Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » aconta

aconta

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

aconta

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACONTÁ, acontez, vb. I. Tranz. A plăti un acont; a arvuni. – Din acont.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACONTÁ vb. a arvuni, (prin Ban.) a căpărî, (înv.) a arăvonisi. (~ o marfă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acontá vb., ind. prez. 1 sg. acontéz, 3 sg şi pl. aconteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACONT//Á ~éz tranz. (sume de bani) A plăti printr-un acont. /Din acont

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACONTÁ vb. I. tr. A plăti un acont; a arvuni. [< acont].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACONTÁ vb. tr. a plăti un acont. (< acont)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACONTÁRE, acontări, s.f. Acţiunea de a aconta şi rezultatul ei; acont. – V. aconta.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acontáre s. f., g.-d. art. acontării; pl. acontări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACONTÁRE s.f. Acţiunea de a aconta. [< aconta].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EXTRACONTÁBIL, -Ă, extracontabili, -e, adj. (Despre calcule, situaţii, lucrări etc.) Care se efectuează pe baza unor date procurate pe alte căi decât cea contabilă. – Extra- + contabil.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EXTRACONTÁBIL, -Ă adj. (despre situaţii contabile) pe baza unor date procurate pe alte căi decât evidenţa contabilă. (< fr. extracomptable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

extracontábil adj. → contabil

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

EXTRACONTÁBIL, -Ă adj. (Despre calcuule contabile) Efectuat pe baza unor date procurate pe alte căi decât evidenţa contabilă. [< extra1 + contabil].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX