Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acomoda

acomoda

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acomoda

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACOMODÁ, acomodez, vb. I. Refl. A se deprinde cu noi condiţii de viaţă; a se obişnui, a se adapta (2). ♦ A se împăca, a se învoi. – Din fr. accommoder, lat. accommodare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACOMODÁ vb. v. aclimatiza.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acomodá vb., ind. prez. 1 sg. acomodéz, 3 sg. şi pl. acomodeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACOMOD//Á ~éz tranz. A face să se acomodeze; a adapta; a aclimatiza. /<fr. accommoder, lat. accommodare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE ACOMOD//Á mă ~éz intranz. 1) (despre plante, animale) A se obişnui cu climatul nou; a se adapta; a se aclimatiza. 2) fig. (despre persoane) A se obişnui cu noi condiţii de viaţă; a se adapta; a se aclimatiza. /<fr. accommoder, lat. accommodare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOMODÁ vb. I. refl. 1. A suferi modificări prin adaptarea la anumite condiţii fiziologice şi de mediu. 2. A se obişnui cu condiţii noi de trai; a se adapta. ♦ A se împăca, a se învoi. [< fr. accommoder, cf. it. accomodare, lat. accommodare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACOMODÁ vb. I. refl. 1. A suferi modificări prin adaptarea la anumite condiţii fiziologice şi de mediu. 2. A se obişnui cu condiţii noi de trai; a se adapta. ♦ A se împăca, a se învoi. [< fr. accommoder, cf. it. accomodare, lat. accommodare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACOMODÁ vb. refl. a se adapta la anumite condiţii noi de viaţă, de mediu; a se obişnui. ♢ a se împăca. (< fr. accommoder, lat. accommodare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

!acomodá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se acomodeáză

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

ACOMODÁT adj. 1. v. aclimatizat. 2. dedat, deprins, familiarizat, obişnuit. (Un om ~ cu noua sa muncă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOMODÁT, -Ă, acomodaţi, -te, adj. Deprins, obişnuit, familiarizat, adaptat. – V. acomoda.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

ACOMODÁRE, acomodări, s.f. Acţiunea de a se acomoda. ♢ Acomodarea cristalinului (sau acomodare vizuală) = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanţe de el. – V. acomoda.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACOMODÁRE s. v. aclimatizare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acomodánt adj. m., pl. acomodánţi; f. sg. acomodántă, pl. acomodánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acomodáre s. f., g.-d. art. acomodării; pl. acomodări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOMODÁRE s.f. 1. Acţiunea de a se acomoda; acomodaţie. ♢ Acomodarea cristalinului = modificare a curburii cristalinului astfel încât imaginea să apară clară pe retină. 2. (Lingv.) Asimilaţie parţială între două sunete în contact direct. [< acomoda].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACOMODÁRE s. n. 1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie. o ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului. 2. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul. 3. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct. (< acomoda)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REACOMODÁ vb. tr., refl. a (se) acomoda din nou. (< re1- + acomoda)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACOMODÁBIL, -Ă, acomodabili, -e, adj. Care se acomodează cu uşurinţă, cu care te poţi deprinde uşor. – Din fr. accommodable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Acomodabil ≠ inacomodabil, neacomodabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acomodábil adj. m., pl. acomodábili; f. sg. acomodábilă, pl. acomodábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acomodatór s. m., adj. m., pl. acomodatóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOMODATÓR adj., s.m. (Despre muşchi) Care serveşte la acomodarea cristalinului. [< fr. accommodateur].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACOMODÁBIL, -Ă adj. Care se poate acomoda uşor; cu care se poate deprinde uşor. [Cf. fr. accommodable, it. accomodabile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACOMODATÓR adj., s. m. (muşchi) la acomodarea cristalinului. (< fr. accommodateur)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACOMODABÍL, -Ă adj. care se poate acomoda uşor. (< fr. accommodable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acomodáţie s. f., pl. acomodáţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOMODÁŢIE s.f. (Rar) Acomodare. (Gen. -iei, var. acomodaţiune s.f. / cf. fr. accommodation, it. accomodazione, lat. accommodatio].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACOMODÁŢIE s. f. acomodare. (< fr. accommodation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACOMODAMÉNT s. n. 1. aranjament care produce confort. 2. dezinvoltură. (< fr. accommodement)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INACOMODÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate acomoda (cu o situaţie, cu cineva). [Cf. fr. inaccommodable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INACOMODÁBIL, -Ă, inacomodabili, -e, adj. Care nu se poate acomoda cu o situaţie, cu o persoană etc.; inadaptabil. – Din fr. inaccommodable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INACOMODÁBIL, -Ă adj. care nu se poate acomoda (cu). (< fr. inaccomodable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Inacomodabil ≠ acomodabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

INACOMODÁBIL adj., s. v. inadaptabil, ne-adaptabil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

inacomodábil adj. m. (sil. mf. in-) acomodabil

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

INACOMODÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu se poate acomoda cu cineva sau cu ceva. /<fr. inccommodable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOMODAŢIÚNE s.f. v. acomodaţie.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX