Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acolit

acolit

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acolit

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACOLÍT, -Ă, acoliţi, -te, subst. 1. S.m. şi f. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acţiune, într-un domeniu de activitate). ♦ Părtaş, complice la o uneltire (criminală). 2. S.m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, având atribuţii legate de cult. – Din fr. acolyte.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACOLÍT s. v. discipol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acolít s. m., pl. acolíţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOLÍ//T ~ţi m. 1) Persoană care urmează sau care ajută pe cineva într-o acţiune. 2) Persoană care participă sau contribuie la realizarea unor fapte reprobabile; complice. 3) Ajutor al preotului catolic. /<fr. acolyte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOLÍT s.m. şi f. Cel care ajută pe cineva (într-o acţiune). ♦ Părtaş al cuiva la uneltiri sau la acţiuni criminale. // s.m. 1. Ajutor al preotului în cultul catolic. 2. Divinitate secundară care însoţeşte o divinitate principală. [< fr. acolyte, cf. gr. akolythos – servitor, însoţitor].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACOLÍT, -Ă I. s. m. f. cel care ajută pe cineva într-o acţiune (reprobabilă); complice. II. s. m. 1. ajutor al preotului în cultul catolic. 2. divinitate secundară. (< fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LACOLÍT s. n. rocă intruzivă de forma unei ciuperci, care a străpuns straturile de deasupra între care s-a intercalat. (< fr. laccolithe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FACOLÍT s. n. intruziune de roci magmatice în zona de boltă a unui anticlinal sau în albiile sinclinale. (< faco- + -lit2)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LACOLÍT s.n. Masă de rocă eruptivă având forma unei ciuperci, care a străpuns stratele de deasupra între care s-a intercalat, obligând orizonturile superioare să se înalţe. [< fr. laccolithe, cf. gr. lakkos – cavitate, lithos – piatră].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

acolítă s. f., pl. acolíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

PARACOLÍTĂ s. f. inflamaţie a ţesutului conjunctiv din jurul colonului3. (< fr. paracolite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIDROLACOLÍT s. (GEOGR.) pingo. (~ul se formează în zonele subpolare.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

hidrolacolít s. m. (sil. -dro-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

HIDROLACOLÍT s.m. Formă de relief periglaciară, din muşuroaie, în zonele subpolare, cu îngheţ adânc al solului; pingo. (< fr. hydrolacolithe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX