Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acolo

acolo

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acolo

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACÓLO adv. În acel loc (relativ) îndepărtat (de cel care vorbeşte); în alt loc. ♢ (Precedat de diferite prepoziţii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam în locul acela. De (sau dintr-) acolo = din partea aceea, din locul acela. Într-acolo = spre acel loc, spre direcţia aceea. De (pe) acolo = cam din acel loc. Până acolo... = până la situaţia..., la împrejurarea (care depăşeţe limita îngăduită)... ♢ Expr. (Reg.) (Pân') pe-acolo = peste măsură, din cale-afară (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai la tine (sau în mână etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (chiar în momentul de faţă)? Fugi de acolo! = da' de unde! nici gând! imposibil! Ce am eu de-acolo? = ce mă priveşte, ce avantaj am din asta? [Acc. şi acoló] – Lat. eccum-[i]lloc.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Acolo ≠ aici

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÓLO adv. (pop.) colo, (prin Transilv.) acoace. (S-a dus imediat ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acólo (în acel loc) adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÓLO adv. (în opoziţie cu aici) În acel loc. De ~. Pe ~.Fugi de ~! ce tot spui? vorbă să fie! da de unde! /<lat. eccum[i]lloc

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÓLÓ adv. În acel loc Var. acoló, cólo, coló, (a)coloşa -Din mr. Ac(u)ló, istr. Colo, lat. Eccum illöc

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

acóló, adv. În acel loc. – Var. acoló, cólo, coló, (a)coloşa. Mr. ac(u)ló, istr. colo. < Lat. *eccum illōc (Philippide, Principii, 92; Puşcariu 15; Candrea-Dens., 12; REW 4270; DAR); cf. comel. kiló (Tagliavini, Arch. Rom., X, 127), v. fr. illuec, leonez. alló, allú.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

de acólo prep. + adv. (tempo lent)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

de-acólo prep. + adv. (tempo rapid)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pe acólo prep. + adv. (tempo lent)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pe-acólo prep. + adv. (tempo rapid)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

TRACOLÓG, tracologi, s.m. Specialist în tracologie. – Din tracologie (derivat regresiv).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acologíe s. f., art. acología, g.-d. art. acologíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tracológ s. m., pl. tracológi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOLOGÍE s.f. (Med.; livr.) Cunoaşterea medicamentelor pentru tratarea diferitelor boli. [Gen. -iei. / < fr. acologie, cf. gr. akos – tratament, logos – studiu].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACOLOGÍE s. f. cunoaştere a medicamentelor pentru tratarea diferitelor boli. (< fr. acologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRACOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în tracologie. (< tracologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AGFACOLÓR adj. (În sintagma) Procedeu agfacolor = procedeu de obţinere a imaginii colorate prin suprapunerea a trei straturi fotosensibile la culorile primare sau la cele fundamentale, utilizat în fotografie şi cinematografie. – Din germ. Agfakolor.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CACOLOGÍE, cacologii, s.f. Construcţie, locuţiune greşită. – Din fr. cacologie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MEGACOLÓN s. n. dilatare a colonului3. (< fr. mégacôlon)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MALACOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în malacologie. (< fr. malacologue)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MEGACOLÓN s.n. Dilatare pronunţată a intestinului gros, dobândită sau congenitală. – Din fr. mégacôlon.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

agfacolór adj. m., pl. agfacolóre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cacologíe s. f., art. cacología, g.-d. art. cacologíei; pl. cacologíi, art. cacologíile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ceracolór adj. m., pl. ceracolóri; f. sg. ceracolóră, pl. ceracolóre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

de pe acólo prep. + adv. (tempo lent)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

de pe-acólo prep. + adv. (tempo rapid)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

malacológ s. m., pl. malacológi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

megacolón s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MEGACOLÓN m. med. Dilatare dobândită sau congenitală a colonului. /<fr. mégacolon

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CACOLOGÍ//E ~i f. Îmbinare greşită de cuvinte. [Sil. -gi-e] /<fr. cacologie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CACOLOGÍE s. f. construcţie gramaticală defectuoasă. (< fr. cacologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AGFACOLÓR adj. inv. procedeu ~ = procedeu de fotografiere sau de cinematografiere a unei imagini colorate prin suprapunerea a trei straturi fotosensibile. (< germ. Agfacolor, n. com.)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AGFACOLÓR adj.invar. Procedeu agfacolor = procedeu de fotografiere sau de cinematografiere a unei imagini colorate prin suprapunerea a trei straturi fotosensibile la culorile fundamentale. [< Agfacolor – nume comercial german].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CACOLOGÍE s.f. Construcţie, locuţiune defectuoasă. [Gen. -iei. / < fr. cacologie, cf. gr. kakos – rău, logos – cuvânt].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MEGACOLÓN s.n. (Med.) Dilatare (congenitală) a colonului. [< fr. mégacôlon, cf. gr. megas – mare, kolon – intestin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FARMACOLÓG, -OGĂ, farmacologi, -oge, s.m. şi f. Persoană care se ocupă cu studiul farmacologiei, specialist în farmacologie. – Din fr. pharmacologue.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TRACOLÓGIC, -Ă, tracologici, -ce, adj. Referitor la tracologie, de tracologie. – Din tracologie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TRACOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază civilizaţia tracilor. – Din fr. thracologie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FARMACOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în farmacologie. (< fr. pharmacologue)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

dintr-acólo prep. + adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

farmacológ s. m., pl. farmacológi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

într-acólo loc. adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tracológă s. f., pl. tracológe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tracológic adj. m., pl. tracológici; f. sg. tracológică , pl. tracológice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tracologíe s. f., g.-d. art. tracologíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

FARMACOLÓ//G ~gă (~gi, ~ge) m. şi f. Specialist în farmacologie /<fr. pharmacologue

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TRACOLOGÍE f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul culturii şi civilizaţiei tracilor. [G.-D. tracologiei] /<fr. thracologie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FARMACOLÓG, -Ă s.m. şi f. Specialist în farmacologie. [< fr. pharmacologue].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TRACOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul culturii şi civilizaţiei tracilor. [Gen. -iei. / < fr. thracologie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TRACOLOGÍE s. f. disciplină a istoriei care studiază civilizaţia şi limba tracilor. (< fr. thracologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MALACOLOGÍE s. f. ramură a zoologiei care studiază moluştele. (< fr. molacologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MALACOLÓGIC, -Ă, malacologici, -ce, adj. Referitor la moluşte; de malacologie. – Din fr. malacologique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MALACOLOGÍE s.f. Parte a zoologiei care se ocupă cu studiul moluştelor. – Din fr. malacologie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

malacológă s. f., pl. malacológe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

malacológic adj. m., pl. malacológici; f. sg. malacológică, pl. malacológice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

malacologíe s. f., art. malacología, g.-d. malacologíi, art. malacologíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MALACOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la malacologie. [< fr. malacologique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MALACOLOGÍE s.f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul moluştelor. [Gen. -iei. / < fr. malacologie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FARMACOLOGÍE s.f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul originii, proprietăţilor fizice şi chimice, compoziţiei, clasificării şi acţiunii terapeutice a medicamentelor asupra organismului. – Din fr. pharmacologie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FARMACOLÓGIC, -Ă, farmacologici, -ce, adj. Care aparţine farmacologiei, care se referă la farmacologie. – Din fr. pharmacologique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FARMACOLOGÍE s. f. ştiinţă care studiază natura, clasificarea şi acţiunea terapeutică a medicamentelor. (< fr. pharmacologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

farmacológă s. f., g.-d. art. farmacológei; pl. farmacológe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

farmacológic adj. → logic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

farmacologíe s. f., art. farmacología, g.-d. farmacologíi, art. farmacologíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

FARMACOLOGÍE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul substanţelor medicamentoase şi al acţiunii acestora asupra organismului. [Art. farmacologia; G.-D. farmacologiei; Sil. -gi-e] /<fr. pharmacologie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FARMACOLÓGI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de farmacologie; propriu farmacologiei. /<fr. pharmacologique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FARMACOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la farmacologie. [< fr. pharmacologique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FARMACOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază natura, clasificarea şi acţiunea terapeutică a medicamentelor. [Gen. -iei. [< fr. pharmacologie, cf. gr. pharmakon – remediu, logos – studiu].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

spectacológic adj. m., pl. spectacológici; f. sg. spectacológică, pl. spectacológice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

spectacologíe s. f., art. spectacología, g.-d. art. spectacologíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

SPECTACOLOGÍE s. f. totalitatea spectacolelor. (< spectacol + -logie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ETOFARMACOLOGÍE s. f. metodă modernă de evaluare a efectelor medicaţiei psihotrope prin studierea comportamentelor animalelor. (< eto- + farmacologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FITOFARMACOLOGÍE s. f. ramură a farmacologiei care studiază efectele drogurilor asupra plantelor. (< engl. phytopharmacology)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

fitofarmacologíe s. f. → farmacologie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ULTRACOLONIALÍST s.m. Colonialist care caută să menţină cu orice preţ coloniile pe care le posedă. [< ultra- + colonialist].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SPECTACOLOGRAFÍE s. f. palmares de spectacole. (< spectacol + -grafie2)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PSIHOFARMACOLOGÍE s.f. Studiul întrebuinţării şi al efectelor substanţelor farmaceutice asupra psihicului. – Din fr. psychopharmacologie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

psihofarmacologíe s. f. farmacologie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

PSIHOFARMACOLOGÍE f. Ramură a farmacologiei care se ocupă cu studiul acţiunii preparatelor farmaceutice asupra psihicului. /<fr. psychopharmacologie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PSIHOFARMACOLOGÍE s.f. Ramură a farmacologiei care se ocupă cu studiul substanţelor psihotrope. [Gen. -iei. / < fr. psychopharmacologie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PSIHOFARMACOLOGÍE s. f. ramură a farmacologiei care studiază acţiunea medicamentelor asupra comportamentului psihologic. (< fr. psychopharmacologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GERONTOFARMACOLOGÍE s. f. disciplină constând în utilizarea medicamentelor la vârstnici. (< geronto- + farmacologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX