Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » aconit

aconit

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

aconit

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACONÍT, aconiţi, s.m. (Bot.) Omag. – Din fr. aconit.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

aconít s. m., pl. aconíţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACONÍ//T ~ţi m. 1) la pl. Gen de plante erbacee otrăvitoare, cu flori albastre-violete sau galbene, folosite în medicină. 2) Plantă din acest gen; omag. /<fr. aconit

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACONÍT s.m. (Bot.) Plantă cu florile albastre şi cu frunzele de un verde-închis; (pop.) omeag. [< fr. aconit, cf. lat. aconitum].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACONÍT s. m. plantă veninoasă montană, cu flori albastre şi frunze de un verde-închis; omag. (< fr. aconit, lat. aconitum, gr. akoniton)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HRACONÍT s.n. (Reg.) Flegmă. – Comp. sb. hrakotina, ucr. harkotynnja.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

hraconít s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACONITÍNĂ, aconitine, s.f. Substanţă alcaloidă extrasă dintr-o plantă cu proprietăţi toxice, care provoacă inhibiţia centrilor nervoşi respirator, circulator şi vasomotor. – Din fr. aconitine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DRACONÍTIC, -Ă adj. referitor la linia care uneşte punctele de intersecţie ale orbitei Lunii cu planul eclipticii. (< fr. draconitique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

aconitínă s. f., g.-d. art. aconitínei; pl. aconitíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

draconític adj. m., pl. draconítici; f. sg. draconítică, pl. draconítice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

DRACONÍTIC, -Ă adj. (Astr.) Referitor la linia care uneşte punctele de intersecţie ale orbitei Lunii cu planul eclipticii; draconic (2) [în DN]. [Cf. fr. draconitique, it. draconitico].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACONITÍNĂ s.f. (Chim.) Alcaloid foarte toxic extras din rădăcinile de aconit, folosit în doze mici în medicină. [< fr. aconitine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACONITÍNĂ s. f. alcaloid foarte toxic extras din rădăcinile de aconit. (< fr. aconitine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX