Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acos

acos

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acos

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

acós, acoásă, acóşi, acoáse, adj. (înv.) înţepător, ascuţit.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

SÁCOS, sacose, s.n. Veşmânt arhieresc de mătase, lung până la genunchi şi cu mâneci largi, care se poartă peste stihar. – Din ngr. sákkos.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SÁCOS s. (BIS.) (grecism înv.) polistavrion. (~ arhieresc.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

sácos s. n., pl. sácose

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOSTÁ, acostez, vb. I. 1. Intranz. A apropia o navă de o altă navă, de ţărm, de chei etc. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum şi a i se adresa (în mod supărător); a agăţa. – Din fr. accoster.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACOSTÁ vb. 1. a aborda, (înv.) a ţărmui, a ţărmuri. (Nava ~ la Constanţa.) 2. (fig.) a agăţa, (arg.) a pescui. (O ~ în plină stradă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acostá vb., ind. prez. 1 sg. acostéz, 3 sg. şi pl. acosteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACOST//Á ~éz 1. intranz. (despre nave) A trage la ţărm; a aborda. 2. tranz. (persoane, de obicei, necunoscute) A opri (în mod brutal) pentru a i se adresa. /<fr. accoster

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOSTÁ vb. I. 1. intr. (Mar.) A manevra o navă, aducând-o cu bordul de-a lungul cheiului sau în bordul altei nave; a trage la ţărm; a aborda. 2. tr. (Fig.) A opri pe cineva, a se lega de cineva (mai ales pentru a-l supăra). [Cf. fr. accoster, it. accostare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACOSTÁ vb. I. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda. II. tr. (fig.) a opri pe cineva şi a i se adresa. (< fr. accoster)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PÁCOSTE, pacoste, s.f. 1. Ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri, necazuri, suferinţe; situaţie în care se află cel asupra căruia s-a abătut o asemenea năpastă. 2. Fiinţă care provoacă cuiva neplăceri, necazuri, suferinţe. – Din sl. pakostĩ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PÁCOSTE s. 1. v. necaz. 2. v. dezastru.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

pácoste s. f., g.-d. art. pácostei; pl. pácoste

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

PÁCOSTE f. 1) Fapt, întâmplare care pricinuieşte mari necazuri; năpastă. 2) pop. depr. Fiinţă care cauzează cuiva neplăceri; râie. /<sl. pakosti

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

pácoste (pácoste), s.f. – Calamitate, nenorocire, supărare, pagubă. Sl. pakosti (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 237). – Der. pacostnic, adj. (vătămător, dăunător), din sl. pakostiniku, înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACOSTÁRE, acostări, s.f. Acţiunea de a acosta şi rezultatul ei. – V. acosta.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CACOSMÍE, cacosmii, s.f. (Med.) Deficienţă constând în perceperea exagerată a mirosurilor urâte. – Din fr. cacosmie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MEGACÓSM s.n. v. megacosmos.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FACOSCÓP s. n. instrument medical pentru măsurarea capacităţii de adaptare a cristalinului. (< fr. phacoscope)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acostáre s. f., g.-d. art. acostării; pl. acostări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cacosmíe s. f., art. cacosmía, g.-d. cacosmíi, art. cacosmíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

facoscóp s. n., pl. facoscoápe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

CACOSMÍE f. med. Percepere a unui miros urât, care poate fi subiectivă (în afara unei excitaţii senzoriale) sau provocată de o afecţiune (nazală, bucală etc.). /<fr. cacosmie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOSMÍSM n. filoz. Teorie conform căreia lumea nu există ca realitate independentă de Dumnezeu. /<fr. acosmisme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOSMÍSM s.n. (Fil.) Teorie idealistă după care lumea fizică nu ar exista ca realitate independentă de Dumnezeu, presupus creator al ei. [ < fr. acosmisme, cf. gr. a – fără, kosmos – univers].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACOSTÁRE s.f. Acţiunea de a acosta. ♦ Ciocnirea vagoanelor unui tren garat de un alt tren venind pe o linie laterală. [< acosta].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FACOSCÓP s.n. (Med.) Instrument pentru măsurarea capacităţii de adaptare a cristalinului. [Cf. gr. phakos – lentilă, skopein – a privi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CACOSMÍE s. f. percepere a oricărui miros ca un miros fetid. (< fr. cacosmie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACOSMÍSM s. n. teorie potrivit căreia lumea fizică nu ar exista ca realitate independentă de Dumnezeu. (< fr. acosmisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CACOSMÍE s.f. Percepere exagerată a mirosurilor urâte. [Gen. -iei. / < fr. cacosmie, cf. gr. kakos – rău, osme – miros].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Acostabil ≠ inacostabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PACÓSTNIC adj. v. păgubitor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acostábil adj. m., pl. acostábili; f. sg. acostábilă, pl. acostábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOSTÁBIL, -Ă adj. Abordabil. [Cf. fr. accostable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CACOSEMÍE, cacosemii, s.f. (Lingv.) Efect semantic dezagreabil al unei secvenţe (sonore sau grafice) asociate prin similaritate unor cuvinte din aşa-numitul registru vulgar. Ex.: A zis că cantina...; În timpul acesta... etc. Cf. c a c o f o n i e – [Ovidiu Drăghici, Cacosemie. Concept si termen, în „Analele Universităţii din Craiova, Seria Stiinţe filologice. Lingvistică”, XXV, Nr. 1-2/2003, p. 57-61.])

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACOSTÁBIL, -Ă adj. abordabil. (< fr. accostable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACOSTAMÉNT, acostamente, s.n. Fâşie laterală din platforma unei şosele, cuprinsă între marginea părţii carosabile şi marginea şoselei. – După fr. accotement.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MEGACÓSMOS s. n. cosmosul luat ca un tot, infinit. (< engl. megacosmos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MEGACÓSMOS s.n. (Livr.) Macrocosm. [Var.: megacósm s.n.] – Din engl. megacosm.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FACOSCOPÍE s. f. procedeu de examinare a ochiului cu facoscopul. (< fr. phacoscopie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acostamént s. n., pl. acostaménte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cacostomíe s. f., g.-d. art. cacostomíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

facoscopíe s. f., g.-d. art. facoscopíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

megacósmos s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOSTAMÉNT ~e n. Fiecare dintre cele două fâşii laterale de-a lungul unei şosele, situate între partea carosabilă şi şanţ. /<fr. accotement

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FACOSCOPÍE s.f. (Med.) Procedeu de examinare a ochiului cu ajutorul facoscopului. [< fr. phacoscopie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACOSTAMÉNT s.n. Fâşie laterală de-a lungul unei şosele, situată între partea carosabilă şi şanţ. [Pl. -te. / cf. fr. accotement].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACOSTAMÉNT s. n. fâşie laterală de-a lungul unei şosele. (după fr. accotement)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INACOSTÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi acostat. (< fr. inaccostable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Inacostabil ≠ abordabil, acostabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

INACOSTÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi acostat. /<fr. inaccostable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

INACOSTÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi acostat, de care nu se poate apropia. [Cf. fr. inaccostable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TORACOSCOPÍE, toracoscopii, s.f. (Med.) Pleuroscopie. – Din fr. thoracoscopie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TORACOSCOPÍE s. v. pleuroscopie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TORACOSCOPÍ//E ~i f. med. Cercetare vizuală a toracelui. /<fr. thoracoscopie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TORACOSTOMÍE s.f. (Med.) Rezecţie costală în vederea reducerii presiunii intratoracice mari. [Gen. -iei. / < fr. thoracostomie, cf. gr. thorax – torace, stoma – deschidere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BATRACOSPÉRM, -Ă adj. Asemănător cu ouăle de broască. (<fr. batrachosperme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TORACOSCOPÍE s.f. (Med.) Cercetare vizuală a toracelui; pleuroscopie. [Gen. -iei. / < fr. thoracoscopie, cf. gr. thorax – torace, skopein – a privi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TORACOSCOPÍE s. f. pleuroscopie. (< fr. thoracoscopie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TORACOSTOMÍE s. f. rezecţie costală în vederea reducerii presiunii intratoracice. (< fr. thoracostomie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MALACOSTRACÉE s. f. pl. subclasă de crustacee superioare cu capul lipit de torace şi abdomenul distinct. (< fr. malacostracés)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FACOSCLERÓZĂ s. f. induraţie a cristalinului. (< fr. phacosclérose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

malacostracée s. f. (sil. mf. -stra-), pl. malacostracée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

FACOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Induraţie a cristalinului. [< fr. phacosclérose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MALACOSTRACÉE s.f. pl. Subclasă de crustacee superioare care au capul lipit de torace şi abdomenul distinct; (la sg.) animal din această subclasă. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. malacostracés].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANTRACOSILICÓZĂ s. f. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor de cărbune şi de silice. (< fr. anthracosilicose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX