Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acil

acil

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acil

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACÍL, acili, s.m. Radical monovalent al unui acid organic. – Din fr. acil.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acíl s. m., pl. acíli

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÍL s.m. (Chim.) Radical monovalent al unui acid organic. [< fr. acyl].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACÍL s. m. radical monovalent derivat din acizii organici. (< fr. acyl)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACILÁ, acilez, vb. I. Tranz. A introduce, pe cale chimică, un radical acil în molecula unui compus organic în scopul obţinerii de cetone, esteri şi amide. – Din fr. aciler.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BACÍL, bacili, s.m. Bacterie patogenă în formă de bastonaş. – Din fr. bacille, lat. bacillus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puţine eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puţine eforturi, cu uşurinţă; p. ext. superficial, uşor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează uşor, care este uşor de mulţumit. Caracter facil. – Din fr. facile, lat. facilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Facil ≠ dificil, greu

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FACÍL, -Ă adj. 1. care se poate face cu efort minim. 2. uşuratic, superficial. (< fr. facile, lat. facilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FACÍL adj., adv. 1. adj. v. uşor. 2. adj. v. lesnicios. 3. adv. v. lesne. 4. adj. v. superficial.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acilá vb., ind. prez. 1 sg. aciléz, 2 sg. acilézi, 3 sg. şi pl. acileáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bacíl s. m., pl. bacíli

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

facíl adj. m., pl. facíli; f. sg. facílă, pl. facíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

FACÍL ~ă (~i, ~e) Care se face fără efort; uşor realizabil. /<fr. facile, lat. facilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BACÍL ~i m. Bacterie patogenă în formă de bastonaş. ~ul lui Koch. /<lat. bacillus, fr. bacille

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BACÍL s.m. Bacterie (patogenă) care are formă de bastonaş. [Var. baccil s.m. / < fr. bacille, cf. lat. bacillus – bastonaş].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACILÁ vb. I. tr. (Chim.) A introduce pe cale chimică un radical acil în molecula unui compus organic. [< fr. acyler].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACIL2(I)-/BACILO- elem. „bacil”. (< fr. bacilli/i/-, bacillo-, cf. lat. bacillum, bastonaş)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BACÍL1 s. m. bacterie (patogenă) în formă de bastonaş. (< fr. bacille, lat. bacillum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FACÍL, -Ă adj. (Liv.) 1. Care se poate produce, care se poate provoca uşor. 2. Uşuratic, superficial. ♦ Care creează, care face ceva uşor, fără eforturi mari. [< fr., it. facile, cf. lat. facilis – uşor de făcut].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACÍLEA adv. v. aici.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

URACÍL s.n. (Biol.) Substanţă organică de natură bazică prezentă în acidul ribonucleic. – Din fr. uracile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRACÍL, -Ă adj. delicat, subţire, fragil, plăpând, firav. (< fr., it. gracile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FÁCILE adv. (muz.) uşor, accesibil. (< it. facile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

gracíl adj. m., pl. gracíli; f. sg. gracílă, pl. gracíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

uracíl s. n. (sil. mf. ur-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

FÁCILE adv. (Muz.; ca indicaţie de execuţie) Uşor; accesibil. [< it. facile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GRACÍL, -Ă adj. (Rar) Cu o structură fizică delicată, subţiratic, fragil; plăpând, firav, delicat. [< fr., it. gracile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

URACÍL s.n. Pirimidină (C4H4N2O2) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informaţia genetică în lanţul de polinucleotide al acidului ribonucleic. Cf. adenină, citozină, guanină, şi timină. (terminolog. ştiinţif., pref. ur(o)1- + acetic + suf. -il (= substanţă referitoare la); cf. engl. uracil) [MW]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

BACILO- elem. bacil2(i)-.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

URACIL s. n. bază azotată piramidinică din structura acizilor nucleici. (< fr. uracile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GRACÍL, -Ă adj. delicat, subţire, fragil, plăpând, firav. (< fr., it. gracile)

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

gracíl adj. m., pl. gracíli; f. sg. gracílă, pl. gracíle

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BACILÁR, -Ă, bacilari, -e, adj. Care este produs de bacili; în formă de bacil; referitor la bacili. – Din fr. bacillaire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RÁCILĂ1, racile, s.f. 1. (Livr.) Boală veche, incurabilă, maladie cronică; beteşug; fig. cusur, meteahnă, defect. 2. Fig. Duşmănie veche, ură. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RÁCILĂ2, racile, s.f. (Pop.) Unealtă de diferite forme utilizată la prinderea racilor. – Din rac.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RÁCILĂ s. v. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scă-dere, slăbiciune, viciu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

bacilár adj. m., pl. bacilári; f. sg. baciláră, pl. baciláre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rácilă (boală) s. f., g.-d. art. rácilei; pl. rácile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

BACILÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de bacili; propriu bacililor. 2) (despre boli) Care este provocat de bacili. /<fr. bacillaire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACILÁRE s.f. (Chim.) Acţiunea de a acila şi rezultatul ei. [< acila].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACILÁR, -Ă adj. Referitor la bacili; cu (ca nişte) bacili; (despre boli) cauzat de bacili. [Cf. fr. bacillaire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACILÁRE s. f. reacţie chimică de introducere a unui radical acil în molecula unui compus organic. (după fr. acylation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BACILÁR, -Ă adj. referitor la bacili; (despre boli) provocat de bacili. (< fr. bacillaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

pácilă s.f. (reg.) femeie mică de statură şi slabă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

DRÁCILĂ, dracile, s.f. Arbust spinos cu flori galbene şi cu fructe roşii în formă de boabe, cultivat pentru garduri vii. (din sl. draţi, dracije).

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FACILITÁ, facilitez, vb. I. tranz. A înlesni, a uşura îndeplinirea unei acţiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DRÁCILĂ, dracile, s.f. Arbust spinos cu flori galbene şi cu fructe în formă de boabe roşii, cultivat adesea ca gard viu. (Berberis vulgaris). [Var.: (reg.) drácină s.f.] – Din sl. dračĩ, dracije „mărăcine”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FACILITÁ vb. tr. a înlesni, a uşura, a favoriza. (< fr. faciliter, lat., it. facilitare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FACILITÁ vb. v. uşura.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DRÁCILĂ s. v. holeră.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DRÁCILĂ s. (BOT.; Berberis vulgaris) (reg.) agriş-roşu, lemn-galben, măcriş-păsăresc, măcriş-spinos.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

drácilă s. f., g.-d. art. drácilei; pl. drácile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

facilitá vb., ind. prez. 1 sg. facilitéz, 3 sg. şi pl. faciliteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vacilánt adj. m., pl. vacilánţi; f. sg. vacilántă, pl. vacilánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A FACILIT//Á ~éz tranz. (procese) A face mai lesne de realizat; a uşura; a înlesni. /<fr. faciliter

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DRÁCIL//Ă ~e f. Arbust spinos cu flori galbene şi cu fructe roşii în formă de boabe, cultivat pentru garduri vii. /<sl. draţi, dracije

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VACILÁNT, -Ă adj. (Franţuzism) Nehotărât, mobil, schimbător. [< fr. vacillant].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FACILITÁ vb. I. tr. (Liv.) A înlesni, a uşura. [Cf. fr. faciliter, it. facilitare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

nacíluri s.n. pl. (reg.) floare denumită şi copăcei.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

alguacíl (hisp.) [ci pron. si] (-gua-) s.m., pl. alguacíli

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

drácilă (drácile), s.f. – Bucsău (Berberis vulgaris). – Var. dracină. Origine incertă. Ar putea proveni din sl. dračĭ „mur” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Tiktin; Conev 46), cf. bg. dračka, rus. dračije, der. ca racilă de la rac. După G. Meyer, Neugr. St., II, 26 şi Pascu, Arch. Rom., VI, 231, din bg. dračka, de unde şi ngr. δράτσινον. Mai puţin probabilă este originea tracică presupusă de Iordan, Dift., 254, urmîndu-l pe Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 276, care se gîndea la un cuvînt dac, *drocila.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

BACILEMÍE, bacilemii, s.f. (Med.) Infecţie generalizată ca urmare a pătrunderii bacililor în vasele de sânge. – Din fr. bacillémie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BACILÓZĂ, baciloze, s.f. Boală provocată de bacili; spec. Tuberculoză (pulmonară). – Din fr. bacillose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COLIBACÍL, colibacili, s.m. Specie de microorganisme prezente în mod normal în intestinul uman, putând, uneori, să invadeze şi alte regiuni ale corpului, devenind patogene. – Din fr. colibacille.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COLIBACÍL s. m. bacil în intestinul gros, care degradează proteinele şi glucidele şi care poate deveni patogen în anumite cazuri. (< fr. colibacille)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BACILÓZĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

bacilemíe s. f. (sil. mf. -cil-), art. bacilemía, g.-d. bacilemíi, art. bacilemíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bacilicíd adj. m., pl. bacilicízi; f. sg. bacilicídă, pl. bacilicíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bacilifér adj. m., pl. baciliféri; f. sg. baciliféră, pl. bacilifére

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bacilóză s. f., g.-d. art. bacilózei; pl. bacilóze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

baciluríe s. f., art. baciluría

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

colibacíl s. m., pl. colibacíli

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

COLIBACÍL ~i m. Bacil intestinal inofensiv care în anumite condiţii poate deveni patogen. /<fr. colibacille

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BACILÓZĂ f. Boală provocată de bacili. /<fr. bacillose

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BACILEMÍ//E ~i f. med. Infecţie provocată de pătrunderea bacililor în sânge. [Art. bacilemia; G.-D. bacilemiei; Sil. -mi-e] /<fr. bacillemie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BACILURÍE s.f. (Med.) Prezenţa bacililor în urină. [Gen. -iei. / < fr. bacillurie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACILICÍD, -Ă adj., s. n. (Medicament) care distruge bacilii. (<engl. bacillicide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BACILEMÍE s.f. (Med.) Infecţie generalizată, datorită pătrunderii bacililor în vasele de sânge. [Gen. -iei. / < fr. bacillémie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACILÓZĂ s.f. Boală provocată de bacili; (impr.) tuberculoză pulmonară. [< fr. bacillose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COLIBACÍL s.m. Bacil care trăieşte în aparatul digestiv şi care poate deveni patogen în anumite cazuri. [< fr. colibacille].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACILURÍE s. f. prezenţa bacililor în urină. (< fr. bacillurie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BACILÓZĂ s. f. tuberculoză. (< fr. bacillose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BACILIFÉR, -Ă adj. care poartă bacili. (< fr. bacillifère)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BACILEMÍE s. f. infecţie generalizată datorită pătrunderii bacililor în sânge. (< fr. bacillémie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

!bacilemíe (-ci-le-/-cil-e-) s. f., art. bacilemía, g.-d. bacilemíi, art. bacilemíei

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

BACILIFÓRM, -Ă, baciliformi, -e, adj. Care are forma unui bacil. – Din fr. bacilliforme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LACTOBACÍL s. m. bacterie capabilă să transforme zaharurile în acid lactic. (< fr. lactobacille)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FACILITÁTE, facilităţi, s.f. Însuşire a ceea ce este facil; însuşirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu uşurinţă. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilităţi de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FACILITÁRE, facilitări, s.f. Acţiunea de a facilita şi rezultatul ei; înlesnire, uşurare. – V. facilita.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FACILITÁTE s. f. 1. însuşirea a ceea ce este facil (1); uşurinţă. 2. (inform.) caracteristică a unui calculator, sistem de operare sau limbaj care permite facilitarea scrierii programelor, organizării datelor ori corectării erorilor. (< fr. facilité, lat. facilitas)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DIPLOBACÍL s. m. bacil ai cărui indivizi sunt grupaţi câte doi, cap la cap. (< fr. diplobacille)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FACILITÁRE s. v. uşurare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FACILITÁTE s. 1. v. uşurinţă. 2. (mai ales la pl.) v. înlesnire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

bacilifórm adj. m., pl. bacilifórmi; f. sg. bacilifórmă, pl. bacilifórme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

diplobacíl s. m. (sil. -plo-), pl. diplobacíli

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

facilitáre s. f., g.-d. art. facilitării; pl. facilitări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

facilitáte s. f., g.-d. art. facilităţii; pl. facilităţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

FACILIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter facil. 2) mai ales la pl. rar Condiţie specială acordată unei persoane. /<fr. facilité, lat. facilitas, ~atis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BACILIFÓRM ~ă (~i, ~e) Care are formă de bacil; în formă de bacil. /<fr. bacilliforme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DIPLOBACÍL s.m. Bacil ai cărui indivizi sunt grupaţi câte doi. [< fr. diplobacille, cf. gr. diploos – dublu + bacil].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NECROBACÍL s.m. Bacilul necrozei. [Cf. fr. nécrobacille].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACILIFÓRM, -Ă adj. În formă de bacil. [< fr. bacilliforme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FACILITATE [hmm..., barbarism – CM] Amenajare (sau mijloac material sau tehnic) aflat la dispozitia publicului sau a unei categorii restranse de utilizatori potentiali ... in vederea usurarii (facilitarii) unei activitati. De exemplu facilitate de cazare, facilitate pentru recreere, facilitate pentru comunicare.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

BACILIFÓRM, -Ă adj. în formă de bacil. (< fr. bacilliforme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FACILITÁRE s.f. Acţiunea de a facilita şi rezultatul ei; uşurare. [< facilita].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FACILITÁTE s.f. Uşurinţă. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. [Cf. fr. facilité, lat. facilitas].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

supracílie s.f. (înv.) sprânceană.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

MOTACILÍDE s. f. pl. familie de păsări călătoare mici, cu coada lungă: codobatura. (< fr. motacillidés)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NECROBACÍL s. m. bacilul necrozei. (< fr. nécrobacille)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

facilmente,adv. in mod usor,usor

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

GRACILITÁTE s. f. însuşirea a ceea ce este gracil; fragilitate, delicateţe. (< fr. gracilité)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

bacilifobíe s. f., g.-d. art. bacilifobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

GRACILITÁTE s.f. (Rar) Însuşirea a ceea ce este gracil; fragilitate, subţirime, delicateţe. [Cf. fr. gracilité, it. gracilità].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACILOFOBÍE s. f. Teamă patologică de bacili. (<engl. bacillophobia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PNEUMOBACÍL s. m. bacil care nu intervine decât în mod secundar în pneumonie, dar care este agentul unor bronhopneumonii, pleurezii şi a multor supuraţii. (< fr. pneumobacille)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

baciliscopíe s. f., g.-d. art. baciliscopíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

BACILOSCOPÍE s.f. (Med.) Căutare a bacilului tuberculozei în organele, în excreţiile şi în produsele patologice ale unui bolnav. [< fr. bacilloscopie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACILOSCOPÍE s. f. test de căutare a bacilului tuberculozei în organele, în excreţiile şi în produsele patologice. (< fr. bacilloscopie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PIOBACILÓZĂ s. f. infecţie provocată de un bacil piogen la porci şi la rumegătoare. (< fr. pyobacillose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STREPTOBACÍL s. m. bacil care, în mediu lichid, dă colonii în lanţuri. (< fr. streptobacille)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TIFOBACILÓZĂ s.f. (Med.) Granulie. – Din fr. typho-bacillose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COLIBACILÓZĂ, colibaciloze, s.f. Boală infecţioasă provocată de tipuri patogene de colibacili care invadează organismul uman şi care se manifestă prin simptome generale (diaree, febră, lipsă de poftă de mâncare etc.) şi locale, mai ales renale. – Din fr. colibacillose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TIFOBACILÓZĂ s. (MED.) granulie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COLIBACILURÍE s. f. prezenţa colibacililor în urină. (< fr. colibacirllurie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COLIBACILÓZĂ s. f. boală infecţioasă provocată de colibacil. (< fr. colibacillose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COLIBACILEMÍE s. f. prezenţa colibacililor în sânge. (< fr. colibacillémie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

colibacilóză s. f. → baciloză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tifobacilóză s. f., g.-d, art. tifobacilózei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

COLIBACILÓZĂ f. Boală infecţioasă provocată de colibacili patogeni. /<fr. colibacillose

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COLIBACILEMÍE s.f. (Med.) Prezenţa colibacilului în sânge. [Gen. -iei. / < fr. colibacillémie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COLIBACILURÍE s.f. Prezenţa colibacililor în urină. [Gen. -iei. / < fr. colibacillurie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TIFOBACILÓZĂ s.f. (Med.) Tuberculoză acută, cu aparenţă tifoidică; granulie. [< fr. typhobacillose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COLIBACILÓZĂ s.f. Infecţie provocată de colibacil. [< fr. colibacillose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TIFOBACILÓZĂ s. f. tuberculoză acută, cu aparenţă tifoidică. (< fr. typhobacillose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

necrobacilóză s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. necrobacilózei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

NECROBACILÓZĂ s.f. (Med.) Boală infecţioasă a animalelor domestice, care se manifestă prin focare necrotice şi purulente. [< fr. nécrobacillose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NECROBACILÓZĂ s. f. boală infecţioasă a animalelor domestice, datorită unui bacil care provoacă focare necrotice şi purulente. (< fr. nécrobacillose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MAMONUL DRÁCILOR s. v. lucifer, satana, scaraoţchi, tartor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACTINOBACILÓZĂ s.f. (Med.) Inflamaţie cronică asemănătoare actinomicozei, caracterizată prin granuloame localizate la faţă. [ < fr. actinobacillose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACTINOBACILÓZĂ s. f. boală, frecventă la taurine, asemănătoare actinomicozei, prin adenopatie şi abcese. (< fr. actinobacillose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PNEUMOBACILEMÍE s. f. infecţie datorată pneumobacilului. (< fr. pneumobacillémie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX