Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acro

acro

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acro

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACRO- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „ascuţit”, „extrem”. [< fr. acro-, cf. gr. akros].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACRO- elem. „ascuţit”, „extremitate, vârf”, „extrem”. (< fr. acro-, cf. gr. akros, înalt)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACRO-, -MÁCRU elem. „mare”. (< fr. macro-, -macre, cf. gr. makros)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACRO1- Element de compunere care înseamnă „mare” şi care serveşte la formarea unor substantive şi adjective. – Din fr. macro-.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACRÓ2, s.n. v. macrou.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACRO- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „mare” sau „foarte mare”. [< fr. macro-, cf. gr. makros].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SACR(O)- elem. „regiune sacrală”. (< fr. sacr/o/-, cf. lat. sacrum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DACRÓN s.n. Fibră sintetică de provenienţă americană. – Cuv. engl.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACRÓU s. n. peşte de mare cu spatele albastru-verzui cu dungi negre. ♢ conservă din carnea acestui peşte. (< fr. maquereau)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACRÓU, macrouri, s.n. Peşte de mare cu spatele albastru-verzui cu dungi negre, care se apropie de ţărmuri primăvara şi vara (Scomber scomber). **Conservă din carnea acestui peşte. [Var.: macró s.n.] – Din fr. maquereau.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DACRÓN s. n. fibră sintetică de fabricaţie americană. (< amer., fr. dacron, n. com.)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

dacrón s. n. (sil. -cron)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macróu s. n. (sil. -crou), art. macróul; pl. macróuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MACRÓU s.n. (Iht.) Peşte din fam. scombridae, numit şi scrumbie-albastră, cu corp alungit, de 40-50 cm lungime, cu dungi transversale de culoare închisă pe fond albastru-viu, cu luciu auriu, iar partea inferioară albă-argintie; este un peşte de consum cu carne foarte gustoasă, întâlnit în Marea Neagră, în Mediterană, în Oceanul Atlantic şi în mările nordice (Scomber scomber).

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

DACRÓN s.n. Fibră sintetică de fabricaţie americană. [< fr., engl. dacron – nume comercial].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACRÓU s.n. Peşte de mare cu spatele albastru-verzui cu dungi negre. ♦ Conservă proaspătă din carnea acestui peşte. [< fr. maquereau].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROBÁT, -Ă, acrobaţi, -te, s.m. şi f. Gimnast care execută exerciţii de echilibristică. ♦ Fig. Persoană inconsecventă în comportare, în idei etc.; persoană care caută să epateze, să iasă din comun. – Din fr. acrobate.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROLÍT, acrolite, s.n. Statuie ale cărei extremităţi sunt executate din piatră sau din marmură, iar corpul din alte materiale. – Din fr. acrolithe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROMÁT, -Ă, acromaţi, -te, adj., s.m. (Obiectiv fotografic) căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberaţia cromatică. – Din germ. Achromat, fr. achromat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROMÍE s.f. Decolorare congenitală a pielii, ca urmare a dispariţiei pigmentului colorant. – Din fr. achromie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACRÓNIC, -Ă, acronici, -ce, adj. Fără legătură cu timpul; atemporal. – Din fr. acronique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROŞÁ, acroşez, vb. I. Tranz. 1. A atârna, a agăţa, a prinde. 2. (Sport) A opri, a intercepta mingea în aer. ♦ A opri, a intercepta pucul la hochei. – Din fr. accrocher.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROŞÁ vb. v. agăţa, atârna prinde, spânzura, suspenda.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRONÍM s. v. abreviere.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRÓNIC adj. atemporal. (O noţiune ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROBÁT s. (înv.) săritor. (~ la circ.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acrobát s. m. (sil. -cro-), pl. acrobáţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrolít s. n. (sil. -cro-), pl. acrolíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acromát adj. m., s. m. (sil. -cro-), pl. acromáţi, f. sg. acromátă, pl. acromáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrómic adj. m., pl. acrómici; f. sg. acrómică, pl. acrómice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acromíe s. f. (sil. -cro-), art. acromía, g.-d. acromíi, art. acromíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrónic adj. (sil. -cro-) → cronic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acroníe s. f., art. acronía, g.-d. art. acroníei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acroním s. n., adj. m., pl. acroními; f. sg. acronímă, pl. acroníme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acroşá vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. acroşéz, 3 sg. şi pl. acroşeáză, 1 pl. acroşăm; ger. acroşând

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACROŞ//Á ~éz tranz. (obiecte) A prinde în (sau de) ceva, lăsând să atârne în jos; a agăţa; a anina; a suspenda; a atârna; a spânzura. /<fr. accrocher

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRÓNI//C ~că (~ci, ~ce) Care nu are legătură cu trecerea timpului; atemporal. /<fr. acronique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROMÍE f. med. Decolorare a pielii din cauza lipsei de pigment. /<fr. achromie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROMÁ//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care nu poate distinge culorile. /<fr. achromat, germ. Akromat

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROBÁ//T ~ţi m. 1) Gimnast specializat în acrobaţie. 2) fig. Persoană inconsecventă în atitudini, în păreri. [Sil. a-cro-] /<fr. acrobate

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRÓMIC, Ă adj. (Rar) Fără culoare. [< fr. achromique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACRONÍM, -Ă adj., s.n. (Cuvânt) format din prima sau primele litere ale cuvintelor care compun o sintagmă, o expresie, un titlu etc. [< fr. acronyme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROTÉR s.n. (Arhit.) Soclu aşezat pe un fronton pentru a susţine statui, vase sau alte ornamente; (p. ext.) statuie sau elemente ornamentale aşezate pe acest soclu. [Var. acrotéră s.f., acrotériu s.n. / < fr. acrotère].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Acronim: Internet Protocol, din engleza Ia Pula!, din ghetou

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACROBÁT, -Ă s.m. şi f. Gimnast care execută exerciţii grele, mai ales de echilibristică. ♦ (Fig.) Om lipsit de consecvenţă în atitudini, în păreri etc.; cel care caută să epateze prin procedee ieşite din comun. [< fr. acrobate, cf. it. acrobata, gr. akrobatos – care merge în vârful picioarelor].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROLÍT s.n. Statuie ale cărei extremităţi sunt făcute din piatră sau din marmură, iar corpul din alte materiale. [Pl. -ite, (s.m.) -iţi. / < fr. acrolithe, cf. gr. akron – extremitate, lithos – piatră].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROMÁT, -Ă s.m. şi f. Cel care nu poate distinge culorile. // adj. Obiectiv acromat = obiectiv al unui instrument optic acromatic. [Cf. fr. achromat, germ. akromat].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROMÍE s.f. (Med.) Decolorare a pielii din lipsă de pigment. [Gen. -iei. / < fr. achromie, cf. gr. a – fără, chroma – culoare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACRÓNIC, -Ă adj. Fără legătură cu timpul, atemporal. [Cf. gr. achronos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROŞÁ vb. I. tr. 1. (Tehn.) A agăţa, a atârna. 2. A opri, a intercepta mingea în aer (la fotbal). [P.i. 3,6 -şează. / < fr. accrocher].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROZÓM s. m. extremitatea anterioară a spermatozoidului. (< fr. acrosome)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROŞÁ vb. tr. a agăţa, a prinde din mers. ♢ a intercepta mingea în aer, la fotbal. (< fr. accrocher)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRONÍM, -Ă adj., s. n. (cuvânt) format din literele sau din segmentele iniţiale ale altor cuvinte. (< fr. acronyme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRÓNIC, -Ă adj. atemporal. (< fr. acronique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRONÍE s. f. lipsă de concordanţă între timpul real al evenimentelor şi cronologia ideală a narării lor. (< acron/ic/ + -ie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMÍE s. f. decolorare a pielii sau a unui organ datorată diminuării sau dispariţiei pigmenţilor. (< fr. achromie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRÓMIC, -Ă adj. fără culoare. (< fr. acrhromique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMÁT, -Ă adj., s. n. (sistem optic) acromatic. (< fr. achromat, germ. Achromat)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROLÍT s. n. statuie cu extremităţile din piatră sau marmură, iar corpul din alt material. (< fr. acrolithe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROGÉN, -Ă adj. (despre plante) care prezintă organe de reproducere la vârf. (< fr. acrogène)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROFÍL, -Ă adj., s. f. (plantă) care creşte în regiuni înalte. (< fr. acrophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROBÁT, -Ă s. m. f. 1. gimnast în acrobaţie. 2. (fig.) om lipsit de consecvenţă; cel care caută să epateze. (< fr. acrobate, gr. akrobatos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

*acroním (a-cro-) s. n., pl. acroníme

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

ACROMIÓN, acromioane, s.n. Apofiză a omoplatului care se articulează cu clavicula. [Pr.: -mi-on] – Din fr. acromion.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROSPÓR, acrospori, s.m. Spor dezvoltat la extremitatea unei celule de reproducere, caracteristic ciupercilor. – Din fr. acrospore.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROSTÍH, acrostihuri, s.n. Poezie sau strofă în care literele iniţiale ale versurilor alcătuiesc un cuvânt (nume propriu, dedicaţie etc.) sau o propoziţie. – Din ngr. akróstichon, fr. acrostiche.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROSTÓL, acrostoluri, s.n. Parte înaltă a extremităţilor unei corăbii. ♦ (La pl.) Ornamentele, sculpturile de la prora unei nave. – Din fr. acrostole.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROŞÁJ, acroşaje, s.n. 1. Acroşare. 2. Oprire, interceptare a mingii sau a pucului. – Din fr. accrochage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROZÓM s. m. granulă mare din citoplasmă. (< fr. macrosome)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROTÍE s. f. dezvoltare exagerată a pavilionului urechii. (< fr. macrotie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROPÓR s. m. por vizibil cu ochiul liber. (< it. macroporo)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROPÓD, -Ă I. adj. (despre animale) cu picioare sau înotătoare lungi; (despre plante) cu pedunculi lungi. II. s. m. pl. specie de peşti exotici viu coloraţi. (< fr. macropode/s/)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROMÉR s. n. celulă mare, bogată în vitellus, la polul vegetativ al blastulei, în procesul de segmentare a oului. (< germ. Makromer)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROFÍL s. n. frunză mare. (< fr., lat. macrophyllum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROFÁG, -Ă adj., s. n. (fagocit) care distruge corpurile străine mari din organism. (< fr. macrophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROCÍT s. n. eritrocit de dimensiuni mari. (< fr. macrocyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROBÍE s. f. durată excepţională a vieţii unei fiinţe; longevitate. (< fr. macrobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROBÍE s.f. (Biol.) Longevitate. [Pr.: -bi-e] – Din fr. macrobie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROBÍT, -Ă, macrobiţi, -te, adj. (Biol.) Macrobian – Din fr. macrobite.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROCÍT, macrocite, s.n. (Biol.) Megalocit. – Din fr. macrocyte.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROFÁG, -Ă, macrofage, adj., s.n. (Biol.) (Globulă albă) Care distruge bacteriile sau diferite particule străine din organism. – Din fr. macrophage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROPÓD, -Ă, macropozi, -de, adj., s.n. 1. Adj. (Despre animale) Care are labele, picioarele sau aripioarele înotătoare lungi. 2. S.n. (la pl.) Specie de peşti exotici viu coloraţi; (şi la sg.) peşte din această specie. – Din fr. macropode.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROPÓR, macropori, s.m. Por vizibil cu ochiul liber. – Din fr. macropore.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROFÁG s. (BIOL.) monocit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROBÍE s. v. longevitate.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GACRÓŞU s. v. bâtlan roşiatic, bâtlan roşu, stârc purpuriu, stârc roşu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROŞÁJ s. v. acroşare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROŞÁJ s. v. agăţare, agăţat, atârnare, atârnat, prindere, prins, spânzurare, spânzurat, suspendare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acromiál adj. m., pl. acromiáli; f. sg. acromiálă, pl. acromiále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acromión s. n. (sil. -cro-mi-on), pl. acromioáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrospór s. m. (sil. -cro-; mf. -spor), pl. acrospóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrostíh s. n. (sil. -cro-; mf. -stih), pl. acrostíhuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrostól s. n. (sil. -cro-; mf. -stol), pl. acrostóluri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acroşáj s. n. (sil. -cro-), pl. acroşáje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrobíe s. f., art. macrobía, g.-d. art. macrobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrofág s. n. (sil. -cro-), pl. macrofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrofíl s. n., pl. macrofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macropód adj. m., s. m. (sil. -cro-), pl. macropózi; f. sg. macropódă, pl. macropóde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macropór s. m., pl. macropóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROSTÍH ~uri n. Poezie în care literele iniţiale ale versurilor, citite vertical, formează un cuvânt sau o propoziţie. /<ngr. akróstichon, fr. acrostiche

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROMIÁL, -Ă adj. (Anat.) Al acromionului. [Pron. -mi-al. / < fr. acromial].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROŞÁJ s.n. 1. (Tehn.) Agăţare, atârnare. 2. Intersecţia dintre un puţ de mină şi o rampă subterană. 3. (Sport) Interceptare a mingii în aer la fotbal. ♦ (Box) Ţinerea adversarului. [< fr. accrochage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROBÍE s.f. Durată excepţională a vieţii unei fiinţe; longevitate. [Gen. -iei. / < fr. macrobie, cf. gr. makros – mare, bios – viaţă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROCÍT s.n. (Biol.) Globulă roşie de dimensiuni mari. [< fr. macrocyte, cf. gr. makros – mare, kytos – celulă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROPÓD, -Ă adj. (Despre animale) Care are picioarele, labele sau aripioarele înotătoare lungi; (despre plante) cu pedunculi lungi. // s.n.pl. Specie de peşti viu coloraţi din apele dulci ale Indochinei. [< fr. macropode, cf. gr. makros – mare, pous – picior].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROSÓM s.m. (Biol.) Sferă sau granulă alveolară mare, alcătuită din protoplasmă. [Cf. it. macrosoma < gr. makros – mare, soma – corp].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROSTÍH, -uri s.n. Poezie sau strofă în care literele iniţiale ale versurilor alcătuiesc un cuvânt sau o propoziţie -Din ngr. AkrĂï

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACROMIÓN s.n. (Anat.) Apofiză a omoplatului în formă de spatulă, care se articulează cu clavicula. [Pron. -mi-on. / < fr. acromion, cf. gr. akron – extremitate, omos – umăr].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROSPÓR s.m. (Biol.) Spor dezvoltat în extremitatea unei celule de reproducere, caracteristic ciupercilor. [< fr. acrospore, cf. gr. akros – extrem, spora – sămânţă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROSTÍH s.n. (Lit.) Poezie în care iniţialele versurilor, citite vertical, alcătuiesc un nume sau o propoziţie. [Pl. -huri. / cf. fr. acrostiche < gr. akrostichon < akros – extrem, dinafară, stichos – vers].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROSTÓL s.n. (Mar.) Partea înaltă a extremităţilor unei corăbii antice. ♦ Ornamentele, sculpturile de la prora unei nave. [Pl. -uri. / < fr. acrostole, cf. gr. akros – vârf, stolos – ornament].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROŞÁJ s. n. 1. acroşare. 2. intersecţia dintre un puţ de mină şi o rampă subterană. 3. (med.) sincronizare între sistolele atriale şi ventriculare. (< fr. accrochage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROSTÓL s. n. 1. partea înaltă a extremităţilor unei corăbii. 2. ornament, sculptură la prora unei nave. (< fr. acrostole)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROSTÍH s. n. 1. poezie în care iniţialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc. 2. problemă enigmistică cuprinzând un acrostih (1). (< fr. acrostiche, gr. akrostikhos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROSPÓR s. m. spor la extremitatea organului de reproducere, la ciuperci. (< fr. acrospore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMIÓN s. n. apofiză a omoplatului, în formă de spatulă, care se articulează cu clavicula. (< fr. acromion)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROFÍTE s. f. pl. plante care cresc la altitudini (sub)alpine. (< germ. Akrophyten)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRODRÓM, -Ă adj. (despre nervaţia frunzelor) convergent la vârf. (< fr. acrodrome)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRODÓNT, -Ă adj. (despre reptile) cu dinţii sudaţi pe marginea superioară a maxilarelor. (< fr. acrodonte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROCÍST s. n. chist sferic, gelatinos, la maturaţia celulelor generative. (< fr. acrocyste)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROCÁRP, -Ă adj. (despre briofite) care prezintă acrocarpie. (< fr. acrocarpe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acrostíh (acrostíhuri), s.n. – Poezie sau strofă în care literele iniţiale ale versurilor alcătuiesc un cuvînt sau o propoziţie. < Gr. ἀϰρόστιχον (Gáldi 137). Sec. XVII.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

Acropole

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROBÍT, -Ă adj. Macrobian. [< fr. macrobite].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROFÁG, -Ă adj., s.n. (Fagocit) care distruge bacteriile şi corpurile străine din organism. [< fr. macrophage, cf. gr. makros – mare, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROPÓR s.m. Por care poate fi văzut cu ochiul liber. [Cf. it. macroporo].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Acrópole (nume de loc) (A-cro-) s. propriu f., g.-d. Acrópolei

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!acrospór (a-cros-por/-cro-spor) s. m., pl. acrospóri

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!acrostíh (a-cros-tih/-cro-stih) s. n., pl. acrostíhuri

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!acrostól (a-cros-tol/-cro-stol) s. n., pl. acrostóluri

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

ACROBÁTIC, -Ă, acrobatici, -ce, adj. s.f. 1. Adj. (Ca) de acrobat, privitor la acrobaţi sau la acrobaţie. 2. S.f. Arta de a face acrobaţii, arta acrobatului; acrobaţie (2). – Din fr. acrobatique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROCEFÁL, -Ă, acrocefali, -e, adj. Cu craniul ascuţit, conic, cu creştetul ţuguiat. – Din fr. acrocéphale.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROFOBÍE s.f. Teamă patologică de locuri înalte. – Din fr. acrophobie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROMANÍE s.f. (Rar) Grad extrem de nebunie. – Din fr. acromanie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROMÁTIC, -Ă, acromatici, -ce, adj. (Despre lentile sau despre un sistem de lentile) Care nu descompune raza de lumină în culorile ei componente, care nu prezintă aberaţie cromatică. – Din fr. achromatique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACRÓPOLĂ, acropole, s.f. Citadelă în oraşele din vechea Grecie, aşezată pe o înălţime şi adăpostind principalele edificii publice. – Din fr. acropole.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROŞÁRE, acroşări, s.f. Acţiunea de a acroşa şi rezultatul ei; acroşaj (1). – V. acroşa.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROTÉRĂ, acrotere, s.f. Mic piedestal aşezat în vârful sau la extremităţile unui fronton pentru a susţine vase, statuete sau alte ornamente; p. ext. statuie, vas sau ornament aşezat pe acest piedestal. – Din fr. acrotère.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROSPÓR s. m. spor femel care dă naştere macroprotalelor. (< fr. macrospore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROSCÓP s. n. aparat folosit în macroscopie. (< fr. macroscope)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROPTÉR, -Ă adj. (despre păsări) cu aripi lungi. (< fr. macroptère)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROPSÍE s. f. tulburare de vedere constând din impresia de mărire a obiectelor. (< fr. macropsie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACRODÓNT, -Ă adj. care prezintă macrodontie. (< fr. macrodonte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROCÓSM s. n. univers, cosmos. (< fr. macrocosme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROCÍST s. n. 1. algă brună din mările reci, cu talul foarte întins. 2. porţiune a plasmodiului tânăr, cu nucleii în membrană dublă, sub formă de spor de rezistenţă. (< fr. macrocyste)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROBIÁN, -Ă, macrobieni, -e, adj. (Biol.: despre fiinţe) Longeviv; (rar) macrobit. [Pr.: -bi-an] – Din fr. macrobien.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROCÓSM s.n. (Livr.) Lumea în totalitatea ei; Univers, cosmos. [Var: macrocósmos] – Din fr. macrocosme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROPSÍE, macropsii, s.f. (Med.) Tulburare a vederii constând în impresia că obiectele sunt mai mari decât în realitate; megalopsie. – Din fr. macropsie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROPTÉR, -Ă, macropteri, -e, adj. (Rar; despre păsări) Cu aripile foarte lungi – Din fr. macroptère.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROSPÓR, macrospori, s.n. (Bot.) Spor femel la unele criptogame vasculare. – Din fr. macrospore.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -ce, adj. Care conţine un anacronism; anacronistic. – Din fr. anachronique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DIACRÓNIC, -Ă, diacronici, -ce, adj. (Despre o metodă de studiu, un punct de vedere etc.) Care priveşte, expune, tratează fenomenele evolutiv, istoric. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DIACRONÍE s.f. Evoluţie, desfăşurare istorică a unui fenomen; metodă care studiază evoluţia în timp a unui fenomen. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SACROSÁNT, -Ă adj. v. sacrosanct.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Diacronic ≠ sincronic

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DIACRONÍE s. f. evoluţie în timp a unui proces, a unui ansamblu de fenomene. (< fr. diachronie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DIACRÓNIC, -Ă adj. evolutiv, istoric. (< fr. diachronique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROSPÓR s. v. sac embrionar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROCÓSM s. v. univers.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROBIÁN adj. v. longeviv.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DIACRÓNIC adj. v. cronologic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ANACRÓNIC adj. (rar) anacronistic. (O situaţie ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROŞÁRE s. v. agăţare, agăţat, atârnare, atârnat, prindere, prins, spânzurare, spânzurat, suspendare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROŞÁRE s. (SPORT) acroşaj. (~ mingii, la fotbal.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROBÁTIC adj. echilibristic, (livr.) funambulesc. (Mişcări ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acrobátă s. f. (sil. -cro-), pl. acrobáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrobátic adj. m. (sil. -cro-), pl. acrobátici; f. sg. acrobátică, pl. acrobátice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrocefál adj. m. (sil. -cro-), pl. acrocefáli; f. sg. acrocefálă, pl. acrocefále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrofítă s. f., pl. acrofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrofobíe s. f. (sil. -cro-), art. acrofobía, g.-d. acrofobíi, art. acrofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrofoníe s. f., art. acrofonía, g.-d. art. acrofoníei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acromaníe s. f. (sil. -cro-), art. acromanía, g.-d. art. acromaníei; pl. acromaníi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acromátic adj. (sil. -cro-) → cromatic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acronimíe s. f., pl. acronimíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acropatíe s. f., art. acropatía, g.-d. art. acropatíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrópolă s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. acrópolei; pl. acrópole

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acroşáre s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. acroşării; pl. acroşări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrotéră s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. acrotérei; pl. acrotére

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anacrónic adj. (sil. -cro-) → cronic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anacroníe s. f., g.-d. art. anacroníei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anacrótic adj. m., pl. anacrótici; f. sg. anacrótică, pl. anacrótice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

diacrónic adj. m. (sil. di-a-cro-), pl. diacrónici; f. sg. diacrónică, pl. diacrónice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

diacroníe s. f. (sil. di-a-cro-), art. diacronía, g.-d. diacroníi, art. diacroníei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrobián adj. m. (sil. -bi-an-), pl. macrobiéni (sil. -bi-eni-); f. sg. macrobiánă, pl. macrobiéne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrocósm s. n. (sil. -cro-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macropsíe s. f., g.-d. art. macropsíei; pl. macropsíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macroptér adj. m., pl. macroptéri; f. sg. macroptéră, pl. macroptére

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macroscóp s. n. (sil. -cro-; mf. -scop), pl. macroscoápe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrospór s. m. (sil. -cro-; mf. -spor), pl. macrospóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROSPÓR ~i m. bot. Spor mare din care se dezvoltă un protal femelă. /<fr. macrospore

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROCÓSM ~uri n. Cosmos considerat ca lume în totalitatea ei, manifestată în diversele ei forme de existenţă şi infinită în timp şi spaţiu. /<fr. macrocosm

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DIACRONÍE f. Desfăşurare istorică; evoluţie a unui fenomen. [Art. diacronia; G.-D. diacroniei; Sil. -ni-e] /<fr. diachronie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DIACRÓNI//C ~că (~ci, ~ce) (despre metode de cercetare sau concepţii ştiinţifice) Care ţine de diacronie; propriu diacroniei. Studiu ~. [Sil. di-a-] /<fr. diachronique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ANACRÓNI//C ~că (~ci, ~ce) Care conţine un anacronism; propriu anacronismului. /<fr. anachronique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROMÁTI//C ~că (~ci, ~ce) (despre lentile, sticlă) Care nu descompune raza de lumină în culorile ei componente; care nu dă irizaţii. /<fr. achromatique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROFOBÍE f. med. Teamă patologică de locurile înalte. /<fr. acrophobie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROCEFÁL ~ă (~i, ~e) Care are craniul înalt şi ţuguiat. /<fr. acrocéphale

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROBÁTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de acrobaţie; privitor la acrobaţie. /<fr. acrobatique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRODINÍE s.f. (Med.) Durere la extremităţi. [Gen. -iei. / < fr. acrodynie, cf. gr. akron – extremitate, odyne – durere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROFONÍE s.f. (Fon.) Pronunţare accentuată a iniţialei unui cuvânt. [< fr. acrophonie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROMAZÍE s.f. (Med.) Pierdere a culorii normale a pielii. [Gen. -iei. / < fr. achromasie, cf. gr. a – fără, chroma – culoare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROPATÍE s.f. (Med.) Afecţiune localizată la extremităţi. [Gen. -iei. / < fr. acropathie, cf. gr. akron – extremitate, pathos – boală].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROPETÁL, -Ă adj. (Despre plante; op. b a z i p e t a l) Cu primordiile cele mai tinere aproape de vârf. [< germ. akropetal].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROTÉRĂ s.f. v. acroter.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROTÉRIU s.n. v. acroter.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANACRÓNIC, -Ă adj. Nepotrivit în raport cu o anumită perioadă de timp, cu ideile, cu obiceiurile actuale; care conţine un anacronism. [< fr. anachronique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DIACRÓNIC, -Ă adj. (op. s i n c r o n i c) În evoluţie, evolutiv, istoric. [< fr. diachronique, cf. gr. dia – prin, peste, chronos – timp].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROBIÁN, -Ă adj. (Despre fiinţe) Care are o viaţă mai lungă decât cea obişnuită; macrobit. [Pron. -bi-an. / < fr. macrobien, cf. gr. makros – mare, bios – viaţă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROSCÓP s.n. Aparat pentru examinarea suprafeţei materialelor cu un sistem optic care poate mări până la de 50 de ori. [< fr. macroscope].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROSPÓR s.m. Spor mare din care se dezvoltă macroprotalele. [< fr. macrospore, cf. gr. makros – mare, spora – sămânţă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROTÉRM, -Ă adj. (Biol., despre plante) Megaterm. [Cf. gr. makros – mare, therme – căldură].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANACRONÍE s. f. discordanţă între timpul real al desfăşurării evenimentelor şi cronologia ideală a narării lor. (< an1- + acronie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANACRONIC, -Ă adj. care conţine un anacronism. (< fr. anachronique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROBÁTIC, -Ă adj. De acrobat; referitor la acrobaţi sau la acrobaţie; asemănător cu jocul acrobaţilor. [Cf. fr. acrobatique, it. acrobatico].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROCEFÁL, -Ă adj. Cu craniul înalt, ţuguiat. [< fr. acrocéphale, cf. gr. akros – ascuţit, kephale – cap].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de locurile înalte. [Gen. -iei. / cf. fr. acrophobie, gr. akron – extremitate, vârf, phobia – teamă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROMANÍE s.f. (Rar) Grad de nebunie extremă. [Gen. -iei. / cf. fr. acromanie, it. acromania < gr. akros – extrem, mania – nebunie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROMÁTIC, -Ă adj. Care nu se colorează cu diferiţi coloranţi. ♦ (Despre instrumente optice) Care dă imagini fără irizaţii; care nu descompune razele de lumină în culorile lor componente. [< fr. achromatique, cf. gr. a – fără, chroma – culoare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACRÓPOLĂ s.f. Cetăţuie înăuntrul oraşelor antice greceşti (întărite), aşezată de obicei pe o înălţime. [< fr. acropole, cf. gr. akropolis < akros – ridicat, polis – oraş].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROŞÁRE s.f. Acţiunea de a acroşa; acroşaj. [< acroşa].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROTÉRĂ s. f. soclu la fiecare dintre extremităţile unui fronton destinat a susţine statui sau alte ornamente. (< fr. acrotère, gr. akroterion)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRÓPOLĂ s. f. cetăţuie înăuntrul oraşelor antice greceşti, pe o înălţime şi adăpostind palate, temple. (< fr. acropole, gr. akropolis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROPETÁL, -Ă adj. (despre frunze, flori) care se dezvoltă de la bază spre vârf. (< germ. akropetal)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROPÓDIU s. n. partea terminală a membrelor la vertebrate. (< fr. acropode)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROPATÍE s. f. denumire genetică a afecţiunilor extremităţilor membrelor. (< fr. acropathie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRONIMÍE s. f. procedeu de formare a cuvintelor prin abrevieri. (< fr. acronymie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMAZÍE s. f. 1. pierdere a culorii normale a pielii. 2. acromatopsie. (< fr. achromasie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMEGÁL, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de acromegalie. (< fr. acromégale)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMATÓP, -Ă adj., s. m. f. acromatopsic. (< fr. achromatope)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMÁTIC, -Ă adj. 1. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberaţie cromatică; acromat. 2. (despre constituenţi celulari) necolorabil. (< fr. achromatique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMANÍE s. f. grad extrem de alienaţie mintală. (< fr. acromanie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROGERÍE s. f. atrofie senilă a pielii extremităţilor. (< fr. acrogérie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROFONÍE s. f. pronunţare accentuată a iniţialei unui cuvânt. (< fr. acrophonie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROGAMÍE s. f. fecundaţie la angiosperme cu tubul polinic pătruns în sacul embrionar; şalazogamie. (< fr. acrogamie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROFOBÍE s. f. teamă patologică de locurile înalte; hipsofobie. (< fr. acrophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRODINÍE s. f. maladie infantilă care se manifestă prin durere la extremităţi. (< fr. acrodynie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROCEFÁL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care prezintă acrocefalie; oxicefal. (< fr. acrocéphale)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROBÁTIC, -Ă I. adj. referitor la acrobaţii. II. s. f. arta de a face acrobaţii. (< fr. acrobatique, /II/ germ. Akrobatik)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DIACRONÍE s.f. Evoluţie în timp, desfăşurare istorică a unui proces, a unui ansamblu de fenomene. [Gen. -iei. / < fr. diachronie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROCÓSM s.n. (Liv.; op. m i c r o c o s m) Universul considerat în totalitatea sa ca o structură unitară, organică; univers, cosmos. [Var. macrocosmos s.n. / < fr. macrocosme, cf. it. macrocosmo < gr. makros – mare, kosmos – lume].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROPSÍE s.f. (Med.) Tulburare de vedere constând din impresia de mărire a obiectelor; megalopsie. [Gen. -iei. / < fr. macropsie, cf. gr. makros – mare, opsis – vedere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROPTÉR, -Ă adj. (Zool.; despre păsări) Care are aripile lungi. [< fr. macroptère].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SACROSÁNT, -Ă adj. v. sacrosanct.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROBAŢÍE, (1) acrobaţii, s.f. 1. Exerciţiu dificil de echilibristică, de gimnastică etc. ♦ Fig. (La pl.) Sforţări neobişnuite pentru a ieşi dintr-o situaţie grea, dintr-o încurcătură. 2. Arta sau profesiunea acrobatului. – Din fr. acrobatie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROLEÍNĂ, acroleine, s.f. Aldehidă nesaturată, care se obţine prin distilarea glicerinei cu acid sulfuric şi care se prezintă ca un lichid cu miros înecăcios, lacrimogen. [Pr.: -le-i-] – Din fr. acroléine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROMATÍSM s.n. Proprietate a unei lentile sau a unui sistem de lentile de a fi acromatice. – Din fr. achromatisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROMATIZÁ, acromatizez, vb. I. Tranz. A corecta sau a înlătura aberaţia cromatică. – Din fr. achromatiser.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROMICRÍE s.f. Stare patologică manifestată prin oprirea din creştere a capului şi a membrelor, din cauza unui dereglaj hormonal al hipofizei. – Din fr. acromicrie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METACRONÍE s. f. denumire dată de lingvistul Hjelmslev studiului condiţiilor de modificare conţinute în structura funcţională a limbii. (< fr. métachronie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROSOMÍE s. f. dezvoltare excesivă a întregului corp. (< fr. macrosomie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROSEÍSM s. n. mişcare seismică de mare intensitate. (< fr. macroséisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROPODÍE s. f. malformaţie caracterizată prin dezvoltarea exagerată a picioarelor. (< fr. macropodie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROPLÁST s. n. plastidă mare în formă de disc. (< fr. macroplaste)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROMELÍE s. f. dezvoltare teratologică exagerată a unuia sau a mai multor membre ale corpului. (< fr. macromélie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROGAMÍE s. f. 1. fecundaţie în cadrul căreia funcţionează doi indivizi unicelulari ai aceleiaşi specii. 2. procesul de contopire a doi macrogameţi. (< fr. macrogamie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROGAMÉT s. m. gamet femel. (< fr. macrogamète)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROFÍTĂ s. f. plantă superioară de talie mare. (< fr. macrophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROFAGÍE s. f. tip de nutriţie, la animale, prin introducerea în gură şi înghiţirea unor bucăţi mari de hrană. (< fr. macrophagie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROCEFÁL, -Ă adj., s. m. f. (individ) care prezintă macrocefalie. (< fr. macrocéphale)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROBLÁST s. n. lujer cu internodii lungi şi cu creştere anuală puternică la plantele lemnoase. (< engl. macroblast)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROBLÁST, macroblaste, s.n. (Biol.) Megaloblast. – Din engl. macroblast.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROCEFÁL, -Ă macrocefali, -e adj., s.m. şi f. (Persoană) care prezintă fenomenul de macrocefalie. – Din fr. macrocéphal.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROGAMÉT, macrogameţi, s.m. (Biol.) Gamet femelă de mari dimensiuni. – Din engl. macrogamete.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROSEÍSM, macroseisme, s.n. Cutremur de pământ de mare intensitate. – Din fr. macroséisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANACRONÍSM, anacronisme, s.n. Nepotrivire sau confuzie între fapte, evenimente etc. şi epoca în care sunt plasate; introducere în prezentarea unei epoci a unor trăsături din altă epocă. ♦ Fapt, obicei sau opinie perimată. – Din fr. anachronisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SACROSÁNCT, -Ă, sacrosancţi, -te, adj. (Livr.) Sacru1, sfânt; p. ext. intangibil, inviolabil. [Var.: sacrosánt, -ă adj.] – Din lat. sacrosanctus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Macroseism ≠ microseism

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SACROSÁNCT adj. v. intangibil, inviolabil, sacru, sfânt.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROANIÓN s. (FIZ.) anion macromolecular.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROCEFÁL adj. (BIOL.) megalocefal. (Tip uman ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROLEÍNĂ s. (CHIM.) propenal, aldehidă acrilică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acroamátic adj. m., pl. acroamátici; f. sg. acroamátică, pl. acroamátice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrobaţíe s. f. (sil. -cro-), art. acrobaţía, g.-d. art. acrobaţíei; pl. acrobaţíi, art. acrobaţíile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acroleínă s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. acroleínei, pl. acroleíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acromatísm s. n. (sil. -cro-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acromatizá vb. (sil. -cro-), ind. prez. 3 sg. acromatizeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acromicríe s. f. (sil. -cro-, -cri-), art. acromicría, g.-d. acromicríi, art. acromicríei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anacronísm s. n. (sil. -cro-), pl. anacronísme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anacronizá vb., ind. prez. 3 sg. anacronizeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anacrotísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrocefál adj. m., s. m. (sil. -cro-), pl. macrocefáli; f. sg. macrocefálă, pl. macrocefále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrogamét s. m., pl. macrogaméţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macroseísm s. n. (sil, -cro-), pl. macroseísme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sacrosánct adj. m. (sil. -cro-), pl. sacrosáncţi; f. sg. sacrosánctă, pl. sacrosáncte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROSEÍSM n. Cutremur de pământ de mare intensitate, care este simţit fără ajutorul seismografelor. /<fr. macroséisme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROCEFÁL ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre cap) Care este foarte mare în raport cu corpul. /<fr. macrocéphale

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ANACRONÍSM ~e n. 1) Eroare la fixarea unei date. 2) Fapt, obicei, opinie sau idee perimată. [Sil. -na-cro-] /<fr. anachronisme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROMATÍSM n. Proprietate a unui sistem optic de a fi acromatic. /<fr. achromatisme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROLEÍNĂ f. Lichid volatil, incolor, otrăvitor, obţinut prin deshidratarea glicerinei. /<fr. acroléine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROBAŢÍ//E ~i f. 1) Exerciţiu dificil de gimnastică, de echilibristică. 2) Ocupaţia sau arta acrobatului. 3) fig. Inconsecvenţă în atitudini, în păreri. 4) la pl. Sforţări pentru a ieşi dintr-o situaţie dificilă prin metode neobişnuite. [G.-D. acrobaţiei] /<fr. acrobatie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROAMÁTIC, -Ă adj. (Rar) 1. Transmis pe cale orală. 2. Rezervat iniţiaţilor, secret. [Pron. -cro-a-. / < fr. acroamatique, cf. gr. akroamatikos – care se ascultă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

METACROMÍE s.f. Decalcomanie. [Gen. -iei. / < fr. métachromie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROBLÁST s.n. (Bot.) Ramură lungă cu creştere anuală puternică şi cu noduri rare. [Cf. it. macroblasto < gr. makros – mare, blastos – vlăstar].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROMELÍE s.f. (Med.) Dezvoltare patologică a uneia sau a mai multor extremităţi. [Gen. -iei. / < fr. macromélie, cf. gr. makros – mare, melos – extremitate].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROPODÍE s.f. (Med.) Monstruozitate caracterizată prin dezvoltarea exagerată a picioarelor. [Gen. -iei. / < fr. macropodie, cf. gr. makros – mare, pous – picior].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROSOMÍE s.f. (Biol.) Gigantism caracterizat prin dezvoltarea excesivă a întregului corp. [Gen. -iei. / < fr. macrosomie, cf. gr. makros – mare, soma – corp].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANACRONIZÁ vb. tr., refl. a face, a deveni anacronic. (< engl. anacronize)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANACRONÍSM s. n. 1. eroare în fixarea datei unei întâmplări, a unui eveniment etc. 2. lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, învechit. (< fr. anachronisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROBAŢÍE s.f. Exerciţiu gimnastic sau echilibristic greu. ♦ Arta acrobatului. ♦ (La pl.) Evoluţii dificile făcute de un avion în afara zborului normal. ♦ (Fig.; la pl.) Sforţări neobişnuite pentru a ieşi dintr-o încurcătură. [Gen. -iei. / cf. fr. acrobatie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROLEÍNĂ s.f. (Chim.) Lichid volatil care se obţine prin deshidratarea glicerinei. [Pron. -le-i-. / < fr. acroléine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROMATÍSM s.n. 1. Lipsa aberaţiei cromatice. 2. Proprietate a unui sistem optic de a nu descompune raza de lumină în culorile ei componente. [Cf. fr. achromatisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROMATIZÁ vb. I. tr. A corecta sau a înlătura aberaţia cromatică; a face acromatic. [< fr. achromatiser].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROMICRÍE s.f. (Med.) Sindrom glandular provocat de insuficienţa secreţiei hormonului de creştere al hipofizei, caracterizat prin dezvoltarea insuficientă a extremităţilor şi a craniului. [Gen. -iei. / < fr. acromicrie, cf. gr. akron – extremitate, mikros – mic].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANACRONÍSM s.n. 1. Eroare în fixarea datei unei întâmplări, a unui eveniment etc. 2. Lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, învechit. [< fr. anachronisme, cf. gr. ana – în urmă, chronos – timp].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROSPÍRĂ s. f. tulpiniţă răsucită de la vârful seminţei, în germinaţie. (< fr. acrospire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMICRÍE s. f. stare anormală prin insuficienţa secreţiei hormonului de creştere al hipofizei, prin dezvoltarea insuficientă a extremităţilor şi a craniului. (< fr. acromicrie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMATIZÁ vb. tr. a corecta sau a înlătura aberaţia cromatică. (< fr. achromatiser)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMATÍSM s. n. proprietate a unui sistem optic de a fi acromatic. (< fr. achromatisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMACRÍE s. f. deformaţie congenială prin alungire şi subţiere a degetelor. (< fr. acromacrie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROLEÍNĂ s. f. aldehidă etilenică, lichid volatil, cu miros neplăcut, prin deshidratarea glicerinei; propenal. (< fr. acroléine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROCARPÍE s. f. fructificare la vârful ramurilor. (< fr. acrocarpie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROBAŢÍE s. f. 2. exerciţiu gimnastic echilibristic. ♢ arta acrobatului. ♢ (pl.) evoluţii dificile făcute de un avion. 2. (fig.; pl.) sforţări de a ieşi dintr-o încurcătură. (< fr. acrobatie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROAMÁTIC, -Ă adj. 1. transmis pe cale orală. 2. rezervat iniţiaţilor, secret. (< fr. acroamatique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROCEFÁL, -Ă adj. Cu craniul mare; megalocefal. [< fr. macrocéphale, cf. gr. makros – mare, kephale – cap].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROSEÍSM s.n. Cutremur de mare intensitate. [< fr. macroséisme, cf. gr. makros – mare, seismos – cutremur].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SACROSÁNCT, -Ă adj. (Uneori ironic) Sfânt. [Var. sacrosant, -ă adj. / < lat. sacrosanctus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SACROILIÁC, -Ă adj. iliosacral. (< fr. sacroiliaque)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACROSÁNCT, -Ă adj. sacru, sfânt; (p. ext.) intangibil, inviolabil. (< lat. sacrosanctus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROFÁGĂ adj.f. v. macrofag. [DEX '98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACROCEFALÍE s.f. Malformaţie a craniului, constând în aspectul ascuţit, conic al cuţii craniene; oxicefalie. – Din fr. acrocéphalie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROMEGALÍE s.f. Boală endocrină care se manifestă prin dezvoltarea exagerată a capului şi a membrelor. – Din fr. acromégalie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METACRONÍSM s. n. eroare de dată prin postdatare. (< fr. métachronisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROSOCIÁL, -Ă adj. referitor la marile colectivităţi umane. o nivel ~ = ansamblul structurilor, instituţiilor, relaţiilor şi activităţilor sociale la nivelul întregii societăţi. (< fr. macrosocial)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROSISTÉM s. n. sistem social al unei forme de organizare instituţionalizate. (< fr. macrosystème)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROSESTÓN s. n. seston cu organisme de dimensiuni mai mari. (< fr. macroseston)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROSCOPÍE s. f. examinare cu ochiul liber sau cu un aparat optic a unei piese, sau a unui material. (< fr. macroscopie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACRORELIÉF s. n. forme majore ale reliefului unei regiuni, reprezentate prin culmi muntoase, podişuri, câmpii. (< fr. macrorelief)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACRONUCLÉU s. n. nucleu vegetativ mare, la unele protozoare, care reglează metabolismul. (< fr. macronucléus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROMICÉTE s. f. pl. grup de ciuperci diferit colorate, cu corpul de fructificaţie mare. (< fr. macromycètes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROMASTÍE s. f. dezvoltare excesivă a mamelelor. (< fr. macromastie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROLIMBÁJ s. n. (inform.) limbaj de programare cu facilităţi de macrodefiniţie. (< engl. macrolanguage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROGRAFÍE s. f. studiu al structurii metalelor şi aliajelor făcut cu ochiul liber sau cu lupa. (< fr. macrographie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROFÁUNĂ s. f. fauna macroscopică a unui spaţiu restrâns. (< fr. macrofaune)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACRODONTÍE s. f. dezvoltare excesivă a dinţilor. (< fr. macrodontie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROCLÍMĂ s. f. climat general al unei regiuni; macroclimat. (< germ. Makroklima)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROCLIMÁT s. n. macroclimă. (< macro- + climat)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROBRAHÍE s. f. dezvoltare excesivă a braţelor. (< fr. macrobrachie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROBIÓTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la macrobiotică. 2. (despre organisme) cu o viaţă foarte lungă; longeviv. II. s. f. ştiinţă care studiază problemele longevităţii. (< fr. macrobiotique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROBÉNTOS s. n. bentos de animale mai mari de 2 mm. (< fr. macrobenthos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROBIÓTIC, -Ă, macrobiotici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Disciplină medicală bazată pe un ansamblu de reguli de igienă (alimentară) a căror respectare se consideră că poate prelungi viaţa omului. 2. De macrobiotică. ♦ (Despre organisme) Longeviv. [Pr.: -bi-o-] – Din germ. Makrobiotik, fr. macrobiotique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROCLÍMĂ, macroclime, s.f. Climat al unei regiuni întinse. – Din germ. Makroklima.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROCÓSMIC, -Ă macrocosmici, -ce adj. Referitor la macrocosm. – Din fr. macrocosmique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROCÓSMOS s.n. v. macrocosm.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROFLÓRĂ, macroflore, s.f. Totalitatea plantelor mari care cresc într-o anumită regiune. – Macro1 + floră.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROMICÉTE s.f. pl. Grup de ciuperci mari, diferit colorate, formate în general din picior şi pălărie (Macromycetes). – Din fr. macromycètes.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACRONUCLÉU, macronuclee, s.n. (Biol.) Nucleu mare al celulei care reprezintă corpul unui infuzor1. – Din fr. macronucléus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROSCÓPIC, -Ă, macroscopici, -ce, adj. Care se referă la cercetările făcute cu ochiul liber; care se poate vedea cu ochiul liber. – Din fr. macroscopique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROSCOPÍE, macroscopii, s.f. Examinare cu ochiul liber sau cu un instrument optic a suprafeţei unei piese, unui material etc. – Din fr. macroscopie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROSISTÉM, macrosisteme, s.n. Sistem social al unei forme de organizare instituţionalizate. – Din fr. macrosystème.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROSOCIÁL, -Ă, macrosociali, -e, adj. Referitor la macrostructura socială. – Din fr. macrosocial.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PARACRONÍSM, paracronisme, s.n. (Rar) Eroare care constă în a situa un eveniment mai târziu decât a avut loc în realitate. – Din fr. parachronisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METACRONÍSM, metacronisme, s.n. Eroare de dată prin postdatare. – Din fr. métachronisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Macrorelief ≠ microrelief

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Macroscopic ≠ microscopic

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROBÁTICĂ, acrobatici, s.f. – V. acrobatic (2) [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

MACROPROTÁL s. v. sac embrionar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROCATIÓN s. (FIZ.) cation macromolecular.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROMEGALÍE s. (MED.) boala lui Pierre Marie şi Marinescu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROCEFALÍE s. (MED.) oxicefalie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acrobátică s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. acrobáticii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrocefalíe s. f. (sil. -cro-), art. acrocefalía, g.-d. acrocefalíi, art. acrocefalíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acromanţíe s. f., g.-d. art. acromanţíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acromegalíe s. f. (sil. -cro-), art. acromegalía, g.-d. acromegalíi, art. acromegalíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrobiótic adj. m. (sil. -cro-) biotic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macroclimát s. n., pl. macroclimáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macroclímă s. f., pl. macroclime

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrocósmic adj. m., pl. macrocósmici; f. sg. macrocósmică, pl. macrocósmice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrofáună s. f., pl. macrofáune

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macroflóră s. f., pl. macroflóre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrofurnír s. n., pl. macrofurníre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrografíe s. f., g.-d. art. macrografíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrolimbáj s. n., pl. macrolimbáje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macromicéte s. f. pl. (sil. -cro-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macronucléu s. n. (sil. -cro-) nucleu

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macroscópic adj. m. (sil. -cro-; mf. -sco-), pl. macroscópici; f. sg. macroscópică, pl. macroscópice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macroscopíe s. f. (sil. -cro-; mf. -sco-), art. macroscopía, g.-d. art. macroscopíei; pl. macroscopíi, art. macroscopíile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrosistém s. n., pl. macrosistéme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrosociál adj. m., pl. microsociáli; f. sg. microsociálă, pl. microsociále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

metacronísm s. n., pl. metacronísme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

paracronísm s. n. (sil. -cro-), pl. paracronísme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tetracromíe s. f., g.-d. art. tetracromíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROSCÓPI//C ~că (~ci, ~ce) Care se poate vedea şi cerceta cu ochiul liber, fără a folosi microscopul sau alte aparate. /<fr. macroscopique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MACRORELIÉF n. Formă de relief care ocupă un teritoriu întins. /macro- + relief

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROMICÉTE f. pl. 1) Familie de ciuperci mari, de diferite culori, care cresc prin pajişti şi prin păduri. 2) Ciupercă din această familie. /<fr. macromycetes

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROCLÍM//Ă ~e f. Climat al unei regiuni întinse. /<germ. Makroklima

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROMEGALÍE f. med. Boală endocrină caracterizată prin creşterea exagerată a capului şi a membrelor datorită hipersecreţiei hipofizei. /<fr. acromégalie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROCEFALÍE f. Deformaţie congenitală a craniului caracterizată prin aspectul ascuţit, conic al cutiei craniene. /<fr. acrocéphalie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROBÁTICĂ s.f. Arta de a face acrobaţii, arta acrobatului. [Gen. -cii. / Cf. germ. Akrobatik].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROCEFÁLIC, -Ă adj. Care prezintă acrocefalie. [< fr. acrocéphalique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROMATOFÍL, -Ă adj. Care nu are afinitate pentru coloranţi. [Cf. gr. a – fără, chroma – culoare, philos – amator].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROMEGÁLIC, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de acromegalie. [< fr. acromégalique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANACROMÁTIC, -Ă adj. (Despre un sistem optic) Care dă imagini cu contururi estompate. [Cf. gr. ana – în urmă, chroma – culoare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROBIÓTIC, -Ă adj. Referitor la macrobiotică. // s.m. (Biol.) Organism cu o viaţă foarte lungă. [Pron. -bi-o-. / < macrobiotică].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROBRAHÍE s.f. (Anat.) Dezvoltare excesivă a braţelor. [Gen. -iei. / < fr. macrobrachie, cf. gr. makros – mare, lat. brachium – braţ].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACRODACTÍL, -Ă adj. (Biol.) Care prezintă macrodactilie. [< fr. macrodactyle, cf. gr. makros – mare, daktylos – deget].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACRODONTÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare excesivă a dinţilor; megalodontie. [Gen. -iei. / < fr. macrodontie, cf. gr. makros – mare, odous – dinte].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROFURNÍR s.n. Foaie de furnir cu grosime mai mare. [Et. incertă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROGLOSÍE s.f. (Med.) Mărire de volum a limbii. [Gen. -iei. / < fr. macroglossie, cf. gr. makros – mare, glossa – limbă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROMASTÍE s.f. (Med.) Dezvoltare excesivă a mamelelor. [Gen. -iei. / < fr. macromastie, cf. gr. makros – mare, mastos – mamelă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROSTOMÍE s.f. (Biol.) Mărire exagerată a orificiului bucal. [Gen. -iei. / < fr. macrostomie, cf. gr. makros – mare, stoma – gură].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACRORELIÉF s.n. Forme majore ale reliefului unei regiuni, reprezentate prin culmi muntoase, podişuri, câmpii etc. [Pron. -li-ef. / cf. fr. macrorelief].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROSOCIÁL, -Ă adj. Referitor la marile colectivităţi umane. ♢ Nivel macrosocial = ansamblul structurilor, instituţiilor, relaţiilor şi activităţilor sociale la nivelul întregii societăţi, al unor grupuri mari. [Pron. -ci-al. / cf. fr. macrosocial].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TETRACROMÍE s.f. Ansamblu de patru culori. ♦ (Poligr.) Tipar în patru culori. [Cf. it. tetracromia].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANACROMÁTIC, -Ă adj. (despre un sistem optic) care nu corectează aberaţiile cromatice. (< fr. anachromatique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROCEFALÍE s.f. Deformaţie congenitală a craniului, constând în ţuguierea lui. [Gen. -iei. / < fr. acrocéphalie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROMEGALÍE s.f. (Med.) Creştere exagerată a extremităţilor corpului şi a scheletului facial, datorită unei hipersecreţii a hipofizei. [Gen. -iei. / < fr. acromégalie, cf. gr. akron – extremitate, megas – mare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROLIMBÁJ, macrolimbaje, s.n. (Inform.) Limbaj de programare cu posibilităţi de definire prin substituire a unor tipuri de date şi instrucţiuni. – Cf. engl. macrolanguage.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACROMEGALÍE s. f. dezvoltare exagerată a corpului şi membrelor, prin hipersecreţie a hormonului hipofizar de creştere. (< fr. acromégalie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMATURÍE s. f. eliminare de urină decolorată. (< fr. achromaturie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMATÓZĂ s. f. deficienţă a pigmentaţiei normale a pielii. (< germ. Achromatose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMATOFÍL, -Ă adj. care nu are afinitate pentru coloranţi. (< engl. achromotophil, lat. achromatophilus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMATOCÍT s. n. globulă roşie fără materia colorantă. (< fr. achromatocyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMATÍNĂ s. f. substanţă necolorabilă din nucleul celular. (< fr. achromatine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMANŢIE s. f. pretinsă artă de a ghici viitorul după conformaţia norilor. (< acro- + -manţie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROGENÉZĂ s. f. 1. formaţie apicală. 2. creştere în lungime la vârful organelor vegetale. (< fr. acrogenèse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROESTEZÍE s. f. creştere a sensibilităţii la extremităţile membrelor. (< engl. acroesthesia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROCONÍDIE s. f. conidie formată la vârful hifelor. (< fr. acroconidie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROCÉNTRIC, -Ă adj. cu centromerul la unul din capetele cromozomului. (< fr. acrocentrique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROCEFALÍE s. f. malformaţie congenitală constând în ţuguierea craniului; oxicefalie. (< fr. acrocéphalie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROBLÁSTIC, -Ă adj. (despre muguri, flori) dezvoltat în vârful organului. (< engl. acroblastic, lat. acroblasticus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROCÓSMOS s.n. v. macrocosm.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROMICÉTE s.f.pl. (Bot.) Grup de ciuperci diferit colorate, cu corpul de fructificaţie mare, format din picior şi pălărie. [< fr. macromycètes].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROSCOPÍE s.f. Examinare a suprafeţei unei piese cu ochiul liber sau cu o lupă. [Gen. -iei. / < fr. macroscopie, cf. gr. makros – mare, skopein – a privi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROCLÍMĂ s.f. Climat al unei regiuni mai întinse. [< germ. Makroklima, cf. gr. makros – mare, klima – climă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROCÓSMIC, -Ă adj. Referitor la macrocosm. [Cf. it. macrocosmico, germ. makrokosmisch].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROFLÓRĂ s.f. Totalitatea plantelor mari (arbori, arbuşti, ierburi) dintr-o regiune. [< macro- + floră].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACRONUCLÉU s.n. Nucleu mare al celulei care alcătuieşte corpul unui infuzor. [Cf. fr. macronucléus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROSCÓPIC, -Ă adj. Care poate fi văzut, cercetat cu ochiul liber. [Cf. fr. macroscopique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

METACRONÍSM s.n. Eroare de dată prin postdatare. [< fr. métachronisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PARACRONÍSM s.n. (Rar) Greşeală constând în a situa un eveniment mai târziu decât a avut loc în realitate. [< fr. parachronisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

macrocosmos

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PARACRONÍSM s. n. greşeală de cronologie în situarea unui eveniment mai târziu decât a avut loc în realitate. (< fr. parachronisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACROLOMBÁR, -Ă adj. referitor la sacrum şi la vertebrele lombare. (< fr. sarco-lombaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TETRACROMÍE s. f. 1. ansamblu de patru culori. 2. procedeu de imprimare policromă prin suprapunerea a patru culori. (< it. tetracromia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROCIANÓZĂ s.f. Sindrom de boală manifestat prin răcirea şi prin aspectul vânăt-albăstrui şi umed al mâinilor şi uneori al picioarelor, din cauza unor tulburări de circulaţie. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. acrocyanose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROMATIZÁRE, acromatizări, s.f. Acţiunea de a acromatiza şi rezultatul ei. – V. acromatiza.

Supliment DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1988

ACROMATOPSÍE s.f. Defect de vedere care constă în incapacitatea de a distinge toate culorile sau numai o parte din ele. – Din fr. achromatopsie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROZOOSPÓR s. m. spor mare, care se formează mai ales la germinarea unui oocist. (< fr. macrozoospore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROPROGRÁM s. n. (inform.) program principal care leagă operaţiile sub formă de subprograme. (< fr. macroprogramme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROGENÉZĂ s. f. formare a unei specii noi sau a unui taxon superior printr-o macromutaţie sau printr-o restructurare majoră a structurilor genetice. (< fr. macrogenèse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROESTEZÍE s. f. alterare a simţului tactil, prin care obiectele sunt percepute mai mari decât în realitate. (< it. macroestesia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROELEMÉNT s. n. element mineral care se găseşte în cantităţi relativ mari în sol sau în organismele vii. (< engl. macrelement)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROCITÓZĂ s. f. prezenţa macrocitelor în sânge. (< fr. macrocytose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROCEFALÍE s. f. dezvoltare patologică a volumului capului. (< fr. macrocéphalie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROCHEILÍE s. f. hipertrofie congenitală a buzelor. (< fr. macrochéilie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROCHEIRÍE s. f. dezvoltare excesivă a mâinilor. (< fr. macrochéirie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROAGREGÁT s. n. agregat structural al solului, de dimensiuni mai mari de 0,25 mm. (< fr. macroagrégat)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROCEFALÍE, macrocefalii, s.f. Anomalie congenitală caracterizată prin alungirea craniului şi dezvoltarea lui exagerată în comparaţie cu corpul. – Din fr. macrocéphalie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROELEMÉNT, macroelemente s.n. (Biol.) Element mineral esenţial aflat în cantitate mare în ţesuturile vegetale şi animale. [Pr.: -cro-e-] – Din engl. macroelement.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROFILMÁRE, macrofilmări, s.f. Filmare cu aparatură specială pentru obţinerea unor imagini dinamice mult mărite ale unor obiecte (extrem de) mici, a căror observare cu ochiul liber este greu de făcut sau imposibilă. – Macro1 + filmare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANACRONÍSTIC, -Ă, anacronistici, -ce, adj. (Rar) Anacronic. – Anacron[ic] + suf. -istic (după caracteristic).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METACROMÁTIC, -Ă, metacromatici, -ce, adj. (Biol.) Care prezintă metacromazie. – Din fr. métachromatique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METACROMAZÍE s.f. (Med.) Însuşirea de a se colora diferit în raport cu colorantul utilizat sau cu ţesuturile din jur. – Din fr. métachromasie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANACRONÍSTIC adj. v. anacronic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acrocianóză s. f. (sil. -cro-ci-a-), g.-d. art. acrocianózei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acromatizáre s. f., g.-d. art. acromatizării, pl. acromatizări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acromatopsíe s. f. (sil. -cro-; mf. -mat-) → cromatopsie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anacronístic adj. m. (sil. -cro-), pl. anacronístici; f. sg. anacronístică, pl. anacronístice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macroaerofíl adj. m., pl. macroaerofíli; f. sg. macroaerofílă, pl. macroaerofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macroagregát s. n., pl. macroagregáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrocefalíe s. f. (sil. -cro-), art. macrocefalía, g.-d. art. macrocefalíei; pl. macrocefalíi, art. macrocefalíile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macroelemént s. n. (sil. -cro-e-), pl. macroeleménte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macroenérgic adj. m., pl. macroenérgici; f. sg. macroenérgică, pl. macroenérgice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrofilmáre s. f., pl. macrofilmări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macroprográm s. n., pl. macroprográme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROCEFALÍE f. Anomalie constând în creşterea exagerată a capului. /<fr. macrocéphalie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROMATOPSÍE f. med. Defect al vederii constând în incapacitatea de a deosebi culorile. /<fr. achromatopsie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROMATIZÁRE s.f. Acţiunea de a acromatiza. ♦ Ansamblu de tehnici şi operaţii având ca scop obţinerea acromatismului unui sistem optic. [< acromatiza].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROMELALGÍE s.f. (Med.) Acces de durere în degetele de la mâini şi de la picioare. [Gen. -iei. / < fr. acromélalgie, cf. gr. akron – extremitate, melos – membru, algos – durere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROPOSTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamaţie a prepuţului. [< fr. acroposthite, cf. gr. akroposthia – prepuţ].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROCHEILÍE s.f. Afecţiune constând din hipertrofia buzelor. [Pron. -che-i-li-e, gen. -iei. / < fr. macrochéilie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROCHEIRÍE s.f. Dezvoltare excesivă a mâinilor. [Pron. -che-i-ri-e, gen. -iei. / < fr. macrochéirie, cf. gr. makros – mare, cheir – mână].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROCITÓZĂ s.f. (Med.) Prezenţa macrocitelor în sânge. [< fr. macrocytose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROESTEZÍE s.f. (Med.) Alterare a simţului tactil prin care obiectele sunt percepute mai mari decât în realitate. [Pron. -cro-es-, gen. -iei. / cf. it. macroestesia < gr. makros – mare, aisthesis – sensibilitate].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROPROTÁLE s.n.pl. Protale femeieşti. [Sg. macroprotal. / < macro + protal].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACRORADICÁL s.n. (Chim.) Radical cu catenă lungă care se formează în procesul polimerizării prin radicali. [< fr. macroradical].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

METACROMAZÍE s.f. Însuşirea de a se colora diferit faţă de colorantul utilizat sau faţă de ţesuturile din jur; metacromatism. [Gen. -iei. / < fr. métachromasie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROCIANÓZĂ s.f. (Med.) Coloraţie violacee a extremităţilor membrelor, datorită unei tulburări a circulaţiei sângelui. [< fr. acrocyanose, cf. gr. akron – extremitate, kyanos – albastru].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROMATOPSÍE s.f. (Med.) Incapacitatea de a distinge culorile. [Gen. -iei. / < fr. achromatopsie, cf. gr. a – fără, chroma – culoare, opsis – văz].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROSTEALGÍE s. f. senzaţie dureroasă la oasele extremităţilor. (< fr. acrostéalgie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROSINDÉZĂ s. f. împerechere incompletă a doi cromozomi, legaţi numai la un capăt, în timpul meiozei. (< fr. acrosyndèse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROPOSTÍTĂ s. f. inflamaţie a prepuţului. (< fr. acroposthite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMIOTONÍE s. f. contracţie involuntară la una din extremităţi. (< fr. acromiotonie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMOCÉNTRU s. n. corpuscul cromozomic lipsit de cromatină. (< fr. achromocentre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRONEVRÓZĂ s. f. nevroză prin tulburări la extremităţi. (< fr. acronévrose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMIONÍTĂ s. f. osteomielită la (în) acromion. (< fr. acromionite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMELALGÍE s. f. afecţiune prin dureri paroxistice ale extremităţilor. (< fr. acromélalgie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMATOPSÍE s. f. tulburare de vedere, incapacitatea de a distinge culorile; acromazie (2). (< fr. achromatopsie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMATÓPSIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de acromatopsie; acromatop. (< fr. achromatopsique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMASTÍTĂ s. f. inflamaţie a mamelonului. (< fr. acromastite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROCIANÓZĂ s. f. coloraţie violacee a extremităţilor membrelor, datorată unei tulburări a circulaţiei sângelui. (< fr. acrocyanose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROCHINEZÍE s. f. mobilitate deosebită, ca amploare şi rapiditate a extremităţilor. (< fr. acrokinésie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROFILMÁRE s.f. Filmare a unor obiecte sau fiinţe de dimensiuni mici pentru a obţine o imagine mărită. [Cf. macrofotografie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROCEFALÍE s.f. Anomalie constând din a avea capul anormal de mare. [Gen. -iei. / < fr. macrocéphalie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

METACROMÁTIC, -Ă adj. Care prezintă metacromazie. [< fr. métachromatique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

!acromatopsíe (a-cro-ma-top-/-mat-op-) s. f., art. acromatopsía, g.-d. acromatopsíi, art. acromatopsíei

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

SACROSCIÁTIC, -Ă adj. (despre două ligamente ale bazinului) între sacrum şi osul iliac. (< fr. sacro-sciatique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

macromicétă (ma-cro-) s. f., g.-d. art macromicétei; pl. macromicéte

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

METACROMATÍSM s. n. 1. schimbare de culoare a blănii unor animale, a penajului etc., datorită unor influenţe diverse. 2. proprietate a unor elemente histologice de a reacţiona diferit la coloranţi. (< fr. métachromatisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROSPORÁNGE s. m. 1. sporange în care se dezvoltă macrosporii. 2. ovul la gimnosperme şi angiosperme. (< fr. macrosporange)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROPROCESÓR s. n. (inform.) program destinat transformării unui text într-un alt text prin macroprelucrare. (< engl. macroprocessor)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROPLEUSTÓN s. n. pleuston din plante superioare care plutesc liber în ape. (< fr. macropleuston)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROPLANCTÓN s. n. plancton cu organisme vizibile cu ochiul liber. (< fr. macroplancton)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROECONOMÍE s. f. ramură care studiază relaţiile economice la nivelul ansamblului economiei naţionale. (< fr. macroéconomie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACRODACTILÍE s. f. dezvoltare exagerată a degetelor. (< fr. macrodactylie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROASAMBLÓR s. n. (inform.) asamblor cu facilităţi de macroprelucrare, capabil să efectueze translatarea unui program scris într-un macrolimbaj de asamblare. (< engl. macroassembler)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROECONÓMIC, -Ă, macroeconomici, -ce, adj. Care se referă la macroeconomie. [Pr.: -cro-e-] – Macro1 + economic.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROECONOMÍE s.f. Economia, relaţiile economice la nivelul ramurilor şi al ansamblului economiei naţionale. [Pr.: -cro-e-] – Macro1 + economie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROSPORÁNGE, macrosporangi, s.m. (Bot.) Sporange în care se formează macrosporii. – Din fr. macrosporange.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TETRACROMÁTIC, -Ă, tetracromatici, -ce, adj. În patru culori. – Din engl. tetrachromatic.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONTRACROŞÉT s. n. element rigid al unei proteze dentare parţial mobile, opus braţului mobil al unui croşet. (< contra1- + croşet)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acropatologíe s. f., art. acropatología, g.-d. art. acropatologíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macroasamblór s. n., pl. macroasambloáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrobiótică s. f. (sil. -cro-bi-o-), g.-d. art. macrobióticii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macroeconómic adj. m. (sil. -cro-) economic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macroeconomíe s. f. (sil. -cro-), art. macroeconomía, g.-d. macroeconomíi, art. macroeconomíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macroprocesór s. n., pl. macroprocesoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrosporánge s. m., pl. macrosporángi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tetracromátic adj. m., pl. tetracromátici; f. sg. tetracromátică, pl. tetracromátice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROBIÓTICĂ s.f. – V. macrobiotic (1) [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

MACROSPORÁNGE m. Sporange în care se dezvoltă macrosporii. /<fr. macrosporange

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROECONÓMI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de macroeconomie. /macro- + economic

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROECONOMÍE f. Economia la nivelul ramurilor şi al ansamblurilor economiei naţionale. /macro- + economie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROBIÓTICĂ f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul problemelor longevităţii. /<germ. Makrobiotik, fr. macrobiotique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

aeroacrofobíe s.f. teamă patologică de spaţii largi şi înalte. (< aero- + acrofobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACRODACTILÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare excesivă a degetelor. [Gen. -iei. / < fr. macrodactylie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

METACROMATÍSM s.n. Metacromazie. [< fr. métachromatisme, cf. gr. meta – după, chroma – culoare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SACROCOXALGÍE s.f. Artrită cronică a simfizei sacroiliace. [< fr. sacro-coxalgie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROSTEOLÍZĂ s. f. osteoliză în extremităţi. (< fr. acro-ostéolyse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROSINCARPÍE s. f. concreştere a fructului prin vârfurile lui. (< fr. acrosyncarpie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROSCLERÓZĂ s. f. sclerodactilie progresivă. (< fr. acrosclérose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROPATOLOGÍE s. f. studiu al maladiilor extremităţilor membrelor. (< fr. acropathologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMOTRICHÍE s. f. decolorare congenitală a părului. (< engl. achromotrichia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROERITRÓZĂ s. f. (med.) coloraţie în roşu a extremităţilor. (< fr. acro-érythrose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRODISTROFÍE s. f. tulburare de nutriţie a extremităţilor corpului. (< fr. acrodystrophie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROBLASTÉZĂ s. f. ieşire a tubului germinativ prin vârful sporului, la licheni. (< fr. acroblastèse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROANESTEZÍE s. f. diminuare a sensibilităţii (la durere) la nivelul extremităţilor membrelor. (< engl. acroanesthesia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROBIÓTICĂ s.f. Ştiinţă care studiază problemele longevităţii. [Pron. -bi-o-, gen. -cii. / < fr. macrobiotique, cf. germ. Makrobiotik].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROECONÓMIC, -Ă adj. Referitor la macroeconomie. [Pron. -cro-e-. / cf. fr. macroéconomique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROECONOMÍE s.f. Ramură a ştiinţei economiei care studiază relaţiile economice la nivelul ansamblului economiei naţionale. [Pron. -cro-e-, gen. -iei. / cf. fr. macroéconomie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROSPORÁNGE s.m. Sporange în care se dezvoltă macrosporii. [< fr. macrosporange].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SACROCOXALGÍE s. f. artrită cronică a simfizei sacroiliace. (< fr. sacro-coxalgie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TETRACROMÁTIC, -Ă adj. în patru culori. (< engl. tetrachromatic)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROPARESTEZÍE s.f. Tulburare de sensibilitate manifestată la extremităţile corpului. – Din fr. acroparesthésie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROTERMOFÍTE s. f. pl. plante tropicale. (< lat. macrothermophytae)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROMOLECÚLĂ s. f. moleculă de dimensiuni mari, cu un foarte mare număr de atomi. (< fr. macromolécule)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROMOLECULÁR, -Ă adj. alcătuit din macromolecule. (< fr. macromoléculaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROGAMETOFÍT s. m. gametofit femel. (< fr. macrogamétophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROGAMETOCÍT s. m. celulă generatoare a macrogametului. (< fr. macrogamétocyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROGAMETÁNGE s. m. organ în care se formează macrogameţii. (< fr. macrogamétange)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROEVOLÚŢIE s. f. (biol.) totalitatea fenomenelor care au dus la apariţia speciilor. (< fr. macroévolution)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROETNOLOGÍE s. f. studiu etnologic al unităţilor sociale mari, ca entităţi creatoare, consumatoare şi de difuzare a civilizaţiei şi culturii. (< macro- + etnologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROCRISTALÍN, -Ă adj. (despre roci, minerale) alcătuit din cristale vizibile cu ochiul liber. (< fr. macrocristallin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROCRISTALÍN, -Ă macrocristalini, -e adj. (Chim., geol.; despre substanţe minerale) Care se prezintă în cristale mari. – Din fr. macrocristallin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROMOLECULÁR, -Ă, macromoleculari, -e, adj. Care este alcătuit din macromolecule. – Din fr. macromoléculaire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROMOLECÚLĂ, macromolecule, s.f. Moleculă compusă dintr-un număr mare de atomi. – Din fr. macromolécule, rus. makromolekula.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acroparestezíe s. f. (sil. -cro-; mf. -par-), art. acroparestezía, g.-d. acroparestezíi, art. acroparestezíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrocristalín adj. (sil. -cro-cris-) → cristalin

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macroetnologíe s. f., g.-d. art. macroetnologíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macroevolúţie s. f., g.-d. art. macroevolúţiei; pl. macroevolúţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macromoleculár adj. m. (sil. -cro-) molecular

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macromolecúlă s. f. (sil. -cro-) moleculă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROMOLECÚL//Ă ~e f. Moleculă alcătuită dintr-un număr foarte mare de atomi. /<fr. macromolécule, rus. makromolekula

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROMOLECULÁR ~ă (~i, ~e) Care constă din macromolecule. /<fr. macromoléculaire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACRODERMATÍTĂ s.f. (Med.) Dermatită localizată la extremităţi. [< fr. acrodermatite, cf. gr. akron – extremitate, derma – piele].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROENCEFALÍE s.f. Megalencefalie. [Gen. -iei. / < fr. macroencéphalie, cf. gr. makros – mare, enkephalos – creier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROPARESTEZÍE s.f. (Med.) Tulburare manifestată prin amorţeli în vârful degetelor. [Gen. -iei. / < fr. acroparesthésie, cf. gr. akron – extremitate, para – la, aisthesis – simţire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROPARESTEZÍE s. f. tulburare a sensibilităţii cu amorţire în extremităţile membrelor. (< fr. acroparesthésie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRODERMATÍTĂ s. f. dermatită localizată la extremităţi. (< fr. acrodermatite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROMOLECÚLĂ s.f. Moleculă cu un foarte mare număr de atomi. [Cf. fr. macromolécule, rus. makromolekula].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROCRISTALÍN, -Ă adj. Format din cristale vizibile cu ochiul liber. [< fr. macrocristallin, cf. gr. makros – mare, krystallos – ac de gheaţă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROMOLECULÁR, -Ă adj. (Despre substanţe) Alcătuit din macromolecule. [Cf. fr. macromoléculaire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROSTRUCTÚRĂ s. f. 1. structură a unui corp (metal, aliaj etc.) vizibilă cu ochiul liber sau cu lupa. ♢ structură a solului predominant din macroagregate. 2. ~ socială = totalitatea relaţiilor, reţelelor şi instituţiilor la nivelul întregii societăţi. (< fr. macrostructure)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROSPOROFÍLĂ s. f. frunză pe care se dezvoltă macrosporangii. (< fr. macrosporophylle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROPRELUCRÁRE s. f. (inform.) proces de înlocuire a liniilor unui text prin alt text, generat în urma expansiunii unor macrodefiniţii. (după engl. macroprocessing)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROGLOBULÍNĂ s. f. componentă a complexului proteinelor sferice, cu o greutate moleculară foarte mare. (< fr. macroglobuline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROFOTOGRAFÍE s. f. fotografiere a obiectelor mici, care dă o imagine mai mare decât în realitate. (< fr. macrophotographie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROFANEROFÍTE s. f. pl. specii de fanerofite arborescente uriaşe: bradul, plopul, stejarul etc. (< macro- + fanerofite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACRODEFINÍŢIE s. f. (inform.) porţiune de program care descrie structura textului de substituit în cursul unui proces de macroprelucrare. (< engl. macrodefinition)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROFOTOGRAFÍE, macrofotografii, s.f. Fotografie făcută cu aparatură specială pentru obţinerea unor imagini statice mult mărite ale unor obiecte (extrem de) mici, a căror observare cu ochiul liber este greu de făcut sau imposibilă. – Din fr. macrophotographie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROSTRUCTÚRĂ, macrostructuri, s.f. Structura unui metal sau a unui aliaj, aşa cum apare la examinarea cu ochiul liber sau cu o lupă. ♢ (În sintagma) Macrostructură socială = totalitatea relaţiilor şi instituţiilor dintr-o societate. – Din fr. macrostructure.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

macrodefiníţie s. f., pl. macrodefiníţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrofotografíe s. f., g.-d. art. macrofotografíei; pl. macrofotografíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macroprelucráre s. f., pl. macroprelucrări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrostructúră s. f. (sil. -cro-; mf. -struc-), pl. macrostructúri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sacrosanctitáte s. f., g.-d. art. sacrosanctităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROSTRUCTÚR//Ă ~i f. 1) Structură a unui corp văzută cu ochiul liber sau cu lupa. 2): ~ socială totalitate a relaţiilor, reţelelor şi a instituţiilor dintr-o societate. /<fr. macrostructure

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROSPOROFÍLĂ s.f. Frunză pe care se dezvoltă macrosporangii. [< fr. macrosporophylle, cf. fr. macrospore, gr. phyllon – frunză].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROFOTOGRAFÍE s.f. Fotografiere a obiectelor mici care dă o imagine mai mare decât în realitate. ♦ Tehnica obţinerii acestor fotografii. [Gen. -iei. / < fr. macrophotographie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROSTRUCTÚRĂ s.f. 1. Structura unui metal, a unui aliaj etc. vizibilă cu ochiul liber sau cu lupa. 2. (În sociologie) Relaţiile sociale la nivelul societăţii globale. [< fr. macrostructure].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROFAGOCITÓZĂ s. f. resorbţie a resturilor celulare (pigmenţi sangvini, globule) de către macrofage. (< fr. macrophagocytose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HEMIACROMATOPSÍE s. f. hemianopsie pentru culori. (< fr. hémiachromatopsie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRACRONOMÉTRU s. n. (sport) cursă ~ = cursă care se cronometrează pentru fiecare concurent în parte. (după fr. /course/ contre la montre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

contracronométru s. n., pl. contracronométre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROSPOROGENÉZĂ s. f. proces de formare şi dezvoltare a macrosporilor. (< fr. macrosporogenèse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROMETEOROLOGÍE s. f. studiu al proceselor şi fenomenelor meteorologice la scară planetară, a unor regiuni foarte întinse. (< fr. macrométéorologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROGLOBULINEMÍE s. f. prezenţa în exces a macroglobulinelor în plasma sangvină. (< fr. macroglobulinémie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROTROFONEVRÓZĂ s. f. tulburare nevrotică a troficităţii extremităţilor. (< fr. acrotrophonévrose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROMIOCLAVICULÁR, -Ă adj. (despre o articulaţie şi ligamentul ei) care leagă acromionul cu clavicula. (< fr. acromio-claviculaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROINSTRUCŢIÚNE s. f. (inform.) grup de instrucţiune (2) desemnat simbolic printr-un singur cod. (< fr. macro-instruction)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

macroinstrucţiúne s. f., pl. macroinstrucţiúni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROINSTRUCŢIÚNE s.f. (Cib.) Grup de instrucţiuni (2) [în DN] desemnat simbolic printr-un singur cod. [Pron. -ţi-u-. / cf. fr. macro-instruction].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX