Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acrit

acrit

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acrit

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACRÍT, -Ă, acriţi, -te, adj. 1. Care a devenit sau a fost făcut (mai) acru2. ♦ Fig. (Despre oameni) Morocănos, ursuz, dificil. 2. (Despre alimente) Alterat, stricat. – V. acri.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACRÍT adj. 1. acru, înăcrit, oţetit, (înv. şi reg.) oţetos. (Vin ~.) 2. v. murat. 3. v. alterat. 4. alterat, brânzit, (prin Bucov.) scopt. (Lapte ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NACRÍT s.n. Varietate de caolinit care se află în natură sub formă de cristale lamelare şi se întrebuinţează în industria ceramică. – Din fr. nacrite, germ. Nakrit.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

nacrít s. n. (sil. -crit), art. nacrítul

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

NACRÍT n. Silicat de aluminiu din grupa caolinului, folosit în industria sticlei şi în ceramică. /<fr. nacrite, germ. Nakrit

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

NACRÍT s.n. (Geol.) Silicat de aluminiu hidratat, natural, din grupa caolinului. [< fr. nacrite, germ. Nakrit].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NACRÍT s. n. silicat natural de aluminiu hidratat din grupa caolinului. (< fr. nacrite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PRACRÍT s.n. Dialect indian derivat din sanscrită. [< fr. prakrit < cuv. hindus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PRACRÍT s. n. dialect indian din sanscrită. (< fr. prakrit)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRITÚRI s. pl. v. murături.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRITÚRĂ, acrituri, s.f. Aliment acru; (în special) murătură. ♦ Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele. – Acri + suf. -tură.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DIACRÍTIC, diacritice, adj.n. (În sintagma) Semn diacritic = semn grafic care dă unei litere a alfabetului o valoare specială. [Pr.: di-a-] – Din fr. diacritique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DIACRÍTIC adj. semn ~ = semn grafic care modifică valoarea fonetică a unei litere. (< fr. diacritique, gr. diakritikos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acritúră s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. acritúrii; pl. acritúri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

diacrític adj. n. (sil. di-a-cri-), pl. diacrítice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

DIACRÍTI//C ~că (~ci, ~ce) (despre semne grafice) Care, fiind pus deasupra sau dedesubtul unei litere, imprimă o valoare distinctă; cu proprietatea de a imprima o valoare specială. [Sil. di-a-] /<fr. diacritique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRITÚR//Ă ~i f. Aliment acru (fructe, murături etc.). /a acri + suf. ~tura

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DIACRÍTIC adj.n. Semn diacritic = semn grafic care modifică valoarea fonetică a unei litere. [Pron. di-a-. / < fr. diacritique, cf. gr. diakritikos – care distinge].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

acritură, acrituri s.f. (peior.) persoană în vârstă (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

METACRÍTIC, -Ă adj. care urmează perioadei critice a unei boli. (< fr. métacritique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

[diacritice, accent, gen...? tavi] oblon din lemn folosit la casele din transilvania

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

[diacritice? < magh. tart(ó) – tavi] incaperea in care se tine fanul, in Crisana.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

(diacritice, gen etc.? – tavi)un fel de pod protector, din scanduri, facut, in unele sate din Crisana, in mormant, in asa fel incat pamantul sa nu cada direct peste sicriu.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

(?diacritice, accent, sursa) Băutură alcoolică de proastă calitate preparată din alcool etilic inferior si apă(cu eventuale adausuri de arome sau zahăr ars).Sinonim:cocâr .Cuvânt argotic .

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

diacritice

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METACRÍTICĂ s. f. critică a criticii. (< germ. Metakritik)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

METACRÍTICĂ s.f. (Rar) Critică a criticii. [Gen. -cii. / < germ. Metakritik].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

[diacriticele ş si ţ?] A prep. 1. (Înv.) Exprimă o rela ie spa ială (cu sau fără ideea de miscare): sezu a dreapta lui Dumnezeu (Coresi) 2. (Înv.) Exprimă o rela ie temporală sau instrumental-modală: sâmbătă a prânzul cel mare (N. Costin) 3. (Înv.) De la sensul spa ial s-a dezvoltat un sens cauza: mearsă în pădure a lemne (Dosoftei) 4. Exprimă o rela ie de identitate, fie reală, fie presupusă: câinii latră a om străin (N. Gane) 5. Înso este inf. scurt si (înv.) inf. lung. În primul caz, se suprimă la timpurile compuse cu inf. (voi fugi), după a sti si a putea (nu pot face nimic) si după un pron. rel. inter. (n-are ce face) 6. (Înv.) Înso este gen. dat. nedeterminat: nice frate a frate va folosi, nice părinte a fecior (Varlaam) -Din lat. Ad

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX