ină

ină

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

-ÍNĂ suf. 1. „diminutival”. 2. „produs fabricat”. (< fr. -ine, cf. lat. -ina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ínă, ine, s.f. (înv.) Fibră.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

MÍNĂ² s. f. expresie a feţei; fizionomie. (< fr. mine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MÍNĂ³ s. f. veche monedă grecească de aur sau de argint, valorând o sută de drahme. (< fr. mine, lat. mina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MÍNĂ¹ s. f. 1. loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. 2. galerie săpată în frunzele sau în scoarţa unei plante de către insecte. 3. (fig.) mare bogăţie (ascunsă). 4. cilindru subţire de granit etc. din interiorul creioanelor sau pixurilor. 5. mijloc de luptă alcătuit dintr-o încărcătură de exploziv şi un dispozitiv de aprindere, care explodează prin lovire sau la comandă. (< fr. mine, germ. Mine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MÍNĂ¹, mine, s.f. 1. Loc subteran cu zăcăminte de substanţe minerale utile; complex de lucrări, de instalaţii în subteran şi la suprafaţă, destinate exploatării, cu ajutorul puţurilor şi galeriilor, a unui zăcământ de substanţe minerale utile; subteran, baie². ♦ Fig. Izvor nesecat (de bogăţie). 2. Armă explozivă care se aşază pe pământ sau în pământ, în apă etc. şi care explodează la atingere sau la comandă. 3. Bucată subţire cilindrică sau prismatică de grafit sau din alt material, folosită la confecţionarea creioanelor. – Din fr. mine, germ. Mine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MÍNĂ², mine, s.f. Expresie a feţei; fizionomie, chip, înfăţişare. ♢ Expr. A avea (o) mină bună (sau rea) = a arăta bine (sau rău), a părea sănătos (sau bolnav). – Din fr. mine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MÍNĂ³, mine, s.f. Veche monedă grecească de aur sau de argint, a cărei valoare era egală cu o sută de drahme. – Din fr. mine, lat. mina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VÍNĂ, vini, s.f. Faptă care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun; greşeală, vinovăţie; păcat; culpă. ♢ Loc. adj. De vină = vinovat, responsabil. Fără vină = nevinovat; (rar, despre lucruri, manifestări) ireproşabil, perfect. ♢ Loc. conj. Din vina... = în urma greşelii înfăptuite de...; din cauza, din pricina... ♢ Expr. (Pop.) Bată-l vina! exprimă o mustrare cu o nuanţă de simpatie. A da (sau a arunca, a pune) vina pe cineva (sau pe ceva) sau asupra cuiva ori (reg.) a băga (cuiva) vină = a învinovăţi, a învinui (pe cineva sau ceva). A face cuiva o vină din (sau pentru) ceva = a considera drept greşeală o faptă a cuiva. A cădea în vină = a se face vinovat de ceva. ♦ Spec. Faptă pedepsită de lege; infracţiune; delict; crimă. – Din sl. vina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÓINĂ s.f. Joc sportiv care se dispută între două echipe compuse din câte 11 jucători fiecare, o echipă aflându-se „la bătaie”, pe linia de aşteptare, şi cealaltă „la prindere”, în câmpul de joc, tehnica constând în lovirea unei mingi cu un baston de lemn de către fiecare jucător, pentru a o trimite în terenul adversarului. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÍNĂ, cine, s.f. Masă de seară; mâncare pregătită pentru această masă – Lat. cena.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TÍNĂ s.f. (Reg.) Noroi. ♦ Pământ, lut. – Din sl. tina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RÍNĂ, rine, s.f. Jgheab prin care metalele şi aliajele topite se scurg din cuptoare în oalele de turnare sau de transport. – Din germ. Rinne.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DÍNĂ, dine, s.f. (Fiz.) Unitate de măsură a forţei, egală cu forţa care imprimă unui corp cu masa de un gram acceleraţia de un centimetru pe secundă la pătrat. – Din fr. dyne.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Vină ≠ inocenţă

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ÚINĂ s. v. lele, leliţă, mătuşă, tanti, ţaţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TÍNĂ s. v. argilă, clisă, humă, jeg, lut, mâl, mocirlă, murdărie, nămol, necurăţenie, noroi, pământ.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

-DÍNĂ² elem. dinam²(o)-.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DÍNĂ¹ s. f. unitate de măsură pentru forţă egală cu forţa imprimată de acceleraţia de 1 cm/sec² asupra unui punct material cu masa de un gram. (< fr. dyne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MÍNĂ s. v. fizionomie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MÍNĂ s. 1. ocnă, subteran, (înv. şi reg.) baie, (înv.) madem, minieră. (Au intrat în ~.) 2. (înv. şi reg.) rudărie, (prin Ban.) caună. (~ de aur.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VÍNĂ s. 1. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, păcat, vinovăţie, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. şi reg.) teahnă, (reg.) greş, (Olt., Munt. şi Mold.) ponos, (înv.) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceală. (~ lui e de gravitate minoră.) 2. v. reproş. 3. v. infracţiune. 4. v. delict.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

cínă s. f., g.-d. art. cínei; pl. cíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dínă s. f., g.-d. art. dínei; pl. díne; simb. dyn

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fínă s. f., g.-d. art. fínei; pl. fíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mínă (loc subteran, fizionomie, monedă grecească) s. f., g.-d. art. mínei; pl. míne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

óină s. f. (sil. oi-), g.-d. art. óinei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rínă s. f., g.-d. art. rínei; pl. ríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tínă s. f., g.-d. art. tínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vínă s. f., g.-d. art. vínii; pl. vini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MÍN//Ă³ ~e f. (în antichitatea greacă) Greutate sau monedă egală cu o sută de drahme. /<fr. mine, lat. mina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MÍN//Ă² ~e f. Expresie specifică a feţei, care denotă o anumită stare de spirit sau o anumită atitudine. /<fr. mine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MÍN//Ă¹ ~e f. 1) Subteran de unde se exploatează zăcăminte minerale. 2) Ansamblu de lucrări şi de instalaţii ce ţin de extragerea zăcămintelor minerale. 3) Parte centrală de grafit sau de alt material a unui creion. 4) fig. Sursă inepuizabilă (de bogăţie). 5) Armă explozivă al cărei dispozitiv poate exploda în pământ sau în apă. Câmp de ~e. [G.-D. minei] /<fr. mine, germ. Mine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DÍN//Ă ~e f. fiz. Unitate de măsură a forţei egală cu forţa care imprimă unui corp cu masa de un gram o acceleraţie de un centimetru pe secundă la patrat. /<fr. dyne

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CÍN//Ă ~e f. 1) Masă luată seara. 2) Mâncare pregătită pentru masa de seară. 3) Timp când se serveşte masa de seară. [G.-D. cinei] /<lat. cena

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ÓINĂ f. (în unele ţări) Joc sportiv între două echipe a câte unsprezece jucători, scopul celor de „la bătaie” fiind de a trimite mingea cât mai departe în teren (lovind-o cu un băţ), pentru a-l putea parcurge şi a se întoarce la linia de aşteptare, fără a fi atinşi cu mingea de cei de „la prindere”. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TÍNĂ f. pop. 1) Pământ muiat de apa ploilor sau a zăpezilor topite; noroi; glod. 2) Loc cu asemenea pământ. 3) fig. Mediu nesănătos, care contribuie la degradarea personalităţii. 4) fig. Faptă sau vorbă nedemnă; murdărie. [G.-D. tinei] /<sl. tina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VÍN//Ă ~i f. 1) Încălcare a unei legi sau norme morale. ♢ De ~ vinovat. Fără ~ nevinovat. Din ~a cuiva (sau a ceva) din cauza cuiva (sau a ceva). Bată-l ~a! se spune celui pe care îl dojeneşti cu o nuanţă de simpatie. A-şi ispăşi ~a a-şi ispăşi greşeala. 2) Faptă care prezintă pericol social; infracţiune. 3) Stare a celui vinovat de ceva; vinovăţie; culpabilitate. [G.-D. vinii] /<sl. vina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

bínă s.f. (reg.) estradă, scenă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

DÍNĂ s.f. Unitate de măsură pentru forţă, egală cu forţa imprimată de acceleraţia de 1 cm pe secundă a unui punct material cu masa de un gram. [< fr. dyne, cf. gr. dynamis – forţă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

hínă, híne, s.f. (reg.) partea dindărăt a plutei.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

MÍNĂ¹ s.f. 1. Loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. ♦ Ansamblul lucrărilor subterane care permite exploatarea unor zăcăminte. ♦ (Fig.) Mare bogăţie (ascunsă). 2. Cilindru subţire de grafit etc. din interiorul creioanelor. 3. Armă alcătuită dintr-o încărcătură de exploziv şi un dispozitiv de aprindere, care explodează prin lovire sau la comandă. [< fr. mine, it. mina, germ. Mine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MÍNĂ² s.f. Înfăţişare; expresie a feţei; fizionomie. [< fr. mine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MÍNĂ³ s.f. (La vechii greci) Monedă valorând o sută de drahme. [< fr. mine, lat. mina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cínă (cíne), s.f. – Masă de seară. – Mr., megl. ţină, istr. cirę. Lat. cēna (Puşcariu 362; Candrea-Dens., 341; REW 1806; DAR); cf. it., prov., sp. cena, port. cea. – Der. cinioară, s.f. (ceasul cinei), cf. prînzişor; cuvînt pe care Drăganu, Dacor., III, 693-5 şi DAR îl consideră reprezentant al lat. cinae hora, dar care este un dim. cu suf. -oară, cf. Graur, BL, III, 19.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

PÍNĂ s. f. element de coronament la monumentele funerare, în formă de con de pin, sculptat în piatră. (< lat. pina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

mínă (míne), s.f. – Sursă, filon, zăcămînt. Fr. mine. Este omonim cu mină, s.f. (aparenţă, aspect, prezenţă, faţă), din fr. mine. – Der. miner, s.m., din fr. mineur; mina, vb., din fr. miner.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

oínă (-ne), s.f. – Un anumit joc cu minge între două grupări de băieţi. – Var. (Mold.) hoină. Cuman. oyn, tc. oyun „joc” (Bogrea, Dacor., I, 289); legătură cu rus. vojna „război” (Tiktin) e mai puţin probabilă. – Der. hoinar, adj. (uliţarnic, haimana); hoinări, vb. (a vagabonda, a umbla hoinar); hoinăreală, s.f. (vagabondaj, haimanalîc). – Der. lui hoinar din ngr. ỏϰνιάριος (Loewe 15) nu e posibilă.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ÁFINĂ, afine, s.f. Fructul comestibil al afinului¹, o bacă în formă de bobiţă neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrişor. – Forma feminină a lui afin¹.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AMÍNĂ, amine, s.f. Compus organic derivat al amoniacului. – Din fr. amine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DÓINĂ, doine, s.f. Poezie lirică specifică folclorului românesc, care exprimă un sentiment de dor, de jale, de revoltă, de dragoste etc., fiind însoţită, de obicei, de o melodie adecvată; specie muzicală a creaţiei folclorice româneşti, având caracteristicile de mai sus. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HÁINĂ, haine, s.f. 1. (La pl.) Termen generic pentru obiectele de îmbrăcăminte (în special) bărbăteşti. ♢ Un rând de haine = un costum bărbătesc complet, alcătuit din pantaloni, sacou (şi vestă). ♦ (La sg.) Îmbrăcăminte bărbătească pentru partea de sus a corpului; sacou. ♦ Veşmânt lung şi larg care acoperă tot trupul. ♦ Palton. ♢ Expr. A(-şi) da şi haina de pe el = a face sau a fi dispus să facă orice sacrificiu (pentru a obţine ceea ce doreşte). 2. (Biol.; în sintagma) Haină de nuntă = înfăţişare deosebită pe care o capătă masculii unor peşti, batracieni sau păsări în perioada împerecherii. – Din bg. halina, scr. háljina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

URÍNĂ, urine, s.f. Lichid secretat de rinichi, depozitat în vezica urinară şi eliminat din organism prin uretru. – Din fr. urine, lat. urina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

UZÍNĂ, uzine, s.f. 1. Întreprindere industrială de mari proporţii în care se produc utilaje, semifabricate sau materii prime pentru alte industrii. 2. Instalaţie producătoare de energie electrică, termică sau de alimentare cu apă a unei aşezări, a unei zone, a unei locuinţe. (În sintagma) Uzina verde = natura, vegetaţia privite ca sursă de energie şi hrană. – Din fr. usine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZEÍNĂ, zeine, s.f. Proteină care se extrage din boabele de porumb. – Din fr. zéine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RUÍNĂ, ruine, s.f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a rămas dintr-o construcţie veche, dărâmată; dărâmătură. ♢ Loc. adj. În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat. ♦ Fig. Rămăşiţă a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. Fig. Pierderea averii sau a sănătăţii; distrugere; dezastru. ♦ Persoană distrusă din punct de vedere fizic şi moral ca urmare a unei sănătăţi precare sau unor necazuri. – Din fr. ruine, lat. ruina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞÍNĂ, şine, s.f. 1. Fiecare dintre barele de oţel laminate după un anumit profil şi folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roţi (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalaţie tehnică. ♦ P. ext. Cale ferată. 2. Cerc de oţel care se montează pe roţile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzură. ♦ Bandă de metal care se fixează pe unele obiecte de lemn (uşi, lăzi, butoaie etc.) pentru a le mări rezistenţa la uzură. – Din pol. szyna, germ. Schiene.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÓCINĂ, ocini, s.f. (Înv. şi pop.) Bucată de pământ moştenită; moştenire, proprietate. – Din sl. otĩcina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ODÍNĂ, (3) odine, s.f. (Reg.) V. odihnă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TÁINĂ, taine, s.f. 1. Ceea ce este neînţeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească; mister. ♦ Minune, miracol; poveste minunată. 2. Secret. ♢ Loc. adj. si adv. (Înv.) De taină = intim, particular. (În religia creştină) Cina cea de taină = masa luată de Hristos cu apostolii săi, în seara dinaintea răstignirii. (Expr.) A sta de taină = a întreţine o conversaţie cu caracter intim. ♢ Loc. adv. În taină = pe ascuns, secret; discret. 3. Fig. Loc ascuns, tăinuit; ascunzătoare, tainiţă. 4. (Bis.; în sintagma) Sfintele taine sau cele şapte taine = cele şapte ritualuri sau acte de cult din religia creştină (botezul, căsătoria, spovedania, mirul, împărtăşania, hirotonia şi maslul), prin care credincioşii consideră că li se transmite harul divin. – Din sl. tajna.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MÓINĂ, moine, s.f. 1. Timp mai călduros şi umed, care urmează iarna după o perioadă de îngheţ; p. gener. timp umed şi ceţos; moloşag. 2. Teren agricol lăsat necultivat unul sau mai mulţi ani (pentru a-şi spori proprietăţile productive). ♦ (Pop.) Ogor. – Cf. m o a l e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CLÍNĂ, cline, s.f. (Pop.) Suprafaţă sau coastă înclinată; pantă. – Din it. china (după înclina).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EXÍNĂ, exine, s.f. (Bot.) Membrană protectoare externă a grăuntelui de polen. – Din fr. exine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TEÍNĂ s.f. Alcaloid cristalizat, strălucitor, cu gust amărui, asemănător cu cafeina, extras din frunzele de ceai, întrebuinţat în medicină ca excitant al nervilor şi al inimii sau pentru efectele sale diuretice. – Din fr. théine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SPÍNĂ, spine, s.f. (Med.) Proeminenţă ascuţită a unui os. ♢ Spina bifida = malformaţie congenitală a coloanei vertebrale caracterizată prin lipsa de sudură a arcurilor vertebrale, situată de obicei în regiunea lombară şi sacrală. – Din lat., fr. spina bifida.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÚINĂ s.f. v. cuhnie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GHÍNĂ s. f. ghinion. (< fr. guigne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

UZÍNĂ s. fabrică, (reg.) maşină, (germanism, în Ban.) vere, (înv.) cherhana. (~ de produse feroase, de medicamente.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

URÍNĂ s. 1. (pop.) pişat, (fam.) pipi, (fam., în limbajul copiilor) pipiloancă, pipiloi. 2. ud. (Băşica ~ei.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TÁINĂ s. v. ascunzătoare, ascunziş, cotlon, minune, miracol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TÁINĂ s. 1. v. mister. 2. v. secret. 3. secret, (înv. şi pop.) meşteşug. (Nu i-a putut smulge ~.) 4. (BIS.) mister. (~ spovedaniei.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞÍNĂ s. v. bară, cale ferată, drum-de-fier, lingou, linie ferată.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞÍNĂ s. 1. (reg.) raf, şing, şteangără. (~ la unele căi de rulare.) 2. cerc, (reg.) şing, (Transilv., Ban. şi Mold.) raf. (~ la roata unei căruţe.) 3. (reg.) şparing. (Sanie cu ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SUÍNĂ s. v. porcină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RUÍNĂ s. dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbuşitură, surpătură, (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipitură, surpare. (O ~ de casă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EXÍNĂ s. f. membrană protectoare externă a grăuntelui de polen, a sporilor. (< fr. exine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RÁINĂ s. v. cratiţă, tigaie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ELÍNĂ s. f. elem. elen.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ÓCINĂ s. v. moşie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MÓINĂ s. (MET.) (reg.) moişte, moişteală, moiştină, moleşniţă, moloşag. (Vreme urâtă, cu ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MÓINĂ s. v. grindel, molan, ogor, pârloagă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

JÓINĂ s. v. mărăraş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

IZÍNĂ s. v. jeg, murdărie, necurăţenie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

HÁINĂ s. 1. îmbrăcăminte, strai, veşmânt, (pop. şi fam.) buleandră, ţoală, (reg.) rufă, (Transilv. şi Maram.) halub, (depr.) hanţă. (Ia-ţi o ~ pe tine.) 2. (la pl.) v. costum. 3. v. sacou. 4. v. palton. (Poartă o ~ de blană.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DÓINĂ s. (prin Transilv. şi Maram.) horă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CÚINĂ s. v. bucătărie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CLÍNĂ s. v. pantă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CLÍNĂ s. f. 1. suprafaţă de teren cu înclinaţie domoală. 2. (biol.) modificare gradată şi continuă a frecvenţei genotipurilor ori fenotipurilor într-o populaţie în funcţie de schimbarea condiţiilor de mediu. (< it. clina, lat. clino)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ASÍNĂ s. v. măgăriţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ARÍNĂ s. v. nisip, plajă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

áfină (fruct) s. f., g.-d. art. áfinei; pl. áfine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

afínă (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

amínă s. f., g.-d. art. amínei; pl. amíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

arínă s. f., pl. aríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

clínă (pantă) s. f., g.-d. art. clínei; pl. clíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dóină s. f. (sil. doi-), g.-d. art. dóinei; pl. dóine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

elínă (limba) adj. f., s. f., pl. elíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

exínă s. f., pl. exíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

háină s. f., g.-d. art. háinei; pl. háine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

móină s. f. (sil. moi-), g.-d. art. móinei; (terenuri) pl. móine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ócină s. f., g.-d. art. ócinii; pl. ócini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ruínă s. f., g.-d. art. ruínei; pl. ruíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

séină s. f., pl. séine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

spínă s. f., pl. spíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

suínă s. f., pl. suíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şínă s. f., g.-d. art. şínei; pl. şíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

táină s. f., g.-d. art. táinei, pl. táine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

teínă s. f., g.-d. art. teínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

urínă s. f., g.-d. art. urínei; (cantităţi) pl. uríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

uzínă s. f., g.-d. art. uzínei; pl. uzíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

zeínă s. f., (sil. ze-i-), g.-d. art. zeínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

OVÍNĂ, ovine, s.f. – V. ovin (2) [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ÓCIN//Ă ~e f. înv. Pământ moştenit de cineva. /<sl. otiţina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MÓINĂ f. Vreme umedă şi relativ călduroasă, care se stabileşte iarna după perioada îngheţurilor; timp moale. 2) Teren argicol lăsat necultivat pentru a-i spori productivitatea. [G.-D. moinei; Sil. moi-] /cf. moale

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HÁIN//Ă ~e f. 1) Obiect de îmbrăcăminte; strai. ~ de iarnă. ♢ ~ nupţială (sau de nuntă) înfăţişare deosebită pe care o capătă masculii unor vertebrate în perioada împerecherii. 2) Piesă vestimentară bărbătească purtată peste cămaşă; veston. [G.-D. hainei] /<bulg. halina, sb. háljina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DÓIN//Ă ~e f. Cântec popular liric care exprimă diferite sentimente (de dor, jale, dragoste etc.). [Sil. doi-nă] /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AMÍN//Ă ~e f. 1) Substanţă cu proprietăţi de amoniac (care este folosită în industria coloranţilor, a maselor plastice etc.). 2) Combustibil folosit la avioanele cu reacţie. /<fr. amine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ÁFIN//Ă ~e f. Fructul afinului. [G. D. afinei] /Din afin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OVÍN//Ă ~e f. 1) la pl. Grup de animale rumegătoare de talie medie, cornute, având corpul acoperit cu lână (reprezentanţi: oaia, capra, muflonul etc.). 2) Animal din acest grup. /<fr. ovine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RUÍN//Ă ~e f. 1) Rămăşiţă de clădire dărâmată; dărâmătură. O ~ de casă. ♢ În ~ (sau ~e) ruinat; dărâmat. 2) fig. Pierdere a averii sau a sănătăţii. [G.-D. ruinei] /<lat. ruina, fr. ruine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞÍN//Ă ~e f. 1 ) Fiecare din cele două bare de oţel fixate pe traverse şi folosite drept cale de rulare pentru un vehicul (tren, tramvai, etc.). ~ cu şanţ. 2) Tijă pentru ghidarea unor piese mobile într-un sistem tehnic. 3) Cerc de oţel îmbrăcat pe roţile de lemn ale unui vehicul pentru a le proteja. ~ de căruţă. 4) Bandă metalică cu care se încinge pe la margini un obiect (ladă, uşă etc.) pentru a-i mări rezis-tenţa. [G.-D. şinei] /<germ. Schiene

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TÁIN//Ă ~e f. 1) Lucru necunoscut sau nepătruns încă de mintea omenească; mister; enigmă. 2) Fapt care nu trebuie divulgat; secret. ♢ În ~ pe ascuns; în secret. De ~ intim. Sfintele ~e (sau cele şapte ~e) cele şapte ritualuri bisericeşti (botezul, căsătoria, mirul, spovedania, împărtăşania, hirotonia şi maslul) ale bisericii ortodoxe. [G.-D. tainei] /<sl. tajna

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TEÍNĂ f. Substanţă organică sub formă de cristale, cu gust amărui, extrasă din ceai şi întrebuinţată, mai ales, în medicină. [G.-D. teinei] /<fr. théine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

URÍNĂ f. Lichid secretat de rinichi, acumulat în vezica urinară şi eliminat din organism prin uretră. /<fr. urine, lat. urina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

UZÍN//Ă ~e f. Întreprindere industrială de mari proporţii, care produce, în special, utilaje şi semifabricate. ~ de maşini agricole. ~ de frigidere. ♢ ~ (termo)electrică complex de instalaţii şi de construcţii pentru transformarea energiei termice în energie electrică. [G.-D. uzinei] /<fr. usine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ZEÍNĂ f. Proteină care se extrage din grăunţele de porumb. /<fr. zéine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AZÍNĂ s.f. (Chim.) Combinaţie chimică organică cu inele de şase atomi diferiţi, printre care cel puţin unul de azot. [< fr. azine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OJÍNĂ, ojíne, s.f. (Trans. centr.) Pauză de masă foarte scurtă după-amiaza, la munca câmpului. (din magh. (reg. şi lit.) ozsonna < sl.) [etim. Magy. Ért. Sz.]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

UJÍNĂ, ujíne, s.f. (Banat) Gustare servită la ora zece înainte de masă. (din magh. uzsonna < sl.; cf. ojină) [etim. Magy. Ért. Sz.]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

haină bărbătească, lungă, confec ionată din postav esut în casă, purtată în iernile aspre

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

GHÍNĂ s.f. (Rar) Ghinion. [< fr. guigne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RUÍNĂ s.f. 1. Dărăpănare, năruire; dărâmătură. 2. (Fig.) Pierdere a averii, a situaţiei politice sau economice; sărăcire; istovire; distrugere. [Pl. -ne, -nuri. / cf. lat. ruina, fr. ruine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ZEÍNĂ s.f. Proteină care se găseşte în boabele de porumb. [Pron. ze-i-. / < fr. zéine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AMÍNĂ s. f. compus organic din amoniac, prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali organici. (< fr. amine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMÍNĂ s.f. 1. Substanţă cu proprietăţile amoniacului, care face parte dintr-un grup de baze azotate. 2. Combustibil folosit la avioanele reactoare. [< fr. amine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

anínă s.f. (pop.) amentul aninului cu care ţărăncile vopsesc lânurile

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

CLÍNĂ s.f. (Rar) Povârniş, urcuş, teren înclinat. [< it. clina, lat. clino].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

chínă, chíne, s.f. (reg.) căpătâiul, scaunul urzitoarei.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

AZÍNĂ s. f. combinaţie organică cu inele de şase atomi diferiţi, printre care cel puţin unul de azot. (< fr. azine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

crínă, críne, s.f. (reg.) pădure mică de anini.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

IZÍNĂ, izíne, s.f. 1. Lâncezeală, moleşeală. 2. Jeg, murdărie. (din sb. jèzina (Drăganu; DAR); der. iziní vb. IV)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

iáină, iáine, s.f. (înv.) hienă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

arínă s.f. – Nisip. Mr. arină. Lat. ărēna (Puşcariu 120; Candrea-Dens., 87; REW 630; DAR; Philippide, II, 632); cf. alb. rerë, it. rena, prov., sp. arena, v. fr. areine, port. area. Este înv. în limba literară, dar este încă viu în graiul din Trans. Der. arina, vb. (a amesteca cu nisip; a freca cu nisip); ariniş, s.n. (teren nisipos); arinos, adj. (nisipos); megl. arinos (Puşcariu 122 consideră că provine de la lat. arenosus, cf. it. renoso, prov., cat. arenos, sp., port. arenoso).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

EXÍNĂ s.f. (Bot.) Membrană protectoare externă a grăuntelui de polen. [< fr. exine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

jinău, jináie, s.f. (reg.) bănuială, prepus.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

joínă s.f. (reg.) V. joián.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ojínă, ojíne, s.f. (reg.) gustare la orele 4-5 după masă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

rínăr s.n. (reg.) jgheab la streaşină; uluc.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

spínă, spíne, s.f. (reg.) o parte a morii.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

chínă s.f. – Coajă de chinchină. Fr. quina. Cuv. vechi (lipseşte din DAR), însă a circulat în sec. XIX; cf. I. Văcărescu: de ce la doctori nu găsim vină, cînd ne omoară cu iod sau chină? – Der. chinchină, s.f., din fr. quinquina; chinină, s.f., din fr. quinine.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

SPÍNĂ s.f. Proeminenţă ascuţită (a unui os). ♦ Spină bifidă = malformaţie congenitală a coloanei vertebrale, constând din îndepărtarea a două vertebre între ele, de obicei în regiunea lombară. [< fr., lat. spina-bifida].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TEÍNĂ s.f. Alcaloid cristalizat, cu gust amărui, care se extrage din ceai, întrebuinţându-se în medicină ca excitant al nervilor şi al inimii sau ca diuretic. [Pron. te-i-. / < it. teina, fr. théine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

URÍNĂ s.f. Lichid secretat de rinichi şi colectat de vezică. [Cf. fr. urine, lat. urina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

UZÍNĂ s.f. Întreprindere industrială de proporţii mari, organizată pe bază de diviziune a muncii, în care se fac în special lucrări de utilaj, se produc semifabricate sau materiale pentru alte industrii, pentru fabrici etc. ♦ Centrală de forţă pentru alimentarea cu energie electrică sau cu apă a unei localităţi. [< fr. usine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

anină, anine s.f. prostituată (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

dóină (dóine), s.f. – Cîntec elegiac tipic, gen liric al poeziei populare, caracterizat prin adînca sa emotivitate şi bazat în principal pe sentimentul dorului. – Var. (Trans.) daină. Sl. (sb.) daljina „depărtare”, ca sb. haljina › haină; nume explicabil datorită sentimentului de singurătate şi dor, care corespunde celui exprimat de cuvîntul portughez saudade. Celelalte explicaţii par insuficiente. Pentru Hasdeu, Col. lui Traian, 1882, 397 şi 529, este cuvînt trac; după Cihac, II, 98, din sb., cr. dvojnica „fluier ciobănesc” şi legat de lituan. dainá „cîntec popular”. Pentru Scriban, der. din germ. med. don, ton, din lat. tonus. O veche teorie, amintită cu rezerve de Tiktin, consideră doină ca der. de la lat. dolĕre, aşa cum moină ar fi reprezentant al lui mollis. – Der. doina (var. doini), vb. (a compune sau a cînta doine); doinaş, s.m. (cîntăreţ de doine). – Din rom. provine rut. dojna (Candrea, Elemente, 407).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

RUÍNĂ s. f. 1. ceea ce a rămas dintr-o construcţie dărăpănată. 2. (fig.) pierdere a averii; distrugere, dezastru. (< fr. ruine, lat. ruina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SÉINĂ s. f. plasă de pescuit triunghiulară, folosită pe fundurile nisipoase şi puţin adânci. (< fr. seine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SPÍNĂ s. f. 1. (ant.) mic zid care împărţea circul sau hipodromul în sens longitudinal. 2. proeminenţă ascuţită (a unui os). o ă bifida = malformaţie congenitală a coloanei vertebrale, constând din îndepărtarea a două vertebre între ele, în regiunea lombară. (< fr., lat. spina /bifida/)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TEÍNĂ s. f. alcaloid cristalizat, cu gust amărui, din ceai, folosit în medicină ca excitant al nervilor şi al inimii, sau ca diuretic. (< fr. théine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

URÍNĂ s. f. lichid secretat de rinichi şi colectat de vizică. (< fr. urine, lat. urina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

UZÍNĂ s. f. 1. unitate industrială mare, organizată pe bază de diviziune a muncii, în care se fac în special lucrări de utilaj, se produc semifabricate sau materiale pentru alte industrii, pentru fabrici etc. 2. centrală de forţă furnizoare de energie electrică, termică, de apă etc. (< fr. usine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZEÍNĂ s. f. proteină vegetală din boabele de porumb. (< fr. zéine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ghínă (ghíne), s.f. – Ghinion, nenoroc. Fr. guigne, cf. ngr. γϰίνια; ca ghinion, s.n. (nenoroc), din fr. guignon; der. ghinionist, s.m. (care nu are noroc).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

háină (háine), s.f. – Obiect de îmbrăcăminte exterior. Sb. haljina (Diez, Gramm., I, 444; Cihac, II, 133; DAR). – Der. hăinar, s.m. (vînzător de haine de gata); hăinărie, s.f. (prăvălie de confecţii); hăinet, s.f. (cantitate de haine); înhăinura (var. înhăimura), vb. (a îmbrăca), cf. înfăşura. La Stoica Ludescu (sec. XVIII) apare haină, s.f. (parolă, consemn), despre care nu ştim dacă este acelaşi cuvînt. Haibăr, s.n. (haină) este o încrucişare a lui haină cu laibăr (DAR), der. înhăibăra, vb. (a îmbrăca).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

izínă (izíne), s.f. – 1. Slăbiciune, moliciune, lîncezeală. – 2. Murdărie, jeg. Sb. jèzina (Drăganu, Dacor., VII, 134; DAR). – Der. izini, vb. (a slăbi; a murdări).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

minắu s.n. – Miniu. Ngr. μίνιο sau, după Tiktin, din lat. minium. Termen de cultură, sec. XVII, înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

móină (móine), s.f. – 1. Vreme umedă şi călduţă care urmează frigului de iarnă, dezgheţ. – 2. Teren arabil, lăsat necultivat un an pentru a odihni pămîntul. – 3. Peşte de rîu (Cobitis barbatula). De la moale, adj., prin intermediul pl. moi sau de la vb. muia, dar der. prezintă dificultăţi (poate printr-o formă anterioară *moină, cu suf. -ină). Der. din moale e general admisă; dar pare inutilă încercarea repetată de a ajunge pînă la latină (din mollis, după Iordan, BF, III, 243; din *mollināre, după Drăganu, Dacor., III, 514; din *mollimen, după Giuglea, Dacor., IV, 1553; din *mollio, -onis, după Spitzer, BL, XIV, 48; din *mollius, printr-un *moiu pierdut, după Candrea). Pentru suf., Tiktin sugerează un paralelism cu doină. Der. dintr-un sl. močiti „a umezi” (Cihac, II, 200), ca sb., cr. močina, e improbabilă. Pentru sensul 3, cf. molan, şi, la fel, moişcă, s.f. (guvid), moişte, s.f. (Trans., Banat, dezgheţ), pe care Cihac, II, 200, îl derivă din *mocişte din sl. moča „băltoacă”. Der. moina (var. înmoina), vb. (a dezgheţa); moinos, adj. (umed, propriu dezgheţului).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ócină (ócine), s.f. – Patrimoniu, moştenire. Sl. otičina (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233), cf. oteţ. – Sec. XVI, înv., ca şi toate der. – Der. ocinaş, s.m. (moştenitor, proprietar rural); ocina, vb. (a moşteni); ocinătoare, s.f. (înv., teren); ocinător, s.m. (înv., proprietar).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ojínă (-ni), s.f. – (Mold., Trans.) Gustare. – Var. ujină. Sl. (sb., bg.) užina (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 226), cf. mag. ozsona. – Der. ojini (var. ujini), vb. (a lua o gustare).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ráină (-ne), s.f. – Cratiţă. Origine îndoielnică. După Scriban, din germ. reine „curăţare”. În Trans. şi Banat.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

TÍNĂR, -Ă adj. v. tânăr.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

ruínă (ruíne), s.f. – Surpătură. Fr. ruine. – Der. ruina, vb. (a surpa); ruinător, adj. (distrugător).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

şínă (-ne), s.f. – Linie, cale de fier, cerc, obadă. – Germ. Schiene, prin intermediul pol. szyna (Cihac, II, 388; Borcea 207). Sec. XVII. – Der. şinar, s.m. (cui de fier cu care se fixează şinele); şinui, vb. (a pune cercuri, şine); şineu, s.n. (Trans. de N, băţ cu care se strînge o sfoară sau un lanţ sau un fier-balot).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ALBÍNĂ, albine, s.f. 1. Insectă din familia apidelor, cu aparatul bucal adaptat pentru supt şi lins, iar cu picioarele posterioare pentru strângerea polenului, cu abdomenul prevăzut cu un ac veninos, şi care trăieşte în familii, producând miere şi ceară; muscă (Apis mellifica). 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate şi cu flori violacee, dispuse în spic, asemănătoare cu o albină (1) (Ophrys cornuta). – Lat. alvina „stup”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ALGÍNĂ s.f. Substanţă mucilaginoasă extrasă din anumite alge marine şi folosită pentru apretare în industria pielăriei. – Din fr. algine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANGÍNĂ s.f. v. anghină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AUXÍNĂ, auxine, s.f. Substanţă hormonală vegetală care condiţionează creşterea plantelor. [Pr.: a-u-] – Din fr. auxine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABÍNĂ, babine, s.f. (Rar) Partea groasă (şi care atârnă) a buzelor unor animale. – Fr. babine.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

BOBÍNĂ, bobine, s.f. Mosor de diverse forme, pe care se înfăşoară aţă, sârmă, cablu electric etc.; p. ext. mosorul împreună cu spirele înfăşurate pe el. ♦ Spec. Ansamblu de spire format prin înfăşurarea în serie a unuia sau a mai multor conductoare electrice. – Din fr. bobine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BOTÍNĂ, botine, s.f. (Reg.) Gheată (de damă sau de copil). ♦ Cizmuliţă. – Din fr. botine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BULÍNĂ¹, buline, s.f. 1. Capsulă în care se pune un praf luat ca medicament; caşetă; p. ext. praful medicamentos împreună cu capsula lui. 2. Petic rotund de hârtie dată pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, dosare etc. 3. Desen rotund imprimat pe ţesături. [Var.: bulín s.n.] – Din ngr. bulíni.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BULÍNĂ², buline, s.f. Parâmă pentru manevrarea pânzelor inferioare ale unei nave cu pânze. – Din fr. bouline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABÍNĂ, cabine, s.f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinaţii. Cabină telefonică. Cabină de proiecţie. – Din fr. cabine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÉTINĂ, cetini, s.f. 1. Ramură, creangă de brad; p. ext. brad. ♦ Nume dat speciilor de arbori şi de tufe din clasa coniferelor. 2. Compus: cetină-de-negi = mic arbust răşinos ornamental din familia pinaceelor, totdeauna verde, cu tulpini culcate, foarte ramificate, cu frunze solzoase şi cu flori dioice sau monoice (Juniperus sabina). [Pl. şi: cetine] – Din bg., scr. četina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DÁTINĂ, datini, s.f. 1. Obicei sau deprindere consfinţită în timp şi devenită tradiţională pentru o colectivitate de oameni; tradiţie, uzanţă. 2. (Rar) Regulă, tipic. – Din sl. dĕdina „moştenire”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GÁDINĂ, gadine, s.f. (Pop.) Animal sălbatic; jivină, dihanie. – Din bg. gadină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

-MICÍNĂ elem. mic(o)-.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GĂÍNĂ, găini, s.f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne şi ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoşului. ♢ Expr. A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Cântă găina în casă, se zice când într-o căsnicie cuvântul hotărâtor îl are femeia. ♦ Compus: găină-sălbatică (sau -de-munte) = femela cocoşului-de-munte. – Lat. gallina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GÓDINĂ, godine, s.f. Specie de pepene galben cu coaja lucioasă. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HEMÍNĂ, hemine, s.f. Substanţă organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu şi acid acetic, folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge. – Din fr. hémine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HODÍNĂ, (3) hodine, s.f. (Reg.) V. odihnă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MARÍNĂ s. f. 1. flotă navală a unui stat şi personalul aferent. 2. ştiinţa şi tehnica navigaţiei pe mări. (< fr. marine, it. marina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ÓPCINĂ s.f. v. obcină.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

JIVÍNĂ, jivine (jivini), s.f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, fiinţă. – Din bg. živina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÓBCINĂ, obcini, s.f. Culme, coamă prelungită de deal sau de munte care uneşte două piscuri, versant comun care formează hotarul dintre două proprietăţi; p. ext. (reg.) înălţime acoperită de pădure. [Pl. şi obcine] – Din sl. občina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

UTRÍNĂ s.f. v. utrenie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIZÍNĂ s. f. 1. aminoacid indispensabil creşterii. 2. enzimă care poate dizolva un element celular sau tisular ori un germen microbian. (< fr. lysine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VALÍNĂ s.f. Aminoacid prezent în proteinele naturale, având un rol esenţial în coordonarea sistemului nervos central. – Din fr. valine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LITÍNĂ s. f. hidroxid de litiu. (< fr. lithine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MAHÍNĂ s.f. v. maşină.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

ECHINĂ, echine, s.f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din fr. échine, it. echino.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MARÍNĂ s.f. Totalitatea mijloacelor de navigaţie (pe mări, fluvii, râuri, lacuri) şi a unităţilor navale ale unui stat, împreună cu întreg personalul aferent. ♦ Ştiinţa şi tehnica navigaţiei. – Din fr. marine, it. marina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LAVÍNĂ s. f. avalanşă de zăpadă sau de pietre. (< it. lavina, germ. Lavine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LAMÍNĂ s. f. 1. limb (1). 2. strat subţire din structura unei formaţii anatomice. 3. (tehn.) corp în formă de lamă sau de fir. (< it., lat., engl. lamina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PÁDINĂ, padini, s.f. Loc aproape plan sau uşor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. şi: padine] – Din bg. padina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PÁGINĂ, pagini, s.f. 1. Fiecare dintre cele două feţe ale unei foi de hârtie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., faţă; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea feţe; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ♢ Loc. vb. A pune în pagină = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de reţinut, dată importantă; episod însemnat din viaţa unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PATÍNĂ¹ s.f. 1. Strat subţire rezultat din oxidarea naturală sau artificială a bronzului. prin care acesta capătă la suprafaţă o pojghiţă de carbonat de cupru, de culoare verde. ♦ P. anal. Culoare caracteristică pe care o capătă, sub influenţa agenţilor atmosferici, obiectele sau construcţiile de metal, de lemn, de piatră etc. şi care le dă un aspect de vechime. 2. Strat artificial cu care se acoperă un obiect; culoare, lustru care i se dă unui obiect în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-l proteja împotriva coroziunii. – Din fr. patine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PATÍNĂ², patine, s.f. 1. Obiect de metal format dintr-o şină şi elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetei, folosit la patinaj. ♢ Patină cu role = obiect de metal asemănător cu patina² (1), prevăzut cu patru rotiţe şi cu elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetelor, şi care permite deplasarea pe sol în mişcări asemănătoare cu cele de pe patinoar. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două tălpi ale saniei. ♦ (Rar) Schi. 2. Piesă prin intermediul căreia un mecanism alunecă pe un element de ghidare. ♢ Patină de ascensor = şină pe care alunecă cabina ascensorului. ♦ Organ al maşinilor agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere şi reglării înălţimii de tăiere a plantelor. – Din fr. patin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TOXÍNĂ, toxine, s.f. 1. Substanţă organică (mai frecvent proteică) cu acţiune toxică, produsă de organisme vegetale sau animale. 2. Substanţă care îngreunează sau împiedică flotaţia minereurilor. – Din fr. toxine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABÍNĂ, sabine, s.f. (Bot.) Varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărei frunze au proprietăţi medicinale (Juniperus sabina). – Din fr. sabine, lat. sabina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PÓDINĂ, podini, s.f. 1. Pardoseală de scânduri la casă, la pod etc.; (înv. şi reg.) fiecare dintre scândurile care alcătuiesc un tavan, un pavaj etc. ♦ (La pl.) Obligaţie, în evul mediu, a negustorilor (braşoveni) din Ţara Românească de a întreţine străzile din Bucureşti pavate cu scânduri. ♦ (La pl.) Taxă percepută în trecut, la Iaşi, pe carele cu produse care intrau în oraş, în scopul întreţinerii străzilor. 2. (Pop.) Suport pe care se clădeşte claia sau stogul pentru a le feri de umezeală; partea de jos a stogului. 3. (Reg.) Platformă de scânduri înălţată deasupra terenului, pentru a folosi ca loc de observaţie. 4. (Reg.) Podiş. – Din rus., scr. podina, ucr. podyna.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PÉRINĂ s.f. v. pernă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PÓMINĂ s.f. Veste, faimă. ♢ Loc. adj. De pomină = a) vestit, renumit, neuitat; b) straşnic, grozav, extraordinar. ♢ Expr. A (i) se duce (sau a(-i) merge) pomina = a se răspândi vestea în lume, a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar. A se face (sau a ajunge) de pomină = a se face de râs, a se compromite. – Din pomeni (derivat regresiv).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LUMÍNĂ, lumini, s.f. I. 1. Radiaţie sau complex de radiaţii electromagnetice emise de corpuri incandescente (cu sau fără flacără) sau luminescente şi care impresionează ochiul omenesc; efectul acestei radiaţii. ♢ Lumină albă = lumină mijlocie a zilei, care conţine toate radiaţiile spectrului vizibil. Lumină rece = lumină care conţine un număr foarte mic de radiaţii infraroşii şi care are un efect termic redus. Lumină monocromatică = lumină formată din radiaţii de o singură culoare spectrală. Lumină compusă = lumină care conţine radiaţii de mai multe lungimi de undă. Lumină naturală = lumină complet nepolarizată, caracterizată prin diversitatea direcţiilor de oscilaţie ale radiaţiilor electromagnetice care o compun, distribuite uniform în jurul direcţiei de propagare. Lumină polarizată = lumină alcătuită din radiaţii electromagnetice ale căror direcţii de oscilaţie nu sunt uniform distribuite în jurul direcţiei de propagare. (Astron.) Lumină antisolară = pată foarte slab luminoasă care se vede noaptea pe cer în locul opus soarelui. Lumină zodiacală = pată luminoasă care, la latitudinea noastră, se vede toamna spre est, înainte de răsăritul soarelui, şi primăvara spre vest, după apusul soarelui. (Fiziol.) Lumină animală = lumină produsă de unele organisme animale pe baza energiei chimice a unor substanţe. ♢ Loc. adv. La lumina mare = făţiş, în văzul tuturor. Pe lumină = în timpul zilei, de la răsăritul până la apusul soarelui, până nu se înserează. ♢ Loc. prep. În lumina... = prin prisma (unei anumite concepţii), din punctul de vedere al..., potrivit cu... (Rar) La lumina... = cu puterea..., cu ajutorul... ♢ Loc. vb. A da lumină = a lumina. ♢ Expr. A vedea lumina zilei = a) a fi înzestrat cu simţul văzului; a se naşte. A răsări (sau a se arăta) la lumină (sau la lumina zilei) = a apărea (dintr-o ascunzătoare), a ieşi la vedere, a se arăta. A ieşi la lumină = a) a scăpa de primejdie, a ieşi dintr-o situaţie grea; b) a ieşi la iveală, a deveni evident, a se dezvălui. A scoate (pe cineva) la lumină = a) a scoate (pe cineva) dintr-o încurcătură; b) a ajuta (pe cineva) să dobândească o situaţie, a emancipa (pe cineva). A pune (ceva) în lumină = a scoate (ceva) în evidenţă; a sublinia. A pune într-o lumină bună (sau rea, urâtă etc.) = a scoate în evidenţă aspectele pozitive (sau negative) din viaţa sau din activitatea cuiva. A prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva într-o lumină oarecare = a prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva într-un anumit fel sau dintr-un anumit punct de vedere ori prin prisma unei anumite concepţii. A vedea lumina tiparului sau (înv.) a ieşi la lumină = a fi publicat, tipărit. (Limpede) ca lumina zilei = de netăgăduit, clar, evident. ♦ Fig. Strălucire; înseninare. 2. Izvor, sursă de lumină (I 1). ♢ Lumină electrică = iluminare pe bază de energie electrică. Lumină de control = indicaţie luminoasă care serveşte la controlul stării şi al modului de funcţionare a unei instalaţii de telecomandă, a macazurilor, a semnalelor de cale ferată etc. ♦ Spec. Sursă luminoasă (de obicei colorată) situată pe o navă, aeronavă etc., folosită la indicarea poziţiei sau la semnalizare. ♦ Flacără, flăcăruie. ♦ (Pop.) Lumânare. ♦ Unitate de măsură pentru fluxul luminos. 3. (Şi în sintagma lumina ochiului) Pupilă; p. ext. ochi, privire. ♦ (Ca termen de comparaţie) Fiinţă, lucru, obiect etc. mai drag, mai de preţ, mai scump. ♢ Expr. A-i fi (cuiva) drag ca lumina ochilor = a-i fi (cuiva) foarte drag. A îngriji (sau a păzi) ca (pe) lumina ochilor = a îngriji, a feri cu cea mai mare atenţie. II. Fig. Ceea ce aduce claritate în mintea omenească; învăţătură, cultură, educaţie. ♢ Expr. A arunca (o) lumină (asupra unei chestiuni) sau a aduce (o) lumină (într-o chestiune) = a lămuri, a clarifica (o problemă). A se face lumină în capul (sau în mintea) cuiva = a pricepe, a înţelege. III. 1. Distanţa liberă dintre feţele interioare a două piese vecine ale unui sistem tehnic sau dintre feţele interioare opuse ale unui gol. 2. (Înv.; urmat de determinări) Suprafaţă. 3. Stăvilarul morii. [Pl. şi: (înv.) lumine] – Probabil din lume (înv.) „lumină”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PRUÍNĂ s.f. Strat fin cu aspect ceros care acoperă ca o brumă suprafaţa unor fructe. – Din fr. pruine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PURÍNĂ, purine, s.f. Compus organic din acidul uric. – Din fr. purin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PÚTINĂ, putini, s.f. Vas de lemn, de obicei de forma unui trunchi de con, făcut din doage legate cu cercuri şi folosit mai ales la păstrarea unor brânzeturi, murături etc. ♢ Expr. A spăla (sau a şterge) putina = a fugi pe furiş, a dispărea din faţa unui pericol sau a unei situaţii neplăcute. – Lat. *putina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OLEÍNĂ, oleine, s.f. (Chim.) 1. Substanţă lichidă incoloră, uleioasă, răspândită mai ales în grăsimile vegetale. 2. Denumire dată acidului oleic care rezultă la scindarea grăsimilor prin hidroliză. – Din fr. oléine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VERÍNĂ, verine, s.f. (Mar.) Parâmă cu ochi cu rodanţă şi cârlig la un capăt. – Din fr. vérine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ONDÍNĂ, ondine, s.f. Personaj din basmele şi legendele germane sau scandinave, închipuit ca o fată frumoasă, seducătoare, care trăieşte în apă. – Din fr. ondine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EOZÍNĂ, eozine, s.f. Colorant roşu strălucitor, folosit la fabricarea cernelii roşii, în bacteriologie ca substanţă de contrast, la sensibilizarea plăcilor fotografice, în cosmetică, în industria alimentară etc. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FĂÍNĂ, (2) făinuri, s.f. 1. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Pulbere obţinută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor seminţe de plante şi folosită în alimentaţie. ♢ Expr. Altă făină se macină acum la moară = s-a schimbat situaţia, lucrurile nu mai sunt cum au fost. 2. Pulbere obţinută prin măcinarea anumitor materiale. ♢ Făină animală = produs obţinut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sânge etc., sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a păsărilor ouătoare şi a porcilor. Făină de peşte = produs sub formă de pulbere obţinut din peşti inferiori şi necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de peşte, folosit pentru hrana porcilor, a păsărilor etc. Făină de oase = pulbere fină obţinută prin măcinarea oaselor şi folosită ca supliment valoros în hrana animalelor şi ca îngrăşământ în agricultură. – Lat. farina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OSEÍNĂ s.f. Substanţă organică din clasa proteinelor, care formează partea organică a oaselor. – Din fr. osséine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EROÍNĂ, eroine, s.f.1. Femeie care se distinge prin curaj, vitejie şi abnegaţie în diverse împrejurări. 2. Femeie care reprezintă personajul principal dintr-o operă literară. ♦ Femeie care este personajul principal al unei întâmplări, care atrage, într-o anumită împrejurare, atenţia asupra ei. – Din fr. héroïne, lat. heroine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LAMÍNĂ, lamine, s.f. 1. (Bot.) Limb (1). 2. Strat subţire care face parte din structura unei formaţiuni anatomice. 3. (Tehn.) Corp în formă de lamă sau de fir. – Din lat., engl. lamina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RUGÍNĂ, rugini, s.f. I. 1. Substanţă brun-roşcată, poroasă, sfărâmicioasă, care se formează prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghiţă brună care acoperă uneori pietrele şi care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost întreţinut; ruginitură, rablă. 3. Fig. Idee, teorie, mentalitate înapoiată, învechită. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate învechită; retrograd. II. 1. Boală infecţioasă a plantelor, provocată de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifestă prin apariţia unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescenţe, împiedicând dezvoltarea normală a plantelor. 2. Plantă erbacee cu tulpina netedă, cu frunze lungi, ţepoase, având la vârf o inflorescenţă cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – Cf. lat. *a e r u g i n a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INTÍNĂ s. f. înveliş protector intern al grăuntelui de polen şi al sporilor ferigii. (< fr. intine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LAVÍNĂ, lavine, s.f. Masă mare de zăpadă care se desprinde din munţi şi se prăbuşeşte la vale; avalanşă. – Din it. lavina, germ. Lawine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIZÍNĂ, lizine, s.f. Aminoacid principal cu înalte calităţi nutritive, conţinut în cantităţi variabile în majoritatea proteinelor vegetale şi animale. – Din fr. lysine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MUCÍNĂ, mucine, s.f. Substanţă semifluidă care intră în componenţa mucoasei gastrice şi a unor mucusuri. – Din fr. mucine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RÓDINĂ, rodini, s.f. (Pop.) Dar adus femeii care a născut. [Var.: (rar) ródin s.n.] – Din ngr. rodyny.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÓCINĂ, cocini, s.f. Adăpost sau coteţ pentru porci. ♦ Cameră, locuinţă, foarte murdară şi neîngrijită. – Din bg., scr. kočina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DUZÍNĂ, duzini, s.f. Grup de douăsprezece obiecte de acelaşi fel care formează un tot. ♢ Loc. adj. De duzină = care are o calitate inferioară; prost, mediocru. [Pl. şi: duzine] – Din ngr. duzina. Cf. it. d o z z i n a, fr. d o u z a i n e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DOLÍNĂ, doline, s.f. Depresiune în formă de pâlnie, formată prin dizolvarea la suprafaţă a unor roci solubile. – Din scr. dolina. Cf. fr. d o l i n e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÓDINĂ s.f. (Pop.) 1. Lână de calitate inferioară, tunsă de pe capul, picioarele şi coada oilor. 2. Grâu de calitate inferioară, amestecat cu multe corpuri străine – Coadă + suf. -ină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COLÍNĂ¹, coline, s.f. Formă de relief mai mică decât dealul; colnic, deluşor. – Din fr. colline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COLÍNĂ², coline, s.f. Amină care face parte din complexul vitaminei B, utilizată în tratamentul afecţiunilor hepatice. – Din fr. choline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TERÍNĂ, terine, s.f. (Livr.) Vas de pământ smălţuit folosit în bucătărie pentru fierberea, coptul sau păstrarea alimentelor. – Din fr. terrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TETÍNĂ, tetine, s.f. Biberon. – Din fr. tétine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TRÁINĂ, traine, s.f. Parâmă ale cărei capete sunt fixate pe două corpuri plutitoare şi care este târâtă pe fundul apei pentru a agăţa un corp scufundat sau pentru a-i determina poziţia. – Cf. fr. t r a i n a g e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RÁDINĂ, radine, s.f. (Reg.) 1. Amestec de rădăcini şi de crengi de copaci care atârnă de pe mal în apă sau plutesc pe apă. 2. Loc de sub mal, scobit, unde se adună peştii. 3. Reţea cu ochiuri mari care se montează la setcile de prins peşte. – Din scr., rus. redina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

REGÍNĂ, regine, s.f. 1. Femeie care deţine prerogativele unui rege, fiind suverana unui regat. 2. Soţie de rege. 3. Fig. Ceea ce deţine o poziţie privilegiată, importantă, dominantă, într-un anumit domeniu. 4. Compus: regina-nopţii = nume dat unor plante de grădină cu flori albe, roşietice sau violete care se deschid la căderea nopţii şi răspândesc un miros plăcut (Nicotiana). 5. (Entom.) Albină femelă fecundă, care depune ouă: matcă. 6. Piesa cea mai importantă la jocul de şah, după rege, care poate fi mutată în orice direcţie, atât în linie dreaptă cât şi în diagonală; damă. – Din lat. regina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RENÍNĂ, renine, s.f. Enzimă cu efect hipertensiv, eliberată de celulele renale în condiţii de circulaţie vasculară insuficientă. – Din fr. rennine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RETÍNĂ, retine, s.f. Membrană nervoasă, sensibilă la lumină, situată în fundul ochiului şi alcătuită din mai multe straturi de celule, pe care se formează imaginea vizuală. – Din fr. rétine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RUTÍNĂ¹ s.f. Capacitate câştigată printr-o practică îndelungată; (depr.) obişnuinţă de a acţiona sau de a gândi totdeauna în acelaşi fel. ♦ Totalitatea obişnuinţelor sau a prejudecăţilor considerate ca fiind un obstacol în calea noului, a creaţiei sau a progresului. – Din fr. routine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RUTÍNĂ² s.f. Substanţă chimică naturală, care se găseşte în florile, în frunzele şi în tulpinile multor plante, folosită în medicină. – Din fr. rutine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RICÍNĂ, ricine, s.f. 1. Toxină vegetală care se găseşte în seminţele de ricin şi care are proprietatea de a aglutina globulele sângelui. 2. (Pop.) Ulei de ricin. – Ricin + suf. -ă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÓMINĂ s.f. (Reg.) Tescovină. – Din scr. komina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ROVÍNĂ, rovine, s.f. 1. Groapă, adâncitură, surpătură de teren, râpă (mocirloasă). 2. Loc mlăştinos; mlaştină, mocirlă. [Acc. şi: róvină. – Pl. şi: rovini] – Din bg. rovina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SÁDINĂ, sadine, s.f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze păroase şi cu spiculeţe violete sau gălbui, având la baza lor un smoc de peri aurii sau ruginii (Chrysopogon gryllus). – Din bg. sadina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SALÍNĂ, saline, s.f. Mină din care se extrage sare; ocnă. – Din fr. saline, lat. salinae.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HEMÍNĂ s. f. substanţă organică formată din hem prin transformarea fierului bivalent în fier trivalent. (< fr. hémine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SEZÍNĂ, sezine, s.f. Posesiune de drept a bunurilor succesorale, în temeiul căreia anumiţi moştenitori sunt îndreptăţiţi să perceapă uzufruct şi să exercite dreptul la acţiune privitoare la aceste bunuri încă de la deschiderea succesiunii. – Din fr. saisine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SPLÍNĂ, spline, s.f. 1. Organ anatomic intern, moale şi spongios, de culoare roşie-violetă, situat în partea superioară stângă a cavităţii abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depozitează sângele etc. ♢ Loc. adj. Fără splină = (despre animale) care este rezistent la fugă, care nu oboseşte; (despre oameni) care munceşte intens fără să obosească. ♢ Expr. A i se pune cuiva splina =a simţi dureri acute la splină, din cauza fugii, a mersului repede etc. 2. Plantă erbacee cu frunze în formă de splină (1) şi cu flori galbene-aurii; splinuţă (1) (Chrysosplenium altrenifolium). – Din ngr. splína.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Lumină ≠ întunecime, întuneric, obscuritate, umbră

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ALDÍNĂ, aldine, s.f. – V. aldin [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

BOVÍNĂ, bovine, s.f. – V. bovin (2) [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

TUDÍNĂ s. v. ponor, râpă, văgăună.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SUMÍNĂ s. v. axilă, subraţ, subsuoară.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SULÍNĂ s. v. cornaci.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SPLÍNĂ s. (BOT.; Chrysosplenium alternifolium) (pop.) splinuţă, (reg.) aurariţă, bulbuc.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SPLÍNĂ s. v. crucea dinapoi, limbă, pisc.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SALÍNĂ s. ocnă, (înv.) sărărie. (~ de la Cacica.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SÁDINĂ s. (BOT.; Chrysopogon gryllus) (reg.) cipcină, păruscă, sad.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SÁDINĂ s. v. bărboasă pepinieră.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SABÍNĂ s. v. cetină-de-negi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RUTÍNĂ s. v. experienţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RUGÍNĂ s. 1. v. vechitură. 2. (FITOP.) (înv. şi reg.) pălitură, (reg.) mucegai, rodie, rodină, (prin Ban.) roşcaţă. (Boala plantelor numită ~.) 3. (BOT.; Juncus inflexus) (reg.) spetează. 4. (BOT.; Juncus effusus) (reg.) spetează, ţipirig, iarba-mlaştinii. 5. (BOT.; Juncus conglomeratus) (reg.) pipirig. 6. (BOT.; Senecio jacobaea) (reg.) cruguliţă, lemnul-Domnului.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ROVÍNĂ s. (GEOGR.) (reg.) ropină. (O ~ adâncă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ROVÍNĂ s. v. băltoacă, mlaştină, mocirlă, smârc.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RÓPINĂ s. v. rovină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RÓDINĂ s. v. consacrare, creaţie, facere, geneză, lăuzie, post-partum, rugină, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, târnosire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RICÍNĂ s. v. ulei de ricin.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RENÍNĂ s. (BIOL.) angiotensină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

REGÍNĂ s. 1. suverană, (înv. şi pop.) crăiasă. (~ Angliei.) 2. v. damă. 3. (SPORT) damă. (~ la jocul de şah.) 4. (ENTOM.) împărăteasă, mamă, matcă, (reg.) crăiasă, crăiţă, muscă-mare. (~ albinelor.) 5. (IHT.; Eupomotis gibbosus) (reg.) ochean, reginică, sineş, soare, sorel, sorete, sticlete, caracudă-colorată, caras-galben, împăratul-peştilor, mâna-diavolului, regele-peştilor, trei-colori. 6. (BOT.) regina-nopţii (Nicotiana alata şi silvestris) = (reg.) tutun, tutunaş, floarea-duhanului, floarea-miresei, floarea-nopţii, floare-de-tabac.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RÁTINĂ s. v. cracă, creangă, ramură.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RÁDINĂ s. v. răgălie, sirec.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PÚTINĂ s. (pop.) bărbânţă, (Transilv.) ghiob, pârlau, (prin Transilv.) şiroadă, (Transilv., Maram. şi Mold.) toc. (O ~ cu brânză.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PÚTINĂ s. v. cristelniţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EROÍNĂ s. f. 1. femeie plină de curaj eroic, de spirit de sacrificiu, abnegaţie în muncă etc. 2. personaj feminin al unei opere literare; femeie, personaj principal al unei întâmplări. (< fr. héroïne, lat. heroine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PRUÍNĂ s. (BOT.) brumă, (Mold.) promoroacă. (~ care acoperă unele fructe.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EOZÍNĂ s. f. materie colorantă roşie sau galben-verzuie, obţinută prin acţiunea bromului asupra fluoresceinei, servind în industria textilă, la fabricarea cernelurilor etc. (< fr. éosine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POPÍNĂ s. v. grădişte, grind.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PÓMINĂ s. v. amintire, faimă, pomenire, renume, veste.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PÓDINĂ s. v. duşumea, pardoseală, podea, scândură.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ECHÍNĂ s. f. 1. urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. mulură convexă în sfert de cerc, situată imediat sub abaca unui capitel doric. 3. ornament al capitelului coloanei ionice; ovă. (< fr. échine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PATÍNĂ s. v. schi, talpă, tălpig.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PATÍNĂ s. cocleală, (pop. şi fam.) verzitură. (~ pe suprafaţa unui obiect.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PATÍNĂ s. 1. (reg.) corcie, mâţă, pinten. (~ pentru alunecat pe gheaţă.) 2. (la pl.) rotile (pl.), scheting.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DUZÍNĂ s. f. ansamblu de douăsprezece obiecte de acelaşi fel. o de ~ = în serie, de calitate inferioară. (< ngr. duzina, după it. dozzina, fr. douzaine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DUSÍNĂ s. f. mulură cu dublă curbură, concavă la partea de sus şi convexă la bază, la cornişe şi socluri. (< fr. doucine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DURÍNĂ s. f. maladie gravă şi contagioasă la cai, care se manifestă prin leziuni ale organelor genitale, adenite, paralizii, anemii etc. (< fr. dourine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PÁGINĂ s. faţă. (Pe prima ~ a cărţii.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PÁDINĂ s. v. crov.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OLEÍNĂ s. v. trioleină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DOLÍNĂ s. f. relief carstic, cu aspect de pâlnie, format prin dizolvarea la suprafaţă a unor roci solubile. (< fr. doline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LUMÍNĂ s. 1. v. strălucire. 2. lumină electrică = electricitate, energie electrică. (S-a întrerupt ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LUMÍNĂ s. v. luminare, watt.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LICÍNĂ s. v. cătină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LAVÍNĂ s. v. avalanşă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LATÍNĂ s. (înv.) lătinie. (Carte scrisă în ~)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LAMÍNĂ s. v. limb.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LADÍNĂ s. (LINGV.) retoromană.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

JIVÍNĂ s. v. fiară.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CUTÍNĂ s. f. substanţă ceroasă, impermeabilă, care impregnează cuticula vegetalelor. (< fr. cutine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GÓDINĂ s. v. pătlăgea, vânătă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GĂÍNĂ s. v. pălărie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GĂÍNĂ s. (ORNIT.; Gallus bankiwa domestica) (reg.) tiucă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GÁDINĂ s. v. bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, sălbăticiune.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EOLÍNĂ s. v. armonică, muzicuţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DÁTINĂ s. 1. fel, obicei, rânduială, tradiţie, uz, uzanţă, (înv. şi pop.) rând, (pop.) dată, lege, (înv. şi reg.) pomană, (reg.) orândă, (Transilv.) sucă, (prin Ban.) zacon, (înv.) pravilă, predanie, şart, tocmeală, (turcism înv.) adat. (Aşa-i ~ din bătrâni.) 2. v. cutumă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CULÍNĂ s. v. bucătărie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CÓMINĂ s. v. boştină, tescovină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COLÍNĂ s. (GEOGR.) deluşor, (pop.) colnic, (reg.) grui.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CÓDINĂ s. miţă, (reg.) miezură, tuşinătură. (~ este lâna de calitate inferioară.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CÓDINĂ s. v. coada-vulpii, pleavă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CÓCINĂ s. (pop.) porcăreaţă, (reg.) porcărie, (Mold. şi Bucov.) coştereaţă, (Mold.) poiată. (~ de porci.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CÉTINĂ s. v. ienupăr, jneapăn, pin.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CEÁINĂ s. v. ceainărie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BOTÍNĂ s. v. cizmuliţă, gheată.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BOBÍNĂ s. 1. mosor, (Mold.) macara. (~ cu aţă.) 2. (FIZ.) (ieşit din uz) self. 3. (FIZ.) bobină cu reactanţă = reactor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ARSÍNĂ s. v. hidrogen arsenios.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ALBÍNĂ s. (ENTOM.; Apis mellifica) (înv. şi pop.) muscă, (reg.) bâză. (~ produce mierea.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

XILÍNĂ s. v. lidocaină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FELÍNĂ, feline, s.f. – V. felin (1) [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

albínă s. f., g.-d. art. albínei; pl. albíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

algínă s. f., g.-d. art. algínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

arsínă s. f., pl. arsíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aurínă s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. aurínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

auxínă s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. auxínei; pl. auxíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babínă s. f., pl. babíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bobínă s. f., g.-d. art. bobínei; pl. bobíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

botínă s. f., g.-d. art. botínei; pl. botíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bulínă s. f. /bulín s. n. (pilulă, obiect mic şi rotund), pl. bulíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bulínă (parâmă) s. f., g.-d. art. bulínei; pl. bulíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabínă s. f., g.-d. art. cabínei; pl. cabíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cétină s. f., g.-d. art. cétinii; pl. cétini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cócină s. f., g.-d. art. cócinii; pl. cócini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

códină s. f., g.-d. art. códinei; pl. códini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

colínă (deluşor, amină) s. f., g.-d. art. colínei; pl. colíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cómină s. f., g.-d. art. cóminei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dátină s. f., g.-d. art. dátinii; pl. dátini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dédină s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dolínă s. f., g.-d. art. dolínei; pl. dolíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dusínă (arhit.) s. f., g.-d. art. dusínei; pl. dusíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

duzínă (grup de douăsprezece obiecte) s. f., g.-d. art. duzínii; pl. duzíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

echínă s. f., g.-d. art. echínei; pl. echíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

eozínă s. f. (sil. e-o-), g.-d. art. eozínei; pl. eozíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

eroínă s. f. (sil. -ro-i-), g.-d. art. eroínei; pl. eroíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

făínă s. f., g.-d. art. făínii; (sorturi) pl. făínuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gádină s. f., g.-d. art. gádinei; pl. gádine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

găínă s. f., g.-d. art. găínii; pl. găíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gódină s. f., g.-d. art. gódinei; pl. gódine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hemínă s. f., g.-d. art. hemínei; pl. hemíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

humínă s. f., pl. humíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

jivínă s. f., g.-d. art. jivínei; pl. jivíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ladínă (limba) s. f., g.-d. art. ladínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lamínă s. f., g.-d. art. lamínei; pl. lamíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

latínă (limba) s. f., g.-d. art. latínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lavínă s. f., g.-d. art. lavínei; pl. lavíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

litínă s. f., g.-d. art. litínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lizínă s. f., g.-d. art. lizínei; pl. lizíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lumínă s. f., g.-d. art. lumínii; pl. lumíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

marínă (ansamblul unităţilor navale, tehnica navigaţiei) s. f., g.-d. art. marínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

marínă (pictură) s. f., g.-d. art. marínei; pl. maríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mucínă s. f., g.-d. art. mucínei; pl. mucíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

narínă s. f., g.-d. art. narínei; pl. naríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

óbcină s. f., g.-d. art. óbcinii; pl. óbcini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oleínă s. f., g.-d. art. oleínei; pl. oleíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ondínă s. f., g.-d. art. ondínei; pl. ondíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oseínă s. f., g.-d. art. oseínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pádină s. f., g.-d. art. pádinii; pl. pádini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

págină s. f., g.-d. art. páginii pl. págini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

papínă s. f., pl. papíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

patínă (sport) s. f., g.-d. art. patínei; pl. patíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

patínă (strat pe suprafaţa unui obiect) s. f., g.-d. art. patínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pinínă s. f., pl. piníne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pódină s. f., g.-d. art. pódinii; pl. pódini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pómină s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pruínă s. f., g.-d. art. pruínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

purínă s. f., g.-d, art. purínei; pl. puríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pútină s. f., g.-d. art. pútinii; pl. pútini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rádină s. f., g.-d. art. rádinei; pl. rádine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

regínă s. f., g.-d. art. regínei; pl. regíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

renínă s. f., g.-d. art. renínei; pl. reníne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

retínă s. f., g.-d. art. retínei; pl. retíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ricínă s. f., g.-d. art. ricínei; pl. ricíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ródină s. f., g.-d. art. ródinii; pl. ródine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rovínă s. f., g.-d. art. rovínei; pl. rovíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rugínă s. f., g.-d. art. rugínii; pl. rugíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rutínă (obişnuinţă, substanţă chimică) s. f., g.-d. art. rutínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabínă s. f., pl. sabíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sádină s. f., g.-d. art. sádinei; pl. sádine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

salínă s. f., g.-d. art. salínei; pl. salíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sezínă s. f., g.-d. art. sezínei; pl. sezíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

splínă s. f., g.-d. art. splínei; pl. splíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

terínă s. f., pl. teríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tetínă s. f., g.-d. art. tetínei; pl. tetíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

toxínă s. f., g.-d. art. toxínei; pl. toxíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

traínă s. f., g.-d. art. traínei; pl. traíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vagínă s. f., g.-d. art. vagínei; pl. vagíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

valínă s. f., g.-d. art. valínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

verínă s. f., pl. veríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ÓBCIN//Ă ~e f. 1) Coamă care face legătura între două piscuri de munte sau de deal. 2) Înălţime împădurită. [G.-D. obcinii] /<sl. obţina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MUCÍN//Ă ~e f. Substanţă semilichidă care intră în componenţa mucoasei gastrice şi a unor mucusuri, având rol de protecţie a acestora. /<fr. mucine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MARÍNĂ f. Totalitate de nave maritime ale unui stat, luate împreună cu personalul care lucrează pe ele; flotă navală a unui stat. /

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LUMÍN//Ă ~i f. 1) Radiaţie electromagnetică, emisă de un corp incandescent sau luminescent, care acţionează asupra ochilor făcând vizibilă lumea înconjurătoare. ~a soarelui. ♢ A se face ~ a se face ziuă. Pe ~ la lumina zilei; după ce s-a luminat de ziuă sau înainte de a însera. A vedea ~a zilei a) a avea vedere; b) a se naşte. A vedea ~a tiparului a apărea de sub tipar. (Limpede) ca ~a zilei absolut clar; de netăgăduit. 2) Sursă, izvor care luminează. ♢ A aprinde ~a a aprinde ceva de luminat. ~ electrică iluminare pe bază de energie electrică. 3) Deschizătură din mijlocul irisului prin care pătrunde radiaţia electromagnetică a corpurilor incandescente sau luminescente; pupilă. ~a ochilor. 4) fig. Deşteptare a minţii. ♢ A se face ~ în capul (sau mintea) cuiva a deveni clar. 5) Deschidere liberă într-o construcţie. [G.-D. luminii] /Probabil din lume

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LAVÍN//Ă ~e f. Masă de zăpadă care se rostogoleşte de pe un munte ducând cu sine tot ce întâlneşte în cale; avalanşă. /<germ. Lawine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LATÍNĂ f. mai ales art. Limba latinilor. /<lat. latinus, fr. latin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

JIVÍN//Ă ~e f. pop. Animal sălbatic (fioros); dihanie; jiganie; jigodie; lighioană. [G.-D. jivinei] /<bulg. živina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GĂÍN//Ă ~i f. Pasăre domestică de talie medie, cu cioc conic, crescută pentru carne şi ouă. ♢ A avea orbul ~ilor a nu vedea bine, desluşit (mai ales seara). De râsul ~ilor de nimic; de batjocură. A se culca o dată cu ~ile a se culca foarte devreme, decuseară. A sta ca o ~ (sau curcă) plouată a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. ~-de-apă pasăre de baltă, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenuşiu, având un moţ alb între ochi; lişiţă. [G.-D. găinii] /<lat. gallina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FELÍN//Ă ~e f. 1) la pl. Familie de mamifere carnivore cu corpul mlădios, cu gheare şi cu coadă lungă (reprezentanţi: pisica, leul, tigrul, leopardul etc.). 2) Mamifer din această familie. /<fr. félin, lat. felinus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FĂÍNĂ f. 1) Pulbere obţinută din grâu sau din alte boabe de cereale măcinate, folosită în alimentaţie. ~ de grâu. ~ de porumb. 2) Substanţă sau material transformat prin măcinare în pulbere. ~ de peşte. [G.-D. făinii; Sil. fă-i-] /<lat. farina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

EROÍN//Ă ~e f. 1) Femeie care se distinge prin curaj, vitejie şi abnegaţie în diferite împrejurări grele. 2) Femeie care este personajul principal al unei opere literare sau artistice, al unei întâmplări. /<fr. héroïne, lat. heroina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DÚZIN//Ă ~i f. Grup de douăsprezece obiecte de acelaşi fel. ♢ De ~ a) de calitate inferioară; b) cu capacităţi ordinare; mediocru. /<ngr. duzina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DOLÍN//Ă ~e f. Adâncitură de teren cu aspect de pâlnie, rezultată din dizolvarea rocilor solubile de la suprafaţă. /<sb. dolina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DÁTIN//Ă ~i f. Obişnuinţă de viaţă colectivă, tradiţională, devenită lege nescrisă a unui popor sau a unei comunităţi omeneşti. [G.-D. datinei] /<sl. dĕdina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COLÍN//Ă ~e f. Ridicătură mică de teren de formă alungită şi cu pante line, mai mică decât dealul; colnic. /<fr. colline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CÓDINĂ f. 1) Lână de calitate inferioară, tunsă de pe capul, coada sau picioarele oilor. 2) Grâu de calitate inferioară. /coadă + suf. ~ină

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CÓCIN//Ă ~e f. Adăpost din scânduri sau din piatră pentru păsări, porci etc.; coteţ. [G.-D. cocinii] /<bulg., sb. koţina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CÉTIN//Ă ~i f. 1) Creangă de conifer. 2) rar Arbust sau arbore conifer. ♢ ~-de-negi arbust răşinos, ornamental, cu tulpina culcată, bogat ramificată, şi cu frunze mici, solzoase persistente. [G.-D. cetinii] /<bulg., sb. ţetina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CÁMINĂ f. înv. Impozit anual pe băuturile spirtoase. /<sl. kameni

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABÍN//Ă ~e f. Încăpere mică (într-o clădire, într-un vehicul, la bordul unui vas, pe plajă etc.) amenajată în concordanţă cu destinaţia. ~a şoferului. ~ telefonică. ♢ ~ spaţială parte a unei nave cosmice în care se află cosmonauţii în timpul zborului. [G.-D. cabinei] /< fr. cabine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BOVÍN//Ă ~e f. 1) la pl. Subfamilie de rumegătoare din care fac parte vitele cornute mari (reprezentant: boul). 2) Animal din această subfamilie. /<lat. bovinus, fr. bovin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BOTÍN//Ă ~e f. Gheată înaltă (pentru dame sau copii), ajustată pe picior. ~ cu şireturi. /<fr. bottine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BOBÍN//Ă ~e f. 1) Suport (cilindric) care serveşte la înfăşurarea diferitelor fire, cabluri, benzi. 2) Ansamblu compus din această piesă şi spirele înfăşurate pe ea. ♢ ~ electrică element al unui circuit electric, constituit din mai multe spire conductoare. /<fr. bobine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AUXÍN//Ă ~e f. Substanţă hormonală vegetală care stimulează procesele de creştere a plantelor. /<fr. auxine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AURÍNĂ f. Colorant auriu, întrebuinţat la vopsirea hârtiei. /<fr. aurine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ALBÍN//Ă ~e f. Insectă care trăieşte în roiuri şi produce miere şi ceară, având picioarele din urmă adaptate pentru strângerea polenului şi un ac veninos în partea posterioară a abdomenului. ~ă lucrătoare. /<lat. alvina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OLEÍN//Ă ~e f. 1) Substanţă uleioasă rezultată din combinarea acidului oleic cu glicerina, conţinută, mai ales, în uleiuri şi în grăsimi. 2) Acid oleic obţinut prin scindarea grăsimilor. /<fr. oléine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OSEÍNĂ f. Substanţă proteică care se găseşte în ţesuturile osoase. [G.-D. oseinei] /<fr. osséine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PÁDIN//Ă ~i f. Suprafaţă (aproape) plană pe vârful unui deal sau al unui munte. [G.-D. padinii] /<bulg. padina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PÁGIN//Ă ~i f. 1) Faţă a unei file. ♢ A pune în ~ a pagina. 2) fig. Moment din viaţa unui popor sau a unei persoane. [G.-D. paginii] /<lat. pagina, germ. Pagina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PATÍNĂ¹ f. 1) Strat subţire de culoare verde care se formează cu timpul pe suprafaţa obiectelor de bronz sau de aramă ca urmare a procesului de oxidare. 2) Depunere care se formează pe suprafaţa unor obiecte (de piatră, de lemn) sub influenţa factorilor atmosferici. /<fr. patine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PATÍN//Ă² ~e f. sport 1) Obiect de metal format dintr-o lamă metalică care se fixează perpendicular pe talpa ghetei pentru a luneca pe gheaţă. ♢ ~ cu role patină prevăzută cu rotiţe, în loc de lamă, pentru deplasarea pe teren obişnuit (în special pe asfalt). 2) tehn. Piesă cu ajutorul căreia un mecanism cu ghidaje poate face mişcări alternative de translaţie. [G.-D. patinei] /<fr. patin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PÓDIN//Ă ~e f. 1) Suport (din lemn, crengi etc.) pe care se clădeşte un stog sau o gireadă. 2) Pardoseală din scânduri. 3) Scândură întrebuinţată la pardoseală. /<rus., sb. podina, ucr. podyna

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PÓMINĂ f. Aducere-aminte de ceva sau de cineva (ieşit din comun). Zi de ~. ♢ De ~ care nu se va uita datorită semnificaţiei sale deosebite; vestit. A rămâne (sau a se face) de ~ a se păstra mult timp în memoria oamenilor (datorită caracterului deosebit al celor întâmplate). A ajunge de ~ a-şi face reputaţie proastă. /v. a pomeni

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PRUÍNĂ f. Pieliţă fină ceroasă care acoperă unele fructe. /<fr. pruin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PÚTIN//Ă ~i f. Vas în formă de trunchi de con, făcut din doage plate cercuite, în care se ţin, mai ales, brânzeturile şi murăturile. ♢ A spăla (sau a şterge) ~a a pleca, a fugi (din faţa unui pericol sau a unei împrejurări nefavorabile). [G.-D. putinei] /<lat. putina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RICÍN//Ă ~e f. Substanţă toxică aflată în seminţele ricinului. /ricin + suf. ~ă

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RÓDIN//Ă ~e f. pop. Dar adus unei lăuze. /<ucr. rodyny

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ROVÍN//Ă ~e f. 1) Surpătură în pământ. 2) Teren mocirlos; mlaştină. [G.-D. rovinei] /<bulg. rovina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RUGÍN//Ă ~i f. 1) Substanţă brună-roş-cată, sfărâmicioasă, care se formează pe obiectele de fier în urma oxidării. 2) fig. Obiect vechi deteriorat; hleab; rablă. 3) Boală in-fecţioasă a plantelor agricole, cauzată de ciuperci parazite şi manifestată prin apariţia unor pete brune-închise pe tulpină, frunze sau inflorescenţă. 4) Plantă erbacee cu tulpina erectă înaltă, lipsită de frunze, şi cu flori verzui, dispuse în inflorescenţă, care creşte prin locuri umede; pipirig. [G.-D. ruginii] /cf. lat. aerugo, ~inis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RUTÍN//Ă¹ ~e f. 1) depr. Obişnuinţă de a gândi şi a acţiona în mod mecanic. 2) rar Abilitate obţinută printr-o practică îndelungată. [G.-D. rutinei] /<fr. routine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RUTÍNĂ² f. Substanţă chimică extrasă din florile, frunzele şi tulpina unor plante, întrebuinţată în medicină. /<fr. routine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SÁDIN//Ă ~e f. Plantă erbacee cu tulpina de tip pai, cu frunze păroase şi cu spiculeţe violete sau gălbui. /<bulg. sadina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SALÍN//Ă ~ e f. Loc unde se exstrage sarea; mină de sare. /<fr. saline, lat. salina, germ. Saline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SPLÍN//Ă ~e f. 1) (la om şi la animale) Organ de producere a limfocitelor, situat în regiunea stângă a cavităţii abdominale. 2) Plantă erbacee, neramificată, cu frunze ovale şi cu flori galbene-aurii, care creşte prin locuri umbroase şi umede. /<ngr. splina, lat. splen

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TETÍN//Ă ~e f. Sfârc de cauciuc al biberonului. /<fr. tétine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TOXÍN//Ă ~e f. 1) Substanţă otrăvitoare de natură organică, produsă de unele organisme vegetale sau animale; otravă; venin. 2) Substanţă care frânează flotaţia minereurilor. /<fr. toxine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VELÍN//Ă ~e adj. : Hârtie ~ hârtie de calitate superioară, foarte albă, netedă şi lucioasă. /<fr. vélin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VOLÍN//Ă ~e f. Instrument muzical constând dintr-o cutie de rezonanţă şi patru coarde, care produc sunete când se trece peste ele cu arcuşul (sau când sunt ciupite); vioară. /<it. violino

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COLÍNĂ¹ s.f. (Geol.) Formă de relief mai mică decât dealul. [< fr. colline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COLÍNĂ² s.f. (Chim.) Corp azotat care intră în compoziţia materiei vii, având rol protector al celulei hepatice şi ai cărui derivaţi (acetilcolina) au o mare importanţă în funcţionarea sistemului nervos. [< fr. choline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BOTÍNĂ s.f. Gheată încheiată cu butoni sau cu elastic. [< fr. bottine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BUCÍNĂ s.f. Instrument de suflat la romani, asemănător cornului de vânătoare de astăzi. [Pl. -ne. / < lat. bucina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BULÍNĂ¹ s.f. v. bulin.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BULÍNĂ² s.f. (Mar.) Manevră care serveşte pentru a trage în vânt grandeele de cădere a pânzelor pătrate. [< fr. bouline, cf. engl. bowline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CUTÍNĂ s.f. Substanţă impermeabilă secretată de cuticula vegetalelor. [< fr. cutine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FUXÍNĂ s.f. v. fucsină. [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

DURÍNĂ s.f. Maladie gravă şi contagioasă la cai, care se manifestă prin leziuni ale organelor genitale, apoi prin leziuni ganglionare şi nervoase. [< fr. dourine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DUSÍNĂ s.f. Mulură cu dublă curbură, concavă la partea de sus şi convexă la bază. [< fr. doucine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TERÍNĂ, terine, s.f. În gastronomie, pateu copt într-un vas special cu capac (chiar terină, sau vas de fontă), servit rece, feliat; fr. terrine. V. pateu.

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

FUXÍNĂ s.f. v. fucsină.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HEMÍNĂ s.f. (Chim.) Substanţă formată din hem prin transformarea fierului bivalent în fier trivalent. [< fr. hémine, cf. gr. haima – sânge].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TIMÍNĂ, timíne, s.f. Pirimidină (C₅H₆N₂O₂) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informaţia genetică în lanţul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic. Cf. adenină, citozină, guanină şi uracil. (terminolog. ştiinţif., din neolat. thymus (= timus, glandă din care a fost izolată pentru prima dată) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. thymine) [MW, TLF]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

INTÍNĂ s.f. (Bot.) Membrană protectoare internă a grăuntelui de polen şi a sporilor ferigii. [< fr. intine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LAMÍNĂ s.f. 1. (Bot.) Partea lăţită a unei frunze; limb. 2. Strat subţire care face parte din structura unei formaţii anatomice. [Cf. it., lat. lamina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LAVÍNĂ s.f. Avalanşă de zăpadă sau de pietre. [< it. lavina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LITÍNĂ s.f. Oxid sau hidroxid de litiu. [< fr. lithine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LIZÍNĂ s.f. (Biol.) 1. Aminoacid indispensabil creşterii. 2. Substanţă organică având proprietatea de a dizolva globulele roşii, bacteriile şi celulele ţesuturilor. [< fr. lysine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABÍNĂ s. f. încăpere mică amenajată într-o clădire, pe un vehicul, la bordul unei (aero)nave etc. ♦ ~ telefonică = cabină amenajată şi echipată cu un post telefonic; ~ spaţială = compartiment etanşeizat al unei nave spaţiale în care stau astronauţii în timpul zborului. (< fr. cabine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MURÍNĂ s.f. (La romani) Cupă făcută dintr-un minereu preţios, extrem de rar. [< lat. murrina < murra – mineral].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NARÍNĂ s.f. Nară. [< fr. narine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

UNDÍNĂ s.f. v. ondină.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ONDÍNĂ s.f. (În mitologia scandinavă şi germanică) Zână, geniu al apelor. [Var. undină s.f. / < fr. ondine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PATÍNĂ¹ s.f. 1. (Mai ales la pl.) Piesă, instrument de metal de forma unei şine, montat sau ataşat pe talpa ghetei, cu care se poate merge alunecând pe gheaţă. 2. Piesă datorită căreia un mecanism poate aluneca pe o şină. [< fr. patin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PATÍNĂ² s.f. Strat subţire care apare sub influenţa agenţilor atmosferici pe suprafaţa obiectelor sau a construcţiilor de metal, de piatră etc., dându-le un aspect de vechime. [Cf. fr. patine, it. patine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BULÍNĂ² s. f. /bulín s. n. 1. caşetă. 2. bucăţică rotundă de hârtie cu care se lipesc plicuri etc. 3. (pl.) desen rotund imprimat pe o ţesătură. (< ngr. bulini)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BULÍNĂ¹ s. f. (mar.) manevră curentă pentru tras „în vânt” (către proră) grandeele de cădere a velelor pătrate. (< fr. bouline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PINÍNĂ s.f. Substanţă zaharoasă extrasă dintr-o specie de pin, folosită în farmacie. [< fr. pinine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PRUÍNĂ s.f. (Biol.) Materie ceroasă, incoloră sau violacee, care acoperă pieliţa fructelor, a ciupercilor etc. ca o brumă. [< fr. pruine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PURÍNĂ s.f. Compus organic derivat din acidul uric, zeama murdară scursă din bălegar sau din gunoaie. [< fr. purin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RAVÍNĂ s.f. v. ravenă.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

REZÍNĂ s.f. (Rar) Răşină. [Pl. -ne, -ni. / < fr. résine, it., lat. resina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BOTÍNĂ s. f. 1. gizmuliţă. 2. gheată înaltă încheiată cu butoni sau cu elastic. (< fr. bottine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERÍNĂ s.f. Aminoacid natural din compoziţia proteinelor. [< fr. sérine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BOBÍNĂ s. f. 1. suport cilindric pe care se poate înfăşura un fir, un cablu, o peliculă sau bandă magnetică; ansamblu compus din acest suport şi firul, cablul etc. înfăşurat pe el. ♢ mosor. 2. element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire înfăşurate în jurul unui suport dielectric sau feromagnetic. o ~ de inducţie = transformator electric din două înfăşurări bobinate pe un singur miez de fier. (< fr. bobine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VAGÍNĂ s.f. (Biol.) Teacă; (spec.) Teaca frunzelor gramineelor. [< lat. vagina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BABÍNĂ s. f. partea groasă, care atârnă, a buzelor unor animale. (<fr. babine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARSÍNĂ s. f. denumire generică a unor compuşi organici ai hidrogenului arseniat. (< fr. arsine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANGÍNĂ s. f. elem. anghină.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALGÍNĂ s. f. substanţă mucilaginoasă din unele alge marine în contact cu apa pentru apretare în industria pielăriei. (< fr. algine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COLÍNĂ¹ s. f. formă de relief, mai mică decât dealul, rotunjită. (<fr. colline, lat. collina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COLÍNĂ² s. f. amină din compoziţia materiei vii ai cărei derivaţi (acetilcolina etc.) au un rol important în organism. (<fr. choline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALGÍNĂ s.f. Substanţă mucilaginoasă formată de unele alge marine în contact cu apa şi folosită pentru apretare în industria pielăriei. [< fr. algine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANGÍNĂ s.f. v. anghină.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUXÍNĂ s.f. Hormon vegetal care stimulează creşterea plantelor. [< fr. auxine, cf. gr. auxein – a creşte].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BABÍNĂ s.f. (Rar) Partea groasă, care atârnă, a buzelor unor animale. [< fr. babine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VALÍNĂ s.f. Aminoacid cu rol important în nutriţie, în activitatea sistemului nervos şi în menţinerea tonusului muscular. [< fr. valine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BOBÍNĂ s.f. 1. Piesă cilindrică pe care se poate înfăşura un fir, un cablu etc.; ansamblu compus din piesa aceasta şi firul, cablul etc înfăşurat pe ea. ♦ Înfăşurare a unui fir într-o maşină sau într-un aparat electric. 2. Înfăşurare a unui fir de aţă, de sfoară etc. pe un beţişor, un mosor etc.; ghem. [< fr. bobine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABÍNĂ s.f. Încăpere, cameră pe bordul unei nave; încăpere mică, având diverse destinaţii. ♢ Cabină telefonică = cabină amenajată şi echipată cu un post telefonic; cabină spaţială = compartiment al unei nave cosmice în care stau astronauţii în timpul zborului; capsulă cosmică. [< fr. cabine, it. cabina, cf. engl. cabin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

códină, códini, s.f. (reg.) 1. lână de calitate proastă (de la cozile, picioarele şi capul oilor); miezură. 2. rămăşiţă de grâu sau de porumb cu gunoaie; goz, zoană. 3. ştiulete de porumb pipernicit; ghijură, glodar, bahercă. 4. rămăşiţe de lemn; nuci, hebedig, vreascuri. 5. plantă din familia gramineelor care creşte prin livezi şi fâneţe.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

códină, códini, s.f. (reg.) 1. lână de calitate proastă (de la cozile, picioarele şi capul oilor); miezură. 2. rămăşiţă de grâu sau de porumb cu gunoaie; goz, zoană. 3. ştiulete de porumb pipernicit; ghijură, glodar, bahercă. 4. rămăşiţe de lemn; nuci, hebedig, vreascuri. 5. plantă din familia gramineelor care creşte prin livezi şi fâneţe.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

albínă (albíne), s.f. – 1. Insectă care produce miere şi ceară. – 2. Specie de orhidee (Ophrys cornuta). – Mr. alvină, megl. albină, istr. albire. Lat. alvῑna „stup”, der. de la alvus (Puşcariu 59; Candrea-Dens., 48; REW 393). Pentru a explica semantismul, DAR se referă la alb. bletë „stup” şi „albină”. Trebuie probabil să se plece de la o expresie (musca)alvina, unde alvina îndeplineşte firesc funcţia adj.; mai tîrziu, a ajuns s., ca în cazul lui (asinus) onagrarius, orbus(oculis) şi în multe alte cazuri. Muscă, avînd sensul de „roi” este curent în apicultură. Der. albinar, s.m. (apicultor); albinărel, s.m. (pasăre); albinărie, s.f. (roi; apicultură); albinărit, s.n. (apicultură); albinet, s.n. (mulţime de albine, roi).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

cráină, cráine, s.f. (pop.) margine; în expr. a umbla craina= a bate marginile, a unbla fără rost.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

angínă (angíne), s.f. – Inflamaţie a gîtului. – Var. anghină. Fr. angine; var., din ngr. ἀγϰίνη.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

DUZÍNĂ s.f. Ansamblu de douăsprezece obiecte de acelaşi fel. ♢ De duzină = a) făcut în serie, de calitate inferioară; b) (despre oameni) mediocru. [< fr. douzaine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ECHÍNĂ s.f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, aşezată imediat sub abacă. [< fr. échine, it. echino, gr. echinos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EOZÍNĂ s.f. Materie colorantă folosită în industria textilă, la fabricarea cernelurilor roşii etc. [Pron. e-o-. / < fr. éosine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ístină adj. f. (reg.) adevărată.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

EROÍNĂ s.f. 1. Femeie plină de virtute şi de curaj eroic, femeie vitează, curajoasă. 2. Personaj principal feminin al unei opere literare; (p. ext.) femeie care este personajul principal al unei întâmplări. [< fr. héroïne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

jijínă s.f. (reg.) murdărie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

mánină, mánine, s.f. (reg., înv.) namilă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

babínă (babíne), s.f. – Buză groasă. Fr. babine (sec. XX). Galicism, folosit ca termen tehnic de vînătoare (Sadoveanu).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

negínă s.f. (reg.) garoafă, neginea.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

novínă s.f. (reg.) timp când nu se vede luna.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

AUXÍNĂ s. f. hormon vegetal care stimulează creşterea plantelor. (< fr. auxine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

papínă, papíne, s.f. (pop.) femeie desfrânată.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

párină, párine, s.f. (reg.) arătură de toamnă; arătură repetată înainte de semănat.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

petínă, petíni, s.f. (reg.) jumătate sau o treime din claia de cereale; picior, petiţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

podínă, podíni şi podíne, s.f. 1. (pop.) pardoseală de scânduri (la casă, la podul casei, la tavane, la vechile străzi etc.) 2. (la pl.; înv.) obligaţie a negustorilor braşoveni, din Ţara Românească, în evul mediu, de a întreţine străzile Bucureştiului pavate cu scânduri; taxă percepută în trecut la Iaşi pe carele cu produse care intrau în oraş, pentru întreţinerea străzilor pavate cu scânduri. 3. (înv. şi reg.) tavan de scânduri. 4. (pop.) suport pe care se clădeşte claia de fân; pat; pod; partea de jos a stogului de fân, poclaj, podlaş; mijlocul stogului de fân. 5. (reg.) platformă de scânduri înălţată deasupra terenului care foloseşte ca post de observaţie, de pază. 6. platformă de care sunt fixate pietrele morii de apă; pod. 7. (reg.) piatra stătătoare a morii de apă. 8. (reg.) fundul scocului la moara de apă; pod. 9. fundul jgeabului pe care se coboară buştenii la vale. 10. (reg.) suprafaţă plană în regiunea de munte sau de deal; regiune de şes mai înalt. 11. (reg.) strat de prune ridicat la suprafaţă butoiului în timpul fermentaţiei. 12. (reg.) şale.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

popínă, popíni, s.f. (reg.) 1. gorgan; movilă; platou. 2. ridicătură alungită de teren formată în lunca unui râu; grădişte.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

botínă (botíne), s.f. – Gheată, cizmuliţă. – Var. (rar) botincă. Fr. bottine. Var., din rus. botinka (Sanzewitsch 198).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

MARÍNĂ s.f. 1. Flotă navală a unui stat şi personalul aferent. 2. Ştiinţa şi tehnica navigaţiei pe mări. [< fr. marine, it. marina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

purínă, puríne, s.f. (reg.) oaie albă cu pete negre în jurul botului.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

MUCÍNĂ s.f. (Biol.) Substanţă transparentă semifluidă, care se găseşte în mucusul gastric, în salivă etc. [< fr. mucine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

sádină, sádine, s.f. (reg.) 1. numele a două plante erbacee: cipcină şi bărboasă. 2. butaş de salcie. 3. pepinieră. 4. vie sădită de curând. 5. loc, câmp necultivat. 6. neam, soi, fel, specie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

OLEÍNĂ s.f. 1. Substanţă lichidă care se găseşte în uleiuri şi în grăsimile animale şi vegetale şi care rezultă din combinarea acidului oleic cu glicerina. 2. Acid oleic tehnic, obţinut la scindarea grăsimilor prin hidroliză. [Pron. -le-i-. / < fr. oléine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

sómină, sómini, s.f. (reg.) 1. par care se aşază orizontal pe furci, pentru a forma pătulul de fân. 2. bârnă mai subţire de care se leagă lanţul căldării la cuptor. 3. bârnă lungă care uneşte căpriorii casei. 4. (în forma: sumină) parte a podului unei case construită pe capetele ieşite în afară ale grinzilor. 5. scobitură în malul unei ape, unde stau peştii. 6. ascunzătoare, gaură de şobolan, de cârtiţă etc.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

OSEÍNĂ s.f. (Biol.) Proteină care se găseşte în oase, în piele şi în cartilaje. [Pron. -se-i-. / < fr. osséine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PÁGINĂ s.f. 1. Faţă a unei foi de registru, de carte, de revistă etc.; cuprinsul, textul unei asemenea feţe. 2. (Fig.) Moment, eveniment, întâmplare din viaţa cuiva. [Pl. -ni, -ne. / cf. lat. pagina, it. pagina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

sosínă, sosíne, s.f. (reg.) nume de plantă; osul-iepurelui.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

strínă adj. f. (reg.) de culoare roz-vânătă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sudínă, sudíne, s.f. (reg.) flăcău sortit ca bărbat unei femei.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sumínă s.f. (înv. şi reg.) parte a podului unei case, construită pe capetele ieşite în afară ale grinzilor.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

şáină, şáine, s.f. (reg.) ciutură.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cétină (-ni), s.f. – 1. Ac de brad. – 2. Ramură de brad. Sl. četina, der. colectiv de la četŭ „ac, ţeapă, dinte” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Iordan, Dift., 144), cf. sb., cr. četina, ceh. šetina, alb. četina; mag. csetina pare a proveni din rom. – Der. cetin, s.m. (ienupăr); cetiniş, s.n. (pădure de brazi); încetinat, adj. (cu ramuri dese, se spune numai despre brazi). Nu a fost explicată corespondenţa cu it. cetina „tăiere de copaci”, a cărui origine este necunoscută, după Prati 262.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

şuínă, şuíne, s.f. (reg.) pământ sterp, neroditor.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

torínă, toríni, s.f. (reg.) torişte.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

REGÍNĂ s.f. 1. Soţie de rege; suverană a unui regat. 2. (Fig.) Persoană, lucru cu o poziţie privilegiată, dominantă. 3. Matcă (de albine). 4. Piesa cea mai însemnată la jocul de şah după rege. [< lat. regina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RENÍNĂ s.f. Enzimă cu efect hipertensiv, secretată de rinichi. [< fr. rénine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RETÍNĂ s.f. Membrană interioară a ochiului, sensibilă la lumină, pe care se formează imaginea vizuală. [Pl. -ne. / < fr. rétine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AURÍNĂ s. f. compus chimic, auriu, bun colorant pentru hârtie. (< fr. aurine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RUTÍNĂ¹ s.f. 1. Obicei, operaţie repetată zilnic sau periodic. ♦ Operaţie efectuată de un calculator electronic. 2. Deprindere de a lucra mecanic, mereu în acelaşi fel. ♦ (Depr.) Respectare prea servilă a unor reguli şi deprinderi învechite. V. manierism. / < fr. routine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RICÍNĂ s.f. Toxină vegetală extrasă din seminţele de ricin, care are proprietatea de a aglutina globulele sângelui. [< it. ricina, cf. fr. ricin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RUTÍNĂ² s.f. Substanţă chimică de origine vegetală, folosită în farmacie ca diuretic, antihemoragic etc. [< fr. rutine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABÍNĂ s.f. (Bot.) Varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărui frunze au proprietăţi medicinale. [< fr. sabine, it., lat. sabina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SALÍNĂ s.f. Complex de construcţii, de instalaţii etc. destinate exploatării unui zăcământ de sare; mină de sare. [< fr. saline, cf. lat. salinae].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SEZÍNĂ s.f. (Jur.) Drept de luare imediată în posesiune a unei moşteniri legale, fără autorizaţia prealabilă a justiţiei. [< fr. saisine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cócină (-ne), s.f. – 1. Coteţ pentru porci. – 2. Împletitură de nuiele pentru prins peşti. – Mr., megl. cocină. Bg., sb., cr. kočina (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 76; Conev 81). Cf. coteţ.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

colínă (colíne), s.f. -Deal, colnic. Fr. colline. A devenit aproape popular. Totuşi, dim. menţionate de DAR, col(i)niţă şi colmel, nu aparţin acestui cuvînt ci lui colnic şi culme.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

cómină, s.f. – Tescovină, drojdie. Sb. kǒmina, bg. kómina (DAR).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

TERÍNĂ s.f. (Franţuzism) Supieră de pământ ars. ♦ Vas de pământ pentru încolţirea seminţelor în floricultură. ♦ Vas de pământ în care se fierbe sau se păstrează carnea. [Cf. fr. terrine, it. terrina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TETÍNĂ s.f. Sfârcul biberonului. [< fr. tétine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TOXÍNĂ s.f. Substanţă otrăvitoare cu acţiune toxică produsă de bacterii, de paraziţi şi de unele ciuperci; otravă. [< fr. toxine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TRÁINĂ s.f. Parâmă cu capetele fixate pe două corpuri plutitoare, care este târâtă pe fundul apei pentru a agăţa un corp scufundat sau a-i determina poziţia. [Cf. fr. traîne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cráină (cráine), s.f. – Regiune de frontieră. Sb. krajna „margine”, cf. crai, crainic.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

culínă (culíne), s.f. – Bucătărie. Lat. culina (sec. XIX). Cuvînt introdus de latinişti în Trans., ajutat de coincidenţa cu cuină ‹ cuhnie; azi este rar. – Der. culinar, adj., din fr. culinaire.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

dédină (-ni), s.f. – (Înv., şi Bucov.) Uzanţă, obicei. Sl. dĕdina (Tiktin), cf. datină.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

duzínă (-ni), s.f. – Grup de 12 obiecte de acelaşi fel. – Mr. duzină. It. dozzina, prin filieră orientală, cf. ngr. ντουζίνα, tc., bg. duzina, alb. duzinë.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

făínă (făínuri), s.f. – Pulbere obţinută prin măcinarea boabelor de cereale. – Var. (înv.) fărină, (Banat) fănină. Mr., megl. fărină, istr. farirę. Lat. farῑna (Puşcariu 572; REW 3197; Candrea, Éléments, 48; Rosetti, Rhotacisme, 20; DAR), prin intermediul fazelor atestate de var., rezultat al asimilării r-n › n-n şi al disimilării corespunzătoare; cf. vegl. faraina, it. farina, prov. farina, fr. farine, sp. harina, port. farinha. Der. faina, vb. (a acoperi cu făină); făinar, s.m. (fabricant sau vînzător de făină), care, după Puşcariu 573 ar fi reprezentant direct al lat. farῑnarius, ipoteză abandonată în DAR; făinar, s.n. (ladă sau depozit de făină); făinăreasă, s.f. (făinar); făinărie, s.f. (magazin de făină); făineală, s.f. (dare prin făină; sulemenire; bătaie); făinos, adj. (ca făina), care, după Puşcariu 574 şi DAR provine direct din lat. farinosus; făinoşa, vb. refl. (a deveni făinos; a se pudra, a se sulemeni); înfăina (var. înfăinoşa), vb. (a da prin făină; a pudra; a bate).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

MUCÍNĂ s. f. substanţă transparentă, hialină, semifluidă, din ţesuturile mucoase. (< fr. mucine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MURÍNĂ s. f. (la romani) cupă făcută dintr-un minereu preţios, extrem de rar. (< lat. murrina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NARÍNĂ s. f. nară. (< fr. narine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OLEÍNĂ s. f. 1. substanţă lichidă care se găseşte în uleiuri şi în grăsimile animale şi vegetale, din combinarea acidului oleic cu glicerina. 2. acid oleic tehnic, obţinut la scindarea grăsimilor prin hidroliză. (< fr. oléine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ONDÍNĂ s. f. (mit. scand. şi germanică) zână, geniu al apelor. (< fr. ondine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OSEÍNĂ s. f. proteină în oase, în piele şi cartilaje. (< fr. osséine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PÁGINĂ s. f. 1. faţă a unei foi de registru, de carte, ziar etc.; cuprinsul, textul. 2. (fig.) moment, eveniment din viaţa cuiva. 3. (inform.) fragment dintr-un program, mărimea unei pagini de memorie. (< lat., it. pagina, germ. Pagina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PATÍNĂ¹ s. f. 1. dispozitiv metalic montat pe talpa ghetei, cu care se poate merge alunecând pe gheaţă. 2. piesă datorită căreia un mecanism poate aluneca pe o şină. (după fr. patin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PATÍNĂ² s. f. 1. strat subţire format sub acţiunea factorilor climatici pe suprafaţa obiectelor sau a construcţiilor de metal, de piatră etc., dându-le un aspect de vechime. 2. strat artificial cu care se acoperă unele obiecte, în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a le proteja de eroziune. (< fr. patine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PRUÍNĂ s. f. materie ceroasă, ca un praf, care acoperă unele frunze sau fructe, elitrele unor coleoptere etc. (< fr. pruine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PURÍNĂ s. f. compus organic heterociclic, unitate de bază a acidului uric, component al acizilor nucleici. (< fr. purine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REGÍNĂ s. f. 1. soţie de rege; suverană a unui regat. 2. (fig.) persoană, lucru cu o poziţie privilegiată, dominantă. 3. matcă (de albine). 4. piesa cea mai însemnată la jocul de şah după rege. (< lat. regina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RENÍNĂ s. f. enzimă cu efect hipertensiv şi vasoconstrictor, secretată de rinichi. (< fr. rénine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RETÍNĂ s. f. membrană internă, nervoasă, a ochiului, sensibilă la lumină, pe care se formează imaginea vizuală. (< fr. rétine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RICÍNĂ s. f. toxină vegetală din seminţele de ricin, care aglutinează globulele sângelui. (< it. ricina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RUTÍNĂ¹ s. f. 1. capacitate, îndemânare câştigată printr-o practică îndelungată. ♢ (depr.) deprindere de a lucra, de a gândi mecanic, mereu în acelaşi fel; respectare prea servilă a unor reguli şi deprinderi învechite. 2. (inform.) set de instrucţiuni din ansamblul unui program de prelucrare a datelor, la servirea mai multor programe, când operaţiile sunt comune; (sub)program de folosinţă curentă sau repetitiv, care asigură o funcţie bine definită. (< fr., engl. routine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RUTÍNĂ² s. f. substanţă chimică de origine vegetală în farmacie ca diuretic, antihemoragic etc. (< fr. rutine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABÍNĂ s. f. varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărui frunze au proprietăţi medicinale. (< fr. sabine, lat. sabina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SALÍNĂ s. f. mină de sare; ocnă. (< fr. saline, lat. salina, germ. Saline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERÍNĂ s. f. aminoacid în compoziţia unui mare număr de proteine vegetale şi animale, cu rol activ în procesele de metabolism. (< fr. sérine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SEZÍNĂ s. f. (jur.) drept de luare imediată în posesiune a unei moşteniri legale, fără autorizaţia prealabilă a justiţiei. (< fr. saisine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TERÍNĂ s. f. supieră de pământ ars. ♢ vas de pământ pentru încolţirea seminţelor în floricultură. ♢ vas de pământ sau smălţuit în care se fierb, se coc sau se păstrează alimente. (< fr. terrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TETÍNĂ s. f. piesă de cauciuc, găurită la un capăt, care imită sfârcul mamelei, ataşându-se la biberon. (< fr. tétine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TIMÍNĂ s. f. bază azotată pirimidinică din compoziţia acizilor nucleici. (< fr. thymine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TOXÍNĂ s. f. substanţă organică cu acţiune toxică produsă de bacterii, de unele ciuperci etc. (< fr. toxine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRÁINĂ s. f. cablu metalic pentru trainare. (< fr. traîne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VAGÍNĂ s. f. (biol.) teacă; (spec.) teaca frunzelor gramineelor. (< lat. vagina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VALÍNĂ s. f. aminoacid cu rol important în nutriţie, în activitatea sistemului nervos şi în menţinerea tonusului muscular. (< fr. valine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VERÍNĂ s. f. 1. (mar.) parâmă terminată cu un cârlig, care serveşte la prinderea lanţurilor de ancoră. 2. aparat pentru ridicarea sau coborârea progresivă a unor greutăţi mari; cric. 3. dispozitiv hidraulic la avioane, care acţionează suprafeţele de comandă (ampenajul etc.). (< fr. vérine, /2/ vérin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

găínă (găíni), s.f. – 1. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne şi ouă. – 2. Constelaţia Pleiadelor, Cloşca-cu-Puii-de-aur. – 3. (Arg.) Pălărie. – Mr., megl. găl’ină, istr. galirę. Lat. gallῑna (Puşcariu 694; Candrea-Dens., 709; REW 3661; DAR), cf. it., cat., sp. gallina, prov. galina, fr. géline, port. gallinha. – Cf. găinaţ. Der. găina, vb. (a lîncezi; a boli; a se găinăţa păsările); găinar, s.m. (vînzător de găini; paznic la păsările de curte; uliu pestriţ, Astur palumbarius; hoţ, pungaş; Arg., jandarm); găinăreasă, s.f. (femeie care păzeşte păsările); găinări, vb. (a fura, a şmangli); găinărie, s.f. (ogradă; furtişag); găinuşe, s.f. (găină mică; Cloşca-cu-Puii-de-aur; urzică; Tetrao bonasia; nume dat mai multor insecte şi flori); găinuţă, s.f. (găină mică; varietate de potîrniche, Lagopus mutus; pasăre, Potentilla recta). Pentru semantismul lui găinuşe ca nume de insectă, cf. Bogrea, Dacor., IV, 815.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

godínă (godíne), s.f. – 1. (Munt.) Dovleac. – 2. (Trans.) Ciumăfaie, Datura stramonium. Origine incertă. După Cihac, II, 501, din mag. görög dinnye „pepene turcesc”, a cărui der. pare dificilă.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

jivínă (jivíne), s.f. – Lighioană, animal. – Var. juvină, jivenie, juvenie. Sl. (bg., sb., cr., slov.) živina, pol. žywina, din sl. živŭ „viu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Tiktin; Conev 51). Din acelaşi etimon sl. provin juveturi, s.f. pl. (păsări de curte), în loc de *jiveturi; juvete, s.m. (peşte de mărime mijlocie), în loc de *jivete, cu suf. -ete; juvac, s.n. (năvod); juvelnic, s.n. (năvod), în loc de *jivelnic, din bg. živĕlnik (Candrea, GS, VI, 324; Conev 74).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

lucínă (lucíne), s.f. – Izlaz, imaş, păşune. Rut., ceh. lučina (Berneker 739; Drăganu, RF, II, 77. În Bucov. Der. din bg. luč (Conev 41) pare mai puţin probabilă.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

lumínă (lumíni), s.f. – 1. Claritate, transparenţă. – 2. Strălucire, splendoare. – 3. Ştiinţă, cunoaştere. – 4. Făclie, corp luminos. – 5. Lumînare. – 6. Vedere. – Mr. lumină, lunină. Lat. lumina, pl. lui lūmen (Puşcariu 994; REW 5161; Tiktin). Schimbarea de accent se aplică poate prin confuzia terminaţiei, cu suf. -ină, ca în albină, sulfină, tulpină etc. Candrea-Dens., 1016 şi Candrea propune un intermediar lat. *luminina, care nu pare convingător. Sensul de lumină „pupilă”, este aproape general (ALR, I, 19). Der. lumina, vb. (a da lumină; a străluci; a clarifica; a ghida, a sfătui), din sec. XVII, şi forma de conjug. pare der. din rom. (după Tiktin şi Candrea, din lat. lumināre; după Candrea-Dens., 1017. din lat. *allumināre; conservarea lui i arată şi o dependenţă directă de lumină); luminăciune, s.f. (înv., iluminare; înv., titlu de demnitate; înălţime, alteţă); luminat, adj. (iluminat; cult; strălucitor; înv., înalt, calificativ oficial, în sec. XVII-XIX, cînd e vorba de voievod); luminăţie, s.f. (înv., înălţime, titlu de demnitate); luminător, adj.(care luceşte, care luminează; care iradiază; care clarifică); luminător, s.n. (ferăstruică, lucarnă); luminiş, s.n. (rarişte, poiană; spaţiu descoperit într-o pădure); luminiţă, s.f. (lumină mică; plantă, Oenothera biennis); luminos, adj. (strălucitor, splendid, cult, instruit); luminoasă, s.f. (plantă, Clematis erecta), pe care Scriban îl derivă din rus. lomonos încrucişat cu luminos; strălumina, vb. (a ilumina); străluminat, adj. (mărit, slăvit). Cf. lume, lumînare. Der. neol. ilumina, vb., din fr. iluminer; iluminaţi(un)e (var. pop. luminaţie) , s.f. (iluminaţie; sărbătoare nocturnă); înlumina, vb. (a ilumina; a prinde culoare), din fr. enluminer; luminozitate, s.f., din fr. luminosité. – Din rom. provine ngr. λουμίνι „candelă, lumînărică”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

opcínă (opcíni), s.f. – Culme, linie separatoare de ape. – Var. obcină. Sl., cf. ceh. občina „hotărnicie comunală”, din sl. obišti, cf. obşte. În Mold. şi Trans.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

pádină (pádini), s.f. – Colnic, măgură mică. Sl. (bg., rus.) padina (Tiktin; Conev 39). Nu ştim dacă padeş, s.n. (Trans. de N., zmeuriş) aparţine aceleiaşi familii.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

págină (págini), s.f. – Fiecare dintre cele două feţe ale unei foi de hîrtie. Lat. pagina (sec. XIX). – Der. pagina, vb. (a aranja în pagini; a numerota), din fr. paginer; paginaţi(un)e, s.f., din fr. pagination; paginator, s.m. (muncitor tipograf care face paginaţia).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

papínă (papíne), s.f. – Femeie desfrînată. Bg. papinja (Candrea).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

pútină (pútini), s.f. – Bute, poloboc. – Mr., megl. butin, megl. putină. Origine obscură. Pare să trimită la gr. πυτίνη „damigeană” (Philippide, Principii, 147; Candrea, Conv. Lit., XXXIX, 431), dar provenienţa nu este clară; după Candrea, prin intermediul unui lat. *putĭna; după Tiktin, prin v. germ. butinna, cf. germ. Butte; după Diculescu, Elementele, 450, direct din gr. Pascu 55 (şi Pascu, Beiträge, 35), preferă să pornească de la un lat. *buttina, de la buttis, cf. butnar. Dwer. din sl. (Cihac, II, 301) nu este probabilă, şi cu atît mai puţin dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 320). Der. putinei, s.n. (vas de lemn pentru a bate laptele), probabil sing. s-ar refăcut după pl., în locul dim. *putinel (după Diculescu, Elementele, 460, dintr-un gr. πυτινηίον). Din rom. provine sb. putunja, ceh. putina, rut. putyno, putna, putena, pol. putnia, putyra, mag. putina, putton (Miklosich, Wander., 18, 22; Candrea, Elemente, 401).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

rovínă (rovíne), s.f. – Groapă, rîpă, adîncitură. Sl. rovŭ „groapă” (Cihac, II, 318), cf. rofii, şi bg. rovina (Conev 40), care nu ne este clar, bg. rovenie „săpătură”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

rugínă (rugíni), s.f. – 1. Oxidare a fierului. – 2. Rablă, obiect uzat. – 3. Hodorog. – 4. Pipirig (Juncus effusus). – 5. Tăciune, mălură (Puccinia graminis). – Mr. arudzină. Lat. rŭbῑgῑnem (Diez, I, 361; Phlippide, Principii, 33; cf. REW 7348), cf. prov. royilh, fr. rouille, sp. robin. Se merge mai în detaliu la un lat. aerūgĭnem, uneori în formă ipotetică *aerūgĭna (Puşcariu 1482; REW 243; Pascu, I, 41; Pascu, Beiträge, 7; Tiktin; Candrea), posibilă şi ea fonetic. Pentru rezultatul fonetic al lui rŭbῑgĭnem, cf. iuvencus › junc. Schimbarea de accent este dificilă (Ivănescu, BF, I, 161, o explică pornind de la vb. rugini); dar cu aerūgĭnem există aceeaşi dificultate. Der. ruginare, s.f. (Arbust, Andromeda polyfolia); rugini, vb. (a oxida; refl., a creşte mălura, a se tăciuna; refl., a decădea); ruginătură, s.f. (lucru ruginit); ruginiu, adj. (roşiatic); ruginos, adj. (oxidat; învechit). Din rom. provine bg. rudžina (Capidan, Raporturile, 234) şi ţig. ruğinav „a deteriora”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

somínă (-ne), s.f. – 1. (Banat) Traversă. – 2. (Mold.) Acoperiş mic, streaşină, ieşitură, acoperiş de protecţie, şopron. – 3. Bîrlog, vizuină, ascunzătoare. – Var. somenă. Probabil rezultatul confuziei diferitelor cuvinte sl., cf. sb. somin „ieşitură”, sominj „cotlon”, sőigj „fumar deschis în acoperiş” (Candrea).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

splínă (-ne), s.f. – 1. Organ anatomic, lien. – 2. Contrafişă, tirant. – 3. Partea anterioară a unui vehicul. – Mr., megl. splină, istr. splinĕ. Lat. splĕnem ‹ gr. σπλήν (Cihac, I, 260; Philippide, Principii, 148; Puşcariu 1625; REW 8164; Diculescu, Elementele, 476), cf. sl. splina, alb., bg. splin (Miklosich, Fremdw., 127). Der. din ngr. σπλήνα (Cihac, II, 701; Murnu 52; Tiktin) sau din sl. (Conev 90; Rosetti, III, 92) nu este posibilă, dacă se are în vedere rotacismul istr. şi din Trans. (cf. Petrovici, Dacor., X, 32). Der. splina (var. splini, însplina, însplinoşa), vb. (a suferi de splină anumite animale); splinuţă, s.f. (plantă, Solidago virga aurea). Din rom. provin mag. szplina (Edelspacher 22) şi bg. splină (Capidan, Raporturile, 212).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ALANÍNĂ, alanine, s.f. Aminoacid produs prin hidroliza proteinelor naturale. – Din fr. alanine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ALCHÍNĂ, alchine, s.f. (Chim.) Hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură. – Din germ. Alkine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ALEXÍNĂ, alexine, s.f. Specie de anticorp aflată în serul sangvin. – Din fr. alexine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ALUMÍNĂ s.f. 1. Oxid de aluminiu. 2. (În forma alumin) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului. [Var.: alumín s.n.] – Din fr. alumine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AMIDÍNĂ, amidine, s.f. Substanţă organică pe bază de amidă, folosită în medicamentaţie. – Din fr. amidine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BÂLÍNĂ, bâline, s.f.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

BENZÍNĂ, benzine, s.f. Lichid incolor, uşor inflamabil, cu miros caracteristic, produs petrolier sau de sinteză, folosit mai ales drept combusibil la motoarele cu explozie. – Din fr. benzine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BERLÍNĂ, berline, s.f. (Înv.) 1. Trăsură mare închisă, asemănătoare cu cupeul, cu două banchete aşezate faţă în faţă. 2. Autoturism cu două sau patru portiere şi cu patru geamuri laterale. – Din fr. berline, it. berlina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BIOTÍNĂ s.f. Vitamina H. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. biotine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BRUCÍNĂ s.f. Alcaloid foarte toxic, extras din nuca vomică, cu proprietăţi şi utilizări în medicină şi în farmacie. – Din fr. brucine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BRÚDINĂ, brudine, s.f. (Reg.) Bac¹ (1). ♦ Taxă pentru trecerea apei pe un bac¹. – Din scr. brodina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIOZÍNĂ s. f. proteină de tipul globulinei, în ţesutul muscular. (< fr. myosine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BUZÁINĂ, buzaine, s.f. (Reg.) Magazie sau şopron într-o curte ţărănească, în care se păstrează butoaie, cazane şi alte vase de gospodărie. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CAFEÍNĂ s.f. Alcaloid extras din boabe de cafea, din frunze de ceai, nuci de cola etc., întrebuinţat în medicină ca tonic al sistemului nervos central, cardiac etc. [Var.: cofeínă s.f.] – Din fr. caféine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CALCÍNĂ, calcine, s.f. Pulbere galbenă obţinută din cositor şi plumb, folosită la prepararea unor emailuri şi ca abraziv. – Din fr. calcin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CANTÍNĂ, cantine, s.f. Local unde se serveşte masa salariaţilor dintr-o întreprindere, studenţilor, elevilor etc. ♦ (Ieşit din uz) încăpere în interiorul unei unităţi militare, de unde se puteau cumpăra diferite alimente şi obiecte. – Din fr. cantine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CAZEÍNĂ s.f. Substanţă proteică aflată în lapte şi care, coagulându-se, formează partea componentă principală a brânzeturilor; cazeinogen. [Pr.: -ze-i-] – Din fr. caséine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CĂLÍNĂ, căline, s.f. Fructul călinului, de culoare roşie şi cu gust acrişor. – Din bg. kalina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CĂTÍNĂ, cătini, s.f. Numele a două specii de arbuşti spinoşi: a) cătină roşie, cu frunze mici în formă de solzi, cu flori roz sau albe şi cu fructe roşii, cultivat ca gard viu; tamariscă (Tamarix ramosissima); b) cătină albă, cu frunze înguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii şi cu fructe galbene-portocalii (Hippophaë rhamnoides). – Probabil lat. catena.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CHILÍNĂ s.f. v. chilnă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CHINÍNĂ, chinine, s.f. Alcaloid extras din scoarţa arborelui de chinină, sub formă de substanţă albă, cristalină, cu gust foarte amar, folosit ca medicament contra malariei şi a unor stări febrile; comprimat farmaceutic din această substanţă. – Din fr. quinine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CHITÍNĂ s.f. Substanţă organică asemănătoare cu celuloza, care formează partea scheletică din tegumentele insectelor. – Din fr. chitine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CIANÍNĂ s.f. (Fot.) Colorant folosit ca stabilizator fotografic pentru radiaţiile infraroşii. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIELÍNĂ s. f. substanţă albă, moale, care formează teaca celulelor nervoase. (< fr. myéline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FUCSÍNĂ s.f. Substanţă colorantă roşie, întrebuinţată pentru vopsirea pieilor, a ţesăturilor şi, în histologie, la prepararea preparatelor microscopice. [Scris şi: fuxină] – Din fr. fuchsine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GÁRDINĂ, gardini, s.f. 1. Şănţuleţ făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul. ♦ Porţiunea de doagă dintre capătul de sus şi şănţuleţul în care se fixează fundul. 2. (Rar) Borul pălăriei. – Cf. germ. G a r g e l.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GÍNGINĂ, gingini, s.f. (Înv. şi reg.) V. gingie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLICÍNĂ, glicine, s.f. Arbust decorativ agăţător, având flori asemănătoare cu ale salcâmului, albastre sau violete şi parfumate (Wistaria sinensis). – Din fr. glycine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLOBÍNĂ, globine, s.f. (Biol.) Substanţă organică, care, împreună cu hemul, formează hemoglobina. – Din fr. globine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRÁDINĂ, gradine, s.f. Daltă specială din oţel care serveşte la cioplirea unor roci în vederea obţinerii de elemente de construcţie decorative. – Din it. gradina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRAPÍNĂ, grapine, s.f. Mică ancoră cu patru braţe. – Din fr. grappin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GUANÍNĂ s.f. (Chim., Biol.) Bază azotată purinică, prezentă în ţesuturi animale şi derivate organice. – Din fr. guanine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HERMÍNĂ, hermine, s.f. Animal carnivor asemănător cu nevăstuica, având blana cafenie vara, albă, fină şi lucioasă iarna; hermelină, cacom, helge (Mustela erminea). ♦ Blana prelucrată sau haina făcută din blana acestui animal. – Din fr. hermine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HEROÍNĂ s.f. Medicament derivat din morfină, cu acţiune analgezică şi stupefiantă, mai toxic decât morfina. – Din fr. héroïne.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MAŞÍNĂ s. f. 1. sistem tehnic format din organe şi mecanisme cu anumite mişcări, care transformă o formă de energie în alta. 2. sistem de mecanisme destinat determinării unor mărimi fizice. ♢ (p. restr.) dispozitiv, aparat, instrument. 3. automobil. ♢ locomotivă. ♢ batoză. (< fr. machine, germ. Maschine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HOINĂRÍ, hoinăresc, vb. IV. Intranz. A umbla, a călători mult şi fără ţintă, fără căpătâi. – Din hoinar.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IMÁGINĂ, imagini, s.f. (Rar) v. imagine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MALTÍNĂ s. f. praf amorf, alb-gălbui, preparat din malţ, pentru a transforma amidonul în dextrină şi maltoză. (< fr. maltine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MALEÍNĂ s. f. substanţă din culturile de bacil al morvei în bulion, servind pentru diagnosticul acestei boli. (< fr. malléine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MAŞÍNĂ, maşini, s.f. 1. Sistem tehnic alcătuit din piese cu mişcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, maşinărie. ♢ Maşină-unealtă = maşină de lucru care prelucrează materiale prin operaţii mecanice. 2. Locomotivă. 3. Autovehicul, automobil. 4. Sobă de bucătărie, care serveşte la pregătirea mâncării. 5. Fig. (De obicei urmat de determinări) Ansamblu de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil). 6. Epitet dat unui om care lucrează mult şi cu mişcări automate, mecanice. – Din fr. machine, germ. Maschine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MÉJDINĂ, mejdine, s.f. (Reg.) Hat, răzor, hotar (între două ogoare, proprietăţi); mejdă. – Din bg. meždina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OLEFÍNĂ, olefine, s.f. (Chim.) Alchenă. – Din fr. oléfines.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LUTEÍNĂ s. f. progesteron. (< fr. lutéine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ŢAPÍNĂ, ţapine, s.f. Unealtă formată dintr-o cange de oţel fixată într-o coadă de lemn, întrebuinţată la manevrarea buştenilor. [Var.: (reg.) ţapín s.n.] – Et.nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŢÁRINĂ¹, ţarini, s.f. 1. Câmp cultivat; ogor, arătură. 2. (Pop.) Teritoriul unei comune (cu pământ arabil, păşuni, păduri etc.). ♢ Poarta ţarinii = poartă făcută la începutul drumurilor care intră într-un sat. Gardul ţarinii = gard care împrejmuieşte un sat. 3. (Mai ales art.) Numele unui dans popular în perechi, cu mişcări moderate, care se dansează însoţit de strigături cântate sau recitate; melodie după care se execută acest dans. [Var.: (reg.) ţárnă, (înv.) ţeárină s.f.] – Cf. scr. c a r i n a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŢARÍNĂ², ţarine, s.f. 1. Soţia ţarului. 2. Titlu dat împărăteselor Rusiei; persoană care purta acest titlu. – Din fr. tsarine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŢÉLINĂ¹, ţeline, s.f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos şi cărnos, cultivată ca plantă culinară (Apium graveolens). – Din ngr. sélinon.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŢÉLINĂ², ţelini, s.f. 1. Pământ care nu s-a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulţi ani nelucrat; pârloagă. 2. Păşune, fâneaţă (naturală sau semănată). – Din bg., scr. celina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŢOLÍNĂ, ţoline, s.f. (Reg.) Nume dat unei femei rele, viclene. – Ţol² + suf. -ină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

URANÍNĂ, uranine, s.f. Substanţă colorantă întrebuinţată ca sensibilizator în tehnica fotografică. – Din fr. uranine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VACCÍNĂ, vaccine, s.f. Boală infecţioasă virotică a bovinelor, caracterizată prin prezenţa unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate faţă de variolă. – Din fr. vaccine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

XANTÍNĂ s.f. Produs organic care se găseşte în urină, în sânge, în ceai, cafea etc. – Din fr. xanthine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIGNÍNĂ s. f. substanţă organică macromoleculară care impregnează celulele, fibrele şi vasele plantelor lemnoase. (< fr. lignine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VÍŞINĂ, vişine, s.f. Fructul vişinului, sferic, cărnos, de culoare roşu-închis şi cu gust acrişor. ♢ Vişină sălbatică = fructul vişinelului (2). [Pl. şi: vişini] – Din sl. višnja.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MĂLINĂ, măline, s.f. Fructul mălinului (1), drupă sferică de culoare neagră şi cu gust amar, întrebuinţat în medicina populară. – Din bg. malina, ucr. malyna „zmeură”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LEUCÍNĂ s. f. aminoacid din splină, pancreas etc., omolog al glicocolului, indispensabil în nutriţie. (< fr. leucine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LETRÍNĂ s. f. 1. iniţială (ornamentală) de înălţimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol sau un paragraf. 2. literele majuscule (o silabă) imprimate la dicţionare pe fiecare pagină deasupra coloanelor, spre a uşura căutarea cuvântului dorit; colontitlu. (< fr. lettrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LATRÍNĂ, latrine, s.f. Closet (rudimentar), privată, hazna. – Din lat. latrina, fr. latrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ORÍGINĂ s.f. v. origine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PEBRÍNĂ, pebrine, s.f. Boală parazitară a viermilor de mătase. – Din fr. pébrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFICÍNĂ, oficine, s.f. (Livr) Laborator al unei farmacii, al unei instituţii de cercetări, etc. ♦ Fig. Loc unde se urzesc intrigi, calomnii, comploturi. – Din lat. officina, fr. officine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PIANÍNĂ, pianine, s.f. Pian (1) de proporţii şi de sonoritate reduse, care are cutia de rezonanţă în formă de paralelipiped şi coardele dispuse vertical. – Din germ. Pianino.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LATRÍNĂ s. f. closet fără canalizare; privată, hazna. (< lat. latrina, fr. latrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SLÁTINĂ, slatine, s.f. 1. Izvor de apă (minerală) sărată; saramură. ♦ Teren mlăştinos şi sărat. 2. Mâncare prea sărată. – Din sl. slatina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIOZÍNĂ, miozine, s.f. Proteină de tipul globulinelor, care se găseşte în ţesutul muscular, având rol important în contracţia musculară. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myosine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ATERÍNĂ, aterine, s.f. Peştişor marin de culoare argintie, aproape transparent (Atherina mochon). – Din ngr. atherína.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PAPAÍNĂ, papaine, s.f. Enzimă extrasă din papaia, folosită în tratamentul unor boli digestive. – Din fr. papaine, germ. Papain.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PECTÍNĂ, pectine, s.f. (La pl.) Clasă de compuşi organici care se găsesc în ţesuturile celulelor vegetale şi care, prin amestecare cu apă şi prin fierbere, capătă forma unei gelatine, fiind folosiţi în industria alimentară, farmaceutică şi în cosmetică; (şi la sg.) compus organic vegetal din această clasă. – Din fr. pectine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANGHÍNĂ, anghine, s.f. 1. Inflamaţie a faringelui şi a amigdalelor care împiedică înghiţirea şi respiraţia. 2. (În sintagma) Anghină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii şi prin accese de asfixie şi care se datorează unor alterări funcţionale sau anatomice ale arterelor coronare. [Var.: angínă s.f.] – Din fr. angine, lat. angina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANILÍNĂ s.f. Substanţă chimică ce se prezintă ca un lichid uleios, obţinută prin distilarea indigoului sau, industrial, prin reducerea nitrobenzenului, şi care este utilizată în industria coloranţilor, medicamentelor etc.; aminobenzen, fenilamină. – Din fr. aniline, germ. Anilin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PEPSÍNĂ, pepsine, s.f. Enzimă secretată de mucoasa stomacului vertebratelor, care transformă proteinele în peptide; p. ext. medicament extras din mucoasa stomacală a unor animale, care se administrează în tratamentul bolilor de stomac. – Din fr. pepsine, germ. Pepsin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PLÁTINĂ, (2, 3) platine, s.f. 1. Metal preţios de culoare albă-cenuşie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil şi ductil, foarte rezistent la căldură şi la acţiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, în tehnica dentară etc. ♦ Negru de platină = platină (1) sub formă de pulbere, folosită în industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de maşini care altădată se fabricau din platină (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu secţiune dreptunghiulară, cu dimensiuni mici, care se foloseşte ca materie primă la laminarea tablei subţiri. – Din fr. platine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VINĂRÍE, vinării, s.f. (Rar) Pivniţă în care se păstrează (şi se vinde) vinul; depozit de vin. – Vin + suf. -ărie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VINĂRÍT, vinărituri, s.n. (Înv.) Vinărici. – Vin + suf. -ărit.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PLETÍNĂ, pletine, s.f. Navă mică remorcată, destinată transportului mărfurilor pe căi de navigaţie cu adâncimi mici. [Acc. şi: plétină] – Cf. p i l o t i n ă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PISCÍNĂ, piscine, s.f. 1. Bazin cu peşti amenajat în scop decorativ sau productiv. 2. Bazin de înot. – Din fr. piscine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VIOLÍNĂ, violine, s.f. Vioară³. [Pr.: vi-o-] – Din it. violino.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PRALÍNĂ, praline, s.f. Bomboană cu învelişul de ciocolată sau de zahăr şi cu miezul de migdală sau de nucă. – Din fr. praline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IZODÍNĂ s. f. linie care uneşte, pe un plan, totalitatea punctelor cu aceeaşi rezistenţă a solului la penetrare, la arat etc. (< fr. isodyne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PRÍCINĂ, pricini, s.f. 1. Cauză care determină ori explică o acţiune, o situaţie, un fenomen; motiv. ♢ Loc. adv. Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat. ♢ Loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ♢ Loc. prep. Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... ♢ Expr. (Înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acţiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînţelegere; problemă litigioasă, conflict; spec. proces. ♦ Expr. (Pop.) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harţă, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricina = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (Pop.) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (Înv.) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. ♢ Loc. adj. Cu pricina = despre care este vorbă, respectiv. [Acc. şi: pricínă] – Din bg. prična.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PUCHÍNĂ, puchini, s.f. (Reg.) Urdoare. – Et. nec. Cf. p u c h i.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OLIVÍNĂ, olivine, s.f. Silicat natural de magneziu şi fier, cristalizat în sistemul rombic, de culoare verde-măslinie şi cu luciu sticlos, care se întrebuinţează ca materie primă pentru produse refractare. – Din fr. olivine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ISATÍNĂ s. f. compus organic, în formă de cristale oranj, solubile în apă, folosit în sinteza unor coloranţi. (< fr isatine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VITRÍNĂ, vitrine, s.f. 1. Spaţiu special amenajat pentru expunerea mărfurilor în spatele ferestrei dinspre strada a unui magazin; fereastră care închide spre stradă acest spaţiu. ♦ Mobilă sau dispozitiv cu pereţi din sticlă, pentru expunerea mărfurilor în interiorul unui magazin, a pieselor într-un muzeu etc. 2. Dulap cu rafturi şi cu pereţi de sticlă, în care se expun, într-o casă particulară, bibelouri, veselă etc. – Din fr. vitrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VERBÍNĂ, verbine, s.f. Numele mai multor specii şi varietăţi de plante erbacee decorative cu frunze dinţate, ascuţite la vârf şi acoperite cu peri, cu flori roşii, albe, purpurii sau liliachii; vervenă (Verbena); plantă aparţinând uneia dintre aceste specii sau varietăţi. – Din lat. verbena.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VIZUÍNĂ, vizuine, s.f. 1. Loc de adăpost pe care şi-l sapă în pământ sau şi-l amenajează unele animale sălbatice; vizunie. ♦ Fig. Ascunzătoare. 2. Fig. Cocioabă, bordei. – Cf. v i e z u r e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VERMÍNĂ s.f. (Livr.; cu sens colectiv) Insecte parazite (purici, păduchi etc.) ♦ Fig. Indivizi de la periferia societăţii. – Din fr. vermine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CORTÍNĂ, cortine, s.f. Perdea de stofă, de catifea etc. care desparte sala de spectacol de scena şi care, prin ridicare sau prin lăsare în jos sau tragere în părţi, marchează începutul, respectiv încheierea unui spectacol sau a unui fragment de spectacol. ♦ Perdea de metal care desparte sala de spectacol de scenă şi care este folosită, în caz de incendiu, pentru a împiedica extinderea focului. – Din it. cortina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FIBRÍNĂ, fibrine, s.f. Proteină de culoare albă-cenuşie, care se găseşte în sânge şi în limfă şi care provine din fibrinogen, în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FAŞÍNĂ s.f. v. fascină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FASCÍNĂ, fascine, s.f. Mănunchi de nuiele sau de ramuri subţiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăştinoase şi la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie¹ [Var.: faşínă s.f.] – Din it. fascina, fr. fascine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OPÁCINĂ, opăcini, s.f. (Reg.) Vâslă scurtă; lopată. [Pl. şi: opacine] – Din ucr. opačyna.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OCARÍNĂ, ocarine, s.f. Instrument muzical popular de suflat, de dimensiuni mici, din argilă arsă, în formă ovală şi cu mai multe găuri, care emite sunete asemănătoare cu cele ale fluierului. – Din it., fr. ocarina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BEŞÍNĂ s.f. (Reg. Mold.) V. băşină (din lat. vĩssīna)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

CURTÍNĂ, curtine, s.f. Porţiune de zid care uneşte flancurile a două bastioane. ♦ Fiecare dintre părţile pavilionului care înconjură un blazon regal. – Din fr. courtine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CINĂTUÍ, cinătuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; adesea fig.) A curăţa păsări, peşti etc. (de fulgi, de solzi etc.) şi a-i tăia în bucăţi, pentru a pregăti mâncarea – Cf. magh. c s i n á l t „pregătit”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

YOGHÍNĂ, yoghíne, s.f. Adeptă a filozofiei yoga; p. ext. Persoană de sex feminin care practică exerciţii yoga. (din yoghin)

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

INULÍNĂ s. f. glucidă asemănătoare cu amidonul, solubilă în apă şi insolubilă în alcool, rezervă în rizomul unor plante. (< fr. inuline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XANTÍNĂ s.f. Substanţă organică azotoasă care se găseşte în ţesuturile organismelor vegetale şi animale. (din fr. xanthine)

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TARTÍNĂ, tartine, s.f. Felie de pâine (unsă cu unt) pe care se pune brânză, şuncă, salam etc. – Fr. tartine.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

-XANTÍNĂ² elem. v. xanto-.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONCÍNĂ, concine, s.f. Numele unui joc de cărţi. – Din ngr. kontsína.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LUTEÍNĂ s.f. Progesteron. – Din fr. lutéine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LETRÍNĂ, letrine, s.f. (Tipogr.) Literă majusculă (de obicei ornată) folosită la început de capitol în ediţii bibliofile. – Din fr. lettrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIGNÍNĂ, lignine, s.f. Substanţă organică complexă care se găseşte în ţesuturile plantelor lemnoase, dându-le impermeabilitate şi rigiditate. – Din fr. lignine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LÍNDINĂ, lindini, s.f. Ou de păduche. [Var.: líndenă s.f.] – Lat. lens, lendinem (=lendem).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COPRÍNĂ, coprine, s.f. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina terminată cu o singură floare, mare, de culoare galbenă (Narcissus radiiflorus) sau albă (Narcissus poeticus). – Cf. bg. k o p r i n a „mătase”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MEŞÍNĂ, meşine, s.f. Piele de oaie sau de capră, tăbăcită (folosită pentru căptuşirea încălţămintei, a articolelor de marochinărie, la legătoria de cărţi etc.). – Din tc. meşın.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIELÍNĂ, mieline, s.f. Teacă ce înveleşte fibra nervoasă, constituită din colesterol, fosfolipide, acizi graşi etc. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. myéline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MÍŞINĂ, mişine, s.f. 1. (Reg.) Grămadă de cereale, de alimente etc. adunate ca provizie; strânsură; mulţime de bunuri, bogăţie, avere. 2. (Reg.) Gaură în pământ sau muşuroi în care îşi depozitează unele animale hrana pentru iarna; p. ext. vizuină, cuib; totalitatea animalelor dintr-o vizuină. 3. (Reg.) Mulţime, adunătură (de fiinţe). 4. Mică scobitură pe suprafaţa dinţilor (molari ai) calului şi ai altor animale erbivore, care dispare cu vârsta prin roadere şi după care se recunoaşte vârsta animaluiui. [Pl. şi: mişini. – Var.: míşună s.f.] – Cf. rus. m â ş i n a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MORFÍNĂ s.f. Substanţă alcaloidă extrasă din opiu, întrebuinţată drept calmant, narcotic sau stupefiant; morfiu. – Din fr. morphine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NEGHÍNĂ, neghine, s.f. Plantă erbacee cu tulpina şi cu frunzele păroase, cu flori roşii-purpurii, cu sămânţa măruntă, de culoare neagră, răspândită mai ales în culturile de grâu; năgară (Agrostemma githago); p. restr. sămânţa acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut şi toxicitate. ♢ Expr. A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărţi ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna neghină = a produce discordie, ceartă. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios; ceea ce trebuie înlăturat. [Pl. şi: neghíni] – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NEURÍNĂ, neurine, s.f. Substanţă organică toxică care se găseşte de obicei în materiile intrate în putrefacţie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EZERÍNĂ, ezerine, s.f. Alcaloid extras din seminţele unei plante leguminoase, utilizat în tratamentul glaucomului, parezelor intestinale etc. – Din fr. ésérine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COCAÍNĂ s.f. (Farm.) Alcaloid extras din frunzele de coca, întrebuinţat ca anestezic local şi ca stupefiant. – Din fr. cocaïne.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ETAMÍNĂ, etamine, s.f. Ţesătură de bumbac sau de mătase cu împletitură rară. – Din fr. étamine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DULBÍNĂ s.f. v. dălbină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DRÁCINĂ s.f. v. dracilă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DREZÍNĂ, drezine, s.f. Vehicul uşor, asemănător cu un vagonet, acţionat cu mâna, cu pedale sau cu un motor, care serveşte la transporturi uşoare pe o linie ferată. – Din fr. draisine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CODEÍNĂ s.f. Alcaloid extras din opiu şi întrebuinţat ca medicament pentru înlăturarea sau calmarea temporară a tusei. – Din fr. codéine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COFEÍNĂ s.f. v. cafeină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TALPÍNĂ, talpine, s.f. Material obţinut pe cale sintetică, folosit ca înlocuitor de talpă pentru încălţăminte. – Talpă + suf. -ină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TIAMÍNĂ s.f. (Farm.) Vitamina B₁ [Pr: ti-a-] – Din fr. thiamine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TERPÍNĂ s.f. v. terpin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TARTÍNĂ, tartine, s.f. Felie de pâine unsă cu unt pe care se pune brânză, şuncă, salam etc.; p. ext. sandviş. – Din fr. tartine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TEBAÍNĂ s.f. Alcaloid foarte toxic, extras din opiu. – Din fr. thébaïne.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TRETÍNĂ, tretine, s.f. Amendă pe care o plătea în evul mediu, în Moldova, hoţul prins asupra faptului, egală cu a treia parte din valoarea lucrurilor furate. [Acc. şi: trétină] – Cf. sl. t r e t i ĩ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TULPÍNĂ, tulpini, s.f. 1. Parte a unui arbore cuprinsă între rădăcină şi coroană, care susţine ramurile, frunzele, florile şi fructele şi prin care trece seva la diverse părţi ale plantei; trunchi; parte a unor plante erbacee din care pornesc ramurile şi frunzele. 2. Temă a unui cuvânt. 3. Fig. Origine a unui popor, a unei familii, a unei persoane etc. – Cf. bg., scr. t u r p i n a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TURBÍNĂ, turbine, s.f. Motor alcătuit dintr-un rotor (solidarizat cu un arbore) şi dintr-un stator, care transformă energia potenţială a unui fluid în energie mecanică de corp solid. – Din fr. turbine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COMBÍNĂ, combine, s.f. Maşină de lucru complexă care îndeplineşte simultan mai multe operaţii. ♢ Combină agricolă = maşină (autopropulsată) care execută simultan mai multe lucrări agricole. Combină minieră = maşină care efectuează operaţiile de tăiere şi de desprindere a rocilor şi a minereurilor, precum şi de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. Combină muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun; sistem audio. [Var.: combáină s.f.] – Din engl. combine. Cf. rus. k o m b a i n.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DENTÍNĂ s.f. Substanţă proteică, bogat mineralizată, care formează masa principala a dintelui; ivoriu. – Din fr. dentine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DIONÍNĂ s.f. (Fam.) Medicament pe bază de morfină, folosit ca analgezic al tusei. [Pr.: di-o-] – Din fr. dionine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SANTÍNĂ, santine, s.f. Spaţiu în fundul unei nave, unde se strâng apele de condensare, de infiltraţie etc. (care sunt eliminate apoi cu ajutorul pompelor). – Din fr. sentine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SÁRCINĂ, sarcini, s.f. 1. Greutate, încărcătură pe care o duce un om sau un animal; povară. ♦ Apăsare, greutate. ♦ Fig. Povară, balast. 2. Legătură (de lemne, de fân, de paie) care poate fi dusă în spinare sau cu braţele. 3. Obligaţie, îndatorire, răspundere (materială sau morală). ♢ Expr. A da pe cineva în sarcina cuiva = a da pe cineva în grija cuiva. A pune (ceva) în sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau răspunzător (de ceva). 4. Misiune. ♦ (Articulat, urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Calitate, slujbă, rol. 5. Starea femeii gravide; perioadă cât o femeie este gravidă; graviditate. 6. Mărime fizică care produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fizic. ♦ Sarcină electrică = mărime scalară ce caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul sau un câmp electric sau de a fi acţionat atunci când se află în câmpul electric al altui corp. ♦ Putere activă dată sau luată de un sistem tehnic generator, transmiţător sau transformator de energie. – Lat. sarcina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HEROÍNĂ s. f. stupefiant toxic derivat al morfinei. (< fr. héroïne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HERMÍNĂ s. f. 1. mic mamifer carnivor asemănător cu nevăstuica, cu blana cafenie-deschisă vara şi albă, fină şi lucioasă iarna; hermelină, cacom. ♢ blana prelucrată sau haina făcută din blana acestui animal. 2. (herald.) blană la steme, reprezentată convenţional prin fond argintiu presărat cu pete de nisip. (< fr. hermine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DIFTÍNĂ, diftine, s.f. Ţesătură de bumbac, deasă şi rezistentă, cu una dintre feţe pufoasă. – Din fr. duvetine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SILVÍNĂ s.f. Clorură naturală de potasiu, cristalizată în sistemul cubic. [Var.: silvín s.n.] – Din fr. sylvine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STIBÍNĂ, stibine, s.f. Sulfură naturală de stibiu, cristalizată în sistemul rombic. – Din fr. stibine, germ. Stibin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SEXTÍNĂ, sextine, s.f. Poezie cu formă fixă, alcătuită din şase strofe şi jumătate, în care aceleaşi cuvinte revin la rimă într-o anumită ordine. ♦ Strofă de şase versuri. – Din fr. sextine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STAMÍNĂ, stamine, s.f. Organ bărbătesc de reproducere a florii, care conţine polenul. – Din lat. stamen, -inis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STANÍNĂ s.f. Sulfură naturală complexă de staniu, fier şi cupru. – Din fr. stannine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GUANÍNĂ s. f. bază azotată purinică din structura acizilor nucleici. (< fr. guanine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STERÍNĂ, sterine, s.f. (Chim.) Sterol. – Din germ. Sterine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRAPÍNĂ s. f. 1. (mar.) ancoră mică cu patru braţe. 2. graifer (1) cu care se ridică piese mai grele. (< fr. grappin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STUPÍNĂ, stupine, s.f. Loc unde se cresc albinele, unde sunt amplasaţi stupii şi toate instalaţiile anexe; albinărie, prisacă, stupărie. – Stup + suf. -ină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRADÍNĂ s. f. daltă din oţel folosită în sculptură şi pentru cioplirea elementelor de construcţie decorative. (< it. gradina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SURDÍNĂ, surdine, s.f. Dispozitiv din metal sau din lemn, în formă de gheară la instrumentele cu coarde, sau în formă de dop la instrumentele de suflat, folosit pentru atenuarea intensităţii sonorităţii unor instrumente muzicale. ♢ Loc. adv. În surdină = a) cu surdina pusă, încet; b) fără zgomot, înăbuşit; cu glas scăzut; în taină. – Din fr. sourdine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLOBÍNĂ s. f. substanţă proteică din sânge, bogată în aminoacizi, care împreună cu hemul formează hemoglobina. (< fr. globine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SULCÍNĂ s.f. v. sulfină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SULFÍNĂ, sulfine, s.f. Numele a două plante erbacee, melifere şi medicinale, cu flori plăcut mirositoare, galbene (Melilotus officinalis) sau albe (Melilotus albus). [Var.: sulcínă s.f.] – Lat. *sulfina (< sulphur).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLICÍNĂ² s. f. glicocol. (< germ. Glyzin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GLICÍNĂ¹ s. f. plantă decorativă agăţătoare, cu flori albastre şi parfumate, asemănătoare cu ale salcâmului. (< fr. glycine, lat. glycina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CAPRÍNĂ, caprine, s.f. – V. caprin (1) [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

VERMÍNĂ s. v. paraziţi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VERBÍNĂ s. (BOT.) 1. (Verbena) urzicuţă, (franţuzism) vervenă. 2. (Verbena officinalis) sporiş, (reg.) măturiţă, spornic, veronică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŢÉLINĂ s. v. paragină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŢÉLINĂ s. (BOT.; Apium graveolens) (reg.) seler, (Transilv. şi Ban.) ţeler, (înv.) achiu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŢÁRINĂ s. 1. v. arătură. 2. v. ogor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TULPÍNĂ s. v. matcă, talon, temă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TULPÍNĂ s. I. 1. v. trunchi. 2. tulpină târâtoare = stolon. 3. v. lujer. 4. (BOT.) cotor, tuleu, (reg.) beldie. (~ la plantele erbacee mari.) 4. tulpină târâtoare v. stolon. II. v. spiţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TIAMÍNĂ s. v. vitamina B1.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TERMÍNĂ interj. v. ajunge!

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FUCSÍNĂ s. f. materie colorantă roşie, folosită în industria textilă şi în pielărie. (< fr. fuchsine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TARTÍNĂ s. v. sandviş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SURDÍNĂ s. (MUZ.) (rar) pieptene. (~ la vioară.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SULFÍNĂ s. (BOT.) 1. (Melilotus officinalis) (reg.) molotru, iarbă-de-piatră, trifoi-mare. 2. (Meli-lotus albus) (reg.) molotru alb. 3. sulfină albastră (Melilotus coerulea) = (reg.) schinduf, molotru albastru.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

STUPÍNĂ s. v. prisacă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

STIBÍNĂ s. (CHIM.) antimonit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

STERÍNĂ s. (BIOL.) sterol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SLÁTINĂ s. v. clorură de sodiu, saramură, sare, sărătură, solniţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SLÁBINĂ s. v. deşert, flămânzare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SINĂLUÍ vb. v. cuţitoi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FIBRÍNĂ s. f. substanţă organică proteică, alb-cenuşie, în sânge şi în limfă, care intervine în procesul de coagulare. (< fr. fibrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FASCÍNĂ s. f. mănunchi de nuiele sau de ramuri subţiri, legate între ele, folosit la întărirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificaţii etc. (< it. fascina, fr. fascine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EZERÍNĂ s. f. alcaloid foarte toxic, din seminţele unei plante leguminoase; fizostigmină. (< fr. ésérine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SARDÍNĂ s. v. sardea.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SÁRCINĂ s. 1. v. povară. 2. v. greutate. 3. v. graviditate. 4. v. gestaţie. 5. v. obligaţie. 6. v. oficiu. 7. v. atribuţie. 8. angajament, îndatorire, obligaţie, (pop.) legătură. (~ ta faţă de el este ...) 9. răspundere, responsabilitate. (Grea ~ şi-a luat.) 10. v. însărcinare. 11. v. menire. 12. v. funcţie. 13. (FIZ.) electricitate. (~ pozitivă.) 14. (FIZ.) sarcină electrică = a) cantitate de electricitate; b) masă electrică; sarcină magnetică = masă magnetică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ETAMÍNĂ s. f. ţesătură rară din bumbac, in sau mătase, pe care se brodează. (< fr. étamine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PUCHÍNĂ s. v. urdoare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PRÍCINĂ s. v. acţiune, acuzare, acuzaţie, animozitate, cauză, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, epilepsie, gâlceavă, imputare, imputaţie, învinovăţire, învinuire, învrăjbire, judecată, litigiu, neînţelegere, obiectiv, proces, reproş, scop, ţel, ţintă, vină, vrajbă, zâzanie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PRÍCINĂ s. 1. v. cauză. 2. v. prilej. 3. v. chestiune.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PREVÍNĂ s. (PESCUIT) (reg.) privisină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PORCÍNĂ s. (ZOOL.) suină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PORCÍNĂ s. v. iarbă grasă, portulacă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PECTÍNĂ s. (BIOL., CHIM.) pectoză.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DREZÍNĂ s. f. vehicul (deschis) pentru transporturi uşoare pe o linie ferată. (< fr. draisine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OPÁCINĂ s. v. lopată, ramă, vâslă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OLOVÍNĂ s. v. bere.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OLIVÍNĂ s. (MIN.) peridot.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OLEFÍNĂ s. v. alchenă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OBÍCINĂ s. v. deprindere, obicei, obişnuinţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NEGHÍNĂ s. v. sălbăţie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NEGHÍNĂ s. (BOT.; Agrostemma githago) năgară, zizanie, (pop.) mălură, (înv. şi reg.) plevilă, (reg.) negreaţă, (înv.) pleavă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DIOXÍNĂ s. f. substanţă chimică foarte toxică. (< engl. dioxin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DIONÍNĂ s. f. medicament pe bază de morfină, analgezic şi calmant al tusei. (< fr. dionine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MÚŞINĂ s. v. molie, ţânţar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DIFTÍNĂ s. f. ţesătură de bumbac cu aspect catifelat. (după fr. duvetine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MORFÍNĂ s. (FARM.) (reg.) morfiu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DIAMÍNĂ s. f. corp care posedă două funcţii amină. (< fr. diamine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MÍŞINĂ s. v. bandă, bârlog, buluc, ceată, cârd, cuib, culcuş, droaie, gloată, grămadă, grup, mulţime, pâlc, sălaş, stol, vizuină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MÍŞINĂ s. 1. (reg.) butură, cupă, mursă, muscă, negreaţă. (Scobitura la dinţii calului se numeşte ~.) 2. (reg.) grăunte, muscă, negreaţă, pui, studeniţă. (Substanţa neagră din cornetul dentar al calului se numeşte ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MIRSÍNĂ s. v. mirt.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MERSÍNĂ s. v. scoruş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MÉJDINĂ s. v. hat, hotar, ogor, pârloagă, răzor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MAŞÍNĂ s. v. batoză, chibrit, fabrică, maşinărie, mecanism, treierătoare, uzină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MAŞÍNĂ s. 1. v. automobil. 2. v. locomotivă. 3. maşină de calcul v. calculator. 4. maşină de cules v. monotaster. 5. aparat. (~ de bărbierit.) 6. sobă, (prin Transilv. şi Olt.) plat, (Bucov., Transilv., Ban. şi Olt.) şparhat. (~ de gătit.) 7. maşină de spirt v. spirtieră. 8. maşină infernală = bombă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LUTEÍNĂ s. v. progesteron.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LETRÍNĂ s. v. colontitlu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DENTÍNĂ s. f. substanţă proteică, bogat mineralizată, din care este formată pulpa dintelui; ivoriu. (< fr. dentine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LATRÍNĂ s. v. closet, toaletă, vece.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

HOINĂRÍ vb. 1. a vagabonda, (înv. şi reg.) a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.) a buduşlui, (Mold.) a lăinici, (Transilv.) a techerghi, (înv.) a hăimăni, a ştrengări. (Toată ziua ~.) 2. a pribegi, a rătăci, a vagabonda, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CURTÍNĂ s. f. 1. fiecare dintre părţile care alcătuiau blazonul mantiei regale (în Franţa). 2. zid de apărare al unei cetăţi între două turnuri sau bastioane succesive. 3. masiv de arbori sau arbuşti din cuprinsul unui spaţiu verde, dintr-o singură specie. (< fr. courtine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HERMÍNĂ s. (ZOOL.; Mustela erminea) cacom, hermelină, (Mold. şi Bucov.) helge. (Blană de ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GLICÍNĂ s. (CHIM.) glicocol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CROTÍNĂ s. f. conglomerat sferoid de fecale de cai, oi etc. (< fr. crottin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GÁRDINĂ s. v. bor, margine.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FUCSÍNĂ s. (CHIM.) roşu de anilină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FOSFÍNĂ s. (CHIM.) hidrogen fosforat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FAŞÍNĂ s. v. fascie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EZERÍNĂ s. (FARM.) fizostigmină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CREPÍNĂ s. f. cutie metalică perforată, drept filtru la capătul unei conducte. (< fr. crépine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DRÁBINĂ s. v. loitră.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CORTÍNĂ s. f. 1. perdea de stofă sau de catifea care separă scena de sala de spectacol a unui teatru. 2. văl membranos sau filamentos de pe marginea pălăriei ciupercilor. (< it. cortina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DENTÍNĂ s. (ANAT.) ivoriu. (~ dintelui.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CURBÍNĂ s. v. coarbă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CREPÍNĂ s. (TEHN.) sorb.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CORTÍNĂ s. (înv.) perdea. (Se lasă ~, la teatru.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COPRÍNĂ s. v. narcisă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CODEÍNĂ s. (FARM.) metilmorfină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COCAÍNĂ s. (FARM.) (pop.) praf alb.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CITRÍNĂ s. v. vitamina C.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CÍPCINĂ s. v. sadină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CINĂTUÍ vb. v. jumuli.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CĂTÍNĂ s. v. holeră, spin.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CĂTÍNĂ s. (BOT.) 1. (Lycium vulgare) (rar) licină, (reg.) răchişoară, zaharică. 2. (Lycium halimi-folium) (Bucov.) răchişoară. 3. (Tamarix sau Myrica germanica) (rar) tamariscă. 4. cătină roşie (Tamarix ramosissima) = tamariscă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CAZEÍNĂ s. (BIOL.) cazeinogen. (~ este o proteină.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BRÚDINĂ s. v. bac, pod mişcător, pod plu-titor, pod umblător.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COFEÍNĂ s. f. cafeină. (< germ. Koffein)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CODEÍNĂ s. f. alcaloid din opiu, analgezic şi sedativ al tusei. (< fr. codéine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COCAÍNĂ s. f. alcaloid toxic din frunzele de coca sau obţinut prin sinteză, ca anestezic total. (< fr. cocaïne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BIOTÍNĂ s. v. vitamina H.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BERLÍNĂ s. (înv.) leagăn. (~ semăna cu un cupeu.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CITRÍNĂ s. f. vitamina C. (< fr. citrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CISTÍNĂ s. f. aminoacid sulfurat din condensarea a două molecule de cisteină. (< fr. cystine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARAPÍNĂ s. v. rom, ţigan.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ANILÍNĂ s. (CHIM.) aminobenzen, fenilamină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ANGHÍNĂ s. v. scarlatină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ANGHÍNĂ s. 1. (înv.) coracă. 2. anghină difterică v. difterie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ALUMÍNĂ s. v. oxid de aluminiu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ALEXÍNĂ s. v. complement.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ALCHÍNĂ s. (CHIM.) acetilenă, hidrocarbură acetilenică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CIANÍNĂ s. f. materie colorantă albastră, bazică, folosită ca sensibilizator fotografic pentru radiaţiile infraroşii. (< fr. cyanine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CHITÍNĂ s. f. substanţă organică asemănătoare cu celuloza, constituent al cuticulei (2). (< fr. chitine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CHINÍNĂ s. f. alcaloid alb, cristalizat, foarte amar la gust, extras din scoarţa arborelui chinchina, febrifug. (< fr. quinine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VINĂRÍT s. (IST.) vinărici. (~ul era o dare percepu-tă în vin.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VIOLÍNĂ s. v. vioară.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VIRGÍNĂ adj., s. 1. adj. v. fecioară. 2. s. v. fecioară. 3. s. art. (ASTRON.; n. pr.) Fecioara (art.). (~ este o constelaţie zodiacală.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VITRÍNĂ s. galantar. (~ unei prăvălii.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VIZUÍNĂ s. bârlog, cuib, culcuş, sălaş, (reg.) cobârlău, covru, mişină, vizunie, (prin Ban.) cârtog, (prin Transilv.) scorciob, (prin Ban.) viezurime, viezurină. (~ unui animal salbatic.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

adenínă s. f., g.-d. art. adenínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

alamínă s. f., g.-d. art. alamínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

alchínă s. f., g.-d. art. alchínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

alexínă s. f., g.-d. art. alexínei; pl. alexíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

alumínă (oxid de aluminiu) s. f., g.-d. art. alumínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

amidínă s. f., g.-d. art. amidínei; pl. amidíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anghínă/angínă s. f., g.-d. art. anghínei/angínei; pl. anghíne/angíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anilínă s. f., g.-d. art. anilínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

CAZEÍNĂ s. f. substanţă albuminoidă care se extrage din lapte, partea componentă a brânzeturilor. (< fr. caséine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

asasínă s. f., g.-d. art. asasínei; pl. asasíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aterínă s. f., g.-d. art. aterínei; pl. ateríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bâlínă s. f., g.-d. art. bâlínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

benzínă s. f., g.-d. art. benzínei; pl. benzíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

berlínă s. f., g.-d. art. berlínei; pl. berlíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

biotínă s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biotínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

brucínă s. f., g.-d. art. brucínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

brúdină s. f., g.-d. art. brúdinei; pl. brúdine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

buzáină s. f., g.-d. art. buzáinei; pl. buzáine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cafeínă/cofeínă s. f., g.-d. art. cafeínei/cofeínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

calcínă s. f., g.-d. art. calcínei; pl. calcíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cantínă s. f., g.-d. art. cantínei; pl. cantíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cazeínă s. f., g.-d. art. cazeínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

călínă s. f., g.-d. art. călínei; pl. călíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cătínă s. f., g.-d. art. cătínii; pl. cătíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

chinínă s. f., g.-d. art. chinínei; pl. chiníne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

chitínă s. f., g.-d. art. chitínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cianínă s. f., g.-d. art. cianínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cinătuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cinătuiésc, imperf. 3 sg. cinătuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cinătuiáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cistínă (biochim.) s. f., g.-d. art. cistínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cistínă (plasă la năvod) s. f., pl. cistíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cocaínă s. f., g.-d. art. cocaínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

codeínă s. f., g.-d. art. codeínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

coféină v. cafeină

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

combínă s. f., g.-d. art. combínei; pl. combíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

concínă (joc de cărţi) s. f., g.-d. art. concínei; pl. concíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

coprínă s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. coprínei; pl. copríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cortínă s. f., g.-d. art. cortínei; pl. cortíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

crepínă s. f., pl. crepíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

crívină s. f., pl. crívine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

curtínă s. f., g.-d. art. curtínei; pl. curtíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dentínă s. f., g.-d. art. dentínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

diftínă s. f., g.-d. art. diftínei; (sorturi) pl. diftíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dionínă s. f. (sil. di-o-), g.-d. art. dionínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

drezínă s. f., g.-d. art. drezínei; pl. drezíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

etamínă s. f., g.-d. art. etamínei; (sorturi, bucăţi) pl. etamíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ezerínă s. f., g.-d. art. ezerínei, pl. ezeríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fascínă s. f., g.-d. art. fascínei; pl. fascíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fibrínă s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. fibrínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fosfínă s. f., g.-d. art. fosfínei, pl. fosfine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fucsínă s. f., g.-d. art. fucsínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gárdină s. f., g.-d. art. gárdinii; pl. gárdini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

glicínă s. f., g.-d. art. glicínei; pl. glicíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gradínă s. f., g.-d. art. gradínei; pl. gradíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

grapínă s. f., g.-d. art. grapínei; pl. grapíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

grisínă s. f., pl. grisíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

guanínă s. f. (sil. gua-), g.-d. art. guanínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hermínă s. f., g.-d. art. hermínei; pl. hermíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

heroínă s. f., g.-d. art. heroínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hoinărí vb. (sil. hoi-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hoinărésc, imperf. 3 sg. hoinăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hoinăreáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

inulínă s. f., g.-d. art. inulínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

isatínă s. f., g.-d. art. isatínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

latrínă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. latrínei; pl. latríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

letrínă s. f., pl. letríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

leucínă s. f. (sil. le-u-), g.-d. art. leucínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lignínă s. f., g.-d. art. lignínei, pl. ligníne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

líndină s. f., g.-d. art. líndinii; pl. líndini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

luetínă s. f., pl. luetíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

luteínă s. f., g.-d. art. luteínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

maleínă s. f., g.-d. art. maleínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

maşínă s. f., g.-d. art. maşínii; pl. maşíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mălínă s. f., g.-d. art. mălínei; pl. mălíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

méjdină s. f., g.-d. art. méjdinei; pl. méjdine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

meşínă s. f., g.-d. art. meşínei; pl. meşíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mielínă s. f. (sil. mi-e-), g.-d. art. mielínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

miozínă s.f. (sil. mi-o-), g.-d. art. miozínei; pl. miozíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

míşină (scobitură în dinţii ierbivorelor) s. f., g.-d. art. míşinei; pl. míşine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

míşină/míşuni (grămadă de alimente, mulţime de fiinţe) s. f., g.-d. art. míşinii/míşunii; pl. míşini/míşuni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

morfínă s. f., g.-d. art. morfínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neghínă s. f., g.-d. art. neghínei; pl. neghíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neurínă s. f. (sil. ne-u-), g.-d. art. neurínei; pl. neuríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ocarínă s. f., g.-d. art. ocarínei; pl. ocaríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oficínă s. f., g.-d. art. oficínei; pl. oficíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

olefínă s. f., g.-d. art. olefínei; pl. olefíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

olivínă s. f., g.-d. art. olivínei; pl. olivíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

opácină s. f., g.-d. art. opăcinii; pl. opăcini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

papaínă s. f., g.-d. art. papaínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pebrínă s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. pebrínei; pl. pebríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pectínă s. f., g.-d. art. pectínei; pl. pectíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pepsínă s. f., g.-d. art. pepsínei; pl. pepsíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pianínă s. f. (sil. pi-a-), g.-d. art. pianínei; pl. pianíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

piscínă s. f., g.-d. art. piscínei; pl. piscíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

plátină s. f., g.-d. art. plátinei; (piese de maşini, laminate semifabricate) pl. plátine; (chim.) simb. Pt

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pletínă s. f., g.-d. art. pletínei; pl. pletíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

porcínă s. f., pl. porcíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pralínă s. f., g.-d. art. pralínei; pl. pralíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

prícină s. f., g.-d. art. prícinii; pl. prícini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

puchínă s. f., g.-d. art. puchínii; pl. puchíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rondínă s. f., pl. rondíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

santínă s. f., g.-d. art. santínei; pl. santíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sárcină s. f., g.-d. art. sárcinii; pl. sárcini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sardínă s. f., pl. sardíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sextínă s. f., g.-d. art. sextínei; pl. sextíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

silvínă s. f., g.-d. art. silvínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sinăián adj. m., s. m., pl. sinăiéni; f. sg. sinăiánă, pl. sinăiéne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

slátină s. f., g.-d. art. slátinei; pl. slátine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

stamínă s. f., g.-d. art. stamínei; pl. stamíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

stanínă s. f., g.-d. art. stanínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sterínă s. f., pl. steríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

stibínă s. f., g.-d. art. stibínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

stupínă s. f., g.-d. art. stupínei; pl. stupíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sulfínă s. f., g.-d. art. sulfínei; pl. sulfíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

surdínă s. f., g.-d. art. surdínei; (dispozitive) pl. surdíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şurínă s. f., pl. şuríne / şuríni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

talpínă s. f., g.-d. art. talpínei; pl. talpíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tartínă s. f., g.-d. art. tartínei; pl. tartíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

taurínă (acid) s. f. (sil. ta-u-), g.-d. art. taurínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

taurínă (zool.) s. f. (sil. ta-u-), pl. tauríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tebaínă s. f., g.-d. art. tebaínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tiamínă s. f. (sil. ti-a-), g.-d. art. tiamínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tretínă/trétină (animal, amendă) s. f., g.-d. art. tretínei/trétinei; pl. tretíne/trétine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tulpínă s. f., g.-d. art. tulpínii; pl. tulpíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

turbínă s. f., g.-d. art. turbínei; pl. turbíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ţapínă s. f., g.-d. art. ţapínei; pl. ţapíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ţárină (ogor) s. f., g.-d. art. ţárinii; pl. ţárini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ţarínă (soţia ţarului) s. f., g.-d. art. ţarínei; pl. ţaríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ţélină (plantă) s. f., g.-d. art. ţélinei; pl. ţéline

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ţélină (pământ nelucrat, păşune) s. f., g.-d. art. ţélinii; pl. ţélini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ţolínă s. f., g.-d. art. ţolínei; pl. ţolíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

uranínă s. f., g.-d. art. uranínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vaccínă (boală) s. f., g.-d. art. vaccínei; pl. vaccíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

verbínă/vervénă s. f., g.-d. art. verbínei/vervénei; pl. verbíne/vervéne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vermínă s. f., g.-d. art. vermínei; pl. vermíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vinăríe s. f., art. vinăría, g.-d. art. vinăríei; pl. vinăríi, art. vinăríile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vinărít s. n., pl. vinăríturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

violínă s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violínei; pl. violíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

víşină s. f., g.-d. art. víşinei; pl. víşine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vitrínă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. vitrínei; pl. vitríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vizuínă s. f., g.-d. art. vizuínii; pl. vizuíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

xantínă s. f., g.-d. art. xantínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

yoghínă s. f., pl. yoghíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

PORCÍNĂ, porcine, s.f. – V. porcin (2) [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

OFICÍN//Ă ~e f. 1) Laborator anexat la o farmacie, unde se prepară unele medicamente. 2) Mediu social unde se urzesc intrigi, calomnii sau comploturi. ~ de spionaj. ~ de false noutăţi. /<lat. officina, fr. officine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OCARÍN//Ă ~e f. Instrument muzical po-pular de suflat constând dintr-un corp oval (de argilă arsă sau de metal), cu orificii laterale. /<fr., it. ocarina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

NEURÍNĂ f. Substanţă organică toxică exi-stentă în materiile intrate în putrefacţie. [Sil. ne-u-] /<fr. neurine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

NEGHÍN//Ă ~e f. 1) Plantă erbacee cu tulpină înaltă, păroasă, cu frunze lungi, cu flori roşii şi cu seminţe mărunte negre, toxice, ce creşte prin semănături. 2) Sămânţa acestei plante. ♢ A alege ~a de grâu (sau grâul din ~) a separa binele de rău sau pe cei buni de cei răi. A nu şti să deosebească grâul de ~ a nu putea face distincţie dintre bine şi rău sau dintre cei buni şi cei răi. [G.-D. neghinei] /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MORFÍNĂ f. Substanţă folosită în medicină ca narcotic, calmant şi somnifer, dar care, utilizată abuziv, produce intoxicarea organismului; morfiu. /<fr. morphine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MÍŞIN//Ă ~e f. 1) înv. Gaură în pământ sau în muşuroi în care unele animale îşi adună hrana pentru iarnă. 2) Mică adâncitură în dinţii cailor şi ai altor animale, după care se determină vârsta acestora. /cf. rus. mâşina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MIOZÍNĂ f. biochim. Proteină musculară de tipul globulinelor. /<fr. myosine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MEŞÍN//Ă ~e f. Piele de oaie sau de capră tăbăcită, folosită, mai ales, la căptuşirea încălţămintei. /<turc. meşin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MĂLÍN//Ă ~e f. Fruct al mălinului. /<bulg. malina, ucr. malyna

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MAŞÍN//Ă ~i f. 1) Sistem tehnic constând din piese ce funcţionează coordonat, transformând o formă de energie în alta sau efectuând un lucru mecanic util. ♢ ~-agricolă maşină folosită în agricultură. ~-unealtă maşină echipată cu scule pentru aşchiere, forfecare, tăiere sau pentru deformare plastică. ~ electrică maşină care transformă energia electrică în energie mecanică şi invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operaţiilor de calcul şi de prelucrare a informaţiei, care poate fi acţionat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectuează un lucru util. ~ de spălat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gătit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane şi materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferată pentru remorcarea vagoanelor; locomotivă. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. maşinii] /<fr. machine, germ. Maschine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LÍNDIN//Ă ~i f. Ou de păduche. [G.-D. lindinii] /<lat. lens, lendinis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LIGNÍNĂ f. Substanţă organică care se găseşte în ţesuturile plantelor lemnoase. [G.-D. ligninei] /<fr. lignine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LETRÍN//Ă ~e f. tipogr. Literă majusculă (ornamentată) de înălţimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol, un paragraf etc. /<fr. lettrine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LATRÍN//Ă ~e f. Încăpere specială pentru satisfacerea nevoilor fiziologice; closet; privată. [Sil. la-tri-] /<lat. latrina, fr. latrines

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A HOINĂR//Í ~ésc intranz. 1) A fi hoinar; a rătăci; a vagabonda. 2) fig. fam. A umbla mult şi fără rost (ca un hoinar); a rătăci; a vagabonda. /Din hoinar

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HEROÍNĂ f. Substanţă narcotică puternică, cu acţiune analgezică şi stupefiantă, derivată din morfină. [G.-D. heroinei] /<fr. héroïne

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HERMÍN//Ă ~e f. 1) Mamifer carnivor de talie mică, având corpul alungit şi subţire, picioare scurte şi blană brună vara şi albă iarna. 2) Blană a acestui animal. 3) Haină confecţionată din această blană. /<fr. hermine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GRADÍN//Ă ~e f. Daltă de oţel, folosită la sculptarea elementelor de construcţie decorative. /<it. gradina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GLICÍN//Ă ~e f. Arbust decorativ agăţător, cu flori dispuse în ciorchini, de culoare liliachie şi plăcut mirositoare. /<fr. glycine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GÁRDIN//Ă ~i f. 1) (la butoaie) Şănţuleţ transversal la capetele doagelor în care se fixează fundul. 2) Porţiunea de doagă cuprinsă între capătul ei de sus şi şănţuleţul transversal. 3) rar Bor la pălărie. /<germ. Gargel

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FUCSÍNĂ f. Substanţă sintetică, întrebuinţată, mai ales, ca materie colorantă; roşu de anilină. [G.-D. fucsinei] /<fr. fuchsine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FIBRÍNĂ f. Substanţă proteică de culoare albă, insolubilă, care se formează din fibrinogen în procesul de coagulare a sângelui. /<fr. fibrine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FASCÍN//Ă ~e f. Mănunchi de nuiele, ramuri, stuf etc., folosit la întărirea terasamentelor sau a drumurilor în regiunile mlăştinoase. [G.-D. fascinei] /<it. fascina, fr. fascine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ETAMÍN//Ă ~e f. Ţesătură rară de bumbac sau de mătase pe care se brodează. /<fr. étamine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DREZÍN//Ă ~e f. Vehicul pe roţi de tren acţionat manual sau cu motor, destinată curselor scurte de servicii pe calea ferată. /<fr. draisine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DIFTÍN//Ă ~e f. 1) Ţesătură de bumbac, cu o faţă pufoasă, având diferite întrebuinţări. 2) la pl. Varietăţi ale acestei ţesături. /<fr. duvetine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DENTÍNĂ f. Substanţă organică din care este formată masa principală a dintelui; ivoriu. /<fr. dentine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CREPÍN//Ă ~e f. Placă metalică cu găuri care se fixează la capătul conductelor servind ca filtru. /<fr. crepine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CORTÍN//Ă ~e f. Perdea de stofă sau de catifea care închide şi deschide scena într-o sală de spectacole. A ridica ~a. ♢ ~ de fier a) perdea de metal care desparte sala de spectacol de scenă, folosită în caz de incendiu; b) barieră de netrecut, care separa statele comuniste europene de democraţiile occidentale. /<it. cortina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CONCÍN//Ă ~e f. rar Joc de cărţi la care sunt folosite toate cărţile. /<ngr. kontsina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COMBÍN//Ă ~e f. Maşină complexă care îndeplineşte într-un proces tehnologic mai multe operaţii. ♢ ~ agricolă maşină care execută simultan mai multe lucrări agricole (secerat, treierat etc.). ~ minieră agregat care execută simultan tăierea, spargerea şi încărcarea minereurilor şi rocilor. [G.-D. combinei] /<engl. combine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CODEÍNĂ f. Alcaloid extras din opiu şi fo-losit ca medicament contra tusei. [Sil. -de-i-] /<fr. codeine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COCAÍNĂ f. Substanţă toxică obţinută din frunzele arbustului coca, folosită în medicină ca anestezic. [G.-D. cocainei; Sil. -ca-i-] /<fr. cocaïne

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A CINĂTU//Í ~iésc tranz. reg. 1) (păsări sau peşte) A curăţa (de pene, de solzi şi de măruntaie) pentru a pune la fiert sau la fript. 2) fam. A bate foarte tare; a stâlci în bătaie. /<ung. csinált

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CHITÍNĂ f. Substanţă organică din care este format scheletul exterior al unor insecte şi crustacee. /<fr. chitine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CHINÍNĂ f. Substanţă albă, cu gust amar, extrasă din coajă de chinchină şi folosită ca medicament febrifug. /<fr. quinine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CĂTÍN//Ă ~i f. Arbust spinos cu frunze înguste şi fructe lunguieţe galbene-roşietice, cultivat ca gard viu. /<lat. catena

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CĂLÍN//Ă ~e f. Fructul călinului. /<bulg. kalina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CAZEÍNĂ f. Proteină din lapte care contribuie la coagularea acestuia, constituind cel mai important component al brânzeturilor. [Sil. -ze-i-] /<fr. cazéine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CAPRÍN//Ă ~e f. 1) la pl. Subdiviziune de mamifere rumegătoare, paricopitate, din familia bovinelor (reprezentant: capra). 2) Animal din această subdiviziune. /<fr. caprin, lat. caprinus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CANTÍN//Ă ~e f. Local de alimentaţie publică într-o întreprindere, instituţie etc. ~ studenţească. /<fr. cantine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CALCÍN//Ă ~e f. Substanţă pulverulentă de culoare galbenă, folosită în prepararea unor emailuri sau ca abraziv. /<fr. calcin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CAFEÍNĂ f. Substanţă alcaloidă extrasă din cafea (sau din frunze de ceai), folosită în medicină ca stimulent. [G.-D. cafeinei; Sil. -fe-i-; Var. cofeină] /<fr. caféine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BENZÍNĂ f. Amestec lichid de hidrocarburi, uşor inflamabil, cu miros caracteristic, obţinut prin distilarea petrolului sau produs prin sinteză şi folosit, mai ales, drept combustibil pentru motoarele cu explozie. /<fr. benzine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ANILÍNĂ f. Lichid incolor, uleios, toxic, extras din gudroanele de huilă, folosit la fabricarea coloranţilor şi a medicamentelor. /<fr. aniline, germ. Anilin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ANGHÍNĂ f. Inflamaţie a faringelui şi a amigdalelor. ♢ ~ pectorală boală care se manifestă prin dureri în regiunea inimii şi prin accese de sufocare. [G.-D. anghinei; Var. angină] /<fr. angine, lat. angina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OLEFÍN//Ă ~e f. Hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o dublă legătură în moleculă, având diverse întrebuinţări (la obţinerea cauciucului sintetic, a maselor plastice, a medicamentelor etc.). /<fr. oléfines

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OLIVÍNĂ f. Silicat natural de magneziu şi fier. /<fr. olivine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PECTÍN//Ă ~e f. Substanţă organică extrasă din ţesuturi vegetale şi întrebuinţată, mai ales, la prepararea marmeladei şi a gemurilor. /<fr. pectine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PEPSÍN//Ă ~e f. 1) Ferment solubil secretat de sucul gastric. 2) Medicament obţinut din astfel de ferment, extras din mucoasa stomacului unor animale. /<fr. pepsine, germ. Pepsin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PIANÍN//Ă ~e f. Instrument muzical de percuţie asemănător pianului, dar de dimensiuni mult mai mici şi cu coardele dispuse vertical. A cânta la ~. /<germ. Pianino

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PISCÍN//Ă ~e f. 1) Bazin într-un parc sau într-o grădină, în care cresc peşti. 2) Bazin de înot. [G.-D. piscinei] /<fr. piscine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PLÁTINĂ f. Metal nobil lucios, de culoare alb-argintie, maleabil şi ductil, rezistent la acţiunea acizilor şi la temperaturi înalte, având diferite întrebuinţări. /<fr. platine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PLETÍN//Ă ~e f. Navă remorcată, folosită la transportul mărfurilor. /cf. pilotină

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PORCÍN//Ă ~e f. 1) la pl. Grup de mamifere paricopitate de talie medie (reprezentanţi: porcul, mistreţul). 2) Mamifer din acest grup. /<lat. porcinus, fr. porcin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PRALÍN//Ă ~e f. Bomboană cu miez de migdală sau de nucă şi cu înveliş de ciocolată. /<fr. praline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PRÍCIN//Ă ~i f. 1) Fenomen care provoacă sau care determină apariţia efectului; cauză; motiv; temei. Care-i ~a? ♢ Fără (nici o) ~ nemotivat; fără îndreptăţire. Din ~ că fiindcă; pentru că; deoarece. Din ~a din vina. 2) Motiv al unei acţiuni, manifestări sau stări; temei. A stabili ~a. ♢ A căuta (cuiva) ~ a căuta motiv de ceartă cu cineva. A găsi (cuiva) ~ a găsi cuiva motiv de ceartă. 3) înv. Acţiune judecătorească; proces. ♢ A (nu) se pune de ~ a) a (nu) se opune; a (nu) se împotrivi; b) a (nu) intra în conflict cu cineva. 4) Situaţie neplăcută; necaz. 5) înv. Afacere care necesită rezolvare; treabă; chestiune; problemă. ♢ Cel (cea) cu ~a cel (cea) despre care este vorba. [G.-D. pricinii] /<bulg. priţina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PUCHÍN//Ă ~i f. reg. Secreţie densă şi vâscoasă care se scurge din ochi, depunându-se în colţul pleoapelor; urdoare. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SÁRCIN//Ă ~i f. 1) Îndatorire pe care o îndeplineşte cineva. ♢ A cădea (sau a reveni) în ~a cuiva a fi de datoria cuiva. A pune ceva în ~a cuiva a face pe cineva să răspundă de ceva. 2) Legătură care poate fi dusă în spinare sau în braţe. ~ de lemne. ~ de fân. 3) Stare a femeii gravide. 4) Forţă generală, transformată sau transmisă de un sistem tehnic. ♢ ~ electrică mărime care caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul său un câmp electric sau de a fi pus în mişcare atunci când se află în câmpul electric al altui corp. [G.-D. sarcinii] /<lat. sarcina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SEXTÍN//Ă ~e f. 1) Poezie cu formă fixă, compusă din şase strofe. 2) Strofă compusă din şase versuri. /<fr. sextine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SILVÍNĂ f. Clorură naturală de potasiu. /<fr. sylvine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SLÁTIN//Ă ~e f. 1) Izvor de apă (minerală) sărată. 2) Teren mlăştinos şi sărat. 3) Soluţie de apă cu multă sare de bucătărie cu întrebuinţări în conservarea alimentelor; saramură. /<sl. slatina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

slávină, slávine, s.f. (reg.) cep, canea, slăvină.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

STAMÍN//Ă ~e f. bot. Organ bărbătesc al florilor, care produce polen. /<lat. stamen, ~inis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

STERÍN//Ă ~e f. v. STEROL. /<germ. Sterine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SULFÍN//Ă ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, foarte ramificată, cu frunze trifoliate, zimţate, cu flori mici, aromate, grupate în spice lungi şi subţiri, cu fructe păstăi. [G.-D. sulfinei] /<lat. sulfina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SURDÍN//Ă ~e f. Dispozitiv folosit la unele instrumente muzicale pentru a slăbi intensitatea sunetelor emise. ♢ În ~ a) încet; înăbuşit; b) în taină; pe ascuns. /<fr. sourdine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TALPÍN//Ă ~e f. Material obţinut pe cale sintetică, folosit ca înlocuitor de talpă pentru încălţăminte. /talpă + suf. ~ină

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TARTÍN//Ă ~e f. Felie de pâine (unsă cu unt) acoperită cu un strat de alt aliment rece (icre, brânză, salam, şuncă etc.); buterbrod. /<fr. tartine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TAURÍNĂ f. 1) la pl. Grup de animale rumegătoare de talie mare, sălbatice sau domestice (reprezentant: taurul); bovină. 2) Animal din acest grup. /<it. taurino, fr. taurin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TEBAÍNĂ f. Substanţă toxică care se extrage din opiu. /<fr. thébaïne

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TULPÍN//Ă ~i f. Parte a unei plante de la rădăcină în sus, din care pornesc ramurile şi frunzele. [G.-D. tulpinii] /<sl. trupina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TURBÍN//Ă ~e f. tehn. Motor cu rotor care transformă energia potenţială a unui flux de apă sau a aburilor în energie mecanică. ~ hidraulică. [G.-D. turbinei] /<fr. turbine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŢÁPIN//Ă ~e f. Unealtă formată dintr-o cange de oţel, fixată într-o coadă de lemn, folosită la manevrarea buştenilor. [G.-D ţapinei] /<germ. Zappin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŢÁRIN//Ă ~i f. 1) Teren pregătit special pentru culturi agricole; ogor. 2) mai ales art. Dans popular executat în perechi, cu mişcări moderate şi însoţit de strigăte. 3) Melodie după care se execută acest dans. [G.-D. ţarinii] / ţară + suf. ~ină

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŢARÍN//Ă ~e f. ist. 1) (în Rusia şi în alte state slave; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducătoare absolută a ţării; suverană, împărăteasă; regină. 2) Soţie a ţarului. [G.-D. ţarinei] /<fr. tsarine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŢÉLIN//Ă¹ ~e f. Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru rădăcina şi frunzele ei cu aromă specifică, folosite drept condiment şi în scopuri medicinale. [G.-D. ţelinei] /<sl. seline, bulg. ţelina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŢÉLIN//Ă² ~i f. Suprafaţă de pământ special necultivat un timp îndelungat; pârloagă. A valorifica ~a. ♢ A răsturna ~a a desţelini. [G.-D. ţelinii] /<bulg., ţelina, sb. cjelina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VERBÍN//Ă ~e f. Plantă erbacee decorativă anuală, cu frunze dinţate şi cu flori roşii, albe sau liliachii, cultivată pentru mirosul ei plăcut. [G.-D. verbinei; Var. vervenă] /<lat. verbena

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VERMÍN//Ă ~e f. 1) Clasă de insecte parazite (reprezentanţi: păduchii, puricii). 2) Insectă din această clasă. 3) fig. Indivizi de la periferia societăţii. /<fr. vermine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VINĂRÍT n. v. VINĂRICI. /vin + suf. ~ărit

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VÍŞIN//Ă ~e f. Fructul vişinului. Dulceaţă de ~e. [G.-D. vişinei] /<sl. višnja

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VITRÍN//Ă ~e f. 1) Spaţiu în spatele ferestrei unui magazin (mai ales de la stradă) special amenajat cu mărfuri pentru reclamă. 2) Mo-bilă de forma unei mese, acoperită cu sticlă, pentru expunerea mărfurilor într-un local comercial. 3) Cutie sau dulăpior de sticlă pentru exponate (într-un muzeu sau la o expoziţie). 4) Dulap cu un perete de sticlă, în care se expune vesela. [Sil. vi-tri-] /<fr. vitrine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VIZUÍN//Ă ~i f. Adăpost subteran, pe care şi-l sapă unele animale sălbatice; bârlog. [Sil. -zu-i-] /Din viezure

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

XANTÍNĂ f. Substanţă organică azotoasă care se găseşte în ţesuturile organismelor vegetale şi animale. /< fr. xanthine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ADENÍNĂ s.f. Substanţă din clasa purinelor, care intră ca bază azotată în compoziţia acizilor adenozin-fosforici şi a acizilor nucleici. [< fr. adénine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ALEXÍNĂ s.f. (Biol.) Substanţă proteică prezentă în plasma sanguină, care ia parte la reacţiile de imunitate; complement (3); anticorp. [< fr. alexine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AMIDÍNĂ s.f. Varietate de dextrină obţinută din amidon, întrebuinţată ca apret. [< fr. amidine]

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BETAÍNĂ s.f. (Chim.) Substanţă, derivat al glicocolului, care se găseşte în multe plante, în special în sfecla de zahăr. [Pron. -ta-i-. / < fr. bétaïne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BIGUÍNĂ s.f. Dans popular din Antile, cu ritm languros şi muzică melodioasă; melodia acestui dans. [Pron. -ghi-. / < sp., fr. biguine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CALCÍNĂ s.f. Pulbere galbenă obţinută prin oxidarea unui amestec de cositor şi plumb, folosită la prepararea emailurilor de faianţă şi ca abraziv. ♦ Var stins. [Cf. fr. calcin, it. calcina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CHINÍNĂ s.f. Substanţă albă cristalizată, foarte amară la gust, care se găseşte în scoarţa arborelui chinchina, folosită ca medicament febrifug. [< fr. quinine, cf. it. chinina, sp. quina, quinquina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COFEÍNĂ s.f. Cafeină. [Pron. -fe-i-. / < germ. Koffein].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COFEÍNĂ s.f. Cafeină. [Pron. -fe-i-. / < germ. Koffein].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CORIÍNĂ s.f. (Biol.) Proteină din stratul intermediar al pielii animalelor, care leagă fibrele de colagen. [< fr. coriine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CROTÍNĂ s.f. Conglomerat sferoid de fecale la cai, oi etc. [< fr. crottin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CURTÍNĂ s.f. 1. Fiecare dintre părţile care alcătuiau blazonul mantiei regale (în Franţa). 2. Zid care uneşte flancurile a două turnuri sau bastioane. 3. Masiv de arbori sau arbuşti din cuprinsul unui spaţiu verde, constituit dintr-o singură specie. [< fr. courtine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CANTÍNĂ s. f. 1. local în care se serveşte masa angajaţilor dintr-o întreprindere, instituţie etc. 2. încăpere a unei unităţi militare pentru cumpărat diferite alimente şi obiecte. (< fr. cantine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PRALÍNĂ s.f. 1. Bomboană cu miez de migdală sau alună întreagă, trasă în ciocolată; în general, bomboană de ciocolată umplută cu o pastă pralinată; din fr. praline. 2. Masă crocantă de culoare brun-roşcată, preparată prin caramelizarea zahărului împreună cu fructe uleioase întregi (migdale sau alune), apoi zdrobită şi utilizată ca barot în creme, îngheţate, umpluturi de bomboane (praline) ş.a.; din fr. pralin.

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

SARDINĂ s.f. v. sardea (Sardina pilchardus)

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

FUCSÍNĂ s.f. Materie colorantă, roşie, folosită în industria textilă şi în pielărie. [Scris şi fuxină. / < fr. fuchsine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GLICÍNĂ¹ s.f. Plantă decorativă agăţătoare, cu flori albastre şi parfumate. [< fr. glycine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GLICÍNĂ² s.f. Pulbere albă, cristalină, solubilă în apă în prezenţa unei substanţe alcaline, folosită ca reductor în fotografie. [< germ. Glyzin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GRAPÍNĂ s.f. 1. (Mar.) Ancoră mică cu patru braţe. 2. Graifăr (1) [în DN] cu care se ridică piese mai grele. [< fr. grappin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GUANÍNĂ s.f. Substanţă azotată prezentă în ţesuturi animale şi derivate organice, intrând în structura acidului dezoxiribonucleic. [Pron. gua-. / < fr. guanine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GUANÍNĂ, guaníne, s.f. Purină (C₅H₅N₅O) care codează informaţia genetică în lanţul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic sau al acidului ribonucleic. Cf. adenină, citozină, timină şi uracil. (terminolog. ştiinţif., din guano (unde se întâlneşte cu precădere) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. guanine) [MW, TLF]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

CALCÍNĂ s. f. pulbere galbenă prin oxidarea unui amestec de cositor şi plumb, la prepararea emailurilor de faianţă şi ca abraziv. (< fr. calcin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ADENÍNĂ, adeníne, s.f. Purină (C₅H₅N₅) care codează informaţia genetică în lanţul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic sau al acidului ribonucleic. Cf. citozină, guanină, timină şi uracil. (terminolog. ştiinţif., pref. aden- (= glandă, datorită prezenţei adeninei în ţesutul glandular) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl. adenine, fr. adénine) [MW, TLF]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

INULÍNĂ s.f. (Chim.) Polizaharid al fructozei, care se găseşte în rizomul unor plante. [< fr. inuline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAFEÍNĂ s. f. alcaloid din cafea şi ceai, excitant al sistemului nervos şi stimulent al inimii; cofeină. (< fr. caféine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LATRÍNĂ s.f. Closet (fără canalizare); privată. [< lat. latrina, fr. latrine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LEUCÍNĂ s.f. Aminoacid care se găseşte în splină, în pancreas etc., indispensabil în nutriţie. [< fr. leucine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LUTEÍNĂ s.f. 1. Materie colorantă galbenă, care se găseşte în gălbenuşul de ou, în sânge, în morcovi etc.; progesteron. 2. Xantofilă. [Pron. -te-i-. / < fr. lutéine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MAŞÍNĂ s.f. 1. Sistem tehnic format din piese cu anumite mişcări, care transformă o formă de energie în altă formă de energie; dispozitiv, aparat, instrument format din mai multe piese, care este pus în mişcare de o forţă în scopul obţinerii anumitor efecte. 2. Nume dat unor sisteme tehnice puse în mişcare prin diferite feluri de motoare: a) locomotivă; b) batoză; c) automobil. 3. (Pop.) Maşinărie; mecanism. [Var. machină s.f. / < fr. machine, cf. lat. machina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACHÍNĂ s.f. v. maşină.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MALEÍNĂ s.f. (Biol.) Substanţă obţinută din germeni cultivaţi în bulion, care se foloseşte pentru diagnosticul morvei la cai. [Pron. -le-i-. / < fr. malléine, cf. lat. malleus – morvă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MALTÍNĂ s.f. Praf amorf de culoare albă-gălbuie preparat din malţ, folosit pentru a transforma amidonul în dextrină şi maltoză. [< fr. maltine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986