (Fon.) Palatalizare a unei consoane sub influenţa unui iot; apariţia unui iot înaintea unei vocale anterioare la început de cuvânt sau de silabă; iodizare, iotacism (2). – V. iotaciza.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÎMPUNGÁCI, -CE, împungaci, -ce, adj. (Reg., despre vite cornute) Împungător (2). – Împunge + suf. -aci.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SAGACITÁTE s.f. (Livr.) Facultate a minţii omeneşti de a înţelege uşor şi repede ceva; perspicacitate, agerime. – Din fr. sagacité.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VÂRCOLÁCI s.m. v. vârcolac.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIMACIFÓRM, -Ă adj. de forma unui melc. (< fr. limaciforme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VIVACITÁTE s.f. Vioiciune, sprinteneală (în mişcări, în comportări, în reacţii). – Din fr. vivacité, lat. vivacitas, -atis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PACIÉNŢĂ, pacienţe, s.f. (Livr.) Răbdare, calm; îngăduinţă. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. patientia, fr. patience, it. pacienza.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LAMBDACÍSM s. n. tulburare a vorbirii constând în imposibilitatea de a pronunţa litera l. ♢ aliteraţie în repetarea sunetului l. (< fr. lambdacisme, lat. lambdacismus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FUGACITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este fugaci (2). 2. (Fiz.) Valoare corectată a presiunii unui gaz real, cu ajutorul căreia acesta poate fi descris ca un gaz perfect. – Din fr. fugacité.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LACTOBACÍL s. m. bacterie capabilă să transforme zaharurile în acid lactic. (< fr. lactobacille)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PACIFICÁRE s.f. Acţiunea de a pacifica şi rezultatul ei. – V. pacifica.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ASTRĂGÁCI, astrăgace, s.n. Instrument de cizmărie folosit la întins talpa sau la întors cizmele pe faţă, după ce au fost cusute. – Cf. bg. s t r ă g a c i „răzuitor”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VERACITÁTE s.f. (Livr.) Veridicitate. – Din fr. véracité, lat. veracitas, -atis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VORACITÁTE s.f. Poftă de mâncare foarte mare; lăcomie. ♦ Fig. Cupiditate; aviditate. – Din fr. voracité, lat. voracitas, -atis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PREGLACIÁR, -Ă, preglaciari, -e, adj. (Geol.) Anterior epocii glaciare cuaternare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. préglaciaire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PSEUDOACÍD, pseudoacizi, s.m. (Chim.) Acid anhidru care nu mai este electrochimic acid. [Pr.: pse-u-do-a-] – Pseudo- + acid.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OPACIMÉTRU, opacimetre, s.n. Aparat pentru determinarea opacităţii sau a transparenţei hârtiei. – Din fr. opacimètre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OPACIFIÉRE, opacifieri, s.f. Faptul de a se opacifia. [Pr.: -fi-e-] – V. opacifia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FACILITÁTE, facilităţi, s.f. Însuşire a ceea ce este facil; însuşirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu uşurinţă. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilităţi de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FACILITÁRE, facilitări, s.f. Acţiunea de a facilita şi rezultatul ei; înlesnire, uşurare. – V. facilita.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OSTRACÍTĂ, ostracite, s.f. Stridie fosilă. – Din fr. ostracite.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONTUMACÍE s.f. Absenţă nejustificată de la judecată a inculpatului ♢ Loc. adv. În contumacie = în lipsă, fără a fi fost prezent la proces. – Din fr. contumace, lat. contumacia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EMACIÁŢIE, emaciaţii, s.f. Emaciere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. émaciation.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IMPACIENTÁ vb. refl. a-şi pierde răbdarea; a se alarma, a se nelinişti. (< fr. impatienter)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TENACITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi tenace (1); stăruinţă, perseverenţă, dârzenie. 2. Proprietate a unui material de a se deforma relativ mult, sub acţiunea unor solicitări exterioare, înainte de a se rupe. ♦ Mărime caracteristică unui material solid, egală cu deformaţia lui specifică la rupere. – Din fr. ténacité, lat. tenacitas, -atis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TRACO-DÁCIC, -Ă, traco-dacici, -ce,adj. Traco-dac (2). – Traco-dac + suf. -ic.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RAPACITÁTE s.f. (Livr.) Însuşirea de a fi rapace; cupiditate, lăcomie. – Din fr. rapacité, lat. rapacitas, -atis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ROTACIZÁNT, -Ă, rotacizanţi, -te, adj. (Despre graiuri, texte etc.) Care prezintă fenomenul rotacismului; cu rotacism. – Din fr. rhotacisant.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ROTACIZÁRE, rotacizări, s.f. Faptul de a (se) rotaciza; rotacism. – V. rotaciza.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HEXACÍCLIC, -Ă adj. cu şase verticile florale. (< fr. hexacyclique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COZONDRÁCI s.m. pl. (Fam.) Bretele pentru susţinut pantalonii; pocheşti. – Din germ. Hosenträger.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLACIONAÚT s. m. navigator printre gheţari; specialist în glacionautică. (< glacio- + -naut)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GLACIÁŢIE s. f. proces de intensă dezvoltare a gheţarilor pe regiuni întinse ale Pământului, din precambrian până în cuaternar; perioadă glaciară. (< fr. glaciation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Capacitate ≠ incapacitate

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Pacienţă ≠ impacienţă

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VERACITÁTE s. v. adevăr, realitate, veridicitate.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

UNTUL-VÁCII s. v. poroinic, salep.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TRACO-DÁCIC adj. traco-dac. (Populaţii ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TENACITÁTE s. 1. v. stăruinţă. 2. perseverenţă, răbdare, stăruinţă. (Dovedeşte multă ~ în acţiunile sale.) 3. dârzenie, încăpăţânare, îndărătnicie, perseverenţă, persistenţă, stăruinţă, (rar) cerbicie. (Obiectiv urmărit cu ~.) 4. v. tărie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FUGACITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este fugace. 2. (chim.) presiune corectată la care gazul posedă aceleaşi proprietăţi cu ale gazului ideal. (< fr. fugacité)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SULFIT ACÍD s. (CHIM.) (impr.) bisulfit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SCUFUNDÁCI s. v. bodârlău, corcodel, cufundac, cufundar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FACILITÁTE s. f. 1. însuşirea a ceea ce este facil (1); uşurinţă. 2. (inform.) caracteristică a unui calculator, sistem de operare sau limbaj care permite facilitarea scrierii programelor, organizării datelor ori corectării erorilor. (< fr. facilité, lat. facilitas)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SAGACITÁTE s. v. acuitate, agerime, clarviziune, pătrundere, perspicacitate, subtilitate.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ROTACIZÁRE s. v. rotacism.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RAPACITÁTE s. v. lăcomie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EMACIÁŢIE s. f. emaciere. (< fr. émaciation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PACIFICÁRE s. (înv.) pacificaţie, păceluire, păciuilire, păciuire. (Restabilire a păcii sau ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PACIFICÁRE s. v. aplanare, înlăturare, odihnă de veci, pace.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PACIÉNŢĂ s. v. răbdare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DIPLOBACÍL s. m. bacil ai cărui indivizi sunt grupaţi câte doi, cap la cap. (< fr. diplobacille)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DEZOPACIZÁ vb. tr. a face să nu mai fie opac; a limpezi. (< dez- + opaciza)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LIMBA-VÁCII s. v. limba-cerbului, năvalnic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ÎMPUNGÁCI adj. v. împungător.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

IOTACIZÁRE s. (FON.) iodizare, iotacism.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

IMPACIENTÁ vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, nelinişti, speria, tulbura.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FACILITÁRE s. v. uşurare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FACILITÁTE s. 1. v. uşurinţă. 2. (mai ales la pl.) v. înlesnire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTUMACÍE s. f. absenţă a unui inculpat de la judecată. o în ~ = în lipsă. (< fr. contumace, lat. contumacia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COZONDRÁCI s. pl. v. bretele.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COADA-VÁCII s. v. bătrâniş, coada-cocoşului, lumânare, lumânărică, praz, salvie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CAZACÍNCĂ s. v. cazacioc, căzăcească.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CAPACITÁTE s. 1. v. volum. 2. cubaj, volum. (~ a unei incinte.) 3. v. gabarit. 4. forţă, posibilitate, putere, putinţă, (înv.) puterinţă, puternicie. (~ de a face ceva.) 5. potenţial. (~ de muncă.) 6. v. facultate. 7. competenţă, destoinicie, pregătire, pricepere, seriozitate, valoare, vrednicie, (înv. şi pop.) hărnicie, (înv.) practică, volnicie. (Demonstrează o mare ~ în...)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BUHA-CIÚMEI s. v. cap-de-mort, fluture-cap-de-mort, strigă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

AZEACIUÍRE s. v. dijmă, zeciuială.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VIVACITÁTE s. însufleţire, vioiciune. (~ tempoului unei compoziţii muzicale.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VIVACITÁTE s. v. animaţie, antren, însufleţire, vioiciune.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VORACITÁTE s. v. lăcomie, nesaţ.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acianopsíe s. f. (sil. -ci-; mf. -an-), art. acianopsía, g.-d. acianopsíi, art. acianopsíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aciculifér adj. m., pl. aciculiféri; f. sg. aciculiféră, pl. aciculifére

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidamínă s. f. (sil. mf. -cid-) → amină

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidifiánt adj. m., pl. acidifiánţi; f. sg. acidifiántă, pl. acidifiánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidimétru s. n. (sil. -tru), art. acidimétrul; pl. acidimétre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidofilíe s. f., art. acidofilía, g.-d. art. acidofilíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidofítă s. f., pl. acidofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

antracitós adj. m., pl. antracitóşi; f. sg. antracitoásă, pl. antracitoáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

astrăgáci s. n., pl. astrăgáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bacilifórm adj. m., pl. bacilifórmi; f. sg. bacilifórmă, pl. bacilifórme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

caiacístă s. f. (sil. -ia-), pl. caiacíste

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

capacitáre s. f., g.-d. art. capacitării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

capacitáte s. f., g.-d. art. capacităţii; pl. capacităţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cazacíncă s. f., g.-d. art. cazacíncii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

coáda-vácii (bot.) s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

contumacíe s. f., art. contumacía, g.-d. contumacíi, art. contumacíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cozondráci s. m. pl.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dezopacizá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez.3 sg. dezopacizeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

diplobacíl s. m. (sil. -plo-), pl. diplobacíli

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

emaciáţie s. f. (sil. -ci-a-ţi-e), art. emaciáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. emaciáţiei; pl. emaciáţii, art. emaciáţiile (sil. -ţi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

facilitáre s. f., g.-d. art. facilitării; pl. facilitări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

facilitáte s. f., g.-d. art. facilităţii; pl. facilităţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fugacitáte s. f., g.-d. art. fugacităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

glaciáţie s. f. (sil. -ci-a-ţi-e), art. glaciáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. glaciáţiei; pl. glaciáţii, art. glaciáţiile (sil. -ţi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hrána-vácii (bot.) s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

impacientá vb. (sil. -ci-en-), ind. prez. 1 sg. impacientéz, 3 sg. şi pl. impacienteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

iotacizáre s. f. (sil. io-), g.-d. art. iotacizării; pl. iotacizări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

împungáci adj. m., pl. împungáci; f. sg. şi pl. împungáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

miomalacíe s. f. (sil. mi-o-), art. miomalacía, g.-d. miomalacíi, art. miomalacíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neoglaciár adj. m., pl. neoglaciári; f. sg. neoglaciáră, pl. neoglaciáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

opacifiére s. f. (sil. -fi-e-), g.-d. art. opacifiérii; pl. opacifiéri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

opacimétru s. n., pl. opacimétre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ostracítă s. f., pl. ostracíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

paciénţă s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. paciénţei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pacificáre s. f., g.-d. art. pacificării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

preglaciár adj. m. (sil. -ci-ar), pl. preglaciári; f. sg. preglaciáră, pl. preglaciáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pseudoacíd s. m. (sil. pse-u-do-a-), pl. pseudoacízi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rapacitáte s. f., g.-d. art. rapacităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rotacizánt adj. n., f. rotacizántă; pl. n. şi f. rotacizánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rotacizáre s. f., g.-d. art. rotacizării; pl. rotacizări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rúgul-vácii s. m.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sagacitáte s. f., g.-d. art. sagacităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

salacitáte s. f., g.-d. art. salacităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

spalacídă s. f., pl. spalacíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tenacitáte s. f., g.-d. art. tenacităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tráco-dácic adj. m., pl. tráco-dácici, f. sg. tráco-dácică, pl. tráco-dácice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

túrta-vácii s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

úntul-vácii s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

veracitáte s. f., g.-d. art. veracităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vivacitáte s. f., g.-d. art. vivacităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

voracitáte s. f., g.-d. art. voracităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE IMPACIENT//Á mă ~éz intranz. livr. A deveni impacient; a-şi pierde răbdarea. /<fr. impatienter

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A IMPACIENT//Á ~éz tranz. livr. (persoane) A face să se impacienteze. [Sil. -ci-en-] /<fr. impatienter

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GLACIÁŢI//E ~i f. Proces de formare intensă a gheţarilor pe mari suprafeţe ale Pământului. /<fr. glaciation

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FUGACITÁTE f. 1) Caracter fugaci. 2) fiz. Măsură folosită pentru determinarea însuşirilor gazelor reale prin raportarea acestora la gazele ideale. [Art. fugacitatea; G.-D. fugacităţii] /<fr. fugacité

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FACILIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter facil. 2) mai ales la pl. rar Condiţie specială acordată unei persoane. /<fr. facilité, lat. facilitas, ~atis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTUMACÍE f. jur. Absenţă nejustificată de la un proces penal a inculpatului. A fi condamnat în ~. [Art. contumacia; G.-D. contumaciei; Sil. -ci-e] /<fr. contumace, lat. contumacia

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OPACIMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea opacităţii. [< fr. opacimètre].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAPACIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Cantitate care poate încăpea într-un recipient. 2) tehn. Proprietate pe care o are un corp sau un sistem de a acumula o cantitate de materie sau de energie. ~ termică. ~ electrică. 3) Posibilitate de a realiza ceva într-un domeniu de activitate; aptitudine; facultate. ~ de muncă. 4) Proprietate de pătrundere în esenţa lucrurilor; competenţă. [G.-D. capacităţii] /<fr. capacité, lat. capacitas, ~atis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BACILIFÓRM ~ă (~i, ~e) Care are formă de bacil; în formă de bacil. /<fr. bacilliforme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PACIÉNŢĂ f. livr. Caracter pacient; răbdare. [Sil. ci-en-] /<lat. patientia, fr. patience

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RAPACITÁTE f. livr. Caracter rapace; lăcomie; cupiditate. /<fr. rapacité, lat. rapa-citas, ~atis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RĂDACIN//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) (despre plante) Care are (multe) rădăcini; cu (multe) rădăcini. /rădăcină + suf. ~os

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ROTACIZÁN//T ~tă (~ţi, ~te) (despre graiuri, texte etc.) Care ţine de rotacism; care manifestă rotacismul. /<fr. rhotacisant

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SAGACITÁTE f. livr. Caracter sagace; perspicacitate. [G.-D. sagacităţii] /<fr. sagacité, lat. sagacitas, ~atis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TENACITÁTE f. 1) Caracter tenace; asi-duitate; insistenţă; perseverenţă. 2) tehn. Capacitate de rezistenţă la rupere. [G.-D. tenacităţii] /<fr. tenacité, lat. tenacitas, ~atis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VERACITÁT//E f. livr. 1) Caracter veridic; veridicitate; autenticitate. ~ea unei mărtu-rii. 2) Caracter fidel; fidelitate. A relata cu ~. [G.-D. veracităţii] /<fr. veracité

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VIVACITÁTE f. Caracter vivace. [G.-D. vivacităţii] /<fr. vivacité, lat. vivacitas

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VORACITÁT//E f. 1) Caracter vorace. ~ea lupilor. 2) Lăcomie extremă (în bani); sete de câştig. [G.-D. voracităţii] /<lat. veracitas, ~atis, it. voracita, fr. voracité

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDIFIÁNT, -Ă adj. Care transformă în acid. [Pron. -fi-ant. / < fr. acidifiant].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDIMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea acidităţii unui lichid. [Var. acidometru s.n. / < fr. acidimètre, cf. lat. acidus – acru, gr. metron – măsură].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDOFILÍE s.f. Însuşirea de a fi acidofil; oxifilie. [Gen. -iei. / < fr. acidophilie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDOLÍZĂ s.f. (Chim.) Operaţie prin care un acid înlocuieşte un alt acid dintr-un ester. [< germ. Azidolise].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDOMÉTRU s.n. v. acidimetru.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIANOPSÍE s.f. (Med.) Defect al vederii constând în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră. [Gen. -iei. / < fr. acyanopsie, cf. gr. a – fără, kyanos – albastru, opsis – vedere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OPACIFIÉRE s.f. Acţiunea de a (se) opacifia; faptul de a deveni opac. [Pron. -fi-e-. / < opacifia].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AMINOACÍZI s.m.pl. Substanţe organice, componenţi ai proteinelor, care se găsesc liberi în cantităţi mici în organismele vieţuitoarelor. [Sg. aminoacid. / < fr. aminoacides].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANTRACITÓS, -OÁSĂ adj. Cu aspect de antracit. [< fr. anthraciteux].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAPACITÁRE s.f. (Liv.) Acţiunea de a capacita. [< capacita].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAPACITÁTE s.f. 1. Calitatea de a fi încăpător. ♦ Întindere sau mărime a unui lucru în raport cu ceea ce conţine sau poate conţine; conţinutul unui obiect (mai ales al unui vas). 2. Îndemânare, abilitate, aptitudine, forţă de a face ceva într-un anumit domeniu. ♦ Om destoinic, priceput; învăţat, savant. ♦ (În trecut) Examen pentru obţinerea titlului de profesor secundar. 3. Posibilitatea unui sistem tehnic sau a unui dispozitiv de a executa o operaţie, de a produce un efect sau de a suferi o transformare. 4. Drept, putere (legală) de a face un act. [Cf. fr. capacité, lat. capacitas].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAPACITÁTE s. f. 1. calitatea de a fi încăpător. ♢ întindere, mărime a unui lucru în raport cu ceea ce conţine; volum al unui recipient. 2. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva. 3. calitate a celui care este capabil să înţeleagă sau să facă ceva. ♢ om destoinic, priceput; învăţat, savant. 4. (în trecut) examen pentru obţinerea titlului de profesor secundar. 5. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operaţie, de a produce un efect, de a suferi o transformare. 6. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic. 7. (jur.) drept, putere legală de a face un act. 8. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfârşitul a opt clase elementare. (< fr. capacité, lat. capacitas)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DEZACIDÁRE s.f. Dezacidificare. [Et. incertă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DIPLOBACÍL s.m. Bacil ai cărui indivizi sunt grupaţi câte doi. [< fr. diplobacille, cf. gr. diploos – dublu + bacil].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EMACIÁŢIE s.f. (Liv.) Slăbire, slăbiciune extremă; emaciere. [Pron. -ci-a-, gen. -iei. / < fr. émaciation].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Capacitate a Persoanelor divine (Tatal, Fiul si Duhul Sfant) de a-Si comunica insusirile Una Alteia.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

GLACIÁŢIE s.f. (Geol.) Proces de intensă dezvoltare a gheţarilor pe regiuni întinse ale Pământului, care a avut loc din precambrian până în cuaternar; perioada glaciară. [Pron. -ci-a-. / < fr. glaciation].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LAMBDACÍSM s.n. Pronunţare defectuoasă a literei l. ♦ Aliteraţie constând în repetarea sunetului l. [Cf. lat. lambdacismus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MIOMALACÍE s.f. Slăbire, ramolire a muşchilor. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myomalacie, cf. gr. mys – muşchi, malakia – înmuiere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MIRACÍDIUM s.m. Larvă a distomului, ciliată, având înfăţişarea unor infuzori. [Pron. -di-um. / et. incertă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NECROBACÍL s.m. Bacilul necrozei. [Cf. fr. nécrobacille].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PACIÉNŢĂ s.f. Răbdare. [Var. paţienţă s.f. / < lat. patientia, cf. it. pazienza, fr. patience].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PACIFICÁRE s.f. Acţiunea de a pacifica şi rezultatul ei. ♦ (Rar) Împăcare, liniştire. [< pacifica].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VIVACITÁTE s.f. 1. Vioiciune, agerime. 2. (Rar) Violenţă, impulsivitate. 3. (Fiz.) Cantitatea de gaze degajată în unitatea de timp, de unitatea de volum de pulbere care arde la presiune normală. 4. Strălucire vie (a unei culori); colorit viu, format din culori strălucitoare, luminoase. [Cf. fr. vivacité, lat. vivacitas].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VORACITÁTE s.f. Lăcomie mare la mâncare. ♦ (Fig.) Cupiditate, lăcomie. [Cf. fr. voracité, lat. voracitas].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BATRACIÉNI s. m. pl. Amfibieni. (<fr. batraciens)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDAMÍNĂ s.f. Corp rezultat din transformarea treptată a albuminoidelor alimentare. [< fr. acidamine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VERACITÁTE s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este adevărat, conform cu realitatea. [Cf. fr. véracité, lat. veracitas].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACILIFÓRM, -Ă adj. În formă de bacil. [< fr. bacilliforme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BATRACIÉNI s.m.pl. Clasă de vertebrate amfibii, cu pielea netedă, respiraţie branhială, ovipare şi cu dezvoltarea prin metamorfoză, având ca tip broasca; (la sg.) animal din această clasă. [Pron. -ci-eni, sg. batracian, cf. gr. batrachos – broască].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDOFILÍE s. f. însuşirea de a fi acidofil; oxifilie. (< fr. acidophilie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOLÍZĂ s. f. operaţie prin care un acid înlocuieşte un alt acid dintr-un ester. (< fr. acidolyse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDIMÉTRU s. n. aparat folosit în acidimetrie. (< fr. acidimètre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDIFIÁNT, -Ă adj. care transformă în acid. (< fr. acidifiant)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDAMÍNĂ s. f. corp chimic rezultat din transformarea treptată a albuminoidelor. (< fr. acidamine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIANOPSÍE s. f. defect al vederii în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră. (< fr. acyanopsie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

incoacitvi,-e adj. Care exprima inceputul unei anctiuni. [Pr. : -co-a] – Fr. incohoatif (lat. lit. incohativus).

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

FACILITATE [hmm..., barbarism – CM] Amenajare (sau mijloac material sau tehnic) aflat la dispozitia publicului sau a unei categorii restranse de utilizatori potentiali ... in vederea usurarii (facilitarii) unei activitati. De exemplu facilitate de cazare, facilitate pentru recreere, facilitate pentru comunicare.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

BACILIFÓRM, -Ă adj. în formă de bacil. (< fr. bacilliforme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTUMACÍE s.f. Absenţă a unui inculpat de la judecată. ♢ În contumacie = în lipsă. [Gen. -iei. / cf. it. contumacia, fr. contumace, lat. contumacia – nesupunere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

înhămáci s.m. (înv.) ţăran care făcea corvoadă cu caii proprii.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

FACILITÁRE s.f. Acţiunea de a facilita şi rezultatul ei; uşurare. [< facilita].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FACILITÁTE s.f. Uşurinţă. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. [Cf. fr. facilité, lat. facilitas].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FUGACITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este fugace. 2. (Chim.) Presiune corectată la care gazul real posedă aceleaşi proprietăţi cu ale gazului ideal. [Cf. fr. fugacité].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

IMPACIENTÁ vb. I. refl. A-şi pierde răbdarea, a se nelinişti. [Pron. -ci-en-. / cf. fr. impatienter, it. impazientare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

IOTACIZÁRE s.f. Acţiunea lui iot asupra unui sunet vecin; palatalizarea unui sunet sub influenţa lui iot. [< iotaciza].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

papaciocár, papaciocári, s.m. (reg.) om beţiv şi vagabond.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

papaciúpă s.f. (reg.; ir.) femeie urâtă, îmbrăcată ridicol.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

preaciudát, -ă, adj. (înv.) 1. divin, sfânt. 2. foarte ciudat.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

OSTRACÍTĂ s.f. Stridie fosilă. [< fr. ostracite].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

strâmbáci, strâmbáci, s.m. (înv.) persoană care se strâmbă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

supracílie s.f. (înv.) sprânceană.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PREGLACIÁR, -Ă adj. Anterior perioadei glaciare. [Cf. fr. préglaciaire < lat. prae – înainte, glacies – gheaţă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RAPACITÁTE s.f. Însuşirea de a fi rapace; lăcomie. [Cf. it. rapacitá, fr. rapacité].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ROTACIZÁNT, -Ă adj. (Despre graiuri, texte etc.) Care prezintă rotacism. [Cf. fr. rhotacisant].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ROTACIZÁRE s.f. Faptul de a (se) rotaciza; rotacism. [Pl. -zări. / < rotaciza].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SAGACITÁTE s.f. (Liv.) Perspicacitate, agerime a minţii. [Cf. fr. sagacité, lat. sagacitas].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

acianopsíe (-ci-a-nop-/-an-op-) s. f., art. acianopsía, g.-d. acianopsíi, art. acianopsiéi

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!acidamínă (-ci-da-/-cid-a-) s. f., g.-d. art. acidamínei; pl. acidamíne

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

TENACITÁTE s.f. 1. Calitatea de a fi tenace; stăruinţă, îndârjire, perseverenţă. 2. Calitatea unui corp de a fi rezistent la rupere. [Cf. fr. ténacité, it. tenacità].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

alsaciánă [s pron. z] (idiom) (-ci-a-) s.f., g.-d. art. alsaciénei

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

MOTACILÍDE s. f. pl. familie de păsări călătoare mici, cu coada lungă: codobatura. (< fr. motacillidés)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NECROBACÍL s. m. bacilul necrozei. (< fr. nécrobacille)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NEOGLACIÁR s. n. fază de răcire a climei ca urmare a reactivării gheţarilor în regiunile alpine. (< neo- + glaciar)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OPACIMÉTRU s. n. fotometru folosit în opacimetrie. (< fr. opacimètre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OSTRACÍTĂ s. f. stridie fosilă. (< fr. ostracite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PACIÉNŢĂ s. f. răbdare; îngăduinţă. (< lat. patientia, fr. patience, it. pacienza)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PREGLACIÁR, -Ă adj. anterior perioadei glaciare cuaternare. (< fr. préglaciaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RAPACITÁTE s. f. însuşirea de a fi rapace; lăcomie. (< fr. rapacité, lat. rapacitas)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ROTACIZÁNT, -Ă adj. care prezintă rotacism. (< fr. rhotacisant)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SAGACITÁTE s. f. perspicacitate, agerime a minţii. (< fr. sagacité, lat. sagacitas)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SUBGLACIÁR, -Ă adj. care se efectuează la baza unui gheţar, în contact cu rocile. (după fr. sous-glaciaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TENACITÁTE s. f. 1. calitatea de a fi tenace; stăruinţă, perseverenţă. 2. calitatea unui material solid de a fi rezistent la rupere. (< fr. tenacité, lat. tenacitas)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VERACITÁTE s. f. veridicitate. (< fr. véracité, lat. veracitas)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VIVACITÁTE s. f. 1. vioiciune, agerime. 2. promptitudine. 3. (fiz.) cantitatea de gaze degajată în unitatea de timp de unitatea de volum de pulbere care arde la presiune normală. 4. strălucire vie (a unei culori); colorit viu, format din culori strălucitoare, luminoase. (< fr. vivacité, lat. vivacitas)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VORACITÁTE s. f. 1. lăcomie mare la mâncare. 2. (fig.) aviditate extremă; cupiditate, lăcomie. (< fr. voracité, lat. voracitas)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MIRACÍDIUM s. m. larvă a distomului, ciliată, având înfăţişarea unor infuzori.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

facilmente,adv. in mod usor,usor

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

paciénţă (paciénţe), s.f. – Răbdare. Lat. patientia (sec. XIX). Este dubletul lui pasenţă (var. pasienţă, pasianţ, înv. pasians), s.f. (combinare a cărţilor de joc pentru a vedea dacă se împlineşte o dorinţă a jucătorului sau a altei persoane). – Der. (din fr.) pacient, s.m.; impacient, adj.; impacienţă, s.f.; impacienta, vb. refl. (a se nelinişti).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACIDIFICÁRE, acidificări, s.f. Acţiunea de a (se) acidifica. – V. acidifica.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIDIMETRÍE, acidimetrii, s.f. Metodă volumetrică de determinare a concentraţiei unui acid prin neutralizare cu o bază. – Din fr. acidimétrie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIPENSERÍD, acipenserizi, s.m. (Zool.) Sturion. – Cf. lat. a c i p e n s e r.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CAPACIMÉTRU, capacimetre, s.n. Instrument cu care se măsoară capacitatea electrică. – Din fr. capacimètre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METATORÁCIC, -Ă adj. al metatoraxului. (< fr. métathoracique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GLACIOLÓGIC, -Ă, glaciologici, -ce, adj. Care aparţine glaciologiei, privitor la glaciologie. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. glaciologique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLACIOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul gheţarilor. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. glaciologie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IMPACIENTÁT, -Ă, impacientaţi, -te, adj. (Livr.) Nerăbdător. ♦ Neliniştit, îngrijorat. [Pr.: -ci-en-] – V. impacienta.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LOCVACITÁTE s. f. calitatea de a fi locvace; limbuţie. (< fr. loquacité, lat. loquacitas)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EFICACITÁTE s.f. Calitatea de a produce efectul (pozitiv) aşteptat; eficienţă. – Din fr. efficacité.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s.m. şi f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabileşte pacea, liniştea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANACIDITÁTE s.f. (Fiziol.) Lipsă a acidităţii gastrice. – Din fr. anacidité, engl. anacidity.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PERIGLACIÁR, -Ă, periglaciari, -e, adj. (În sintagma) Zonă (sau regiune) periglaciară (şi substantivat, n.) = regiune situată la periferia gheţarilor, caracterizată printr-o climă specifică şi prin anumite procese şi forme determinate de condiţiile fizico-geografice. ♦ Care aparţine zonei mai sus definite, privitor la această zonă. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. périglaciaire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PLACIDITÁTE s.f. Faptul de a fi placid; impasibilitate, indiferenţă, pasivitate. – Din fr. placidité.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POSTGLACIÁR, -Ă, postglaciari, -e, adj. Care a urmat epocii glaciare cuaternare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. postglaciaire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PREACINSTÍT, -Ă, preacinstiţi, -te, adj. Foarte cinstit, vrednic de cinste, de veneraţie; onorabil, respectabil. ♦ (Substantivat, f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + cinstit.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OPACIMETRÍE, opacimetrii, s.f. (Fiz.) Măsurare a opacităţii unor substanţe. – Din fr. opacimétrie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OSTRACIZÁRE, ostracizări, s.f. Acţiunea de a ostraciza şi rezultatul ei. – V. ostraciza.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LOCVACITÁTE s.f. (Livr.) Însuşirea, pornirea, obişnuinţa de a fi locvace; limbuţie. – Din fr. loquacité, lat. loquacitas, -atis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METATORÁCIC, -Ă, metatoracici, -ce, adj. (Zool.) Al metatoracelui. – Din fr. métathoracique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MEZOTORÁCIC, -Ă, mezotoracici, -ce, adj. (Entom.) Care ţine de mezotorace. – Din fr. mésothoracique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MORDACITÁTE s.f. (Livr.) Caracter muşcător, ironic, caustic (al unui cuvânt, al unui comentariu etc.). – Din lat. mordacitas, -atis, fr. mordacité.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COMPACITÁTE s.f. Raportul dintre greutatea specifică aparentă a unui material granular sau poros şi greutatea lui specifică reală; p. gener. însuşirea de a fi compact. – Din fr. compacité.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRACILITÁTE s. f. însuşirea a ceea ce este gracil; fragilitate, delicateţe. (< fr. gracilité)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GLACIOMÉTRU s. n. instrument pentru determinarea adâncimii de îngheţ a solului. (< glacio- + -metru2)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GLACIOLOGÍE s. f. ramură a geografiei fizice care studiază gheţarii. (< fr. glaciologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Eficacitate ≠ ineficacitate

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FLACIDITÁTE s. f. moleşeală, slăbiciune, fleşcăială determinată de scăderea tonusului muscular. (< fr. flaccidité, lat. flacciditas)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FACOMALACÍE s. f. ramolisment al cristalinului. (< fr. phacomalacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ENDOTORÁCIC, -Ă adj. din interiorul toracelui. (< fr. endothoracique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PREACINSTÍT adj. v. cinstit, onorabil, onorat, preţuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PLACIDITÁTE s. 1. v. indiferenţă. 2. v. calm.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EFICACITÁTE s. f. calitatea de a fi eficace; eficienţă. (< fr. efficacité, lat. efficacitas)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OSTRACIZÁRE s. v. surghiunire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DEZIOTACIZÁ vb. tr., refl. a reveni, sub influenţa limbii literare, la formele cu dentalele sau cu vocala e nealterate de iot. (< dez- + iotaciza)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MĂSCĂRÁCI s. v. bufon, măscărici, paiaţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LOCVACITÁTE s. v. flecăreală, flecărie, flecă-rire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

IMPACIENTÁT adj. v. alarmat, intrigat, îngrijorat, neliniştit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

IARBA-CIÚMEI s. v. ciumărea.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

IARBA-CIÚTEI s. v. limba-cerbului, năvalnic, rujă, urechelniţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

HIDROXIACÍD s. (CHIM.) oxiacid.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FARMACÍSTĂ s. (pop.) spiţereasă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EFICACITÁTE s. 1. eficienţă, folos, operativitate, productivitate, randament, valoare. (~ unei metode.) 2. eficienţă, productivitate. (~ muncii.) 3. v. valoare. 4. v. putere. (~ de germinaţie a seminţelor.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CEAPA-CIÓRII s. v. băluşcă, brânduşă, porumbei, scânteiuţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COMPACITÁTE s. f. raportul dintre greutatea volumetrică şi cea specifică a unui material granular sau poros. (< fr. compacité)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIPENSERÍD s. v. sturion.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

aciculifórm adj. m., pl. aciculifórmi; f. sg. aciculifórmă, pl. aciculifórme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidificáre s. f., g.-d. art. acidificării; pl. acidificări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidimetríe s. f. (sil. -tri-), art. acidimetría, g.-d. art. acidimetríei; pl. acidimetríi, art. acidimetríile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acipenseríd s. m., pl. acipenserízi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anaciditáte s. f. → aciditate

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bacilifobíe s. f., g.-d. art. bacilifobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

capacimétru s. n. (sil. -tru), art. capacimétrul; pl. capacimétre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ceápa-ciórii s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

compacitáte s. f., g.-d. art. compacităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

coracifórme s. f. pl.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

deziotacizá vb. (sil. -io-ta-), ind. prez. 3 sg. deziotacizeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

eficacitáte s. f., g.-d. art. eficacităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

farmacístă s. f., pl. farmacíste

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

flaciditáte s. f., g.-d. art. flacidităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

glaciológă s. f. (sil. -ci-o-), g.-d. art. glaciológei; pl. glaciológe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

glaciológic adj. (sil. -ci-o-) → logic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

glaciologíe s. f. (sil. -ci-o-), art. glaciología, g.-d. glaciologíi, art. glaciologíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

glaciométru s. n., pl. glaciométre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

iárba-ciútei s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

locvacitáte s. f., g.-d. art. locvacitáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

metatorácic adj. m., pl. metatorácici; f. sg. metatorácică, pl. metatorácice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mezotorácic adj. m., pl. mezotorácici; f. sg. mezotorácică, pl. mezotorácice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mordacitáte s. f., g.-d. art. mordacităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nivoglaciár adj. m., pl. nivoglaciári; f. sg. nivoglaciáră, pl. nivoglaciáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

opacimetríe s. f., g.-d. art. opacimetríei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ostracizáre s. f., g.-d. art. ostracizării; pl. ostracizări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pacificatór s. m., adj. m., pl. pacificatóri; f. sg. şi pl. pacificatoáre, g.-d. sg. art. pacificatoárei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

periglaciár adj. m. (sil. -gla-) glaciar

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

periglaciár s. n. (sil. -gla-ci-ar)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

placiditáte s. f., g.-d. art. placidităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

postglaciár adj. (sil. mf. post-) → glaciar

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

preacinstít adj. → cinstit

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vivacíssimo adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

GLACIOLOGÍE f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul gheţarilor. /<fr. glaciologie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

EFICACITÁTE f. Caracter eficace; eficienţă. [G.-D. eficacităţii] /<fr. efficacité, lat. efficacitas, ~atis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COMPACITÁTE f. 1) Raport dintre greutatea volumetrică şi greutatea specifică a unui material. 2) Caracter compact. /<fr. com-pacité

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CAPACITATÍV ~ă (~i, ~e) Care ţine de capacitatea electrică; propriu capacităţii electrice. /<fr. capacitatif

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIPENSERÍ//D ~zi m. 1) la pl. Ordin de peşti răpitori, de talie mare, cu scheletul cartilaginos şi cu corpul fără solzi, pescuiţi pentru carnea şi pentru icrele lor negre (reprezentanţi: morunul, nisetrul, păstruga etc.); sturioni. 2) Peşte din acest ordin. /cf. lat. acipenser

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PACIFICAT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care pacifică; conciliator; împăciuitor. /<fr. pacificateur

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PACIFICAT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care are menirea de a restabili pacea. /<fr. pacificateur

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PLACIDITÁTE f. 1) Caracter placid. 2) Atitudine pasivă; pasivitate; impasibilitate. /<fr. placidité

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PREACINSTÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (în adresări către slujitorii bisericii) Care inspiră veneraţie; venerabil. /prea + cinstit

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la acidimetrie. [< fr. acidimétrique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AURIGNACIÁN s.n. (Geol.) Primul subetaj al paleoliticului superior, caracterizat prin unelte de silex fin şi prin apariţia uneltelor de os. // adj. Care aparţine acestui subetaj. [Pron. a-u-rig-na-ci-an. / < fr. aurignacien, cf. Aurignac – peşteră în Franţa].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Capacitatea umana de a crea grupuri.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

CAPACIMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea capacităţilor electrice. (< fr. capacimètre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FACOMALACÍE s.f. (Med.) Ramolisment al cristalinului. [< fr. phacomalacie, cf. gr. phakos – lentilă, malakia – înmuiere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FLACIDITÁTE s.f. Moleşeală, slăbiciune, fleşcăială determinată de scăderea tonusului muscular. [Cf. fr. flaccidité, lat. flacciditas].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GRACILITÁTE s.f. (Rar) Însuşirea a ceea ce este gracil; fragilitate, subţirime, delicateţe. [Cf. fr. gracilité, it. gracilità].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OSTRACIZÁRE s.f. Acţiunea de a ostraciza şi rezultatul ei; ostracism. [< ostraciza].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PERITORÁCIC, -Ă adj. Situat în jurul toracelui. [Cf. fr. périthoracique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Capacitatea unui fond de vanatoare de a asigura conditii de viata pentru o anumita specie de vanat (termen silvic)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

VIVACÍSSIMO adv. (Muz.; ca indicaţie de execuţie) Cât se poate de repede. [< it. vivacissimo].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACILOFOBÍE s. f. Teamă patologică de bacili. (<engl. bacillophobia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANACIDITÁTE s. f. lipsă de aciditate a sucului gastric. (< fr. anacidité, engl. anacidity)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDIFICÁRE s.f. Acţiunea de a acidifica. [< acidifica].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDIMETRÍE s.f. Capitol din analiza volumetrică privind determinarea acidităţii lichidelor. ♦ Metodă de analiză chimică volumetrică a acizilor prin neutralizare cu o bază. [< fr. acidimétrie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANACIDITÁTE s.f. Lipsă a secreţiei gastrice. [< fr. anacidité].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

capacitatea unui debitor de a rambursa creditul la scadenta convenita.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

Capacitatea unui sistem de a fi menţinut sau restabilit în starea de a-şi îndeplini funcţia specificată, atunci când întreţinerea şi reparaţiile se efectuează în condiţii date, cu procedee şi remedii precise.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

NIVOGLACIÁR, -Ă, nivoglaciári, -e, adj. (Despre regimul cursurilor de apă) alimentat de zăpezi şi de gheţari. (< fr. nivo-glaciaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDIMETRÍE s. f. capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentraţiei soluţiilor acide. (< fr. acidimétrie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACICULIFÓRM, -Ă adj. acicular. (< lat. aciculiformis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CAPACIMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea capacităţilor electrice. [< fr. capacimètre].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAPACITATÍV, -Ă adj. Referitor la capacitatea electrică; care se comportă ca un condensator electric. [Cf. fr. capacitatif].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COMPACITÁTE s.f. Raportul dintre greutatea specifică aparentă a unui material granular sau poros şi greutatea lui specifică reală; compactitate; densitate. [Cf. fr. compacité].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EFICACITÁTE s.f. Faptul, calitatea de a fi eficace. [Cf. fr. efficacité, lat. efficacitas].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GLACIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la glaciologie. [Pron. -ci-o-. / < fr. glaciologique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GLACIOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază gheţarii. [Gen. -iei. / < fr. glaciologie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Capacitatea unui agent economic de a-si plati obligatiile fata de terti la scadenta. Un agent economic poate dispune de un volum mai mare de active decat valoarea totala a obligatiilor sale fata de terti, dar sa fie totusi insolvabil daca nu reuseste sa transforme unele din active in bani, pentru a-si onora obligatiile.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

paciuitóriu, -oáre, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) împăciuitor. 2. (s.m.) persoană care păciuieşte.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

LOCVACITÁTE s.f. (Rar) Limbuţie. [Cf. fr. loquacité, lat. loquacitas].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

METATORÁCIC, -Ă adj. Al metatoraxului. [< fr. métathoracique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MEZOTORÁCIC, -Ă adj. Referitor la mezotorax. [< fr. mésothoracique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MORDACITÁTE s.f. (Liv.) Caracterul muşcător, usturător al unui cuvânt sau al unei vorbiri. [< fr. mordacité, cf. lat. mordax – muşcător].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

saráci-iamác s.m. (înv.) ajutor de saraci-başă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

OPACIMETRÍE s.f. Măsurarea opacităţii unor substanţe. [Gen. -iei. / < fr. opacimétrie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PACIFICATÓR, -OÁRE adj. Care pacifică, împăciuitor. [Cf. lat. pacificator, fr. pacificateur].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

capacitatea unei persoane de a-si reveni, de a se adapta dupa o dezamagire, o boala, o depresie; adaptabilitate.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PERIGLACIÁR, -Ă adj. Situat în jurul gheţarilor actuali sau pleistoceni; referitor la aceste regiuni. // s.n. Nume dat regiunilor de la periferia gheţarilor actuali sau pleistoceni. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. périglaciaire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PLACIDITÁTE s.f. Faptul de a fi placid; impasibilitate; blândeţe. [Cf. fr. placidité].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

POSTGLACIÁR, -Ă adj. Care a urmat perioadei geologice glaciare. [Pron. -ci-ar. / < fr. postglaciaire, cf. lat. post – după, glacies – gheaţă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

capacitatea unor indivizi de a face sa se ridice diverse corpuri fara sa le atinga sau de a se ridica in spatiu fara sprijin material

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PAPACIOACĂ, papacioace s.f (Arg.) (adol.,vulg.) Gură.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

MORDACITÁTE s. f. caracter muşcător, ironic, caustic al unui cuvânt, al unui comentariu etc. (< fr. mordacité, lat. mordacitas)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OPACIMETRÍE s. f. măsurare a opacităţii unor substanţe. (< fr. opacimétrie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PACIFICATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care pacifică. (< fr. pacificateur, it. pacificatore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PERIGLACIÁR, -Ă adj. zonă ~ă = regiune situată la periferia gheţarilor pleistoceni sau actuali, cu climă, procese şi forme de relief specifice. (< fr. périglaciare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PERITORÁCIC, -Ă ajd. din jurul toracelui. (< fr. périthoracique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PLACIDITÁTE s. f. faptul de a fi placid; impasibilitate; indiferenţă, apatie. (< fr. placidité)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PNEUMOBACÍL s. m. bacil care nu intervine decât în mod secundar în pneumonie, dar care este agentul unor bronhopneumonii, pleurezii şi a multor supuraţii. (< fr. pneumobacille)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POSTGLACIÁR, -Ă adj. care a urmat perioadei glaciare din cuaternar. (< fr. postglaciaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TETRACÍCLIC, -Ă adj. compus din patru cicluri sau verticile florale. (< fr. tétracyclique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VIVACÍSSIMO adv. (muz.) cât se poate de repede. (< it. vivacissimo)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Capacitatea unui organism de a realiza un „echilibru distabil” in conditiile variatiilor care apar in mediul intern. Un exenplu caracteristic in acest sens este oferit de complexul mama-produs de conceptie (embrion, fetus)/

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

FALACIOÁSĂ adj. f. v. falacios.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

capacitatea unei monede nationale de a fi convertibila, de a se transforma (de conversiune) in alta moneda altui stat

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

BALZACIANÍSM s.n. Ceea ce este specific operei balzaciene; tendinţă de a prelua şi cultiva teme, motive etc. balzaciene. [Pr.: -ci-a-] – Balzacian + suf. -ism.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CETOACIDÓZĂ s.f. Stare patologică caracterizată prin scăderea rezervei alcaline a sângelui, datorită acumulării de acetonă, acid acetilacetic etc. [Pr.: -to-a-] – Din fr. cétoacidose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIELOMALACÍE s. f. ramolisment al măduvei spinării. (< fr. myélomalacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GLACIAŢIÚNE, glaciaţiuni, s.f. V. glaciaţie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HAŞMACIÚCĂ s.f. V. hasmaţuchi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MAXILO-FACIÁL, -Ă adj. referitor la maxilare şi la faţă. (< fr. maxillo-facial)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IMPACIENTÁRE, impacientări, s.f. (Rar) Stare a celui impacientat; nerăbdare. ♦ Nelinişte, impacienţă. [Pr.: -ci-en-] – V. impacienta.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IMPACIÉNŢĂ s.f. (Livr.) Nerăbdare. ♦ Nelinişte, îngrijorare. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatience, lat. impatientia. Cf. it. i m p a z i e n z a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INCAPACITÁTE s.f. Lipsă de capacitate, neputinţă de a face ceva; p. ext. nepricepere. ♦ Stare, situaţie a unei persoane care nu are capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapacité.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INTERGLACIÁR, -Ă, interglaciari, -e, s.n., adj. 1. S.n. Interglaciaţie; depozit apărut în timpul unei interglaciaţii. 2. Adj. (Despre perioade geologice) Cuprins între două glaciaţii, care se referă la interglaciaţie, care aparţine interglaciaţiei. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. interglaciaire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INTRATORÁCIC, -Ă, intratoracici, -ce, adj. (Anat.) Din cavitatea toracică. – Din fr. intrathoracique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PARACISTÍTĂ, paracistite, s.f. (Med.) Inflamaţie a ţesutului conjunctiv din jurul vezicii urinare. – Din fr. paracystite.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IRIDOMALACÍE s. f. ramolisment al irisului (I, 2). (< engl. iridomalacia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ONICOMALACÍE, onicomalacii, s.f. (Med.) Consistenţă anormal de moale a unghiilor. – Probabil din fr.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FITOFARMACÍE s.f. 1. Domeniu al farmaciei care se ocupă cu prepararea produselor destinate protejării plantelor împotriva paraziţilor. 2. Ştiinţa preparării medicamentelor pe baza plantelor medicinale. – Din fr. phytopharmacie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OSTEOMALACÍE, osteomalacii, s.f. Formă de decalcifiere a oaselor provocată de tulburări profunde în metabolismul fosforului şi al calciului din substanţa osoasă. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéomalacie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INTRATORÁCIC, -Ă adj. în, din cavitatea toracică. (< fr. intrathoracique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INTRAGLACIÁR, -Ă adj. care se găseşte în masa unui gheţar. (< fr. intraglaciaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INTERGLACIÁR, -Ă I. adj. între două glaciaţii. II. s. n. interglaciaţie. (< fr. interglaciaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INFRATORÁCIC, -Ă adj. situat sub torace. (< engl. infrathoracic)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INCAPACITÁTE s. f. lipsă de capacitate, de pricepere, de competenţă; (p. ext.) nepregătire; stângăcie. (< fr. incapacité)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IMPACIÉNŢĂ s. f. nerăbdare, nelinişte. (< fr. impatience, lat. impatientia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Impacienţă ≠ pacienţă

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Incapacitate ≠ capacitate

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŢÂŢA-VÁCII s. v. ciuboţica-cucului.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FLEBOMALACÍE s. f. înmuiere patologică a venelor. (< fr. phlébomalacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FITOFARMACÍE s. f. 1. studiu şi preparare a produselor antiparazitare destinate pentru tratamentul bolilor plantelor. 2. ştiinţa preparării medicamentelor pe bază de plante medicinale. (< fr. phytopharmacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PREACINSTÍTA s. art. v. fecioara maria, ma-dona, maica domnului, născătoarea, preacurata, preanevinovata, preasfânta, precista, sfânta fecioară.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PACIFICÁŢIE s. v. pacificare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DEZACIDIFICÁ vb. tr. a anula caracterul acid al unei substanţe. (< fr. désacidifier)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DEGLACIÁŢIE s. f. retragere a gheţarilor ca urmare a modificărilor condiţiilor climatice. (< fr. déglaciation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INTERGLACIÁR s. (GEOL.) interglaciaţie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

INCAPACITÁTE s. 1. v. inaptitudine. 2. v. neputinţă. 3. neputinţă, slăbiciune, (rar) impotenţă, (pop.) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (reg.) nevoioşetură, (înv.) nemernicie. (~ unui bolnav.) 4. incompetenţă, necompetenţă, nepregătire, ne-pricepere, (fig.) slăbiciune. (~ unui profesor.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

IMPACIÉNŢĂ s. v. agitaţie, frământare, grijă, îngrijorare, neastâmpăr, nelinişte, nerăbdare, nervozitate, temere, zbucium.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CORACIIFÓRME s. f. pl. ordin de păsări: corbul. (< fr. coraciiformes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

baciliscopíe s. f., g.-d. art. baciliscopíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

balzacianísm s. n. (sil. -ci-a-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cetoacidóză s. f. (sil. -to-a-), g.-d. art. cetoacidózei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

deglaciáţie s. f., g.-d. art. deglaciáţiei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fitofarmacíe s. f. → farmacie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

glacialitáte s. f., g.-d. art. glacialităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

impacientáre s. f., pl. impacientări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

impaciénţă s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. impaciénţei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

incapacitánt adj. m., pl. incapacitánţi; f. sg. incapacitántă, pl. incapacitánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

incapacitáte s. f., g.-d. art. incapacităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

interglaciár adj. m. glaciar

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

interglaciár s. n. (sil. -ci-ar), pl. interglaciáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

intratorácic adj. m. toracic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

onicomalacíe s. f., g.-d. art. onicomalacíei; pl. onicomalacíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

osteomalacíe s. f. (sil. -te-o-), art. osteomalacía, g.-d. art. osteomalacíei; pl. osteomalacíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pacificáţie s. f., art. pacificáţia; pl. pacificáţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

paracistítă s. f., g.-d. paracistítei; pl. paracistíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ţâţa-vácii (bot. ) s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

INTERGLACIÁR ~ă (~i, ~e) Care ţine de interglaciaţie; propriu interglaciaţiei. /<fr. interglaciaire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

INCAPACITÁTE f. 1) Lipsă de capacitate; inaptitudine. 2) Neputinţă de a se folosi de unele drepturi legale. [G.-D. incapacităţii] /<fr. incapacité

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

IMPACIÉNŢĂ f. 1) Caracter impacient; nerăbdare. 2) Stare de nerăbdare. [G.-D. impacienţei] /<fr. impatience, lat. impatientia

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIPENSERÍZI s.m.pl. (Zool.) Familie de peşti răpitori, cu schelet cartilaginos, cu capul conic şi corpul alungit, cu cinci şiruri de plăci osoase; sturioni; (la sg.) peşte din această familie. [Sg. acipenserid. / Cf. fr. acipenséridés, cf. lat. acipenser – sturion].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACILOSCOPÍE s.f. (Med.) Căutare a bacilului tuberculozei în organele, în excreţiile şi în produsele patologice ale unui bolnav. [< fr. bacilloscopie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DEGLACIÁŢIE s.f. (Geol.) Retragerea gheţarilor ca urmare a modificărilor condiţiilor climatice. [Pron. -ci-a-, gen. -iei. / < fr. déglaciation].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DEZACIDIFICÁ vb. I. tr. A anula caracterul acid al unei substanţe, a face să-şi piardă aciditatea. [Cf. fr. désacidifier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FITOFARMACÍE s.f. Studiul produselor antiparazitare destinate plantelor. [Gen. -iei. / < fr. phytopharmacie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

IMPACIENTÁRE s.f. Faptul de a se impacienta. [Pron. -ci-en-. / < impacienta].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INTRAGLACIÁR, -Ă adj. Care se găseşte în masa unui gheţar. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. intraglaciaire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LACTACIDEMÍE s.f. (Med.) Prezenţa acidului lactic în sânge. [Gen. -iei. / cf. germ. Laktazidämie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MIELOMALACÍE s.f. (Med.) Ramolisment al măduvei spinării. [Pron. mi-e-, gen. -iei. / < fr. myélomalacie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OSTEOMALACÍE s.f. (Med.) Înmuiere a scheletului produsă de decalcifiere (prin îmbătrânire). [Gen. -iei. / < fr. ostéomalacie, cf. gr. osteon – os, malakia – înmuiere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TRANSPACÍFIC, -Ă adj. Care străbate Oceanul Pacific. ♦ Situat dincolo de Pacific. [Cf. engl. transpacific].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANGIOMALACÍE s. f. diminuare a elasticităţii unui vas sangvin sau limfatic. (< fr. angiomalacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BALZACIANÍSM s. n. ceea ce este specific operei balzaciene, care configurează un vast şi viguros tablou al societăţii franceze sub Restauraţie, sesizând raporturile social-economice existente în cadrul capitalismului premonopolist. ♢ imitaţie a operei lui. (< balzacian + -ism)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIPENSERÍZI s. m. pl. sturioni. (< fr. acipénseridés)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOGENÉZĂ s. f. proces de formare a unui acid. (< fr. acidogenèse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOCETÓZĂ s. f. boală în care sunt asociate acetonemia şi acidoza. (< fr. acido-cétose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOCETÓNĂ s. f. corp care posedă deopotrivă funcţia de acid şi de cetonă. (< fr. acido-cétone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CETOACIDÓZĂ s.f. Stare patologică a organismului, caracterizată prin scăderea rezervei alcaline a sângelui ca urmare a acumulării de acetonă. [Pron. -to-a-. / < fr. cétoacidose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cârţâbáci, cârţâbáci, s.m. (reg.) om căruia îi place vorba lungă; vorbă-lungă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

BACILOSCOPÍE s. f. test de căutare a bacilului tuberculozei în organele, în excreţiile şi în produsele patologice. (< fr. bacilloscopie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IMPACIÉNŢĂ s.f. (Rar) Nerăbdare, nelinişte. [Cf. fr. impatience, it. impazienza, lat. impatientia].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INCAPACITÁTE s.f. Lipsă de capacitate, neputinţa de a face ceva; (p. ext.) nepregătire, nepricepere. ♦ Situaţia celui incapabil. [Cf. fr. incapacité].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INTERGLACIÁR, -Ă adj. (Despre perioade geologice) Cuprins între două glaciaţii. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. interglaciaire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INTRATORÁCIC, -Ă adj. (Anat.) În, din cavitatea toracică. [Cf. fr. intrathoracique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

saráci-báşă s.m. (înv.) mai mare peste rândaşii de la serai sau peste cei de la curtea domnilor români; rândaş-şef.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ONICOMALACÍE s.f. Consistenţă moale a unghiilor. [Gen. -iei. / cf. gr. onyx – unghie, malakia – înmuiere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PARACISTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamaţie a ţesutului conjunctiv din jurul vezicii urinare. [< fr. paracystite].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

incapacitate recurenta de a rezista impulsurilor de smulgere a parului propriu, ducand la o pierdere notabila a parului

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ONICOMALACÍE s. f. proces de înmuiere a unghiilor. (< engl. onychomalacia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OSTEOMALACÍE s. f. ramolisment al scheletului, prin decalcifiere. (< fr. ostéomalacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PARACISTÍTĂ s. f. inflamaţie a ţesutului conjunctiv din jurul vezicii urinare. (< fr. paracystite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PIOBACILÓZĂ s. f. infecţie provocată de un bacil piogen la porci şi la rumegătoare. (< fr. pyobacillose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PSITACIFÓRME s. n. pl. ordin din familia psitacidelor, păsări arboricole căţărătoare, cu cioc gros şi puternic, cu penajul viu colorat: papagalul. (< fr. psittaciformes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STREPTOBACÍL s. m. bacil care, în mediu lichid, dă colonii în lanţuri. (< fr. streptobacille)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TARDIGLACIÁR, -Ă adj. (despre o perioadă geologică) care precede imediat o glaciaţie, în special ultima glaciaţie. (< fr. tardiglaciaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TARSOMALACÍE s. f. ramolisment al pleoapelor. (< engl. tarsomalacia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRANSPACÍFIC, -Ă adj. (de) dincolo de Oc. Pacific. ♢ care traversează Pacificul. (< engl. transpacific)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMINOACIDEMÍE, aminoacidemii, s.f. (Fiziol.) Prezenţă a aminoacizilor în sânge; cantitate de aminoacizi prezentă în sânge. [Pr.: -no-a-] – Din fr. aminoacidémie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AMINOACIDURÍE, aminoacidurii, s.f. (Fiziol.) Prezenţă a aminoacizilor în urină; cantitate de aminoacizi prezenta în urină. [Pr.: -no-a-] – Din fr. aminoacidurie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CARDIOMALACÍE, cardiomalacii, s.f. (Med.) Distrofie a miocardului prin infiltrarea fibrei musculare cu grăsimi. [Pr.: -di-a-] – Din fr. cardiomalacie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIPOACIDITÁTE, hipoacidităţi, s.f. Tulburare organică datorită scăderii secreţiei sucului gastric sub valorile normale, întâlnită în unele boli de stomac. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacidité.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INEFICACITÁTE, ineficacităţi, s.f. Faptul de a nu fi eficace, lipsă de eficacitate. – Din fr. inefficacité.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TACITURNITÁTE s.f. (Rar) Însuşirea de a fi taciturn. – Din fr. taciturnité.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INEFICACITÁTE s. f. faptul de a fi ineficace; lipsă de eficacitate. (< fr. inefficacité)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TIFOBACILÓZĂ s.f. (Med.) Granulie. – Din fr. typho-bacillose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COLIBACILÓZĂ, colibaciloze, s.f. Boală infecţioasă provocată de tipuri patogene de colibacili care invadează organismul uman şi care se manifestă prin simptome generale (diaree, febră, lipsă de poftă de mâncare etc.) şi locale, mai ales renale. – Din fr. colibacillose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TETRACICLÍNĂ s.f. Antibiotic utilizat în tratamentul infecţiilor cu colibacili, virusuri etc. – Din fr. tétracycline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIPOACIDITÁTE s. f. scădere a acidităţii gastrice sub valorile normale; hipoclorhidrie. (< fr. hypoacidité)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DEZIOTACIZÁRE, deziotacizări, s.f. (Fam.) Eliminare a iotacizării. – Dez- + iotacizare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SEMIOPACITÁTE, semiopacităţi, s.f. Calitatea de a fi parţial opac. [Pr.: -mi-o-] – Semi- + opacitate.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Ineficacitate ≠ eficacitate

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GASTROMALACÍE s. f. înmuiere a peretelui stomacului. (< fr. gastromalacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TIFOBACILÓZĂ s. (MED.) granulie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FLUVIOGLACIÁR, -Ă adj. care se referă deopotrivă la fluvii şi gheţari. (< fr. fluvio-glaciaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INEFICACITÁTE s. v. zădărnicie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

HIPOACIDÍTÁTE s. (MED.) hipoclorhidrie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FLOAREA-CIÚMEI s. v. ciucuraşi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FLOAREA-CIÚTEI s. v. găinuşă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CRANIOMALACÍE s. f. înmuiere a oaselor craniului. (< fr. crâniomalacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONDROMALACÍE s. f. ramolisment al cartilajelor. (< fr. chondromalacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BUIEDEACIÚMEI s. v. captalan.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COLIBACILURÍE s. f. prezenţa colibacililor în urină. (< fr. colibacirllurie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COLIBACILÓZĂ s. f. boală infecţioasă provocată de colibacil. (< fr. colibacillose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COLIBACILEMÍE s. f. prezenţa colibacililor în sânge. (< fr. colibacillémie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

aminoacidemíe s. f., g.-d. art. aminoacidemíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aminoaciduríe s. f., g.-d. art. aminoaciduríei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

colibacilóză s. f. → baciloză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

deziotacizáre s. f. (sil. -io-), g.-d. art. deziotacizării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hipoaciditáte s. f. (sil. -po-a-), g.-d. art. hipoacidităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ineficacitáte s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. ineficacităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

semiopacitáte s. f., g.-d. art. semiopacităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

taciturnitáte s. f., g.-d. art. taciturnităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tetraciclínă s. f. (sil. -tra-, -cli-), g.-d. art. tetraciclínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tifobacilóză s. f., g.-d, art. tifobacilózei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

INEFICACIT//ÁTE ~ăţi f. Lipsă de eficacitate; neeficacitate. [G.-D. ineficacităţii] /<fr. inefficacité

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HIPOACIDIT//ÁTE ~ăţi f. Tulburare organică cauzată de scăderea anormală a secreţiei gastrice. [G.-D. hipoacidităţii; Sil. -po-a-] /<fr. hypoacidité

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COLIBACILÓZĂ f. Boală infecţioasă provocată de colibacili patogeni. /<fr. colibacillose

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TACITURNITÁTE f. rar Caracter taciturn. /<fr. taciturnité

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TETRACICLÍNĂ f. Medicament din clasa antibioticelor, folosit în tratamentul unor infecţii provocate de bacterii şi virusuri. [G.-D. tetraciclinei; Sil. te-tra-ci-cli-] /<fr. tetracycicline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CARDIOMALACÍE s. f. distrofie a muşchiului cardiac, prin infiltrarea fibrei musculare cu grăsimi. (< fr. cardiomalacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COLIBACILEMÍE s.f. (Med.) Prezenţa colibacilului în sânge. [Gen. -iei. / < fr. colibacillémie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COLIBACILURÍE s.f. Prezenţa colibacililor în urină. [Gen. -iei. / < fr. colibacillurie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONDROMALACÍE s.f. (Med.) Înmuiere a cartilajelor. [Gen. -iei. / < fr. chondromalacie, cf. gr. chondros – cartilaj, malakia – înmuiere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CRANIOMALACÍE s.f. (Med.) Înmuierea oaselor craniului. [Gen. -iei. / < fr. crâniomalacie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAPACITÁNŢĂ s. f. reactanţă opusă printr-o capacitate trecerii unui curent alternativ. (< fr. capacitance)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DEZIOTACIZÁRE s.f. Revenire la forme cu dentalele nealterate de iot. [Pron. -io-, et. incertă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GASTROMALACÍE s.f. (Med.) Înmuiere a peretelui stomacului. [Gen. -iei. / < fr. gastromalacie, cf. gr. gaster – stomac, malakia – înmuiere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BRONHOMALACÍE s. f. înmuiere a bronhiilor. (< fr. bronchomalacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCLEROMALACÍE s.f. (Med.) Ramolisment al scleroticii. [Gen. -iei. / < fr. scléromalacie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TACITURNITÁTE s.f. Calitatea de a fi taciturn, de a tăcea. [Cf. fr. taciturnité].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TETRACICLÍNĂ s.f. Antibiotic derivat din aureomicină prin eliminarea unui atom de clor. [< fr. tétracycline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TIFOBACILÓZĂ s.f. (Med.) Tuberculoză acută, cu aparenţă tifoidică; granulie. [< fr. typhobacillose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TRAHEOMALACÍE s.f. (Med.) Degenerescenţă a cartilajelor traheale. [Gen. -iei. / < fr. trachéomalacie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Incapacitatea de a în elege si utiliza cifrele si simbolurile matematice pentru a efectua calcule.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

AMINOACIDURÍE s. f. prezenţa aminoacizilor în urină. (< fr. aminoacidurie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMINOACIDEMÍE s. f. prezenţa aminoacizilor în sânge. (< fr. aminoacidémie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMINOACIDEMÍE s.f. Prezenţa aminoacizilor în sânge. [Gen. -iei. / < fr. aminoacidémie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AMINOACIDURÍE s.f. Prezenţa aminoacizilor în urină. [Gen. -iei. / < fr. aminoacidurie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARDIOMALACÍE s.f. (Med.) Distrofie a muşchiului cardiac. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardiomalacie, cf. gr. kardia – inimă, malakia – înmuiere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COLIBACILÓZĂ s.f. Infecţie provocată de colibacil. [< fr. colibacillose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Incapacitatea de a cuprinde un lucru, o idee, de a intelege pe deplin sensul real al unei expresii sau eveniment

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

îmbătaciúne s.f. (înv.) ameţeală, stropşeală.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

HIPOACIDITÁTE s.f. Secreţie insuficientă de suc gastric. [Pron. -po-a-. / cf. fr. hypoacidité].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INEFICACITÁTE s.f. Faptul de a fi ineficace; lipsă de eficacitate. [Cf. fr. inefficacité].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AURIGNACIÁIAN, -Ă ORINIASIAN/ adj., s. n. (din) primul subetaj al paleoliticului superior. (< fr. aurignacien)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

!ineficacitáte (i-ne-/in-e-) s. f., g.-d. art. ineficacitắţii

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

SCLEROMALACÍE s. f. ramolisment al scleroticii. (< fr. scléromalacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TACITURNITÁTE s. f. faptul de a fi taciturn. (< fr. taciturnité)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TETRACICLÍNĂ s. f. antibiotic din aureomicină prin eliminarea unui atom de clor. (< fr. tétracycline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TIFOBACILÓZĂ s. f. tuberculoză acută, cu aparenţă tifoidică. (< fr. typhobacillose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRAHEOMALACÍE s. f. ramolisment al cartilajelor traheale. (< fr. trachéomalacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Incapacitatea de a vorbi datorita unui spasm al muschilor vocali.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Incapacitatea de a vorbi datorită unui spasm al muşchilor vocali.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CEREBROMALACÍE, cerebromalacii, s.f. (Med.) Ramolisment cerebral. – Din fr. cérébromalacie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MENINGOMALACÍE s. f. ramoliţie patologică a meningelor. (< fr. méningo-malacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIPERACIDITÁTE, hiperacidităţi, s.f. Tulburare funcţională care se manifestă prin creşterea excesivă a acidului clorhidric din secreţia gastrică, întâlnită la gastrite, ulcer duodenal; hiperclorhidrie. – Hiper- + aciditate.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PERSPICACITÁTE s.f. Calitatea de a fi perspicace; agerime, ascuţime (de minte), isteţime, pătrundere. – Din fr. perspicacité.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HISTEROMALACÍE s. f. ramolisment al uterului. (< fr. hystéromalacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIPERACIDITÁTE s. f. creştere excesivă a acidităţii gastrice. (< fr. hyperacidité)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GLACIONAÚTICĂ s. f. disciplină care studiază gheţarii la faţa locului. (< glacionaut + -ică)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GLACIARIZÁŢIE s. f. proces de extindere a gheţarilor ca urmare a unei alimentări abundente. (< fr. glaciarisation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ESOFAGOMALACÍE s. f. înmuiere anormală a peretelui esofagian, prin acţiunea sucului gastric în urma vomismentelor. (< fr. oesophagomalacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PERSPICACITÁTE s. 1. v. acuitate. 2. fler, (fig.) miros. (Are ~ individul!)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DERMATOMALACÍE s. f. proces de înmuiere a pielii. (< fr. dermatomalacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HEXACIANOFERÁT s. v. fericianură.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FASOLEACIOÁREI s. v. curcubeţea, curcube-ţică, remf.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CULCUŞUL-VÁCII s. v. vulturică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CHERATOMALACÍE s. f. înmuiere şi perforaţie a corneei. (< fr. kératomalacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CEREBROMALACÍE s. f. ramolisment cerebral. (< fr. céré-bromalacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acidorezistént adj. m., pl. acidorezisténţi; f. sg. acidorezisténtă, pl. acidorezisténte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

astacicultúră s. f., g. -d. art. astacicultúrii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cerebromalacíe s. f., g.-d. art. cerebromalacíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

glaciarizáţie s. f., g.-d. art. glaciarizáţiei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hiperaciditáte s. f. (sil. mf. -per-), g.-d. art. hiperacidităţii, pl. hiperacidităţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

măseáua-ciútei (bot.) s. f., g.-d. art. măsélei- ciútei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

necrobacilóză s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. necrobacilózei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

perspicacitáte s. f., g.-d. art. perspicacităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

HIPERACIDITÁTE f. Boală cauzată de secreţia excesivă a sucului gastric. [G.-D. hiperacidităţii Sil. -per-a-] /hiper- + aciditate

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PERSPICACITÁTE f. Caracter perspicace. /<fr. perspicacité

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDOREZISTÉNT, -Ă adj. (Despre bacterii) Care prezintă acidorezistenţă. [Cf. fr. acido-résistant].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CHERATOMALACÍE s.f. (Med.) Topire purulentă a corneei. [< fr. kératomalacie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DEZACIDIFICÁRE s.f. Acţiunea de a dezacidifica; dezacidare. [< dezacidifica].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ESOFAGOMALACÍE s.f. (Med.) Înmuiere anormală a peretelui esofagian, provocată de acţiunea sucului gastric în urma vomismentelor frecvente. [Gen. -iei. / < fr. oesophagomalacie, cf. gr. oesophagos – esofag, malakia – înmuiere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GLACIARIZÁŢIE s.f. Proces de extindere a gheţarilor ca urmare a unei alimentări abundente. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. glaciarisation].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HISTEROMALACÍE s.f. (Med.) Ramolisment al uterului. [Gen. -iei. / < fr. hystéromalacie, cf. gr. hystera – uter, malakia – înmuiere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFTALMOMALACÍE s.f. (Med.) Atrofie a ochiului. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmomalacie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MENINGOMALACÍE s.f. (Med.) Ramolire, îmbătrânire (patologică) a meningelor. [Gen -iei. / < fr. méningomalacie, cf. gr. meninx – membrană, malakia – înmuiere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NECROBACILÓZĂ s.f. (Med.) Boală infecţioasă a animalelor domestice, care se manifestă prin focare necrotice şi purulente. [< fr. nécrobacillose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ASTACICULTÚRĂ s. f. ramură a acviculturii care se ocupă cu creşterea şi exploatarea raţională a racilor. (cf. lat. astacus, rac)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARTERIOMALACÍE s. f. înmuiere a unui ţesut arterial. (< engl. arteriomalacia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOREZISTÉNT, -Ă adj. care prezintă acidorezistenţă. (< fr. acido-résistant)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CEREBROMALACÍE s.f. (Med.) Ramolisment cerebral. [Gen. -iei. / < fr. cérébromalacie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIPERACIDITÁTE s.f. Secreţie excesivă de suc gastric. [Cf. fr. hyperacidité].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PERSPICACITÁTE s.f. Calitatea de a fi perspicace; agerime, isteţime, pătrundere. [Cf. fr. perspicacité, lat. perspicacitas].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NECROBACILÓZĂ s. f. boală infecţioasă a animalelor domestice, datorită unui bacil care provoacă focare necrotice şi purulente. (< fr. nécrobacillose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFTALMOMALACÍE s. f. atrofie şi ramolisment al globului ocular. (< fr. ophtalmomalacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PERSPICACITÁTE s. f. calitatea de a fi perspicace; agerime (a minţii), isteţime. (< fr. perspicacité, lat. perspicacitas)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

heteropoliacíd (-li-a-) s. m., pl. heteropoliacízi

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

INTERGLACIÁŢIE, interglaciaţii, s.f. Interval de timp cu climă caldă în pleistocen, cuprins între două glaciaţii; interglaciar. [Pr.: -ci-a-] – Din interglaciar.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INTERGLACIÁŢIE s. f. interval de timp între două glaciaţii; interglaciar (II). (< fr. interglaciation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ENCEFALOMALACÍE s. f. ramolisment cerebral. (< fr. encéphalomalacie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MAMONUL DRÁCILOR s. v. lucifer, satana, scaraoţchi, tartor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

INTERGLACIÁŢIE s. v. interglaciar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

glaciolacústră s. f. (sil. -ci-o-), pl. glaciolacústre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

heteropoliacízi s. m. pl. (sil. -li-a-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

interglaciáţie s. f. glaciaţie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

músca ciréşelor/múscă de ciréşe s. f. art. + s. f./s. f. + prep. + s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

várga-ciobánului (bot.) s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

INTERGLACIÁŢIE f. Perioadă cuprinsă între două glaciaţii, caracterizată prin climă caldă. /<fr. interglaciar

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACTINOBACILÓZĂ s.f. (Med.) Inflamaţie cronică asemănătoare actinomicozei, caracterizată prin granuloame localizate la faţă. [ < fr. actinobacillose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ENCEFALOMALACÍE s.f. (Med.) Ramolisment cerebral. [Gen. -iei. / < fr. encéphalomalacie, cf. gr. enkephalos – creier, malakia – înmuiere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACTINOBACILÓZĂ s. f. boală, frecventă la taurine, asemănătoare actinomicozei, prin adenopatie şi abcese. (< fr. actinobacillose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIPENSERIFÓRME s. f. pl. ordin de peşti răpitori, cu schelet cartilaginos, capul conic şi corpul alungit, cu cinci şiruri de plăci osoase: sturionii. (< fr. acipensériformes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INTERGLACIÁŢIE s.f. Interval de timp dintre două glaciaţii. [Gen. -iei. / cf. fr. interglaciation].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PNEUMOBACILEMÍE s. f. infecţie datorată pneumobacilului. (< fr. pneumobacillémie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PARACIVILIZÁŢIE, paracivilizaţii, s.f. (Livr.) Stare inferioară civilizaţiei; manifestare ce mimează civilizaţia autentică; care se află la marginea civilizaţiei. – Para2- + civilizaţie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONTRACIVADIÉRĂ, contracivadiere, s.f. (Mar.) Pânză pătrată aşezată sub bompres. [Pr.: -di-e-] – Din fr. contre-civadière.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLACIOTECTÓNICĂ s. f. glaciodislocaţie. (< fr. glaciotectonique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STEAUA CIOBÁNULUI s. v. luceafărul, luceafărul de seară, steaua polară, venus.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RĂDĂCINA-CIÚMEI s. v. captalan.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTRACIVADIÉRĂ s. f. velă pătrată spre vârful bompresului, dedesubtul civadierei. (< fr. contre-civadière)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

contracivadiéră s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. contracivadiérei; pl. contracivadiére

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

paracivilizáţie s. f., pl. paracivilizáţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rădăcína-ciúmei s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTRACIVADIÉRĂ s.f. (Mar.) Pânză pătrată aşezată sub bompres, dedesubtul civadierei. [Pron. -di-e-. / cf. fr. contre-civadière].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GLACIOTECTÓNICĂ s.f. Glaciodislocaţie. [Pron. -ci-o-, gen. -cii. / cf. fr. glaciotectonique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PARACIVILIZÁŢIE s.f. (Liv.) Stare opusă nivelului de dezvoltare al societăţii moderne. [Gen. -iei. / et. incertă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

papaciocăríţă, papaciocăríţe, s.f. (reg.) femeie-hamal prin pieţe sau cerşetoare la nevoie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PARACIVILIZÁŢIE s. f. stare inferioară a civilizaţiei, care mimează civilizaţia autentică, dar se situează la marginea acesteia. (< para1- + civilizaţie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOREZISTÉNŢĂ s.f. Proprietate a unor bacterii de a rezista după colorarea cu un colorant de anilină, la acţiunea decolorantă a acizilor. – Acid + rezistenţă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLACIODISLOCÁŢIE s. f. dislocare şi deplasare a rocilor din poziţia iniţială datorită presiunii exercitate de masa unui gheţar în mişcare; glaciotectonică. (< fr. glaciodislocation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FARMACIBERNÉTICĂ s. f. utilizarea maşinilor electronice de calcul pentru fixarea datelor privitoare la influenţa medicamentelor asupra organismului. (< fr. pharmacybernétique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PLĂCINŢICA-VÁCII s. v. pătlagină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acidorezisténţă s. f., g.-d. art. acidorezisténţei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

glaciodislocáţie s. f. (sil. -ci-o-), g.-d. art. glaciodislocáţiei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tráista-ciobánului s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

FARMACIBERNÉTICĂ s.f. Utilizarea maşinilor electronice de calcul pentru fixarea datelor privitoare la influenţa medicamentelor asupra organismului. [Cf. fr. pharmacybernétique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GLACIODISLOCÁŢIE s.f. Deplasare a rocilor din poziţia iniţială datorită presiunii exercitate de masa unui gheţar în mişcare; glaciotectonică. [Pron. -ci-o-, gen. -iei. / cf. fr. glaciodislocation].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDOREZISTÉNŢĂ s.f. Rezistenţă la acţiunea unui acid. ♦ Proprietate a unor bacterii de a rezista la acţiunea decolorantă a acizilor. [< acidorezistent].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDOREZISTÉNŢĂ s. f. rezistenţă a unor materiale, corpuri etc. la acţiunea agresivă a acizilor. (< fr. acido-résistance)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOBUTIROMETRÍE s. f. metodă de dozare a materiei grase din lapte. (< fr. acido-butyrométrie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIPENSERICULTÚRĂ s.f. Ramură a pisciculturii care se ocupă cu cultura sturionilor. – Acipenserid + cultură.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STRAIŢA-CIOBÁNULUI s. v. traista-ciobanului.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PASĂREA-CIOBANULUI s. v. sitar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MĂCIUCA-CIOBÁNULUI s. v. rostogol, scai, scaiete, tătarnică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acipensericultúră s. f., g.-d. art. acipensericultúrii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIPENSERICULTÚRĂ s.f. Ramură a pisciculturii care se ocupă de cultura sturionilor. [Gen. -rii. / cf. lat. acipenser – sturion, cultura – creştere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIPENSERICULTÚRĂ s. f. sturionicultură. (< lat. acipenser, sturion + -cultura2)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OXALAT ACID DE POTÁSIU s. (pop.) sare de măcriş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Cóbiliţa-Ciobánului (astron.) s. pr. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

INTERSCAPULOTORÁCIC, -Ă adj. (Anat.) Care se referă, se situează între torace şi interscapulum. [< fr. interscapulothoracique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TĂŞCUŢA-CIOBÁNULUI s. v. punguliţă, traista-ciobanului.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

HIPERACIDITATE GÁSTRICĂ s. (MED.) hiperclor-hidrie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX