Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acosta

acosta

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acosta

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACOSTÁ, acostez, vb. I. 1. Intranz. A apropia o navă de o altă navă, de ţărm, de chei etc. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum şi a i se adresa (în mod supărător); a agăţa. – Din fr. accoster.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACOSTÁ vb. 1. a aborda, (înv.) a ţărmui, a ţărmuri. (Nava ~ la Constanţa.) 2. (fig.) a agăţa, (arg.) a pescui. (O ~ în plină stradă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acostá vb., ind. prez. 1 sg. acostéz, 3 sg. şi pl. acosteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACOST//Á ~éz 1. intranz. (despre nave) A trage la ţărm; a aborda. 2. tranz. (persoane, de obicei, necunoscute) A opri (în mod brutal) pentru a i se adresa. /<fr. accoster

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOSTÁ vb. I. 1. intr. (Mar.) A manevra o navă, aducând-o cu bordul de-a lungul cheiului sau în bordul altei nave; a trage la ţărm; a aborda. 2. tr. (Fig.) A opri pe cineva, a se lega de cineva (mai ales pentru a-l supăra). [Cf. fr. accoster, it. accostare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACOSTÁ vb. I. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda. II. tr. (fig.) a opri pe cineva şi a i se adresa. (< fr. accoster)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACOSTÁRE, acostări, s.f. Acţiunea de a acosta şi rezultatul ei. – V. acosta.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acostáre s. f., g.-d. art. acostării; pl. acostări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOSTÁRE s.f. Acţiunea de a acosta. ♦ Ciocnirea vagoanelor unui tren garat de un alt tren venind pe o linie laterală. [< acosta].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Acostabil ≠ inacostabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acostábil adj. m., pl. acostábili; f. sg. acostábilă, pl. acostábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOSTÁBIL, -Ă adj. Abordabil. [Cf. fr. accostable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACOSTÁBIL, -Ă adj. abordabil. (< fr. accostable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACOSTAMÉNT, acostamente, s.n. Fâşie laterală din platforma unei şosele, cuprinsă între marginea părţii carosabile şi marginea şoselei. – După fr. accotement.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acostamént s. n., pl. acostaménte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOSTAMÉNT ~e n. Fiecare dintre cele două fâşii laterale de-a lungul unei şosele, situate între partea carosabilă şi şanţ. /<fr. accotement

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOSTAMÉNT s.n. Fâşie laterală de-a lungul unei şosele, situată între partea carosabilă şi şanţ. [Pl. -te. / cf. fr. accotement].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACOSTAMÉNT s. n. fâşie laterală de-a lungul unei şosele. (după fr. accotement)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INACOSTÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi acostat. (< fr. inaccostable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Inacostabil ≠ abordabil, acostabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

INACOSTÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi acostat. /<fr. inaccostable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

INACOSTÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi acostat, de care nu se poate apropia. [Cf. fr. inaccostable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX