Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acoperi

acoperi

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acoperi

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACOPERÍ, acópăr, vb. IV. 1. Tranz. A pune peste un obiect sau peste o fiinţă ceva care le ascunde sau le protejează. ♢ Expr. (Refl.) A se acoperi de glorie = a săvârşi fapte mari de arme, a fi foarte viteaz. 2. Tranz. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. ♦ A pune acoperiş unei clădiri. 3. A aplica un strat de material pe suprafaţa unui obiect pentru a-l proteja, a-l face mai rezistent la uzură etc. 4. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor. ♦ Refl. A se pune la adăpost prin măsuri şi acte justificative. 5. Tranz. A ascunde, a tăinui. 6. Tranz. A acoperi în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înăbuşi. 7. Refl. şi tranz. A corespunde perfect, a satisface. ♦ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a face faţă cheltuielilor. 8. Tranz. (Sport; franţuzism) A străbate o distanţă. ♢ Expr. A acoperi terenul = a fi permanent prezent pe terenul de joc. [Prez. ind. pers. 3: acóperă, conj. pers. 3: acópere] – Lat. acco(o)perire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

A (se) acoperi ≠ a (se) descoperi, a (se) dezveli

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

A acoperi ≠ a destăinui, a dezgoli, a dezvălui, a dezveli, a divulga

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOPERÍ vb. v. apăra, ascunde, feri, masca, ocroti, păzi, proteja, tăinui.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOPERÍ vb. 1. v. înveli. 2. v. îmbrăca. 3. v. astupa. 4. a ascunde, a masca. (Perdeaua ~ uşa.) 5. v. umple. 6. a scălda, a umple. (O sudoare rece îi ~ trupul.) 7. v. parcurge.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acoperí vb., ind. prez. 1 sg. acópăr, 3 sg. şi pl. acóperă, imperf. 3 sg. acopereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. acópere

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE ACOPERÍ se acóperă intranz. 1) A corespunde perfect; a se potrivi întocmai; a coincide. 2) fig. A fi cuprins total; a se umple. ~ de glorie. ~ de ruşine. /<lat. acco[o]perire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACOPERÍ acópăr tranz. 1) (obiecte, fiinţe) A înzestra cu un înveliş exterior (în scop protector sau decorativ). 2) mil. (trupe, obiective etc.) A apăra, luând asupra sa atacurile inamicului. 3) (lucruri, persoane) A pune într-un loc ferit; a tăinui; a ascunde; a dosi. 4) (zgomote, melodii etc.) A face să nu se audă depăşind în intensitate; a astupa. 5) (datorii băneşti, cheltuieli etc.) A compensa în bani sau în natură; a achita. 6) sport (distanţe) A străbate de la un capăt la altul; a parcurge. ♢ ~ terenul a fi în permanenţă activ pe tot terenul de joc. /<lat. acco[o]perire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOPERÍT, -Ă, acoperiţi, -te, adj. Care are acoperiş, care are capac etc. ♦ Tăinuit, ascuns. ♦ (Despre cer) Înnorat. – V. acoperi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Acoperit ≠ descoperit

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOPERÍT adj. 1. v. învelit. 2. v. îmbrăcat. 3. v. astupat. 4. ascuns, camuflat, mascat. (O uşă ~.) 5. v. plin.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Acoperit de perdele, de la verbul a perdelui

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACOPERÍRE, acoperiri, s.f. Acţiunea de a (se) acoperi şi rezultatul ei. 1. Punere, aşezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc. 2. Operaţie de aplicare a unui strat protector pe un obiect depunere, pulverizare, placare etc. 3. (Mil.) Accident de teren, pădure sau localitate care împiedică observarea inamicului. ♦ Măsură specială de protecţie care asigură anumite acţiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ♢ Expr. A avea acoperire = a fi acoperit pentru o acţiune săvârşită conform unor indicaţii precise. 4. (Fin.) Posibilitatea de a face faţă unor obligaţii, unei plăţi, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face eşalonat. ♦ (Concr.) Fond care asigură această posibilitate. ♢ Acoperire în aur = stoc de aur şi de alte active pe baza cărora băncile de emisiune asigură convertibilitatea bacnotelor. – V. acoperi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACOPERÍŞ, acoperişuri, s.n. Partea de deasupra care acoperă şi protejează o clădire de intemperii; acoperământ. – Acoperi + suf. -iş.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

REACOPERÍ, reacópăr, vb. IV. Tranz. A acoperi ceva din nou, a acoperi ceva la loc (după ce a fost descoperit). [Pr.: re-a-] – Re1- + acoperi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Acoperire ≠ destăinuire, dezvelire

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOPERÍŞ s. acoperământ, înveliş, învelitoare, (înv. şi pop.) coperiş, (înv. şi reg.) pocriş, (reg.) haizaş, (prin Ban.) astrucământ, (prin Olt.) astrucuş. (~ul unei case.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOPERÍRE s. 1. v. învelire. 2. v. îmbrăcare. 3. v. astupare. 4. ascundere, mascare. (~ unei uşi cu o perdea.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acoperíre s. f., g.-d. art. acoperírii; pl. acoperíri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acoperíş s. n., pl. acoperíşuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

reacoperí vb., ind. prez. 1 sg. reacópăr; conj. prez. 3 sg. şi pl. reacóperă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOPERÍR//E ~i f. 1) v. A ACOPERI şi A SE ACOPERI. 2) Plată a unei obligaţii băneşti; lichidare a unui deficit. 3) Fond care asigură această operaţie. /v. a acoperi

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOPERÍŞ ~uri n. Parte de deasupra a unei clădiri care o acoperă; acoperământ. ~ de tablă. /a acoperi + suf. ~iş

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

acoperiş, acoperişuri s.n. 1. pălărie; şapcă; fes; căciulă 2. protector influent (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care acoperă; care garantează. 2. S.f. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Acoperi + suf. -tor.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NEACOPERÍT, -Ă, neacoperiţi, -te, adj. 1. Care nu are acoperiş; care nu are capac; descoperit (1). 2. (Despre acţiuni, fapte) Care nu este justificat prin măsuri şi acte normative; descoperit (2). [Pr.: ne-a-] – Ne- + acoperit.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NEACOPERÍT adj. 1. v. deschis. 2. v. dezvelit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acoperitór adj. m., pl. acoperitóri; f. sg. şi pl. acoperitoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

înacoperí, înacóper, vb. IV (înv.) a ascunde.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ACOPERITOÁRE, acoperitori, s.f. – V. acoperitor (2) [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACOPERITOÁRE s. faţă, învelitoare. (~ de masă, de pernă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acoperitoáre s. f., g.-d. art. acoperitórii; pl. acoperitóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX