Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acorda

acorda

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acorda

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACORDÁ, (1, 2) acórd, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu îngăduinţă, cu grijă, cu atenţie, cu bunăvoinţă); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvenţa unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvenţa altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceeaşi înălţime. – Din fr. accorder.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

A acorda ≠ a dezacorda, a discorda,

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACORDÁ vb. 1. a da, (înv.) a dărui. (~-mi, te rog, puţină atenţie!) 2. v. conferi. 3. (FIZ.) a sintoniza. 4. a potrivi, a regla. (A ~ un aparat, un instrument.) 5. v. înstruna.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acordá (a da, a face acordul gramatical) vb., ind. prez. 1 sg. acórd, 3 sg. şi pl. acórdă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acordá (un instrument, sistem etc.) vb., ind. prez. 1 sg. acordéz, 3 sg. şi pl. acordeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACORD//Á2 ~éz tranz. 1) (instrumente muzicale) A regla stabilind tonalitatea necesară. 2) (sisteme tehnice) A regla egalând frecvenţa. /<fr. accorder

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACORDÁ1 acórd tranz. 1) A pune la dispoziţie (prin acord); a oferi. 2) (părţi de propoziţie) A uni prin acord gramatical. /<fr. accorder

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACORDÁ vb. I. tr. 1. A da (cu bunăvoinţă, cu atenţie); a concede; a atribui. 2. A stabili între cuvintele unei propoziţii un raport impus de regulile sintaxei (în ceea ce priveşte genul, numărul etc.). 3. A da coardelor sau sunetului unui instrument muzical un anumit ton. [P.i. (1,2) acord, (3) -dez, 3,6 (1,2) -dă, (3) -dează. / cf. fr. accorder, it. accordare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACORDÁ vb. tr. 1. a da; a concede; a atribui. 2. a stabili un acord (4) între cuvintele unei propoziţii. 3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton. 4. a sintoniza. (< fr. accorder, lat. accordare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACORDÁJ, acordaje, s.n. Acordare a unui instrument muzical. – Din fr. accordage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACORDÁT, -Ă, acordaţi, -te, adj. (Despre unele părţi ale propoziţiei) Pus în acelaşi caz, număr, gen sau persoană ca şi cuvântul de care este legat printr-un raport de determinare. 2. (Despre instrumente muzicale) Care are tonurile în consonanţă. 3. Dat, atribuit; îngăduit, asigurat. – V. acorda.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RACORDÁ, racordez, vb. I. Tranz. A stabili un racord. ♦ (Geom.) A uni între ele două drepte sau două curbe printr-o curbă tangentă la fiecare dintre dreptele sau curbele între care se face legătura. – Din fr. raccorder.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Acordat ≠ dezacordat, neacordat

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACORDÁT adj. v. înstrunat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACORDÁJ s. v. înstrunare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acordáj s. n., pl. acordáje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

racordá vb., ind. prez. 1 sg. racordéz, 3 sg. şi pl. racordeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACORDÁJ ~e n. 1) Acordare a unui instrument muzical. 2) Raport între înălţimile unei serii de sunete. /<fr. accordage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A RACORD//Á ~éz tranz. 1) (părţi ale unui sistem tehnic) A uni printr-un racord; a cupla. 2) mat. (două curbe sau două drepte) A uni printr-o curbă tangentă. /<fr. raccorder

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACORDÁJ s.n. Acordare (a unui instrument); raportul dintre o serie de sunete din punctul de vedere al înălţimii lor. [< fr. accordage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACORDÁJ s. n. 1. acordare a unui instrument muzical. 2. realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical. (< fr. accordage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RACORDÁ vb. I. tr. A stabili un contact, a lega (elemente, părţi ale unei lucrări); a face un racord. ♦ (Geom.) A uni printr-un arc de curbă două arce date. [< fr. raccorder].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RACORDÁ vb. tr. 1. a stabili un racord (1). ♢ (tehn.) a realiza legătura dintre două elemente ale unui sistem tehnic. 2. a lega două porţiuni ale unui drum, ale unei căi ferate prin introducerea între ele a unui tronson curb. 3. (mat.) a uni două trepte sau două curbe printr-un arc de curbă tangent la fiecare dintre ele. (< fr. raccorder)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACORDÁNT, -Ă, acordanţi, -te, s.m. şi f. (Rar) Persoană care execută lucrări în acord. – Din germ. Akkordant.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACORDÁRE, acordări, s.f. Acţiunea de a acorda. ♦ Punere a coardelor unui instrument muzical în situaţia de a reda tonalitatea specifică a instrumentului. – V. acorda.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduinţă, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re1- + acorda.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Acordare ≠ dezacordare

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACORDÁRE s. 1. v. conferire. 2. (FIZ.) sintonizare. (~ unui aparat.). 3. v. înstrunare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acordánt s. m., pl. acordánţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acordáre s. f., g.-d. art. acordării; pl. acordări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

reacordá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 reacórd /reacordéz

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACORDÁRE s.f. Acţiunea de a acorda; ♦ Variere a frecvenţei proprii a unui sistem oscilant pentru a o face egală cu o altă frecvenţă; acordaj. [< acorda].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RACORDÁJ s.n. Racordare. [Et. incertă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACORDÁNT, -Ă s.m. şi f. (Rar) Cel care execută lucrări în acord. [< germ. Akkordant].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACORDÁNT, -Ă s. m. f. cel care execută lucrări în acord. (< germ. Akkordant)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acordati predicatele

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acordati predicatele verbale din textul de mai jos cu subiectele eu (a citi) legenda lacrimioarei si ( a afla)ca aceasta floare (a aparea) din lacrimile unui print care ( a plange) prima data cand sora lui ( a muri)

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RACORDÁRE, racordări, s.f. Acţiunea de a racorda şi rezultatul ei. ♦ (Concr.) Porţiune din suprafaţa unei ţevi, a unui tub etc. prin care se face trecerea între două zone cu secţiuni diferite. ♦ Locul de legătură a două elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Realizarea unei legături între două porţiuni ale unui drum sau ale unei căi ferate prin introducerea între ele ale unui tronson de traseu cu axa curbă. – V. racorda.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NEACORDÁT, -Ă, neacordaţi, -te, adj. 1. (Gram.; despre unele părţi de propoziţie) Care nu este în acelaşi caz, număr, gen şi persoană cu termenul determinat. 2. (Despre premii, titluri) Care nu a fost atribuit. 3. (Despre instrumente muzicale) Care nu a fost supus acordării; care nu mai este acordat; dezacordat, discordat. [Pr.: ne-a-] – Ne- + acordat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DEZACORDÁ, dezacordéz, vb. I. Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A-şi pierde consonanţa tonurilor (prin slăbirea coardelor); a se discorda. – Din fr. désaccorder.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

REACORDÁT, -Ă, reacordaţi, -te, adj. 1. Care a fost dat, acordat încă o dată. 2. (Despre instrumente muzicale dezacordate) Acordat din nou. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

A dezacorda ≠ a acorda, a struni

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Neacordat ≠ acordat

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DEZACORDÁ vb. tr., refl. a (se) strica acordul unui instrument muzical cu coarde. (< fr. désaccorder)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DEZACORDÁ vb. a se discorda. (Un instrument care s-a ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acordábil adj. m., pl. acordábili; f. sg. acordábilă, pl. acordábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dezacordá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezacordéz, 3 sg. şi pl. dezacordeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neacordát adj. m. (sil. ne-a-), pl. neacordáţi; f. sg. neacordátă, pl. neacordáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

racordáre s. f., g.-d. art. racordării; pl. racordări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE DEZACORDÁ pers. 3 se dezacórdă intranz. (despre instrumente muzicale cu coarde) A-şi pierde acordul; a se discorda. /<fr. désaccorder

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A DEZACORD//Á ~éz 1. tranz. (instrumente muzicale cu coarde) A face să se dezacordeze; a discorda. 2. intranz. A fi în dezacord; a discorda; a distona. /<fr. désaccorder

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACORDÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi acordat. /<fr. accordable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RACORDÁRE s.f. Acţiunea de a racorda şi rezultatul ei; stabilire a unui contact; racordaj. ♦ (Geom.) Operaţie prin care două linii care se întretaie sunt unite printr-un arc de curbă tangent la fiecare dintre ele. [< racorda].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACORDÁBIL, -Ă adj. (Despre instrumente muzicale) Care poate fi acordat. [Cf. fr. accordable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACORDÁBIL, -Ă adj. care poate fi acordat (3). (< fr. accordable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DEZACORDÁ vb. I. tr., refl. A (se) strica acordul unui instrument muzical cu coarde. [Cf. fr. désaccorder].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DEZACORDÁT, -Ă, dezacordaţi, -te, adj. (Despre instrumente muzicale cu coarde) Care nu mai este acordat; discordat. – V. dezacorda.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

REACORDÁRE, reacordări, s.f. Acţiunea de a reacorda. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Dezacordat ≠ acordat

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DEZACORDÁT adj. discordat, (rar) destrunat. (O vioară ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acordántă s. f., pl. acordánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

reacordáre s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. reacordării; pl. reacordări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

racordarea nu exista

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

INACORDÁBIL, -Ă, inacordabili, -e, adj. Care nu se poate acorda sau atribui. – Din fr. inaccordable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DEZACORDÁRE, dezacordări, s.f. Faptul de a se dezacorda. – V. dezacorda.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INACORDÁBIL, -Ă adj. 1. care nu se poate acorda, concesiona. 2. (despre instrumente muzicale) care nu poate fi acordat, armonizat. (< fr. inaccordable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Dezacordare ≠ acordare

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DEZACORDÁRE s. discordare. (~ unei viori.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

dezacordáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezacordării; pl. dezacordări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

inacordábil adj. m. (sil. mf. in-), pl. inacordábili; f. sg. inacordábilă, pl. inacordábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

INACORDÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi acordat. /<fr. inaccordable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

INACORDÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate acorda, concesiona. [Cf. fr. inaccordable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DEZACORDÁRE s.f. Faptul de a (se) dezacorda. [< dezacorda].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

acordabilitáte s. f., g.-d. art. acordabilităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX