Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acid

acid

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acid

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACÍD, -Ă, acizi, -de, s.m., adj. 1. S.m. Substanţă chimică, cu gust acru şi miros înţepător, care înroşeste hârtia albastră de turnesol şi care, în combinaţie cu o bază, formează o sare. 2. Adj. (Adesea fig.) Care are proprietăţile unui acid (1), cu gust acru, înţepător. – Din fr. acide, lat. acidus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACÍD s. (CHIM., FARM.) acid acetic = acid etanoic; acid acetilsalicilic v. aspirină; acid aminobenzoic v. acid antranilic; acid antimonic = acid hexahidroantimonic; acid antranilic = acid aminobenzoic; acid ascorbic v. vitamina C; acid azotic = acid nitric, (pop.) apă tare, (prin Ban.) apă vie; acid azotos = acid nitros; acid carbolic v. fenol, acid fenic, (înv.) carbol; acid carbonic = (impr.) bioxid de carbon; acid cianhidric = acid prusic; acid citric = acid tartric, sare de lămâie, (pop.) săricică; acid clorhidric = (înv.) spirt-de-sare; acid dietilbarbituric v. veronal; acid ditionos = acid hidrosulfuros; acid etanoic v. acid acetic; acid fenic v. fenol, acid carbolic, (înv.) carbol; acid folic = acid pteroilglutamic; acid fosforic = acid ortofosforic; acid glutamic = glutacid; acid hexahidroantimonic v. acid antimonic; acid hidrosulfuros v. acid ditionos; acid nalidixic v. negram; acid nicotinic v. vitamina PP; acid nitric v. acid azotic; acid nitros v. acid azotos; acid ortofosforic v. acid fosforic; acid ortosilicic v. acid silicic; acid paraaminobenzoic v. vitamina H1; acid paraaminosalicilic v. pas; acid picric = trinitrofenol; acid pirogalic v. pirogalol; acid prusic v. acid cianhidric; acid pteroilglutamic = acid folic; acid rodanhidric v. acid tiocianic; acid silicic = acid ortosilicic; acid sulfhidric v. hidrogen sulfurat; acid sulfocianhidric v. acid tiocianic; acid sulfuric = vitriol; acid sulfuric fumans v. oleum; acid tanic v. tanin; acid tartric v. acid citric; acid tiocianic = acid rodanhidric, acid sulfocianhidric.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acíd s. m., adj. m., pl. acízi; f. sg. acídă, pl. acíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÍ//D1 ~zi m. Substanţă chimică cu gust acru şi miros înţepător, care înroşeşte hârtia albastră de turnesol, iar în combinaţie cu un metal formează o sare. /<fr. acide, lat. acidus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÍ//D2 ~dă (~zi, ~de) Care are gust acru şi înţepător. Băutură ~dă. /<fr. acide, lat. acidus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÍD s.m. (Chim.) Corp cu gust acru care înroşeşte hârtia albastră de turnesol şi din a cărui combinaţie cu o bază rezultă o sare. // adj. Cu proprietăţi de acid; acru, înţepător. [< fr. acide, cf. lat. acidus – acru].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACID2(O)-/ACIDI- elem. „acid”. (< fr. acid/o/-, acidi-, cf. lat. acidus, acru)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACÍD1, -Ă I. adj. 1. cu proprietăţi acide. 2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător. II. s. m. substanţă chimică cu gust acru şi miros înţepător, care înroşeşte hârtia albastră de turnesol. (< fr. acide, lat. acidus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acid nucleic responsabil de tramsmiterea caracterelor ereditare numit acid dezoxiribonucleic

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

acid dezoxiribo nucleic

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acid s.m. sg. (tox.) LSD-25 (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

acid gras nesaturat cu 20 de atomi de carbon in molecula , derivat din acidul arahidonic;de exemplu,prostaglandinele si leukotrienele.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACIDI- v. acido-.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „acid”. [Var. acidi-. / < lat. acidus – acru].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDI- elem. acid2(o)-.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BIACÍD, biacizi, adj. (În sintagma) Acid biacid = acid bibazic. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. biacide.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PLACÍD, -Ă, placizi, -de, adj. Calm, potolit, liniştit, blajin; exagerat de calm, indiferent, flegmatic, pasiv. – Din fr. placide.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FLACÍD, -Ă, flacizi, -de, adj. (Rar) Flasc. ♦ (Despre tulpini) Crescut drept, dar care cu timpul se îndoaie dintr-o cauză oarecare. – Din lat. flaccidus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FLACÍD, -Ă adj. flasc. ♢ (despre tulpini) crescut drept, dar care ulterior devine nutant. (< lat. flaccidus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PLACÍD adj. 1. v. indiferent. 2. v. calm. 3. v. monoton.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BIACÍD adj. v. bibazic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDÓL s. (FARM.) betacid.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

biacíd adj. m. (sil. bi-a-), pl. biacízi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

flacíd adj. m., pl. flacízi; f. sg. flacídă, pl. flacíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

placíd adj. m., pl. placízi; f. sg. placídă, pl. placíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

PLACÍ//D ~dă (~zi, ~de) şi adverbial (despre persoane) 1) Care vădeşte blândeţe şi calmitate. Rămânea ~ în toate împrejurările. 2) Care nu manifestă interes pentru nimic şi pentru nimeni; nepăsător; indiferent. /<fr. placide

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BIACÍD adj., s.m. (Despre acizi) Cu două funcţii acide. [Cf. fr. biacide].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BIACÍD adj., s. m. (corp) care posedă două funcţii acide; diacid. (< fr. biacide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FLACÍD, -Ă adj. Flasc. ♦ (Despre tulpini) Crescut drept, dar care mai târziu se îndoaie dintr-o cauză oarecare. [< lat. flaccidus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PLACÍD, -Ă adj. Apatic, flegmatic; calm, blajin. [Cf. fr. placide, it. placido, lat. placidus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PLACÍD, -Ă adj. apatic, flegmatic; calm, liniştit. (< fr. placide, lat. placidus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDULÁ, acidulez, vb. I. Tranz. A adăuga o cantitate de acid; a da unei soluţii proprietăţile unui acid; a acri uşor. – Din fr. aciduler.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PERACÍD, perucizi, s.m. Termen generic dat acizilor care conţin mai mult oxigen decât acidul obişnuit corespunzător. – Din fr. peracide.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OXIACÍD, oxiacizi, s.m. Acid anorganic care conţine în molecula sa şi oxigen. [Pr.: -xi-a-] – Oxi[gen] + acid.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DURACÍD, duracizi, s.m. Aliaj de fier şi siliciu, rezistent la acţiunea acizilor şi la oxidare. – Dur1 + acid.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DURACÍD s. m. aliaj de fier şi siliciu, rezistent la acţiunea acizilor şi la oxidare. (< dur + acid)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OXIACÍD s. v. hidroxiacid.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BETACÍD s. v. acidol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acidulá vb., ind. prez. 1 sg. aciduléz, 3 sg. şi pl. aciduleáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

duracíd s. m. (sil. mf. dur-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oxiacíd s. m. (sil. -xi-a-), pl. oxiacízi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

peracíd s. m. (sil. mf. per-), pl. peracízi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACIDUL//Á ~éz tranz. (soluţii) A amesteca cu un acid slab; a acri uşor. ~ laptele. /<fr. aciduler

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PERACÍD s.m. Derivat al peroxidului de hidrogen. [< fr. peracide].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TRIACÍD s.n. Corp chimic care posedă trei funcţiuni acide. [< fr. triacide].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDULÁ vb. I. tr. A da aciditate unui lichid; a înăcri; a acri uşor. [< fr. aciduler].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDULÁ vb. tr. a da aciditate unui lichid. (< fr. aciduler)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DURACÍD s.m. Aliaj de fier şi siliciu, rezistent la acţiunea acizilor şi la oxidare. [Nume comercial].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OXIACÍD s.m. Acid organic care conţine oxigen. [< fr. oxyacide].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OXIACÍD s. m. acid care conţine oxigen în moleculă. (< fr. oxyacide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PERACÍD s. m. derivat al peroxidului de hidrogen. (< fr. peracide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRIACÍD, -Ă adj., s. n. (corp chimic) care posedă trei funcţii acide. (< fr. triacide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOFÍL adj. (În sintagma) Lapte acidofil = produs lactat dietetic, de culoare albă-gălbuie, preparat din lapte de vacă sterilizat, cu un anumit conţinut de bacterii şi fermentat. – Din fr. acidophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIDÓZĂ s.f. Creştere a acidităţii şi reducere a rezervei alcaline din sânge, din cauza unor tulburări funcţionale în organism. – Din fr. acidose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIDULÁT, -Ă, acidulaţi, -te, adj. Amestecat cu un acid; uşor acrit. – V. acidula.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOACÍD adj., s. m. (corp) care posedă o singură funcţie acidă. (< fr. monoacide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIDRACÍD, hidracizi, s.m. Acid compus dintr-un halogen sau un metaloid din grupa oxigenului şi unul sau doi atomi de hidrogen. – Din fr. hydracide.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANTIACÍD, -Ă, antiacizi, -de, adj. 1. (Despre medicamente) Care neutralizează aciditatea gastrică. 2. (Despre materiale) Rezistent la acţiunea acizilor. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiacide.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POLIACÍD, poliacizi, s.m. Acid care conţine în moleculă mai mulţi atomi de hidrogen înlocuibili cu atomi de metal. [Pr.: -li-a-] – Din fr. polyacide.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOACÍD, -Ă, monoacizi, -de, adj. (Despre acizi) Care are în moleculă un singur atom de hidrogen. [Pr.: -no-a-] – Din fr. monoacide.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIPOACÍD, -Ă adj. care prezintă hipoaciditate. (< engl. hypoacid)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIDRACÍD s. m. acid din combinarea hidrogenului cu un metaloid. (< fr. hydracide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GLUTACÍD s. v. acid glutamic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acidofíl adj. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidóză s. f., g.-d. art. acidózei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hidracíd s. m. (sil. mf. hidr-), pl. hidracízi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

monoacíd adj. (sil. -no-a-) → acid

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

poliacíd s. m. (sil. -li-a-), pl. poliacízi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDÓZĂ f. Creştere patologică a acidităţii în sânge. /<fr. acidose

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDOFÍL, -Ă adj. Care are afinitate pentru coloranţi acizi; oxifil. [< fr. acidophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDURÍE s.f. (Med.) Prezenţa excesivă a unui acid în urină. [< fr. acidurie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

POLIACÍD adj., s.m. (Corp) care posedă mai multe funcţii acide. [< fr. polyacide].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANTIACÍD, -Ă I. adj., s. n. (medicament) capabil să neutralizeze aciditatea gastrică. II. adj. (despre materiale) rezistent la acţiunea acizilor. (< fr. antiacide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDÓZĂ s.f. (Med.) Creştere a acidităţii sângelui în urma unor tulburări funcţionale în organism. [< fr. acidose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANTIACÍD, -Ă adj. (Despre materiale) Cu acţiune împotriva acizilor; rezistent la acid. [Pron. -ti-a-. / cf. fr. antiacide].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDURÍE s. f. prezenţa excesivă a unui acid în urină. (< fr. acidurie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDÓZĂ s. f. 1. creştere a acidităţii sângelui în urma acumulării de compuşi toxici cu caracter acid. 2. boală a plantelor datorată creşterii acidităţii din sol. (< fr. acidose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOFÍL, -Ă adj. (despre substanţe, ţesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil. (< fr. acidophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOGÉN, -Ă adj. care dă naştere unui acid. (< engl. acidogen)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIDRACÍD s.m. Acid format din combinarea hidrogenului cu un alt corp simplu. [< fr. hydracide].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MONOACÍD adj.m. (Despre acizi) Cu un singur atom de hidrogen. [Cf. fr. monoacide].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

!acidofíl adj. m., pl. acidofíli; f. acidofílă, pl. acidofíle

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

POLIACÍD adj., s. m. (corp) cu mai multe funcţii acide. (< fr. polyacide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDIFICÁ, acidífic, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) transforma în acid. – După fr. acidifier.

Supliment DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1988

ACIDITÁTE s.f. Grad de concentraţie de ioni de hidrogen sau cantitatea totală de acid dintr-o soluţie. ♦ Proprietatea de a fi acid. ♢ Aciditate gastrică = gradul de aciditate a sucului gastric, conferit de prezenţa acidului clorhidric, clorului, pepsinei şi acidului lactic. – Din fr. acidité, lat. aciditas, -atis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIDULÁRE, acidulări, s.f. Acţiunea de a acidula. – V. acidula.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AMINOACÍD, aminoacizi, s.m. Substanţă specifică materiei vii, care se caracterizează prin prezenţă în aceeaşi moleculă a unei funcţii acide şi a unei funcţii bazice şi care intră în componenţa proteinelor. [Pr.: -no-a-] – Din fr. aminoacide.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIPERACÍD, -Ă adj. care prezintă hiperaciditate. (< engl. hyperacid)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acidificá vb., ind. prez. 1 sg. acidífic, 3 sg. şi pl. acidífică

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aciditáte s. f., g.-d. art. acidităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidizáre s. f., g.-d. art. acidizării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidotróf adj. m., pl. acidotrófi; f. sg. acidotrófă, pl. acidotrófe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aciduláre s. f., g.-d. art. acidulării; pl. acidulări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aminoacíd s. m. (sil. -no-a-), pl. aminoacízi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

AMINOACÍ//D ~zi m. Acid organic, constituent principal al materiei vii, intrând în compoziţia proteinelor. [Sil. -no-a-] /<fr. aminoacide

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACIDIFICÁ pers. 3 acidífică tranz. A transforma în acid. /<fr. acidifier

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDITÁTE f. Caracter acid. ♢ ~ gastrică cantitate de acid din sucul gastric. [G.-D. acidităţii] /<fr. acidité, lat. aciditas, ~atis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDIZÁRE s.f. Acidulare. [Cf. fr. acidisation].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDULÁRE s.f. Acţiunea de a acidula; acidizare. [< acidula].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AMINOACÍD s. m. substanţă a materiei vii care se caracterizează prin prezenţa aceeaşi moleculă a unei funcţii acide şi a unei funcţii bazice, în compoziţia proteinelor. (< fr. aminoacide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDIFICÁ vb. I. tr. A transforma în acid. [Cf. fr. acidifier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDITÁTE s.f. Calitatea de a fi acid; grad de concentraţie a unei soluţii acide. ♢ Aciditate (gastrică) = proprietate a sucului gastric de a conţine o cantitate de acizi; aciditatea solului = însuşirea solului spălat de baze de a se comporta ca un acid slab. [Cf. fr. acidité, lat. aciditas].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDOTRÓF, -Ă adj. (despre animale) care consumă hrană acidă. (< acido- + -trof)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOFÍTE s. f. pl. plante adaptate la solurile acide. (< fr. acidophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDIZÁRE s. f. acidulare. (după fr. acidisation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDITÁTE s. f. calitatea de a fi acid. o ~ (gastrică) = cantitatea de acid a sucului gastric; ~ a solului = însuşirea solului spălat de baze de a se comporta ca un acid slab. (< fr. acidité, lat. aciditas)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDIFICÁ vb. tr., refl. a (se) transforma în acid. (< fr. acidifier)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

*acidificá (a ~) vb., ind. prez. 3 acidifícă

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

PSITACÍDE s. f. pl. familie de păsări căţărătoare: papagalii. (< fr. psittacidés)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SPALACÍDE s. f. pl. familie de mamifere rozătoare: spalaxul. (< lat. spalacidae)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

aminoacid heterociclic, se intalneste sub forma L si D – prolina, in cantitati mari in colagen, gelatina in proteinele gramineelor precum si in alte prolamine

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

aminoacid heterociclic esential, se gaseste in majoritatea proteinelor naturale in cantitati relativ mici

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACIDAMÍNĂ, acidamine, s.f. Produs obţinut prin transformarea treptată a albuminoidelor alimentare. – Din fr. acidamine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIDIFICÁT, -Ă, acidificaţi, -te, adj. Transformat în acid. – V. acidifica.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIDIMÉTRU, acidimetre, s.n. Aparat pentru măsurarea concentraţiei de ioni de hidrogen a unei soluţii. – Din fr. acidimétre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PSEUDOACÍD, pseudoacizi, s.m. (Chim.) Acid anhidru care nu mai este electrochimic acid. [Pr.: pse-u-do-a-] – Pseudo- + acid.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SULFIT ACÍD s. (CHIM.) (impr.) bisulfit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acidamínă s. f. (sil. mf. -cid-) → amină

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidifiánt adj. m., pl. acidifiánţi; f. sg. acidifiántă, pl. acidifiánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidimétru s. n. (sil. -tru), art. acidimétrul; pl. acidimétre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidofilíe s. f., art. acidofilía, g.-d. art. acidofilíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidofítă s. f., pl. acidofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pseudoacíd s. m. (sil. pse-u-do-a-), pl. pseudoacízi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

spalacídă s. f., pl. spalacíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDIFIÁNT, -Ă adj. Care transformă în acid. [Pron. -fi-ant. / < fr. acidifiant].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDIMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea acidităţii unui lichid. [Var. acidometru s.n. / < fr. acidimètre, cf. lat. acidus – acru, gr. metron – măsură].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDOFILÍE s.f. Însuşirea de a fi acidofil; oxifilie. [Gen. -iei. / < fr. acidophilie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDOLÍZĂ s.f. (Chim.) Operaţie prin care un acid înlocuieşte un alt acid dintr-un ester. [< germ. Azidolise].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDOMÉTRU s.n. v. acidimetru.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DEZACIDÁRE s.f. Dezacidificare. [Et. incertă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MIRACÍDIUM s.m. Larvă a distomului, ciliată, având înfăţişarea unor infuzori. [Pron. -di-um. / et. incertă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDAMÍNĂ s.f. Corp rezultat din transformarea treptată a albuminoidelor alimentare. [< fr. acidamine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDOFILÍE s. f. însuşirea de a fi acidofil; oxifilie. (< fr. acidophilie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOLÍZĂ s. f. operaţie prin care un acid înlocuieşte un alt acid dintr-un ester. (< fr. acidolyse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDIMÉTRU s. n. aparat folosit în acidimetrie. (< fr. acidimètre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDIFIÁNT, -Ă adj. care transformă în acid. (< fr. acidifiant)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDAMÍNĂ s. f. corp chimic rezultat din transformarea treptată a albuminoidelor. (< fr. acidamine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

!acidamínă (-ci-da-/-cid-a-) s. f., g.-d. art. acidamínei; pl. acidamíne

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

MIRACÍDIUM s. m. larvă a distomului, ciliată, având înfăţişarea unor infuzori.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDIFICÁRE, acidificări, s.f. Acţiunea de a (se) acidifica. – V. acidifica.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIDIMETRÍE, acidimetrii, s.f. Metodă volumetrică de determinare a concentraţiei unui acid prin neutralizare cu o bază. – Din fr. acidimétrie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANACIDITÁTE s.f. (Fiziol.) Lipsă a acidităţii gastrice. – Din fr. anacidité, engl. anacidity.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PLACIDITÁTE s.f. Faptul de a fi placid; impasibilitate, indiferenţă, pasivitate. – Din fr. placidité.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FLACIDITÁTE s. f. moleşeală, slăbiciune, fleşcăială determinată de scăderea tonusului muscular. (< fr. flaccidité, lat. flacciditas)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PLACIDITÁTE s. 1. v. indiferenţă. 2. v. calm.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

HIDROXIACÍD s. (CHIM.) oxiacid.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acidificáre s. f., g.-d. art. acidificării; pl. acidificări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidimetríe s. f. (sil. -tri-), art. acidimetría, g.-d. art. acidimetríei; pl. acidimetríi, art. acidimetríile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anaciditáte s. f. → aciditate

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

flaciditáte s. f., g.-d. art. flacidităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

placiditáte s. f., g.-d. art. placidităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

PLACIDITÁTE f. 1) Caracter placid. 2) Atitudine pasivă; pasivitate; impasibilitate. /<fr. placidité

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la acidimetrie. [< fr. acidimétrique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FLACIDITÁTE s.f. Moleşeală, slăbiciune, fleşcăială determinată de scăderea tonusului muscular. [Cf. fr. flaccidité, lat. flacciditas].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANACIDITÁTE s. f. lipsă de aciditate a sucului gastric. (< fr. anacidité, engl. anacidity)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDIFICÁRE s.f. Acţiunea de a acidifica. [< acidifica].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDIMETRÍE s.f. Capitol din analiza volumetrică privind determinarea acidităţii lichidelor. ♦ Metodă de analiză chimică volumetrică a acizilor prin neutralizare cu o bază. [< fr. acidimétrie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANACIDITÁTE s.f. Lipsă a secreţiei gastrice. [< fr. anacidité].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDIMETRÍE s. f. capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentraţiei soluţiilor acide. (< fr. acidimétrie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PLACIDITÁTE s.f. Faptul de a fi placid; impasibilitate; blândeţe. [Cf. fr. placidité].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PLACIDITÁTE s. f. faptul de a fi placid; impasibilitate; indiferenţă, apatie. (< fr. placidité)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CETOACIDÓZĂ s.f. Stare patologică caracterizată prin scăderea rezervei alcaline a sângelui, datorită acumulării de acetonă, acid acetilacetic etc. [Pr.: -to-a-] – Din fr. cétoacidose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DEZACIDIFICÁ vb. tr. a anula caracterul acid al unei substanţe. (< fr. désacidifier)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

cetoacidóză s. f. (sil. -to-a-), g.-d. art. cetoacidózei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

DEZACIDIFICÁ vb. I. tr. A anula caracterul acid al unei substanţe, a face să-şi piardă aciditatea. [Cf. fr. désacidifier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LACTACIDEMÍE s.f. (Med.) Prezenţa acidului lactic în sânge. [Gen. -iei. / cf. germ. Laktazidämie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDOGENÉZĂ s. f. proces de formare a unui acid. (< fr. acidogenèse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOCETÓZĂ s. f. boală în care sunt asociate acetonemia şi acidoza. (< fr. acido-cétose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOCETÓNĂ s. f. corp care posedă deopotrivă funcţia de acid şi de cetonă. (< fr. acido-cétone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CETOACIDÓZĂ s.f. Stare patologică a organismului, caracterizată prin scăderea rezervei alcaline a sângelui ca urmare a acumulării de acetonă. [Pron. -to-a-. / < fr. cétoacidose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AMINOACIDEMÍE, aminoacidemii, s.f. (Fiziol.) Prezenţă a aminoacizilor în sânge; cantitate de aminoacizi prezentă în sânge. [Pr.: -no-a-] – Din fr. aminoacidémie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AMINOACIDURÍE, aminoacidurii, s.f. (Fiziol.) Prezenţă a aminoacizilor în urină; cantitate de aminoacizi prezenta în urină. [Pr.: -no-a-] – Din fr. aminoacidurie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIPOACIDITÁTE, hipoacidităţi, s.f. Tulburare organică datorită scăderii secreţiei sucului gastric sub valorile normale, întâlnită în unele boli de stomac. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacidité.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIPOACIDITÁTE s. f. scădere a acidităţii gastrice sub valorile normale; hipoclorhidrie. (< fr. hypoacidité)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIPOACIDÍTÁTE s. (MED.) hipoclorhidrie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

aminoacidemíe s. f., g.-d. art. aminoacidemíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aminoaciduríe s. f., g.-d. art. aminoaciduríei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hipoaciditáte s. f. (sil. -po-a-), g.-d. art. hipoacidităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

HIPOACIDIT//ÁTE ~ăţi f. Tulburare organică cauzată de scăderea anormală a secreţiei gastrice. [G.-D. hipoacidităţii; Sil. -po-a-] /<fr. hypoacidité

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AMINOACIDURÍE s. f. prezenţa aminoacizilor în urină. (< fr. aminoacidurie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMINOACIDEMÍE s. f. prezenţa aminoacizilor în sânge. (< fr. aminoacidémie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMINOACIDEMÍE s.f. Prezenţa aminoacizilor în sânge. [Gen. -iei. / < fr. aminoacidémie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AMINOACIDURÍE s.f. Prezenţa aminoacizilor în urină. [Gen. -iei. / < fr. aminoacidurie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIPOACIDITÁTE s.f. Secreţie insuficientă de suc gastric. [Pron. -po-a-. / cf. fr. hypoacidité].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIPERACIDITÁTE, hiperacidităţi, s.f. Tulburare funcţională care se manifestă prin creşterea excesivă a acidului clorhidric din secreţia gastrică, întâlnită la gastrite, ulcer duodenal; hiperclorhidrie. – Hiper- + aciditate.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIPERACIDITÁTE s. f. creştere excesivă a acidităţii gastrice. (< fr. hyperacidité)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acidorezistént adj. m., pl. acidorezisténţi; f. sg. acidorezisténtă, pl. acidorezisténte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hiperaciditáte s. f. (sil. mf. -per-), g.-d. art. hiperacidităţii, pl. hiperacidităţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

HIPERACIDITÁTE f. Boală cauzată de secreţia excesivă a sucului gastric. [G.-D. hiperacidităţii Sil. -per-a-] /hiper- + aciditate

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDOREZISTÉNT, -Ă adj. (Despre bacterii) Care prezintă acidorezistenţă. [Cf. fr. acido-résistant].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DEZACIDIFICÁRE s.f. Acţiunea de a dezacidifica; dezacidare. [< dezacidifica].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDOREZISTÉNT, -Ă adj. care prezintă acidorezistenţă. (< fr. acido-résistant)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIPERACIDITÁTE s.f. Secreţie excesivă de suc gastric. [Cf. fr. hyperacidité].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

heteropoliacíd (-li-a-) s. m., pl. heteropoliacízi

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

ACIDOREZISTÉNŢĂ s.f. Proprietate a unor bacterii de a rezista după colorarea cu un colorant de anilină, la acţiunea decolorantă a acizilor. – Acid + rezistenţă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acidorezisténţă s. f., g.-d. art. acidorezisténţei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDOREZISTÉNŢĂ s.f. Rezistenţă la acţiunea unui acid. ♦ Proprietate a unor bacterii de a rezista la acţiunea decolorantă a acizilor. [< acidorezistent].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDOREZISTÉNŢĂ s. f. rezistenţă a unor materiale, corpuri etc. la acţiunea agresivă a acizilor. (< fr. acido-résistance)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOBUTIROMETRÍE s. f. metodă de dozare a materiei grase din lapte. (< fr. acido-butyrométrie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OXALAT ACID DE POTÁSIU s. (pop.) sare de măcriş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

HIPERACIDITATE GÁSTRICĂ s. (MED.) hiperclor-hidrie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX