Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acido

acido

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acido

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACIDO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „acid”. [Var. acidi-. / < lat. acidus – acru].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDÓL s. (FARM.) betacid.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDOFÍL adj. (În sintagma) Lapte acidofil = produs lactat dietetic, de culoare albă-gălbuie, preparat din lapte de vacă sterilizat, cu un anumit conţinut de bacterii şi fermentat. – Din fr. acidophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACIDÓZĂ s.f. Creştere a acidităţii şi reducere a rezervei alcaline din sânge, din cauza unor tulburări funcţionale în organism. – Din fr. acidose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acidofíl adj. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidóză s. f., g.-d. art. acidózei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDÓZĂ f. Creştere patologică a acidităţii în sânge. /<fr. acidose

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDOFÍL, -Ă adj. Care are afinitate pentru coloranţi acizi; oxifil. [< fr. acidophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDÓZĂ s.f. (Med.) Creştere a acidităţii sângelui în urma unor tulburări funcţionale în organism. [< fr. acidose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDÓZĂ s. f. 1. creştere a acidităţii sângelui în urma acumulării de compuşi toxici cu caracter acid. 2. boală a plantelor datorată creşterii acidităţii din sol. (< fr. acidose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOFÍL, -Ă adj. (despre substanţe, ţesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil. (< fr. acidophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOGÉN, -Ă adj. care dă naştere unui acid. (< engl. acidogen)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

!acidofíl adj. m., pl. acidofíli; f. acidofílă, pl. acidofíle

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

acidotróf adj. m., pl. acidotrófi; f. sg. acidotrófă, pl. acidotrófe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDOTRÓF, -Ă adj. (despre animale) care consumă hrană acidă. (< acido- + -trof)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOFÍTE s. f. pl. plante adaptate la solurile acide. (< fr. acidophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acidofilíe s. f., art. acidofilía, g.-d. art. acidofilíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidofítă s. f., pl. acidofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDOFILÍE s.f. Însuşirea de a fi acidofil; oxifilie. [Gen. -iei. / < fr. acidophilie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDOLÍZĂ s.f. (Chim.) Operaţie prin care un acid înlocuieşte un alt acid dintr-un ester. [< germ. Azidolise].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDOMÉTRU s.n. v. acidimetru.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDOFILÍE s. f. însuşirea de a fi acidofil; oxifilie. (< fr. acidophilie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOLÍZĂ s. f. operaţie prin care un acid înlocuieşte un alt acid dintr-un ester. (< fr. acidolyse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CETOACIDÓZĂ s.f. Stare patologică caracterizată prin scăderea rezervei alcaline a sângelui, datorită acumulării de acetonă, acid acetilacetic etc. [Pr.: -to-a-] – Din fr. cétoacidose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

cetoacidóză s. f. (sil. -to-a-), g.-d. art. cetoacidózei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDOGENÉZĂ s. f. proces de formare a unui acid. (< fr. acidogenèse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOCETÓZĂ s. f. boală în care sunt asociate acetonemia şi acidoza. (< fr. acido-cétose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOCETÓNĂ s. f. corp care posedă deopotrivă funcţia de acid şi de cetonă. (< fr. acido-cétone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CETOACIDÓZĂ s.f. Stare patologică a organismului, caracterizată prin scăderea rezervei alcaline a sângelui ca urmare a acumulării de acetonă. [Pron. -to-a-. / < fr. cétoacidose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

acidorezistént adj. m., pl. acidorezisténţi; f. sg. acidorezisténtă, pl. acidorezisténte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDOREZISTÉNT, -Ă adj. (Despre bacterii) Care prezintă acidorezistenţă. [Cf. fr. acido-résistant].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDOREZISTÉNT, -Ă adj. care prezintă acidorezistenţă. (< fr. acido-résistant)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOREZISTÉNŢĂ s.f. Proprietate a unor bacterii de a rezista după colorarea cu un colorant de anilină, la acţiunea decolorantă a acizilor. – Acid + rezistenţă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acidorezisténţă s. f., g.-d. art. acidorezisténţei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIDOREZISTÉNŢĂ s.f. Rezistenţă la acţiunea unui acid. ♦ Proprietate a unor bacterii de a rezista la acţiunea decolorantă a acizilor. [< acidorezistent].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDOREZISTÉNŢĂ s. f. rezistenţă a unor materiale, corpuri etc. la acţiunea agresivă a acizilor. (< fr. acido-résistance)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOBUTIROMETRÍE s. f. metodă de dozare a materiei grase din lapte. (< fr. acido-butyrométrie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX