Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acri

acri

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acri

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACRÍ, acresc, vb. IV. Tranz. şi refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. a se mura (1). ♦ Refl. (Despre alimente) A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ♢ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva). – Din acru2.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACRÍ vb. v. dezgusta, îngreţoşa, plictisi, sătura, scârbi, urî.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRÍ vb. 1. a (se) înăcri, a (se) oţeti. (Vinul s-a ~.) 2. v. mura. 3. v. altera.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acrí vb. (sil. -cri), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. acrésc, imperf. 3 sg. acreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. acreáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACR//Í ~ésc tranz. A face să se acrească. / Din acru

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE ACR//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni acru. 2) (despre unele alimente) A pierde proprietăţile pozitive sub influenţa agenţilor exteriori; a se strica; a se descompune; a se altera. 3) fig. (despre persoane) A deveni posac. [Sil. a-cri] /Din acru

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRÍT, -Ă, acriţi, -te, adj. 1. Care a devenit sau a fost făcut (mai) acru2. ♦ Fig. (Despre oameni) Morocănos, ursuz, dificil. 2. (Despre alimente) Alterat, stricat. – V. acri.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACRÍU, -ÍE, acrii, adj. (Rar) Cam acru2; acrişor; acruţ. – Acru2 + suf. -iu.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACRÍT adj. 1. acru, înăcrit, oţetit, (înv. şi reg.) oţetos. (Vin ~.) 2. v. murat. 3. v. alterat. 4. alterat, brânzit, (prin Bucov.) scopt. (Lapte ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRÍD s. v. viţă de vie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acríu adj. m.(sil. -criu), f. acríe; pl. m. şi f. acríi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACR//ÍU ~íe (~íi) Care este cam acru; acrişor; mistreţ. [Sil. a-criu] /acru + suf. ~iu

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRÍME s.f. (Rar) 1. Acreală. ♦ Gust acru. 2. Fig. Răutate, duşmănie; supărare, amărăciune. – Acru2 + suf. -ime.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACRÍRE, acriri, s.f. Acţiunea de a (se) acriAcrirea vinului = boală a vinului, provocată de bacterii acetice, care oţetesc vinul. – V. acri.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACRÍŞ s.n. (Reg.) Zer înăcrit, jintiţă etc. întrebuinţate la înăcrirea mâncării. – Acru2 + suf. -iş.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NACRÍT s.n. Varietate de caolinit care se află în natură sub formă de cristale lamelare şi se întrebuinţează în industria ceramică. – Din fr. nacrite, germ. Nakrit.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TACRÍR, tacriruri, s.n. (Înv.) 1. Interogatoriu. 2. Proces-verbal. – Din tc. takrir.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TACRÍR s. v. dare de seamă, declaraţie, depoziţie, interogatoriu, mărturie, mărturisire, memoriu, petiţie, proces-ver-bal, raport, referat, situaţie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DACRI(O)- elem. „lacrimă”. (< fr. dacry/o/-, cf. gr. dakryon)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRÍŞ s. v. măcriş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRÍRE s. 1. înăcrire, oţetire. (~ vinului.) 2. v. murare. 3. v. alterare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRÍME s. acreală, înăcreală, (rar) sărbezime, (înv. şi reg.) sărbezeală, serbezitură. (~ unui aliment.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acríme s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. acrímii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acríre s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. acrírii; pl. acríri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acríş s. n. (sil. -criş)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nacrít s. n. (sil. -crit), art. nacrítul

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tacrír s. n. (sil. -crir), pl. tacríruri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

NACRÍT n. Silicat de aluminiu din grupa caolinului, folosit în industria sticlei şi în ceramică. /<fr. nacrite, germ. Nakrit

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DACRIO- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „lacrimă”. [Pron. -cri-o-. / < fr. dacry(o)-, cf. gr. dakryon].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACRID(O)- elem. „lăcustă”. (< fr. acrid/o/-, cf. gr. akris, -idos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NACRÍT s.n. (Geol.) Silicat de aluminiu hidratat, natural, din grupa caolinului. [< fr. nacrite, germ. Nakrit].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NACRÍT s. n. silicat natural de aluminiu hidratat din grupa caolinului. (< fr. nacrite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRIBÍE s.f. (Livr.) Exactitate, corectitudine în cercetarea ştiinţifică; p. gener. seriozitate, conştiinciozitate. – Din fr. acribie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACRILÁT, acrilaţi, s.m. Material plastic sintetic folosit în stomatologie pentru confecţionarea protezelor, a diverselor aparate şi suporturi dentare etc. – Din fr. acrylate.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACRÍLIC, -Ă, acrilici, -ce, adj. 1. (Chim.; în sintagma) Acid acrilic = lichid incolor cu miros înţepător obţinut prin oxidarea acroleinei şi folosit la fabricarea unor materiale sintetice. 2. (Despre produse industriale) Care este obţinut cu ajutorul derivaţilor acidului acrilic (1). Fibră acrilică. – Din fr. acrylique.

Supliment DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1988

ACRINÍE s.f. Lipsă de secreţie sau de excreţie a unei glande. – Din fr. acrinie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DACRIÓM s. n. ulcer al căilor lacrimale. (< engl. dacryoma)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRÍDĂ s. v. căluţ, cosaş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRIBÍE s. v. conştiinciozitate.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acribíe s. f. (sil. -cri-), art. acribía, g.-d. acribíi, art. acribíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrídă s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. acrídei; pl. acríde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrilát s. m. (sil. -cri-), pl. acriláţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrílic adj. m., pl. acrílici; f. sg. acrílică, pl. acrílice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acriníe s. f. (sil. -cri-), art. acrinía, g.-d. art. acriníei; pl. acriníi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRINÍE f. med. Lipsă de secreţie sau excreţie a unei glande. /<fr. acrinie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRILÁ//T ~ţi m. Material plastic sintetic, folosit în stomatologie pentru confecţionarea protezelor, a diferitelor aparate şi suporturi dentare etc. /<fr. acrylate

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRIBÍE f. livr. Exactitate, rigurozitate în cercetarea ştiinţifică. [G.-D. acribiei; Sil. a-cri-bi-e] /<fr. acribie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRILÁT s.m. (Chim.) Sare a acidului acrilic. [< fr. acrylate].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PRACRÍT s.n. Dialect indian derivat din sanscrită. [< fr. prakrit < cuv. hindus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACRÍDĂ, -e s.f. (Înv.) Lăcustă (locusta viridissima) -Din sl. Akrida

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ASACRÍE s. f. anomalie constând în absenţa osului sacru. (< a- + sacrum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRIBÍE s.f. (Rar) Exactitate, rigurozitate în cercetarea ştiinţifică; conştiinciozitate. [Gen. -iei. / < fr. acribie, cf. gr. akribeia].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACRÍLIC adj. m. (Chim.) Acid acrilic = acid obţinut prin oxidarea acroleinei. [< fr. acrylique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACRINÍE s.f. (Med.) Diminuare sau absenţă a unei secreţii. [Gen. -iei. / < fr. acrinie, cf. gr. a – fără, krinein – a secreta].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACRINÍE s. f. diminuare, absenţă a secreţiei unei glande. (< fr. acrinie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRILÁT s. m. material plastic obţinut prin polimerizarea acidului acrilic. (< fr. acrylate)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRÍLIC, -Ă adj. 1. acid ~ = acid etilic obţinut prin oxidarea acroleinei, lichid incolor, cu miros înţepător. 2. (despre produse industriale sintetice) obţinut cu ajutorul derivaţilor acidului acrilic. (< fr. acrylique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRIBÍE s. f. exactitate, rigurozitate în cercetarea ştiinţifică. (< it. acribia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acrídă (acríde), s.f. – (Înv.) Lăcustă (Locusta viridissima). < Gr. ἀϰρίς, în parte prin sl. akrida.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

*acrílic (a-cri-) adj. m., pl. acrílici; f. acrílică, pl. acrílice

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

PRACRÍT s. n. dialect indian din sanscrită. (< fr. prakrit)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRIŞÓR, -OÁRĂ, acrişori, -oare, adj. Diminutiv al lui acru2. – Acru2 + suf. -işor.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LÁCRIMĂ, lacrimi, s.f. 1. Secreţie lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezeşte suprafaţa globilor oculari şi care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. ♢ Expr. Cu lacrimi de sânge = cu mare durere. ♦ Fig. Strop, picătură. 2. (La pl.) Plâns. Expr. În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioşare, de emoţie etc. [Var.: (pop.) lácrămă s.f.] – Lat. lacrima.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LACRIMÁL, -Ă, lacrimali, -e, adj. Care se referă la lacrimi. ♢ Glandă lacrimală = glandă din cavitatea orbitală care produce lichidul ce umezeşte ochiul. Canal lacrimal = canal prin care lichidul produs de glandele lacrimale se scurge din orbita ochiului în fundul gurii. – Din fr. lacrymal.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LACRIMÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la lacrimi. o glandă ~ă = glandă care secretă lacrimile; canal ~ = canal prin care se scurg lacrimile. 2. (fig.) care zguduie până la lacrimi. II. s. n. mică piesă osoasă situată pe peretele medial al orbitei. (< fr. lacrymal)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACRILÉG, -Ă, sacrilegi, -ge, adj. (Livr.) Care săvârşeşte un sacrilegiu; p. ext. nelegiuit. – Din lat. sacrilegus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SACRILÉJ s.n. v. sacrilegiu.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SACRILÉG adj, s. v. pângăritor, profanator.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SACRILÉG adj. v. infam, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mârşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, scelerat, ticălos.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DURACRÍL s. n. material acrilic dur, alb sau roz, folosit în stomatologie. (< fr. duracryl)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LÁCRIMĂ s. 1. strop. (O ~ i se scurgea pe obraz.) 2. (la pl.) (rar) apă. (Un potop de ~ i-a inundat faţa.) 3. v. plâns.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRITÚRI s. pl. v. murături.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acribiós adj. m. (sil. -bi-os), pl. acribióşi; f. sg. acribioásă, pl. acribioáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acriciós adj. m. (sil. -cri-), pl. acricióşi; f. sg. acricioásă, pl. acricioáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrişór adj. m. (sil. -cri-), pl. acrişóri; f. sg. acrişoáră, pl. acrişoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dacrioíd adj. m.(sil. -cri-o-), pl. dacrioízi; f. sg. dacrioídă, pl. dacrioíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lacrimál adj. m. (sil. -cri-), pl. lacrimáli; f. sg. lacrimálă, pl. lacrimále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lácrimă s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. lácrimii; pl. lácrimi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sacrilég adj. m. (sil. -cri-), pl. sacrilégi; f. sg. sacrilégă, pl. sacrilége

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

LÁCRIM//Ă ~i f. 1) Lichid incolor secretat de glandele lacrimale, care umezeşte ochii. ♢ Cu ~i în ochi gata-gata să plângă. În ~i plângând (de durere). 2) Strop, picătură din acest lichid. [G.-D. lacrimii] /<lat. lacrima

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LACRIMÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de lacrimi; propriu lacrimilor. 2) Care secretă lacrimi. Glandă ~ă. ♢ Canal ~ canal prin care se scurg lacrimile. 3) fig. Care emoţionează puternic; care trezeşte lacrimi. [Sil. la-cri-] /<fr. lacrymal

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SACRILÉ//G ~gă (~gi, ~ge) şi substantival livr. Care comite un sacrilegiu. /<lat. sacrilegus, fr. sacrilege

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DACRIÓPS s.n. (Med.) Chist al glandei lacrimale. [Pron. -cri-ops. / < fr. dacryops, cf. gr. dakryon – lacrimă, ops – ochi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SACRILÉG, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care săvârşeşte un sacrilegiu; nelegiuit, blestemat. [< lat. sacrilegus < sacer – sacru, legere – a culege].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SACRILÉJ, sacriléjii, s.n. ~

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

ACRIDÍDE s. f. pl. familie de insecte ortoptere: lăcustele. (după fr. acridiéns)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LACRIMÁL, -Ă adj. 1. Referitor la lacrimi. ♢ Glandă lacrimală = glandă care secretă lacrimile; canal lacrimal = canal prin care se scurg lacrimile în gât. 2. (Fig.) Care produce emoţii puternice, zguduite până la lacrimi. [< fr. lacrymal, cf. lat. lacrima – lacrimă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SACRILÉJ s.n. v. sacrilegiu.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SACRILÉG, -Ă adj., s. m. f. (cel) care săvârşeşte un sacrilegiu; profanator; (p. ext.) nelegiuit, blestemat. (< lat. sacrilegus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

lácrimă (lácrimi), s.f. – Strop de lichid secretat de ochi. – Var. lacrămă. Mr. lacrimă, lacîrmă, megl. lacrimă. Lat. lacrĭma (Puşcariu 931; Candrea-Dens., 938; REW 4824; DAR), cf. it., sp., port. lagrima, prov. lagrema, fr. larme. – Der. lăcrima, (mr., megl. lăcrămare), vb. (a scoate lacrimi, a avea lacrimi în ochi, a plînge; pop., a reclama), cu ultimul sens prin confuzie cu a reclama (după Puşcariu 933; Candrea-Dens., 939 şi DAR, lăcrima reprezintă direct lat. lacrĭmāre); lăcrimitor, adj. (înv., jalnic); lăcrimătură, s.f.; lăcrimioară, s.f. (lacrimă mică; mărgăritel; Convallaria maialis); lăcrimiţă, s.f. (dim., planta Maianthemum bifolium); lăcrimos (mr. lăcrimos, lăcărmos), adj., cf. it., sp., port. lagrimoso, prov. lagremos (după Puşcariu 933 şi Candrea-Dens., 940, direct din lat. lacrĭmosus); lăcrimicios, adj. (care produce lacrimi); înlăcrima, vb. ; înlăcrimat, adj. (cu lacrimi; împestriţat cu lînă); lăcrimătură, s.f.; lăcrămaţie, s.f. (reclamaţie), prin confuzie cu reclamaţie. – Der. neol. lacrimal, adj.; lacrimatoriu, s.n.; lacrimogen, adj.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACRIDÍNĂ, acridine, s.f. Combinaţie organică, incoloră, care se găseşte în gudroanele cărbunilor de pământ şi care este folosită în industria coloranţilor, farmaceutică etc. – Din fr. acridine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACRIMONÍE s.f. (Livr.) Atitudine plină de ironie usturătoare; sarcasm. – Din fr. acrimonie.

Supliment DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1988

ACRITÚRĂ, acrituri, s.f. Aliment acru; (în special) murătură. ♦ Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele. – Acri + suf. -tură.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DACRIORÉE s.f. Lăcrimare abundentă. [Pr.: -cri-o-re-e] – Din fr. dacryorrhée.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LACRIMÓSO ZO/ adv. (muz.) grav, plin de durere. (< it. lacrimoso)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LACRIMÓSA s. n. (muz.) parte componentă a recviemurilor catolice. (< lat. lacrimosa, înlăcrimată)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DIACRÍTIC, diacritice, adj.n. (În sintagma) Semn diacritic = semn grafic care dă unei litere a alfabetului o valoare specială. [Pr.: di-a-] – Din fr. diacritique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SACRIFICÁ, sacrífic, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A renunţa la ceva sau la cineva pe baza unor considerente care cer ca altceva sau altcineva să aibă întâietate. ♦ Refl. A se devota pentru cineva sau ceva până la jertfirea de sine. 2. Tranz. A ucide animale în scopuri ştiinţifice sau utilitare. ♦ (În antichitate) A jertfi fiinţe, după anumite ritualuri, ca prinos adus divinităţii. – Din lat. sacrificare, fr. sacrifier.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SACRISTÁN, sacristani, s.m. Persoană care are în grija sa sacristia unei biserici. – Din fr. sacristain.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SACRISTÍE, sacristii, s.f. Încăpere într-o biserică catolică sau clădire special ridicată lângă o biserică catolică, în care se păstrează obiectele de cult şi veşmintele preoţeşti. – Din fr. sacristie, lat. sacristia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SACRISTÍE s. (BIS.) (înv.) sacrariu, (grecism înv.) schevofilachie. (~ a unei biserici.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SACRIFICÁ vb. 1. a jertfi, (înv.) a comânda, a înjunghia, a pocloni. (A ~ ceva (divinităţii.) 2. a-şi da, a-şi jertfi. (Şi-a ~ viaţa pe câmpul de luptă.) 3. a (se) jertfi. (S-a ~ pentru binele omenirii.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DIACRÍTIC adj. semn ~ = semn grafic care modifică valoarea fonetică a unei litere. (< fr. diacritique, gr. diakritikos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DACRIORÉE s. f. secreţie lacrimală abundentă. (< fr. dacryorrhée)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DACRIOLÍT s. n. calcul (II) lacrimal. (< fr. dacryolithe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DACRIOGÉN, -Ă adj. care provoacă secreţia lacrimilor. (< fr. dacryogène)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DACRIOCÉL s. n. hernie a glandei lacrimale. (< fr. dacrycèle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRIMONÍE s. v. sarcasm.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acridídă s. f., pl. acridíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acridínă s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. acridínei; pl. acridíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrimoníe s. f. (sil. -cri-, ni-e), g.-d. art. acrimoníei; pl. acrimoníi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acritúră s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. acritúrii; pl. acritúri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dacriogén adj. m.(sil. -cri-o-), pl. dacriogéni; f. sg. dacriogénă, pl. dacriogéne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dacriorée s. f. (sil. -cri-o-), art. dacrioréea, g.-d. art. dacrioréei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

diacrític adj. n. (sil. di-a-cri-), pl. diacrítice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sacrificá vb. (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. sacrífic, 3 sg. şi pl. sacrífică; conj. prez. 3 sg. şi pl. sacrífice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sacristán s. m. (sil. -cris-), pl. sacristáni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sacristíe s. f. (sil. -cris-), art. sacristía, g.-d. art. sacristíei; pl. sacristíi, art. sacristíile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

DIACRÍTI//C ~că (~ci, ~ce) (despre semne grafice) Care, fiind pus deasupra sau dedesubtul unei litere, imprimă o valoare distinctă; cu proprietatea de a imprima o valoare specială. [Sil. di-a-] /<fr. diacritique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRITÚR//Ă ~i f. Aliment acru (fructe, murături etc.). /a acri + suf. ~tura

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRIMONÍ//E ~i f. Atitudine plină de ironie sarcastică. /<fr. acrimonie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SACRIFICÁ sacrífic tranz. 1) (vieţi, principii etc.) A ceda benevol, având conştiinţa unei privaţiuni. 2) (animale) A ucide pentru satisfacerea unor necesităţi. 3) înv. (fiinţe) A ucide după un anumit ritual ca dar adus divinităţii; a jertfi. [Sil. sa-cri-] /<lat. sacrificare, fr. sacrifier

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE SACRIFICÁ mă sacrífic intranz. 1) A manifesta abnegaţie, jertfire de sine; a se jertfi. 2) A se deda cu preţul propriului sacrificiu; a se devota fără rezerve. /<lat. sacrificare, fr. sacrifier

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SACRISTÍ//E ~i f. (în biserica catolică) Încăpere unde se păstrează obiectele de cult şi veşmintele preoţeşti. [G.-D. sacristiei; Sil. sa-cris-] /<lat. sacristia, fr. sacristie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DACRIOLÍT s.n. (Med.) Calcul lacrimal. [Pron. -cri-o-. / < fr. dacryolithe, cf. gr. dakryon – lacrimă, lithos – piatră].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DIACRÍTIC adj.n. Semn diacritic = semn grafic care modifică valoarea fonetică a unei litere. [Pron. di-a-. / < fr. diacritique, cf. gr. diakritikos – care distinge].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LACRIMÓSO adv. (Muz.; ca indicaţie de execuţie) Grav, plin de durere. [< it. lacrimoso].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PENTACRÍN s.m. Echinoderm cu corpul în formă de potir pe marginea căruia sunt prinse braţele bifurcate şi penate cu aspect de floare, care duce viaţă sedentară, fiind fixat pe fundurile marine cu ajutorul unui peduncul; crin-de-mare. [< fr. pentacrine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SACRISTÁN s.m. Cel care are în grija sa sacristia unei biserici; paracliser. [< it. sacrestano, cf. lat. med. sacristanus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACRIDÍNĂ s.f. (Chim.) Substanţă organică de sinteză, folosită ca bază în industria coloranţilor antiseptici. [< fr. acridine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACRIMONÍE s.f. (Franţuzism) Calitatea a ceea ce este acrimonios; ton acrimonios. [Gen. -iei. / < fr. acrimonie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACRIMONÍE s. f. caracter agresiv, caustic al cuiva, sarcasm. (< fr. acrimonie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRIDÍNĂ s. f. substanţă organică azotată din antracen, bază în industria coloranţilor antiseptici. (< fr. acridine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DACRIORÉE s.f. Lăcrimare abundentă. [Pron. -re-e. / < fr. dacryorrhée, cf. gr. dakryon – lacrimă, rhein – a curge].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

sacristín, -ă, s.m. şi f. (înv.) persoană care avea în grija sa sacristia unei biserici; sacristan.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

SACRIFICÁ vb. I. tr. 1. (Ant.) A jertfi, a aduce ca prinos divinităţii animale (sau chiar oameni). 2. A ucide un animal pentru anumite scopuri ştiinţifice sau pentru consumul public. 3. refl. A renunţa la ceva sau la cineva în favoarea altcuiva sau pentru a obţine ceva. ♦ A se jertfi; a se devota. [P.i. sacrífic, 3,6 -că. / cf. it., lat. sacrificare, fr. sacrifier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SACRISTÍE s.f. Anexă a sanctuarului într-o biserică catolică unde se păstrează obiectele de cult. [Gen. -iei. / < fr. sacristie, cf. lat. sacra – lucruri sfinte].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

acritură, acrituri s.f. (peior.) persoană în vârstă (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

SACRIFICÁ vb. I. tr. 1. (ant.) a jertfi, a aduce ca prinos divinităţii animale (sau chiar oameni). 2. a ucide un animal pentru scopuri ştiinţifice sau pentru consum. II. refl. a renunţa la ceva sau la cineva. ♢ a se jertfi; a se devota. (< lat. sacrificare, fr. sacrifier)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACRISTÁN s. m. cel care are în grija sa sacristia unei biserici; paracliser. (< it. sacristano)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACRISTÍE s. f. anexă a sanctuarului într-o biserică catolică, unde se păstrează obiectele şi veşmintele de cult. (< lat. sacristia, fr. sacristie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACRILÉGE adj. f. v. sacrileg.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

ACRIMONIÓS, -OÁSĂ, acrimonioşi, -oase, adj. (Livr.) Care denotă acrimonie, plin de ironie; sarcastic. Limbaj acrimonios. [Pr.: -ni-os] – Din fr. acrimonieux.

Supliment DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1988

METACRÍTIC, -Ă adj. care urmează perioadei critice a unei boli. (< fr. métacritique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

METACRÍLIC adj. acid ~ = acid organic nesaturat, lichid incolor cu miros neplăcut. (< fr. méthacrylique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

METACRILÁT s. m. sare sau ester al acidului metacrilic. (< fr. méthacrylate)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LACRÍMOGEN, -Ă, lacrimogeni, -e, adj. (Despre substanţe) Care provoacă secreţia lacrimilor. ♦ Fig. (Ir. şi depr.) Care emoţionează, produce plânsul (cu mijloace facile). Film lacrimogen. – Din fr. lacrymogène.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LACRIMOGÉN, -Ă adj. 1. care provoacă secreţia lacrimilor. 2. (fig., ir.) care stârneşte plânsul cu mijloace facile. (< fr. lacrymogène)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MEPACRÍNĂ s.f. (Fam.) Atebrină. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METACRILÁT, metacrilaţi, s.m. Sare sau ester al acidului metacrilic. ♢ Metacrilat de metil = ester al acidului metacrilic cu alcoolul metilic, lichid incolor, inflamabil, folosit la fabricarea plexiglasului. – Din fr. métacrylate.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METACRÍLIC adj. (În sintagma) Acid metacrilic = acid carbonic care se fabrică din acetonă şi acid cianhidric şi care se prezintă ca un lichid incolor cu miros neplăcut. – Din fr. métacrylique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SACRIFÍCIU, sacrificii, s.n. 1. Renunţare voluntară la ceva (preţios sau considerat ca atare) pentru binele sau în interesul cuiva sau a ceva; jertfă. ♦ Jertfire de sine (din devotament, din abnegaţie). ♢ Echipă de sacrificiu = grup de oameni care înfruntă o mare primejdie ca să îndeplinească o misiune, o datorie. 2. Ofrandă rituală adusă unei divinităţi, în cadrul căreia se jertfeşte o fiinţă; jertfă. – Din fr. sacrifice, lat. sacrificium.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SACRILÉGIU, sacrilegii, s.n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau, p. ext., a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pângărire. [Var.: (înv.) sacriléj s.n.] – Din fr. sacrilège, lat. sacrilegium.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SACRILÉGIU s. 1. v. profanare. 2. impietate. (A comis un ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SACRIFICÁT adj. jertfit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SACRIFÍCIU s. 1. v. ofrandă. 2. jertfă, jertfire, sacrificare, (fig.) preţ. (Cu ~ul vieţii sale.) 3. jertfă, sânge. (Şi-au dobândit libertatea prin ~.) 4. jertfă. (A făcut mari ~ii pentru a-şi atinge scopul.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MEPACRÍNĂ s. v. atebrină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DACRIOCÍST s. n. sac lacrimal. (< fr. dacryocyste)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRIMONIÓS adj. v. sarcastic, satiric.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acrimoniós adj. m., pl. acrimonióşi; f. sg. acrimonioásă, pl. acrimonioáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lacrimogén adj. m. (sil. -cri-), pl. lacrimogéni; f. sg. lacrimogénă, pl. lacrimogéne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mepacrínă s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. mepacrínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

metacrilát s. m. (sil. -cri-; mf. met-), pl. metacriláţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

metacrílic adj. m. (sil. -cri-; mf. met-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sacrifíciu s. n. (sil. -cri-) [-ciu pron. -ciu], art. sacrifíciul; pl. sacrifícii, art. sacrifíciile (sil. -ci-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sacrilégiu s. n. (sil. -cri-) [-giu pron. -giu], art. sacrilégiul; pl. sacrilégii, art. sacrilégiile (sil. -gi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

superacríl s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

LACRIMOGÉN ~ă (~i, ~e) 1) (despre substanţe) Care provoacă secreţia lacrimilor. Gaz ~. 2) fig. iron. Care provoacă emoţii superficiale (prin mijloace facile). Film ~. /<fr. lacrimogene

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SACRIFÍCI//U ~i f. 1) Renunţare voluntară la un lucru scump în folosul cuiva sau pentru realizarea unui scop; jertfă. 2) Ofrandă adusă divinităţii după un anumit ritual. [Sil. sa-cri-fi-ciu] /<lat. sacrificium, fr. sacrifice

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SACRILÉgi//U ~i n. Act de profanare a lucrurilor sacre (sau demne de respect); pângărire. [Sil. sa-cri-le-giu] /<lat. sacrilegium, fr, sacrilege

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

[diacritice, accent, gen...? tavi] oblon din lemn folosit la casele din transilvania

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

[diacritice? < magh. tart(ó) – tavi] incaperea in care se tine fanul, in Crisana.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

(diacritice, gen etc.? – tavi)un fel de pod protector, din scanduri, facut, in unele sate din Crisana, in mormant, in asa fel incat pamantul sa nu cada direct peste sicriu.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

(?diacritice, accent, sursa) Băutură alcoolică de proastă calitate preparată din alcool etilic inferior si apă(cu eventuale adausuri de arome sau zahăr ars).Sinonim:cocâr .Cuvânt argotic .

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACRIMONIÓS, -OÁSĂ adj. (Franţuzism) Acru; caustic, muşcător, aspru. [< fr. acrimonieux].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROMACRÍE s. f. deformaţie congenială prin alungire şi subţiere a degetelor. (< fr. acromacrie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRIMONIÓS, -OÁSĂ adj. acru; caustic, muşcător, sarcastic. (< fr. acrimonieux)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LACRIMOGÉN adj. Care provoacă plânsul; care face să curgă lacrimile. ♦ (Fig. ; ironic) Care stârneşte plânsul cu mijloace facile. [< fr. lacrymogène, cf. lat. lacrima – lacrimă, gr. gennan – a produce].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

METACRILÁT s.m. Sare sau ester al acidului metacrilic. [< fr. méthacrylat].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

METACRÍLIC adj.m. Acid metacrilic = acid organic nesaturat, care se prezintă sub formă de lichid incolor cu miros neplăcut. [< fr. méthacrylique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

sacrifícul, sacrifículi, s.m. (înv. şi reg.) preot.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

SACRIFÍCIU s.n. 1. Jertfă adusă unei divinităţi. ♦ Renunţare benevolă la ceva în interesul cuiva. 2. Efort, cheltuială făcută în vederea unui scop oarecare. [Pron. -ciu, pl. -ii, -iuri. / cf. lat. sacrificium < sacrum – ofrandă adusă divinităţii, facere – a face, it. sacrificio].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SACRILÉGIU s.n. Necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt, a unui lucru deosebit de scump. [Pron. -giu, var. sacrilej s.n. / cf. lat. sacrilegium, it. sacrilegio, fr. sacrilège].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

diacritice

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

a i se acri cu / de (ceva / cineva) expr. a se plictisi de (ceva / cineva), a se sătura de (ceva / cineva) (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

SACRIFÍCIU s. n. 1. jertfă adusă unei divinităţi. 2. renunţare benevolă la ceva în interesul cuiva. 3. efort, cheltuială făcută în vederea unui scop oarecare. (< fr. sacrifice, lat. sacrificium)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACRILÉGIU s. n. necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt sau deosebit de scump. (< lat. sacrilegium, fr. sacrilège)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRIBOLOGÍE s.f. Precizie în folosirea cuvintelor; corectitudine în respectarea proprietăţii termenilor; alegere riguroasă a cuvintelor. ♦ Studiul preciziei maxime în cercetarea ştiinţifică. – Din fr. acribologie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LACRIMÁŢIE s. f. eliminare a apei sau a răşinilor prin picurare din părţile vătămate ale plantelor lemnoase. (< fr. lacrimation, lat. lacrimatio)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACRIFICÁRE, sacrificări, s.f. Acţiunea de a (se) sacrifica. – V. sacrifica.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SACRIFICÁRE s. v. sacrificiu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acribologíe s. f. (sil. -cri-), art. acribología, g.-d. acribologíi, art. acribologíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acridologíe s. f., art. acridología, g.-d. art. acridologíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lacrimáţie s. f., pl. lacrimáţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sacrificáre s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. sacrificării; pl. sacrificări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sacrificiál adj. m., pl. sacrificiáli; f. sg. sacrificiálă, pl. sacrificiále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

SACRIFICÁRE s.f. Acţiunea de a sacrifica şi rezultatul ei; jertfire. [< sacrifica].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACRIBOLOGÍE s.f. 1. Studiul preciziei maxime în cercetarea ştiinţifică. 2. Precizie în folosirea cuvintelor; alegere riguroasă a cuvintelor. [Gen. -iei. / < fr. acribologie, cf. gr. akribes – exact, logos – studiu].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACRIDOLOGÍE s. f. parte a entomologiei care studiază lăcustele. (< acrido- + -logie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRIBOLOGÍE s. f. 1. folosirea preciziei maxime în cercetarea ştiinţifică. 2. precizie în folosirea cuvintelor. (< fr. acribologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACRIFICIÁL, -Ă adj. propriu unui sacrificiu (1). (< fr. sacrificiel)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACRIFÍŢIU s.n. v. sacrificiu.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

METACRÍTICĂ s. f. critică a criticii. (< germ. Metakritik)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LACRIMATÓRIU s. n. (la romani) vas funerar din ceramică sau sticlă, alungit, conţinând uleiuri parfumate, care se depunea în morminte o dată cu înhumarea celui decedat. (< fr. lacrymatoire, lat. lacrimatorium)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACRIFICATÓR, sacrificatori, s.m. (În antichitate) Preot care oficia un sacrificiu (2). – Din fr. sacrificateur, lat. sacrificator, -oris.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACRILONITRÍL s. v. nitril acrilic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRIFLAVÍNĂ s. (FARM.) tripaflavină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acrilonitríl s. m. (sil. -cri-, -tril)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lacrimatóriu s. n. (sil. -cri-), [-riu pron. -riu], pl. lacrimatórii, art. lacrimatóriile (sil. -ri-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sacrificábil adj. m., pl. sacrificábili; f. sg. sacrificábilă, pl. sacrificábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sacrificatór s. m. (sil. -cri-), pl. sacrificatóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

SACRIFICÁBIL ~ă ( ~i, ~e) rar Care poate fi sau urmează să fie sacrificat. /a sacrifica + suf. ~bil

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SACRIFICATÓR ~i m. (în antichitate) Preot care oficia ritualul de sacrificare a jertfei aduse divinităţii. /<fr. sacrificateur

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRILONITRÍL s.m. (Chim.) Nitril acrilic. [< fr. acrylonitrile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LACRIMATÓRIU s.n. Vas de sticlă de formă alungită care se depunea în mormintele romane odată cu înhumarea celui decedat. [Pron. -riu. / < lat. lacrimatorium].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

METACRÍTICĂ s.f. (Rar) Critică a criticii. [Gen. -cii. / < germ. Metakritik].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

[diacriticele ş si ţ?] A prep. 1. (Înv.) Exprimă o rela ie spa ială (cu sau fără ideea de miscare): sezu a dreapta lui Dumnezeu (Coresi) 2. (Înv.) Exprimă o rela ie temporală sau instrumental-modală: sâmbătă a prânzul cel mare (N. Costin) 3. (Înv.) De la sensul spa ial s-a dezvoltat un sens cauza: mearsă în pădure a lemne (Dosoftei) 4. Exprimă o rela ie de identitate, fie reală, fie presupusă: câinii latră a om străin (N. Gane) 5. Înso este inf. scurt si (înv.) inf. lung. În primul caz, se suprimă la timpurile compuse cu inf. (voi fugi), după a sti si a putea (nu pot face nimic) si după un pron. rel. inter. (n-are ce face) 6. (Înv.) Înso este gen. dat. nedeterminat: nice frate a frate va folosi, nice părinte a fecior (Varlaam) -Din lat. Ad

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

SACRIFICÁBIL, -Ă adj. Care poate fi sacrificat. [Cf. fr. sacrifiable, it. sacrificabile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SACRIFICATÓR s.m. (Ant.) Preot care oficia sacrificiile (1). [Cf. lat. sacrificator].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SACRIFICÁBIL, -Ă adj. care poate fi sacrificat. (< fr. sacrificable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACRIFICATÓR sdj., s. m. (ant.) (preot) care oficia sacrificiile (1). (< fr. sacrificateur, lat. sacrificator)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DACRIOCISTÍTĂ, dacriocistite, s.f. Inflamaţie a canalului şi a sacului lacrimal. [Pr.: -cri-o-] – Din fr. dacryocystite.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LÁCRIMA-CHRISTI s.n. Vin muscat care provine din viile de la poalele Vezuviului. ♦ Varietate de viţă de vie italiană care produce vinul cu acelaşi nume. [Pr.: -cristi] – Cuv. lat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LÁCRIMA-CHRÍSTI s. n. vin alb ambrat, foarte limpede şi puţin aromat, din regiunile Campaniei (Italia). ♢ varietate de viţă de vie care produce acest vin. (< it. lacrima Christi)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POLIMETACRILÁT, polimetacrilaţi, s.m. Plexiglas, stiplex. ♢ Polimetacrilat de metil = produs macromolecular care se prezintă ca o masă sticloasă, transparenţă, termoplastică şi cu calităţi optice deosebite, întrebuinţat în chirurgia ortopedică, la confecţionarea protezelor dentare etc. – Din fr. polyméthacrylat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DACRIOCISTOCÉL s. n. dilataţie chistică a sacului lacrimal. (< fr. dacryocystocèle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DACRIOCISTÍTĂ s. f. inflamaţie a sacului lacrimal. (< fr. dacryosystite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DACRIOADENÍTĂ s. f. inflamaţie a glandei lacrimale. (< fr. dacryadénile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

dacriocistítă s. f. (sil. -cri-o-), pl. dacriocistíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lácrima-Chrísti s. n. [ch pron. c]

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

polimetacrilát s. m. (sil. -cri-; mf. -met-), pl. polimetacriláţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

DACRIOCISTÍTĂ f. Inflamaţie a canalului şi a sacului lacrimal. /<fr. dacryocystite

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DACRIOADENÍTĂ s.f. (Med.) Inflamaţie a glandei lacrimale. [Pron. -cri-o-a-. / < fr. dacryoadénite, cf. gr. dakryon – lacrimă, aden – glandă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LÁCRIMA CHRÍSTI s.n. Vin alb ambrat, foarte limpede şi puţin aromat, din regiunile Campaniei (Italia). [< it. lacrima Christi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DACRIOCISTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamaţie a sacului lacrimal. [Pron. -cri-o-. / < fr. dacryocystite, cf. gr. dakryon – lacrimă, kystis – băşică].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

bacrizyahoo.com ; namac nu apare ; e folosit in argou , in limbajul de strada ; gasiti-i voi def ;as vrea sa mai adaug cateva sugestii 1 . in legatura cu mesajul legat de imbunatatirea codului motorului de cautare ( pt initiatorul acestui proiect am vazut ca esti „fan” wikipedia , asa ca am sa preiau de acolo cateva idei ) ; publica codul sursa si supunel la o dezbatere publica , poate apare cineva cu o idee mai buna etc si se ajunge la ceva super ; poate iese si mai rapid si returneaza chestii si mai bine ; la fel dezbatere si pentru webdesign sitului ; 2. sa pui in pag principala inca 2 rubrici : a. sugestii unde sa trimit astfel de mesaje si b. sa pui si donatii ca dupa cateam citit blogul tau ar cam fi nevoie ; poate apar doritori 3. sa schimbi contribuie la dex cu adauga o definitie la dex ( ar suna mai bine , parerea mea) ; mai simplu , mai explicit . Asta ar merge f bine ca o completare la pct 2. 4 . sa mai apara un label , tag la sfarsitul definitiilor adauga o def sau sa apara undeva pe pagina dar mai evident , nu pitulat acolo printre celelalte ; 5 . la fel sa adaugi un „ linkuri utile ” si sa faci trimitere catre ro.wikipedia ca sa promovezi astfel situl care iti place si il respecta si altii ; si ar fi multe de castigat si aici etc 6 . chestia aia cu „icoana rutiera” nu mi se pare prea practica ; iar mi se pare prea ascunsa . ambigua (sa iti dai seama din prima cam ce reprezinta )

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POLIMETACRILÁT s. m. polimer al esterilor acidului metacrilic; plexiglas. (< fr. polyméthacrylat)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

lacrimogenitáte s. f., g.-d. art. lacrimogenităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

LACRIMOGENITÁTE s.f. Însuşirea a ceea ce este lacrimogen. [Et. incertă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

POLIACRILONITRÍL s. v. nitril poliacrilic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

poliacrilonitríl s. m. (sil. -li-a-cri-, -tril)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

DACRIOCISTECTAZÍE s. f. dilataţie a sacului lacrimal. (< fr. dacryocystectasie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DACRIOCISTECTOMÍE s.f. (Med.) Ablaţiune a sacului lacrimal. [Pron. -cri-o-. / < fr. dacryocystectomie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

POLIMETACRILAT DE METÍL s. v. plexiglas.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX