Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acrescământ

acrescământ

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acrescământ

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACRESCĂMẤNT, acrescăminte, s.n. Creştere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la acestă succesiune a altor persoane ori a renunţării lor la drepturile izvorâte din lege ori din testament. – După fr. accroissement.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acrescământ s. n. (sil. -cres-), g.-d. art. acrescământului; pl. acrescămínte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRESCĂMẤNT s.n. (Jur.) Creştere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane sau a renunţării lor. [După fr. accroissement, de la creşte].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACRESCĂMẤNT s. n. (jur.) drept prin efectul căruia partea unui moştenitor, a unui legatar creşte, ca urmare a înlăturării de la succesiune a altor persoane. (după fr. accroissement)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX