Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acin

acin

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acin

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACÍN, acine, s.n. Mică dilataţie, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acín s. n., pl. acíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÍN s.m. (Anat.) Grup de celule glandulare. ♦ Fund de sac al unui canal glandular. [Var. acinus s.m. / < fr. acinus, cf. lat. acinus – ciorchine de strugure].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACÍN s. m. mică formaţie anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor. (< fr., lat. acinus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

aciná, acinéz, vb. I refl. (pop.) a-şi găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se adăposti, a se oploşi, a se aciola, a se agesti.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

pacín, pacíni, s.m. (reg.; mai ales la pl.) papuc de casă făcut din cârpă sau din lână.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ACINÓS, -OÁSĂ, acinoşi, -oase, adj. Care prezintă acine; care are forma unei boabe de strugure. – Din fr. acineux.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IACÍNT, iacinţi, s.m. (Livr.) Zambilă (Hyacinthus orientalis). [Var.: hiacínt, hiacinţi s.m.] – Din fr. jacinthe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IACÍNT s. m. plantă ierbacee bulboasă, cu flori colorate în alb, galben, roz sau albastru, plăcut parfumate; zambilă. (< fr. jacinthe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IACÍNT s. v. zambilă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acinós adj. m., pl. acinóşi; f. sg. acinoásă, pl. acinoáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

iacínt s. m., pl. iacínţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIN//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) anat. (despre unele glande) Care are forma unor boabe de strugure. /<fr. acineux

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÍNUS s.m. v. acin.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

IACÍNT s.m. (Bot.) Plantă erbacee bulboasă, cu flori colorate în alb, galben, roz sau albastru, plăcut parfumată; zambilă. [Var. hiacint s.m. / < fr. jacinthe, cf. gr. Hyakinthos – personaj mitologic].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACINÓS, -OÁSĂ adj. (Anat.; despre unele glande) Care are forma unor boabe de strugure. [< fr. acineux].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACINÓS, -OÁSĂ adj. (despre glande) de forma unor boabe de strugure. (< fr. acineux)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

coácin, -ă, adj. (reg.; despre oi) cu botul galben sau roşu.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

iacínt s.m. (înv.) 1. zambilă. 2. varietate de topaz (piatră preţioasă).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

coácin (-nă), adj. – (Oaie) cu capul brun. – Mr., megl. coaţin. Lat. coccĭnus „roşu” (Candrea, Éléments, 65; Puşcariu 383; Candrea-Dens., 382; REW 2008; Diculescu, Elemente, 438); cf. alb. kuatšëcîrmîz”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

iacínt (iacínţi), s.m. – 1. Zambilă. – 2. Narcisă (Hyacinthus orientalis). – Var. iachint. Ngr. ὑάϰινθος (sec. XVII) şi modern din fr. hyacinthe. Var. este înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

HIACÍNT1, hiacinturi, s.n. Piatră semipreţioasă de culoare roşie sau portocalie, varietate nobilă de zirconiu. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyacinthe, lat. hyacinthus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIACÍNT2, hiacinţi, s.m. v. iacint.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LACÍNIE s. f. fâşie îngustă a unei frunze, petale etc. (< lat. lacinia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PÁCINIC, -Ă adj. v. paşnic.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIACÍNT s. n. 1. varietate roşie de zircon, piatră semipreţioasă. 2. culoare galbenă roşietică. (< fr. hyacinthe, lat. hyacinthus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACINTÚS s. v. zambilă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

hiacínt (mineral.) s. n. (sil. hi-a-), pl. hiacínturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lacínie s. f., pl. lacínii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

HIACÍNT ~uri n. 1) Mineral transparent de culoare roşie-aurie, întrebuinţat ca piatră semipreţioasă. 2) Piatră semipreţioasă corespunzătoare. /<fr. hyacinthe, lat. hyacinthus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HIACÍNT s.n. Varietate roşie de zircon, piatră semipreţioasă de culoare roşie sau portocalie. [Pron. hi-a-. / < fr. hyacinthe, cf. gr. hyakinthos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIACÍNT s.m. v. iacint.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LACÍNIE s.f. (Bot.) Diviziune îngustă a unei frunze, petale etc. [Gen. -iei. / < lat. lacinia – fâşie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OPÁCINĂ, opăcini, s.f. (Reg.) Vâslă scurtă; lopată. [Pl. şi: opacine] – Din ucr. opačyna.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DRÁCINĂ s.f. v. dracilă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OPÁCINĂ s. v. lopată, ramă, vâslă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

laciniát adj. m. (sil. -ni-at), pl. laciniáţi; f. sg. laciniátă, pl. laciniáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

opácină s. f., g.-d. art. opăcinii; pl. opăcini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

LACINIÁT, -Ă adj. (Despre frunze, petale etc.) Care prezintă crestături adânci şi înguste. [Pron. -ni-at. / < fr. lacinié, cf. lat. laciniatus – decupat].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

poácină, poácine, s.f. (reg.) papuc de lână; cipic.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

LACINÚLĂ s. f. lacinie mică. (< fr. lacinule)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PACINÁŢI s. pl. v. bessi, pecenegi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CAZACÍNCĂ s.f. (Reg.) Dansul căzăceasca. – Din cazac.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CAZACÍNCĂ s. v. cazacioc, căzăcească.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

cazacíncă s. f., g.-d. art. cazacíncii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

RĂDACIN//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) (despre plante) Care are (multe) rădăcini; cu (multe) rădăcini. /rădăcină + suf. ~os

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PREACINSTÍT, -Ă, preacinstiţi, -te, adj. Foarte cinstit, vrednic de cinste, de veneraţie; onorabil, respectabil. ♦ (Substantivat, f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + cinstit.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PREACINSTÍT adj. v. cinstit, onorabil, onorat, preţuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

preacinstít adj. → cinstit

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

PREACINSTÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (în adresări către slujitorii bisericii) Care inspiră veneraţie; venerabil. /prea + cinstit

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PREACINSTÍTA s. art. v. fecioara maria, ma-dona, maica domnului, născătoarea, preacurata, preanevinovata, preasfânta, precista, sfânta fecioară.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX