Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acordeon

acordeon

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acordeon

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACORDEÓN, acordeoane, s.n. Instrument muzical portativ cu burduf, claviatură şi butoane, ale cărui sunete se produc prin vibraţia unor ancii metalice. [Pr.: -de-on] – Din fr. accordéon, germ. Akkordeon.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACORDEÓN s. (reg.) muzică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acordeón s. n. (sil. -de-on), pl. acordeoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACORDE//ÓN ~oáne n. Instrument muzical portativ cu butoane. [Sil. -de-on] /<fr. accordeon, germ. Akkordeon

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACORDEÓN s.n. Instrument muzical cu lame vibrante, cu burduf şi cu clape. [Pron. -de-on, pl. -oane. / < fr. accordéon, cf. germ. Akkordeon].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACORDEÓN s. n. instrument muzical cu lame vibrante, cu burduf şi claviatură. (< fr. accordéon, germ. Akkordeon)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACORDEONÍST, -Ă, acordeonişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care cântă la acordeon. [Pr.: -de-o-] – Din fr. accordéoniste, germ. Akkordeonist.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acordeoníst s. m. (sil. -de-o-), pl. acordeoníşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACORDEONÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Persoană care cântă la acordeon. [Sil. -de-on] /<fr. accordéoniste, germ. Akkordeonist

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACORDEONÍST, -Ă s.m. şi f. Cel care cântă la acordeon. [Pron. -de-o-. / Cf. fr. accordéoniste, germ. Akkordeonist].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACORDEONÍST, -Ă s. m. f. cântăreţ la acordeon. (< fr. accordéoniste)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acordeonístă s. f. (sil. -de-o-), pl. acordeoníste

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX