Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acont

acont

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acont

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACÓNT, aconturi, s.n. Parte din suma de bani care se plăteşte înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacţii, ca garanţie; acontare, arvună; p. ext. parte din salariu. [Var.: acónto s.n.] – Din it. acconto, fr. acompte.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACÓNT s. arvună, avans, (prin Transilv. şi Ban.) căpară, (înv.) selem, selemachesă. (A plătit ~ul pentru marfa cumpărată.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acónt s. n., pl. acónturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÓNT ~uri n. Sumă de bani plătită sau încasată anticipat (cu garanţie); avans. /<it. acconto, fr. acompte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÓNT, -turi s.n. Avans, arvună Var. acompt -Din fr. Acompte

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACÓNT s.n. (Fin.) Parte dintr-o sumă de bani care se plăteşte înainte drept garanţie pentru îndeplinirea unui contract încheiat, mai ales de vânzare-cumpărare; arvună. V. avans. [Pl. -turi. / < it. acconto, cf. fr. acompte].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACÓNT s. n. parte dintr-o sumă datorată care se plăteşte cu anticipaţie. (< it. acconto)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acónt (acónturi), s.n. – Avans, arvună. – Var. acompt. < Fr. acompte.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

!acónt/acónto s. n., art. acóntul/acóntoul; pl. acónturi/acóntouri

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

ACONTÁ, acontez, vb. I. Tranz. A plăti un acont; a arvuni. – Din acont.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACÓNTO s.n. v. acont.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACONTÁ vb. a arvuni, (prin Ban.) a căpărî, (înv.) a arăvonisi. (~ o marfă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acontá vb., ind. prez. 1 sg. acontéz, 3 sg şi pl. aconteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACONT//Á ~éz tranz. (sume de bani) A plăti printr-un acont. /Din acont

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACONTÁ vb. I. tr. A plăti un acont; a arvuni. [< acont].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACONTÁ vb. tr. a plăti un acont. (< acont)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACONTÁRE, acontări, s.f. Acţiunea de a aconta şi rezultatul ei; acont. – V. aconta.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acontáre s. f., g.-d. art. acontării; pl. acontări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACONTÁRE s.f. Acţiunea de a aconta. [< aconta].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EXTRACONTÁBIL, -Ă, extracontabili, -e, adj. (Despre calcule, situaţii, lucrări etc.) Care se efectuează pe baza unor date procurate pe alte căi decât cea contabilă. – Extra- + contabil.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EXTRACONTÁBIL, -Ă adj. (despre situaţii contabile) pe baza unor date procurate pe alte căi decât evidenţa contabilă. (< fr. extracomptable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

extracontábil adj. → contabil

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

EXTRACONTÁBIL, -Ă adj. (Despre calcuule contabile) Efectuat pe baza unor date procurate pe alte căi decât evidenţa contabilă. [< extra1 + contabil].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INTRACONTINENTÁL, -Ă, intracontinentali, -e, adj. Situat în interiorul unui continent. – Din fr., engl. intracontinental.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INTRACONTINENTÁL, -Ă adj. în interiorul unui continent. (< fr., engl. intracontinental)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

intracontinentál adj. m., pl. intracontinentáli; f. sg. intracontinentálă, pl. intracontinentále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

INTRACONTINENTÁL ~ă (~i, ~e) Care se află sau se petrece în interiorul continentului. /<fr. intracontinental

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

INTRACONTINENTÁL, -Ă adj. În (din) interiorul unui continent. [< fr. intra-continental].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX