Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acologie

acologie

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acologie

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

acologíe s. f., art. acología, g.-d. art. acologíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOLOGÍE s.f. (Med.; livr.) Cunoaşterea medicamentelor pentru tratarea diferitelor boli. [Gen. -iei. / < fr. acologie, cf. gr. akos – tratament, logos – studiu].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACOLOGÍE s. f. cunoaştere a medicamentelor pentru tratarea diferitelor boli. (< fr. acologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CACOLOGÍE, cacologii, s.f. Construcţie, locuţiune greşită. – Din fr. cacologie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

cacologíe s. f., art. cacología, g.-d. art. cacologíei; pl. cacologíi, art. cacologíile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

CACOLOGÍ//E ~i f. Îmbinare greşită de cuvinte. [Sil. -gi-e] /<fr. cacologie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CACOLOGÍE s. f. construcţie gramaticală defectuoasă. (< fr. cacologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CACOLOGÍE s.f. Construcţie, locuţiune defectuoasă. [Gen. -iei. / < fr. cacologie, cf. gr. kakos – rău, logos – cuvânt].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TRACOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază civilizaţia tracilor. – Din fr. thracologie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

tracologíe s. f., g.-d. art. tracologíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

TRACOLOGÍE f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul culturii şi civilizaţiei tracilor. [G.-D. tracologiei] /<fr. thracologie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TRACOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul culturii şi civilizaţiei tracilor. [Gen. -iei. / < fr. thracologie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TRACOLOGÍE s. f. disciplină a istoriei care studiază civilizaţia şi limba tracilor. (< fr. thracologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MALACOLOGÍE s. f. ramură a zoologiei care studiază moluştele. (< fr. molacologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MALACOLOGÍE s.f. Parte a zoologiei care se ocupă cu studiul moluştelor. – Din fr. malacologie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

malacologíe s. f., art. malacología, g.-d. malacologíi, art. malacologíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MALACOLOGÍE s.f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul moluştelor. [Gen. -iei. / < fr. malacologie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FARMACOLOGÍE s.f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul originii, proprietăţilor fizice şi chimice, compoziţiei, clasificării şi acţiunii terapeutice a medicamentelor asupra organismului. – Din fr. pharmacologie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FARMACOLOGÍE s. f. ştiinţă care studiază natura, clasificarea şi acţiunea terapeutică a medicamentelor. (< fr. pharmacologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

farmacologíe s. f., art. farmacología, g.-d. farmacologíi, art. farmacologíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

FARMACOLOGÍE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul substanţelor medicamentoase şi al acţiunii acestora asupra organismului. [Art. farmacologia; G.-D. farmacologiei; Sil. -gi-e] /<fr. pharmacologie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FARMACOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază natura, clasificarea şi acţiunea terapeutică a medicamentelor. [Gen. -iei. [< fr. pharmacologie, cf. gr. pharmakon – remediu, logos – studiu].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

spectacologíe s. f., art. spectacología, g.-d. art. spectacologíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

SPECTACOLOGÍE s. f. totalitatea spectacolelor. (< spectacol + -logie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ETOFARMACOLOGÍE s. f. metodă modernă de evaluare a efectelor medicaţiei psihotrope prin studierea comportamentelor animalelor. (< eto- + farmacologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FITOFARMACOLOGÍE s. f. ramură a farmacologiei care studiază efectele drogurilor asupra plantelor. (< engl. phytopharmacology)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

fitofarmacologíe s. f. → farmacologie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

PSIHOFARMACOLOGÍE s.f. Studiul întrebuinţării şi al efectelor substanţelor farmaceutice asupra psihicului. – Din fr. psychopharmacologie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

psihofarmacologíe s. f. farmacologie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

PSIHOFARMACOLOGÍE f. Ramură a farmacologiei care se ocupă cu studiul acţiunii preparatelor farmaceutice asupra psihicului. /<fr. psychopharmacologie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PSIHOFARMACOLOGÍE s.f. Ramură a farmacologiei care se ocupă cu studiul substanţelor psihotrope. [Gen. -iei. / < fr. psychopharmacologie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PSIHOFARMACOLOGÍE s. f. ramură a farmacologiei care studiază acţiunea medicamentelor asupra comportamentului psihologic. (< fr. psychopharmacologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GERONTOFARMACOLOGÍE s. f. disciplină constând în utilizarea medicamentelor la vârstnici. (< geronto- + farmacologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX