Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » ină

ină

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

ină

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

-ÍNĂ suf. 1. „diminutival”. 2. „produs fabricat”. (< fr. -ine, cf. lat. -ina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ínă, ine, s.f. (înv.) Fibră.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

MÍNĂ2 s. f. expresie a feţei; fizionomie. (< fr. mine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MÍNĂ3 s. f. veche monedă grecească de aur sau de argint, valorând o sută de drahme. (< fr. mine, lat. mina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MÍNĂ1 s. f. 1. loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. 2. galerie săpată în frunzele sau în scoarţa unei plante de către insecte. 3. (fig.) mare bogăţie (ascunsă). 4. cilindru subţire de granit etc. din interiorul creioanelor sau pixurilor. 5. mijloc de luptă alcătuit dintr-o încărcătură de exploziv şi un dispozitiv de aprindere, care explodează prin lovire sau la comandă. (< fr. mine, germ. Mine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MÍNĂ1, mine, s.f. 1. Loc subteran cu zăcăminte de substanţe minerale utile; complex de lucrări, de instalaţii în subteran şi la suprafaţă, destinate exploatării, cu ajutorul puţurilor şi galeriilor, a unui zăcământ de substanţe minerale utile; subteran, baie2. ♦ Fig. Izvor nesecat (de bogăţie). 2. Armă explozivă care se aşază pe pământ sau în pământ, în apă etc. şi care explodează la atingere sau la comandă. 3. Bucată subţire cilindrică sau prismatică de grafit sau din alt material, folosită la confecţionarea creioanelor. – Din fr. mine, germ. Mine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MÍNĂ2, mine, s.f. Expresie a feţei; fizionomie, chip, înfăţişare. ♢ Expr. A avea (o) mină bună (sau rea) = a arăta bine (sau rău), a părea sănătos (sau bolnav). – Din fr. mine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MÍNĂ3, mine, s.f. Veche monedă grecească de aur sau de argint, a cărei valoare era egală cu o sută de drahme. – Din fr. mine, lat. mina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VÍNĂ, vini, s.f. Faptă care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun; greşeală, vinovăţie; păcat; culpă. ♢ Loc. adj. De vină = vinovat, responsabil. Fără vină = nevinovat; (rar, despre lucruri, manifestări) ireproşabil, perfect. ♢ Loc. conj. Din vina... = în urma greşelii înfăptuite de...; din cauza, din pricina... ♢ Expr. (Pop.) Bată-l vina! exprimă o mustrare cu o nuanţă de simpatie. A da (sau a arunca, a pune) vina pe cineva (sau pe ceva) sau asupra cuiva ori (reg.) a băga (cuiva) vină = a învinovăţi, a învinui (pe cineva sau ceva). A face cuiva o vină din (sau pentru) ceva = a considera drept greşeală o faptă a cuiva. A cădea în vină = a se face vinovat de ceva. ♦ Spec. Faptă pedepsită de lege; infracţiune; delict; crimă. – Din sl. vina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÓINĂ s.f. Joc sportiv care se dispută între două echipe compuse din câte 11 jucători fiecare, o echipă aflându-se „la bătaie”, pe linia de aşteptare, şi cealaltă „la prindere”, în câmpul de joc, tehnica constând în lovirea unei mingi cu un baston de lemn de către fiecare jucător, pentru a o trimite în terenul adversarului. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÍNĂ, cine, s.f. Masă de seară; mâncare pregătită pentru această masă – Lat. cena.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TÍNĂ s.f. (Reg.) Noroi. ♦ Pământ, lut. – Din sl. tina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RÍNĂ, rine, s.f. Jgheab prin care metalele şi aliajele topite se scurg din cuptoare în oalele de turnare sau de transport. – Din germ. Rinne.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DÍNĂ, dine, s.f. (Fiz.) Unitate de măsură a forţei, egală cu forţa care imprimă unui corp cu masa de un gram acceleraţia de un centimetru pe secundă la pătrat. – Din fr. dyne.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Vină ≠ inocenţă

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ÚINĂ s. v. lele, leliţă, mătuşă, tanti, ţaţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TÍNĂ s. v. argilă, clisă, humă, jeg, lut, mâl, mocirlă, murdărie, nămol, necurăţenie, noroi, pământ.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

-DÍNĂ2 elem. dinam2(o)-.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DÍNĂ1 s. f. unitate de măsură pentru forţă egală cu forţa imprimată de acceleraţia de 1 cm/sec2 asupra unui punct material cu masa de un gram. (< fr. dyne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MÍNĂ s. v. fizionomie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MÍNĂ s. 1. ocnă, subteran, (înv. şi reg.) baie, (înv.) madem, minieră. (Au intrat în ~.) 2. (înv. şi reg.) rudărie, (prin Ban.) caună. (~ de aur.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VÍNĂ s. 1. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, păcat, vinovăţie, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. şi reg.) teahnă, (reg.) greş, (Olt., Munt. şi Mold.) ponos, (înv.) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceală. (~ lui e de gravitate minoră.) 2. v. reproş. 3. v. infracţiune. 4. v. delict.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

cínă s. f., g.-d. art. cínei; pl. cíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dínă s. f., g.-d. art. dínei; pl. díne; simb. dyn

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fínă s. f., g.-d. art. fínei; pl. fíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mínă (loc subteran, fizionomie, monedă grecească) s. f., g.-d. art. mínei; pl. míne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

óină s. f. (sil. oi-), g.-d. art. óinei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rínă s. f., g.-d. art. rínei; pl. ríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tínă s. f., g.-d. art. tínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vínă s. f., g.-d. art. vínii; pl. vini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MÍN//Ă3 ~e f. (în antichitatea greacă) Greutate sau monedă egală cu o sută de drahme. /<fr. mine, lat. mina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MÍN//Ă2 ~e f. Expresie specifică a feţei, care denotă o anumită stare de spirit sau o anumită atitudine. /<fr. mine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MÍN//Ă1 ~e f. 1) Subteran de unde se exploatează zăcăminte minerale. 2) Ansamblu de lucrări şi de instalaţii ce ţin de extragerea zăcămintelor minerale. 3) Parte centrală de grafit sau de alt material a unui creion. 4) fig. Sursă inepuizabilă (de bogăţie). 5) Armă explozivă al cărei dispozitiv poate exploda în pământ sau în apă. Câmp de ~e. [G.-D. minei] /<fr. mine, germ. Mine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DÍN//Ă ~e f. fiz. Unitate de măsură a forţei egală cu forţa care imprimă unui corp cu masa de un gram o acceleraţie de un centimetru pe secundă la patrat. /<fr. dyne

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CÍN//Ă ~e f. 1) Masă luată seara. 2) Mâncare pregătită pentru masa de seară. 3) Timp când se serveşte masa de seară. [G.-D. cinei] /<lat. cena

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ÓINĂ f. (în unele ţări) Joc sportiv între două echipe a câte unsprezece jucători, scopul celor de „la bătaie” fiind de a trimite mingea cât mai departe în teren (lovind-o cu un băţ), pentru a-l putea parcurge şi a se întoarce la linia de aşteptare, fără a fi atinşi cu mingea de cei de „la prindere”. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TÍNĂ f. pop. 1) Pământ muiat de apa ploilor sau a zăpezilor topite; noroi; glod. 2) Loc cu asemenea pământ. 3) fig. Mediu nesănătos, care contribuie la degradarea personalităţii. 4) fig. Faptă sau vorbă nedemnă; murdărie. [G.-D. tinei] /<sl. tina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VÍN//Ă ~i f. 1) Încălcare a unei legi sau norme morale. ♢ De ~ vinovat. Fără ~ nevinovat. Din ~a cuiva (sau a ceva) din cauza cuiva (sau a ceva). Bată-l ~a! se spune celui pe care îl dojeneşti cu o nuanţă de simpatie. A-şi ispăşi ~a a-şi ispăşi greşeala. 2) Faptă care prezintă pericol social; infracţiune. 3) Stare a celui vinovat de ceva; vinovăţie; culpabilitate. [G.-D. vinii] /<sl. vina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

bínă s.f. (reg.) estradă, scenă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

DÍNĂ s.f. Unitate de măsură pentru forţă, egală cu forţa imprimată de acceleraţia de 1 cm pe secundă a unui punct material cu masa de un gram. [< fr. dyne, cf. gr. dynamis – forţă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

hínă, híne, s.f. (reg.) partea dindărăt a plutei.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

MÍNĂ1 s.f. 1. Loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. ♦ Ansamblul lucrărilor subterane care permite exploatarea unor zăcăminte. ♦ (Fig.) Mare bogăţie (ascunsă). 2. Cilindru subţire de grafit etc. din interiorul creioanelor. 3. Armă alcătuită dintr-o încărcătură de exploziv şi un dispozitiv de aprindere, care explodează prin lovire sau la comandă. [< fr. mine, it. mina, germ. Mine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MÍNĂ2 s.f. Înfăţişare; expresie a feţei; fizionomie. [< fr. mine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MÍNĂ3 s.f. (La vechii greci) Monedă valorând o sută de drahme. [< fr. mine, lat. mina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cínă (cíne), s.f. – Masă de seară. – Mr., megl. ţină, istr. cirę. Lat. cēna (Puşcariu 362; Candrea-Dens., 341; REW 1806; DAR); cf. it., prov., sp. cena, port. cea. – Der. cinioară, s.f. (ceasul cinei), cf. prînzişor; cuvînt pe care Drăganu, Dacor., III, 693-5 şi DAR îl consideră reprezentant al lat. cinae hora, dar care este un dim. cu suf. -oară, cf. Graur, BL, III, 19.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

PÍNĂ s. f. element de coronament la monumentele funerare, în formă de con de pin, sculptat în piatră. (< lat. pina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

mínă (míne), s.f. – Sursă, filon, zăcămînt. Fr. mine. Este omonim cu mină, s.f. (aparenţă, aspect, prezenţă, faţă), din fr. mine. – Der. miner, s.m., din fr. mineur; mina, vb., din fr. miner.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

oínă (-ne), s.f. – Un anumit joc cu minge între două grupări de băieţi. – Var. (Mold.) hoină. Cuman. oyn, tc. oyun „joc” (Bogrea, Dacor., I, 289); legătură cu rus. vojna „război” (Tiktin) e mai puţin probabilă. – Der. hoinar, adj. (uliţarnic, haimana); hoinări, vb. (a vagabonda, a umbla hoinar); hoinăreală, s.f. (vagabondaj, haimanalîc). – Der. lui hoinar din ngr. ỏϰνιάριος (Loewe 15) nu e posibilă.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ÁFINĂ, afine, s.f. Fructul comestibil al afinului1, o bacă în formă de bobiţă neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrişor. – Forma feminină a lui afin1.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AMÍNĂ, amine, s.f. Compus organic derivat al amoniacului. – Din fr. amine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DÓINĂ, doine, s.f. Poezie lirică specifică folclorului românesc, care exprimă un sentiment de dor, de jale, de revoltă, de dragoste etc., fiind însoţită, de obicei, de o melodie adecvată; specie muzicală a creaţiei folclorice româneşti, având caracteristicile de mai sus. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HÁINĂ, haine, s.f. 1. (La pl.) Termen generic pentru obiectele de îmbrăcăminte (în special) bărbăteşti. ♢ Un rând de haine = un costum bărbătesc complet, alcătuit din pantaloni, sacou (şi vestă). ♦ (La sg.) Îmbrăcăminte bărbătească pentru partea de sus a corpului; sacou. ♦ Veşmânt lung şi larg care acoperă tot trupul. ♦ Palton. ♢ Expr. A(-şi) da şi haina de pe el = a face sau a fi dispus să facă orice sacrificiu (pentru a obţine ceea ce doreşte). 2. (Biol.; în sintagma) Haină de nuntă = înfăţişare deosebită pe care o capătă masculii unor peşti, batracieni sau păsări în perioada împerecherii. – Din bg. halina, scr. háljina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

URÍNĂ, urine, s.f. Lichid secretat de rinichi, depozitat în vezica urinară şi eliminat din organism prin uretru. – Din fr. urine, lat. urina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

UZÍNĂ, uzine, s.f. 1. Întreprindere industrială de mari proporţii în care se produc utilaje, semifabricate sau materii prime pentru alte industrii. 2. Instalaţie producătoare de energie electrică, termică sau de alimentare cu apă a unei aşezări, a unei zone, a unei locuinţe. (În sintagma) Uzina verde = natura, vegetaţia privite ca sursă de energie şi hrană. – Din fr. usine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZEÍNĂ, zeine, s.f. Proteină care se extrage din boabele de porumb. – Din fr. zéine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RUÍNĂ, ruine, s.f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a rămas dintr-o construcţie veche, dărâmată; dărâmătură. ♢ Loc. adj. În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat. ♦ Fig. Rămăşiţă a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. Fig. Pierderea averii sau a sănătăţii; distrugere; dezastru. ♦ Persoană distrusă din punct de vedere fizic şi moral ca urmare a unei sănătăţi precare sau unor necazuri. – Din fr. ruine, lat. ruina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞÍNĂ, şine, s.f. 1. Fiecare dintre barele de oţel laminate după un anumit profil şi folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roţi (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalaţie tehnică. ♦ P. ext. Cale ferată. 2. Cerc de oţel care se montează pe roţile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzură. ♦ Bandă de metal care se fixează pe unele obiecte de lemn (uşi, lăzi, butoaie etc.) pentru a le mări rezistenţa la uzură. – Din pol. szyna, germ. Schiene.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÓCINĂ, ocini, s.f. (Înv. şi pop.) Bucată de pământ moştenită; moştenire, proprietate. – Din sl. otĩcina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ODÍNĂ, (3) odine, s.f. (Reg.) V. odihnă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TÁINĂ, taine, s.f. 1. Ceea ce este neînţeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească; mister. ♦ Minune, miracol; poveste minunată. 2. Secret. ♢ Loc. adj. si adv. (Înv.) De taină = intim, particular. (În religia creştină) Cina cea de taină = masa luată de Hristos cu apostolii săi, în seara dinaintea răstignirii. (Expr.) A sta de taină = a întreţine o conversaţie cu caracter intim. ♢ Loc. adv. În taină = pe ascuns, secret; discret. 3. Fig. Loc ascuns, tăinuit; ascunzătoare, tainiţă. 4. (Bis.; în sintagma) Sfintele taine sau cele şapte taine = cele şapte ritualuri sau acte de cult din religia creştină (botezul, căsătoria, spovedania, mirul, împărtăşania, hirotonia şi maslul), prin care credincioşii consideră că li se transmite harul divin. – Din sl. tajna.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MÓINĂ, moine, s.f. 1. Timp mai călduros şi umed, care urmează iarna după o perioadă de îngheţ; p. gener. timp umed şi ceţos; moloşag. 2. Teren agricol lăsat necultivat unul sau mai mulţi ani (pentru a-şi spori proprietăţile productive). ♦ (Pop.) Ogor. – Cf. m o a l e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CLÍNĂ, cline, s.f. (Pop.) Suprafaţă sau coastă înclinată; pantă. – Din it. china (după înclina).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EXÍNĂ, exine, s.f. (Bot.) Membrană protectoare externă a grăuntelui de polen. – Din fr. exine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TEÍNĂ s.f. Alcaloid cristalizat, strălucitor, cu gust amărui, asemănător cu cafeina, extras din frunzele de ceai, întrebuinţat în medicină ca excitant al nervilor şi al inimii sau pentru efectele sale diuretice. – Din fr. théine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SPÍNĂ, spine, s.f. (Med.) Proeminenţă ascuţită a unui os. ♢ Spina bifida = malformaţie congenitală a coloanei vertebrale caracterizată prin lipsa de sudură a arcurilor vertebrale, situată de obicei în regiunea lombară şi sacrală. – Din lat., fr. spina bifida.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÚINĂ s.f. v. cuhnie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GHÍNĂ s. f. ghinion. (< fr. guigne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

UZÍNĂ s. fabrică, (reg.) maşină, (germanism, în Ban.) vere, (înv.) cherhana. (~ de produse feroase, de medicamente.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

URÍNĂ s. 1. (pop.) pişat, (fam.) pipi, (fam., în limbajul copiilor) pipiloancă, pipiloi. 2. ud. (Băşica ~ei.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TÁINĂ s. v. ascunzătoare, ascunziş, cotlon, minune, miracol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TÁINĂ s. 1. v. mister. 2. v. secret. 3. secret, (înv. şi pop.) meşteşug. (Nu i-a putut smulge ~.) 4. (BIS.) mister. (~ spovedaniei.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞÍNĂ s. v. bară, cale ferată, drum-de-fier, lingou, linie ferată.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞÍNĂ s. 1. (reg.) raf, şing, şteangără. (~ la unele căi de rulare.) 2. cerc, (reg.) şing, (Transilv., Ban. şi Mold.) raf. (~ la roata unei căruţe.) 3. (reg.) şparing. (Sanie cu ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SUÍNĂ s. v. porcină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RUÍNĂ s. dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbuşitură, surpătură, (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipitură, surpare. (O ~ de casă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EXÍNĂ s. f. membrană protectoare externă a grăuntelui de polen, a sporilor. (< fr. exine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RÁINĂ s. v. cratiţă, tigaie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ELÍNĂ s. f. elem. elen.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ÓCINĂ s. v. moşie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MÓINĂ s. (MET.) (reg.) moişte, moişteală, moiştină, moleşniţă, moloşag. (Vreme urâtă, cu ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MÓINĂ s. v. grindel, molan, ogor, pârloagă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

JÓINĂ s. v. mărăraş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

IZÍNĂ s. v. jeg, murdărie, necurăţenie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

HÁINĂ s. 1. îmbrăcăminte, strai, veşmânt, (pop. şi fam.) buleandră, ţoală, (reg.) rufă, (Transilv. şi Maram.) halub, (depr.) hanţă. (Ia-ţi o ~ pe tine.) 2. (la pl.) v. costum. 3. v. sacou. 4. v. palton. (Poartă o ~ de blană.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DÓINĂ s. (prin Transilv. şi Maram.) horă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CÚINĂ s. v. bucătărie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CLÍNĂ s. v. pantă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CLÍNĂ s. f. 1. suprafaţă de teren cu înclinaţie domoală. 2. (biol.) modificare gradată şi continuă a frecvenţei genotipurilor ori fenotipurilor într-o populaţie în funcţie de schimbarea condiţiilor de mediu. (< it. clina, lat. clino)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ASÍNĂ s. v. măgăriţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ARÍNĂ s. v. nisip, plajă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

áfină (fruct) s. f., g.-d. art. áfinei; pl. áfine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

afínă (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

amínă s. f., g.-d. art. amínei; pl. amíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

arínă s. f., pl. aríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

clínă (pantă) s. f., g.-d. art. clínei; pl. clíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dóină s. f. (sil. doi-), g.-d. art. dóinei; pl. dóine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

elínă (limba) adj. f., s. f., pl. elíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

exínă s. f., pl. exíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

háină s. f., g.-d. art. háinei; pl. háine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

móină s. f. (sil. moi-), g.-d. art. móinei; (terenuri) pl. móine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ócină s. f., g.-d. art. ócinii; pl. ócini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ruínă s. f., g.-d. art. ruínei; pl. ruíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

séină s. f., pl. séine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

spínă s. f., pl. spíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

suínă s. f., pl. suíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şínă s. f., g.-d. art. şínei; pl. şíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

táină s. f., g.-d. art. táinei, pl. táine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

teínă s. f., g.-d. art. teínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

urínă s. f., g.-d. art. urínei; (cantităţi) pl. uríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

uzínă s. f., g.-d. art. uzínei; pl. uzíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

zeínă s. f., (sil. ze-i-), g.-d. art. zeínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

OVÍNĂ, ovine, s.f. – V. ovin (2) [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ÓCIN//Ă ~e f. înv. Pământ moştenit de cineva. /<sl. otiţina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MÓINĂ f. Vreme umedă şi relativ călduroasă, care se stabileşte iarna după perioada îngheţurilor; timp moale. 2) Teren argicol lăsat necultivat pentru a-i spori productivitatea. [G.-D. moinei; Sil. moi-] /cf. moale

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HÁIN//Ă ~e f. 1) Obiect de îmbrăcăminte; strai. ~ de iarnă. ♢ ~ nupţială (sau de nuntă) înfăţişare deosebită pe care o capătă masculii unor vertebrate în perioada împerecherii. 2) Piesă vestimentară bărbătească purtată peste cămaşă; veston. [G.-D. hainei] /<bulg. halina, sb. háljina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DÓIN//Ă ~e f. Cântec popular liric care exprimă diferite sentimente (de dor, jale, dragoste etc.). [Sil. doi-nă] /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AMÍN//Ă ~e f. 1) Substanţă cu proprietăţi de amoniac (care este folosită în industria coloranţilor, a maselor plastice etc.). 2) Combustibil folosit la avioanele cu reacţie. /<fr. amine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ÁFIN//Ă ~e f. Fructul afinului. [G. D. afinei] /Din afin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OVÍN//Ă ~e f. 1) la pl. Grup de animale rumegătoare de talie medie, cornute, având corpul acoperit cu lână (reprezentanţi: oaia, capra, muflonul etc.). 2) Animal din acest grup. /<fr. ovine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RUÍN//Ă ~e f. 1) Rămăşiţă de clădire dărâmată; dărâmătură. O ~ de casă. ♢ În ~ (sau ~e) ruinat; dărâmat. 2) fig. Pierdere a averii sau a sănătăţii. [G.-D. ruinei] /<lat. ruina, fr. ruine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞÍN//Ă ~e f. 1 ) Fiecare din cele două bare de oţel fixate pe traverse şi folosite drept cale de rulare pentru un vehicul (tren, tramvai, etc.). ~ cu şanţ. 2) Tijă pentru ghidarea unor piese mobile într-un sistem tehnic. 3) Cerc de oţel îmbrăcat pe roţile de lemn ale unui vehicul pentru a le proteja. ~ de căruţă. 4) Bandă metalică cu care se încinge pe la margini un obiect (ladă, uşă etc.) pentru a-i mări rezis-tenţa. [G.-D. şinei] /<germ. Schiene

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TÁIN//Ă ~e f. 1) Lucru necunoscut sau nepătruns încă de mintea omenească; mister; enigmă. 2) Fapt care nu trebuie divulgat; secret. ♢ În ~ pe ascuns; în secret. De ~ intim. Sfintele ~e (sau cele şapte ~e) cele şapte ritualuri bisericeşti (botezul, căsătoria, mirul, spovedania, împărtăşania, hirotonia şi maslul) ale bisericii ortodoxe. [G.-D. tainei] /<sl. tajna

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TEÍNĂ f. Substanţă organică sub formă de cristale, cu gust amărui, extrasă din ceai şi întrebuinţată, mai ales, în medicină. [G.-D. teinei] /<fr. théine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

URÍNĂ f. Lichid secretat de rinichi, acumulat în vezica urinară şi eliminat din organism prin uretră. /<fr. urine, lat. urina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

UZÍN//Ă ~e f. Întreprindere industrială de mari proporţii, care produce, în special, utilaje şi semifabricate. ~ de maşini agricole. ~ de frigidere. ♢ ~ (termo)electrică complex de instalaţii şi de construcţii pentru transformarea energiei termice în energie electrică. [G.-D. uzinei] /<fr. usine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ZEÍNĂ f. Proteină care se extrage din grăunţele de porumb. /<fr. zéine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AZÍNĂ s.f. (Chim.) Combinaţie chimică organică cu inele de şase atomi diferiţi, printre care cel puţin unul de azot. [< fr. azine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OJÍNĂ, ojíne, s.f. (Trans. centr.) Pauză de masă foarte scurtă după-amiaza, la munca câmpului. (din magh. (reg. şi lit.) ozsonna < sl.) [etim. Magy. Ért. Sz.]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

UJÍNĂ, ujíne, s.f. (Banat) Gustare servită la ora zece înainte de masă. (din magh. uzsonna < sl.; cf. ojină) [etim. Magy. Ért. Sz.]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

haină bărbătească, lungă, confec ionată din postav esut în casă, purtată în iernile aspre

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

GHÍNĂ s.f. (Rar) Ghinion. [< fr. guigne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RUÍNĂ s.f. 1. Dărăpănare, năruire; dărâmătură. 2. (Fig.) Pierdere a averii, a situaţiei politice sau economice; sărăcire; istovire; distrugere. [Pl. -ne, -nuri. / cf. lat. ruina, fr. ruine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ZEÍNĂ s.f. Proteină care se găseşte în boabele de porumb. [Pron. ze-i-. / < fr. zéine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AMÍNĂ s. f. compus organic din amoniac, prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali organici. (< fr. amine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMÍNĂ s.f. 1. Substanţă cu proprietăţile amoniacului, care face parte dintr-un grup de baze azotate. 2. Combustibil folosit la avioanele reactoare. [< fr. amine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

anínă s.f. (pop.) amentul aninului cu care ţărăncile vopsesc lânurile

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

CLÍNĂ s.f. (Rar) Povârniş, urcuş, teren înclinat. [< it. clina, lat. clino].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

chínă, chíne, s.f. (reg.) căpătâiul, scaunul urzitoarei.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

AZÍNĂ s. f. combinaţie organică cu inele de şase atomi diferiţi, printre care cel puţin unul de azot. (< fr. azine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

crínă, críne, s.f. (reg.) pădure mică de anini.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

IZÍNĂ, izíne, s.f. 1. Lâncezeală, moleşeală. 2. Jeg, murdărie. (din sb. jèzina (Drăganu; DAR); der. iziní vb. IV)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

iáină, iáine, s.f. (înv.) hienă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

arínă s.f. – Nisip. Mr. arină. Lat. ărēna (Puşcariu 120; Candrea-Dens., 87; REW 630; DAR; Philippide, II, 632); cf. alb. rerë, it. rena, prov., sp. arena, v. fr. areine, port. area. Este înv. în limba literară, dar este încă viu în graiul din Trans. Der. arina, vb. (a amesteca cu nisip; a freca cu nisip); ariniş, s.n. (teren nisipos); arinos, adj. (nisipos); megl. arinos (Puşcariu 122 consideră că provine de la lat. arenosus, cf. it. renoso, prov., cat. arenos, sp., port. arenoso).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

EXÍNĂ s.f. (Bot.) Membrană protectoare externă a grăuntelui de polen. [< fr. exine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

jinău, jináie, s.f. (reg.) bănuială, prepus.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

joínă s.f. (reg.) V. joián.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ojínă, ojíne, s.f. (reg.) gustare la orele 4-5 după masă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

rínăr s.n. (reg.) jgheab la streaşină; uluc.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

spínă, spíne, s.f. (reg.) o parte a morii.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

chínă s.f. – Coajă de chinchină. Fr. quina. Cuv. vechi (lipseşte din DAR), însă a circulat în sec. XIX; cf. I. Văcărescu: de ce la doctori nu găsim vină, cînd ne omoară cu iod sau chină? – Der. chinchină, s.f., din fr. quinquina; chinină, s.f., din fr. quinine.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

SPÍNĂ s.f. Proeminenţă ascuţită (a unui os). ♦ Spină bifidă = malformaţie congenitală a coloanei vertebrale, constând din îndepărtarea a două vertebre între ele, de obicei în regiunea lombară. [< fr., lat. spina-bifida].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TEÍNĂ s.f. Alcaloid cristalizat, cu gust amărui, care se extrage din ceai, întrebuinţându-se în medicină ca excitant al nervilor şi al inimii sau ca diuretic. [Pron. te-i-. / < it. teina, fr. théine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

URÍNĂ s.f. Lichid secretat de rinichi şi colectat de vezică. [Cf. fr. urine, lat. urina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

UZÍNĂ s.f. Întreprindere industrială de proporţii mari, organizată pe bază de diviziune a muncii, în care se fac în special lucrări de utilaj, se produc semifabricate sau materiale pentru alte industrii, pentru fabrici etc. ♦ Centrală de forţă pentru alimentarea cu energie electrică sau cu apă a unei localităţi. [< fr. usine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

anină, anine s.f. prostituată (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

dóină (dóine), s.f. – Cîntec elegiac tipic, gen liric al poeziei populare, caracterizat prin adînca sa emotivitate şi bazat în principal pe sentimentul dorului. – Var. (Trans.) daină. Sl. (sb.) daljina „depărtare”, ca sb. haljinahaină; nume explicabil datorită sentimentului de singurătate şi dor, care corespunde celui exprimat de cuvîntul portughez saudade. Celelalte explicaţii par insuficiente. Pentru Hasdeu, Col. lui Traian, 1882, 397 şi 529, este cuvînt trac; după Cihac, II, 98, din sb., cr. dvojnica „fluier ciobănesc” şi legat de lituan. dainá „cîntec popular”. Pentru Scriban, der. din germ. med. don, ton, din lat. tonus. O veche teorie, amintită cu rezerve de Tiktin, consideră doină ca der. de la lat. dolĕre, aşa cum moină ar fi reprezentant al lui mollis. – Der. doina (var. doini), vb. (a compune sau a cînta doine); doinaş, s.m. (cîntăreţ de doine). – Din rom. provine rut. dojna (Candrea, Elemente, 407).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

RUÍNĂ s. f. 1. ceea ce a rămas dintr-o construcţie dărăpănată. 2. (fig.) pierdere a averii; distrugere, dezastru. (< fr. ruine, lat. ruina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SÉINĂ s. f. plasă de pescuit triunghiulară, folosită pe fundurile nisipoase şi puţin adânci. (< fr. seine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SPÍNĂ s. f. 1. (ant.) mic zid care împărţea circul sau hipodromul în sens longitudinal. 2. proeminenţă ascuţită (a unui os). o ă bifida = malformaţie congenitală a coloanei vertebrale, constând din îndepărtarea a două vertebre între ele, în regiunea lombară. (< fr., lat. spina /bifida/)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TEÍNĂ s. f. alcaloid cristalizat, cu gust amărui, din ceai, folosit în medicină ca excitant al nervilor şi al inimii, sau ca diuretic. (< fr. théine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

URÍNĂ s. f. lichid secretat de rinichi şi colectat de vizică. (< fr. urine, lat. urina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

UZÍNĂ s. f. 1. unitate industrială mare, organizată pe bază de diviziune a muncii, în care se fac în special lucrări de utilaj, se produc semifabricate sau materiale pentru alte industrii, pentru fabrici etc. 2. centrală de forţă furnizoare de energie electrică, termică, de apă etc. (< fr. usine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZEÍNĂ s. f. proteină vegetală din boabele de porumb. (< fr. zéine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ghínă (ghíne), s.f. – Ghinion, nenoroc. Fr. guigne, cf. ngr. γϰίνια; ca ghinion, s.n. (nenoroc), din fr. guignon; der. ghinionist, s.m. (care nu are noroc).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

háină (háine), s.f. – Obiect de îmbrăcăminte exterior. Sb. haljina (Diez, Gramm., I, 444; Cihac, II, 133; DAR). – Der. hăinar, s.m. (vînzător de haine de gata); hăinărie, s.f. (prăvălie de confecţii); hăinet, s.f. (cantitate de haine); înhăinura (var. înhăimura), vb. (a îmbrăca), cf. înfăşura. La Stoica Ludescu (sec. XVIII) apare haină, s.f. (parolă, consemn), despre care nu ştim dacă este acelaşi cuvînt. Haibăr, s.n. (haină) este o încrucişare a lui haină cu laibăr (DAR), der. înhăibăra, vb. (a îmbrăca).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

izínă (izíne), s.f. – 1. Slăbiciune, moliciune, lîncezeală. – 2. Murdărie, jeg. Sb. jèzina (Drăganu, Dacor., VII, 134; DAR). – Der. izini, vb. (a slăbi; a murdări).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

minắu s.n. – Miniu. Ngr. μίνιο sau, după Tiktin, din lat. minium. Termen de cultură, sec. XVII, înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

móină (móine), s.f. – 1. Vreme umedă şi călduţă care urmează frigului de iarnă, dezgheţ. – 2. Teren arabil, lăsat necultivat un an pentru a odihni pămîntul. – 3. Peşte de rîu (Cobitis barbatula). De la moale, adj., prin intermediul pl. moi sau de la vb. muia, dar der. prezintă dificultăţi (poate printr-o formă anterioară *moină, cu suf. -ină). Der. din moale e general admisă; dar pare inutilă încercarea repetată de a ajunge pînă la latină (din mollis, după Iordan, BF, III, 243; din *mollināre, după Drăganu, Dacor., III, 514; din *mollimen, după Giuglea, Dacor., IV, 1553; din *mollio, -onis, după Spitzer, BL, XIV, 48; din *mollius, printr-un *moiu pierdut, după Candrea). Pentru suf., Tiktin sugerează un paralelism cu doină. Der. dintr-un sl. močiti „a umezi” (Cihac, II, 200), ca sb., cr. močina, e improbabilă. Pentru sensul 3, cf. molan, şi, la fel, moişcă, s.f. (guvid), moişte, s.f. (Trans., Banat, dezgheţ), pe care Cihac, II, 200, îl derivă din *mocişte din sl. moča „băltoacă”. Der. moina (var. înmoina), vb. (a dezgheţa); moinos, adj. (umed, propriu dezgheţului).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ócină (ócine), s.f. – Patrimoniu, moştenire. Sl. otičina (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233), cf. oteţ. – Sec. XVI, înv., ca şi toate der. – Der. ocinaş, s.m. (moştenitor, proprietar rural); ocina, vb. (a moşteni); ocinătoare, s.f. (înv., teren); ocinător, s.m. (înv., proprietar).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ojínă (-ni), s.f. – (Mold., Trans.) Gustare. – Var. ujină. Sl. (sb., bg.) užina (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 226), cf. mag. ozsona. – Der. ojini (var. ujini), vb. (a lua o gustare).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ráină (-ne), s.f. – Cratiţă. Origine îndoielnică. După Scriban, din germ. reine „curăţare”. În Trans. şi Banat.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

TÍNĂR, -Ă adj. v. tânăr.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

ruínă (ruíne), s.f. – Surpătură. Fr. ruine. – Der. ruina, vb. (a surpa); ruinător, adj. (distrugător).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

şínă (-ne), s.f. – Linie, cale de fier, cerc, obadă. – Germ. Schiene, prin intermediul pol. szyna (Cihac, II, 388; Borcea 207). Sec. XVII. – Der. şinar, s.m. (cui de fier cu care se fixează şinele); şinui, vb. (a pune cercuri, şine); şineu, s.n. (Trans. de N, băţ cu care se strînge o sfoară sau un lanţ sau un fier-balot).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ALBÍNĂ, albine, s.f. 1. Insectă din familia apidelor, cu aparatul bucal adaptat pentru supt şi lins, iar cu picioarele posterioare pentru strângerea polenului, cu abdomenul prevăzut cu un ac veninos, şi care trăieşte în familii, producând miere şi ceară; muscă (Apis mellifica). 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate şi cu flori violacee, dispuse în spic, asemănătoare cu o albină (1) (Ophrys cornuta). – Lat. alvina „stup”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ALGÍNĂ s.f. Substanţă mucilaginoasă extrasă din anumite alge marine şi folosită pentru apretare în industria pielăriei. – Din fr. algine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANGÍNĂ s.f. v. anghină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AUXÍNĂ, auxine, s.f. Substanţă hormonală vegetală care condiţionează creşterea plantelor. [Pr.: a-u-] – Din fr. auxine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABÍNĂ, babine, s.f. (Rar) Partea groasă (şi care atârnă) a buzelor unor animale. – Fr. babine.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

BOBÍNĂ, bobine, s.f. Mosor de diverse forme, pe care se înfăşoară aţă, sârmă, cablu electric etc.; p. ext. mosorul împreună cu spirele înfăşurate pe el. ♦ Spec. Ansamblu de spire format prin înfăşurarea în serie a unuia sau a mai multor conductoare electrice. – Din fr. bobine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BOTÍNĂ, botine, s.f. (Reg.) Gheată (de damă sau de copil). ♦ Cizmuliţă. – Din fr. botine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BULÍNĂ1, buline, s.f. 1. Capsulă în care se pune un praf luat ca medicament; caşetă; p. ext. praful medicamentos împreună cu capsula lui. 2. Petic rotund de hârtie dată pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, dosare etc. 3. Desen rotund imprimat pe ţesături. [Var.: bulín s.n.] – Din ngr. bulíni.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BULÍNĂ2, buline, s.f. Parâmă pentru manevrarea pânzelor inferioare ale unei nave cu pânze. – Din fr. bouline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABÍNĂ, cabine, s.f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinaţii. Cabină telefonică. Cabină de proiecţie. – Din fr. cabine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÉTINĂ, cetini, s.f. 1. Ramură, creangă de brad; p. ext. brad. ♦ Nume dat speciilor de arbori şi de tufe din clasa coniferelor. 2. Compus: cetină-de-negi = mic arbust răşinos ornamental din familia pinaceelor, totdeauna verde, cu tulpini culcate, foarte ramificate, cu frunze solzoase şi cu flori dioice sau monoice (Juniperus sabina). [Pl. şi: cetine] – Din bg., scr. četina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DÁTINĂ, datini, s.f. 1. Obicei sau deprindere consfinţită în timp şi devenită tradiţională pentru o colectivitate de oameni; tradiţie, uzanţă. 2. (Rar) Regulă, tipic. – Din sl. dĕdina „moştenire”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GÁDINĂ, gadine, s.f. (Pop.) Animal sălbatic; jivină, dihanie. – Din bg. gadină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

-MICÍNĂ elem. mic(o)-.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GĂÍNĂ, găini, s.f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne şi ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoşului. ♢ Expr. A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Cântă găina în casă, se zice când într-o căsnicie cuvântul hotărâtor îl are femeia. ♦ Compus: găină-sălbatică (sau -de-munte) = femela cocoşului-de-munte. – Lat. gallina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GÓDINĂ, godine, s.f. Specie de pepene galben cu coaja lucioasă. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HEMÍNĂ, hemine, s.f. Substanţă organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu şi acid acetic, folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge. – Din fr. hémine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HODÍNĂ, (3) hodine, s.f. (Reg.) V. odihnă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MARÍNĂ s. f. 1. flotă navală a unui stat şi personalul aferent. 2. ştiinţa şi tehnica navigaţiei pe mări. (< fr. marine, it. marina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ÓPCINĂ s.f. v. obcină.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

JIVÍNĂ, jivine (jivini), s.f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, fiinţă. – Din bg. živina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÓBCINĂ, obcini, s.f. Culme, coamă prelungită de deal sau de munte care uneşte două piscuri, versant comun care formează hotarul dintre două proprietăţi; p. ext. (reg.) înălţime acoperită de pădure. [Pl. şi obcine] – Din sl. občina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

UTRÍNĂ s.f. v. utrenie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIZÍNĂ s. f. 1. aminoacid indispensabil creşterii. 2. enzimă care poate dizolva un element celular sau tisular ori un germen microbian. (< fr. lysine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VALÍNĂ s.f. Aminoacid prezent în proteinele naturale, având un rol esenţial în coordonarea sistemului nervos central. – Din fr. valine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LITÍNĂ s. f. hidroxid de litiu. (< fr. lithine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MAHÍNĂ s.f. v. maşină.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

ECHINĂ, echine, s.f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din fr. échine, it. echino.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MARÍNĂ s.f. Totalitatea mijloacelor de navigaţie (pe mări, fluvii, râuri, lacuri) şi a unităţilor navale ale unui stat, împreună cu întreg personalul aferent. ♦ Ştiinţa şi tehnica navigaţiei. – Din fr. marine, it. marina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LAVÍNĂ s. f. avalanşă de zăpadă sau de pietre. (< it. lavina, germ. Lavine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LAMÍNĂ s. f. 1. limb (1). 2. strat subţire din structura unei formaţii anatomice. 3. (tehn.) corp în formă de lamă sau de fir. (< it., lat., engl. lamina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PÁDINĂ, padini, s.f. Loc aproape plan sau uşor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. şi: padine] – Din bg. padina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PÁGINĂ, pagini, s.f. 1. Fiecare dintre cele două feţe ale unei foi de hârtie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., faţă; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea feţe; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ♢ Loc. vb. A pune în pagină = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de reţinut, dată importantă; episod însemnat din viaţa unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PATÍNĂ1 s.f. 1. Strat subţire rezultat din oxidarea naturală sau artificială a bronzului. prin care acesta capătă la suprafaţă o pojghiţă de carbonat de cupru, de culoare verde. ♦ P. anal. Culoare caracteristică pe care o capătă, sub influenţa agenţilor atmosferici, obiectele sau construcţiile de metal, de lemn, de piatră etc. şi care le dă un aspect de vechime. 2. Strat artificial cu care se acoperă un obiect; culoare, lustru care i se dă unui obiect în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-l proteja împotriva coroziunii. – Din fr. patine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PATÍNĂ2, patine, s.f. 1. Obiect de metal format dintr-o şină şi elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetei, folosit la patinaj. ♢ Patină cu role = obiect de metal asemănător cu patina2 (1), prevăzut cu patru rotiţe şi cu elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetelor, şi care permite deplasarea pe sol în mişcări asemănătoare cu cele de pe patinoar. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două tălpi ale saniei. ♦ (Rar) Schi. 2. Piesă prin intermediul căreia un mecanism alunecă pe un element de ghidare. ♢ Patină de ascensor = şină pe care alunecă cabina ascensorului. ♦ Organ al maşinilor agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere şi reglării înălţimii de tăiere a plantelor. – Din fr. patin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TOXÍNĂ, toxine, s.f. 1. Substanţă organică (mai frecvent proteică) cu acţiune toxică, produsă de organisme vegetale sau animale. 2. Substanţă care îngreunează sau împiedică flotaţia minereurilor. – Din fr. toxine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABÍNĂ, sabine, s.f. (Bot.) Varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărei frunze au proprietăţi medicinale (Juniperus sabina). – Din fr. sabine, lat. sabina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PÓDINĂ, podini, s.f. 1. Pardoseală de scânduri la casă, la pod etc.; (înv. şi reg.) fiecare dintre scândurile care alcătuiesc un tavan, un pavaj etc. ♦ (La pl.) Obligaţie, în evul mediu, a negustorilor (braşoveni) din Ţara Românească de a întreţine străzile din Bucureşti pavate cu scânduri. ♦ (La pl.) Taxă percepută în trecut, la Iaşi, pe carele cu produse care intrau în oraş, în scopul întreţinerii străzilor. 2. (Pop.) Suport pe care se clădeşte claia sau stogul pentru a le feri de umezeală; partea de jos a stogului. 3. (Reg.) Platformă de scânduri înălţată deasupra terenului, pentru a folosi ca loc de observaţie. 4. (Reg.) Podiş. – Din rus., scr. podina, ucr. podyna.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PÉRINĂ s.f. v. pernă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PÓMINĂ s.f. Veste, faimă. ♢ Loc. adj. De pomină = a) vestit, renumit, neuitat; b) straşnic, grozav, extraordinar. ♢ Expr. A (i) se duce (sau a(-i) merge) pomina = a se răspândi vestea în lume, a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar. A se face (sau a ajunge) de pomină = a se face de râs, a se compromite. – Din pomeni (derivat regresiv).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LUMÍNĂ, lumini, s.f. I. 1. Radiaţie sau complex de radiaţii electromagnetice emise de corpuri incandescente (cu sau fără flacără) sau luminescente şi care impresionează ochiul omenesc; efectul acestei radiaţii. ♢ Lumină albă = lumină mijlocie a zilei, care conţine toate radiaţiile spectrului vizibil. Lumină rece = lumină care conţine un număr foarte mic de radiaţii infraroşii şi care are un efect termic redus. Lumină monocromatică = lumină formată din radiaţii de o singură culoare spectrală. Lumină compusă = lumină care conţine radiaţii de mai multe lungimi de undă. Lumină naturală = lumină complet nepolarizată, caracterizată prin diversitatea direcţiilor de oscilaţie ale radiaţiilor electromagnetice care o compun, distribuite uniform în jurul direcţiei de propagare. Lumină polarizată = lumină alcătuită din radiaţii electromagnetice ale căror direcţii de oscilaţie nu sunt uniform distribuite în jurul direcţiei de propagare. (Astron.) Lumină antisolară = pată foarte slab luminoasă care se vede noaptea pe cer în locul opus soarelui. Lumină zodiacală = pată luminoasă care, la latitudinea noastră, se vede toamna spre est, înainte de răsăritul soarelui, şi primăvara spre vest, după apusul soarelui. (Fiziol.) Lumină animală = lumină produsă de unele organisme animale pe baza energiei chimice a unor substanţe. ♢ Loc. adv. La lumina mare = făţiş, în văzul tuturor. Pe lumină = în timpul zilei, de la răsăritul până la apusul soarelui, până nu se înserează. ♢ Loc. prep. În lumina... = prin prisma (unei anumite concepţii), din punctul de vedere al..., potrivit cu... (Rar) La lumina... = cu puterea..., cu ajutorul... ♢ Loc. vb. A da lumină = a lumina. ♢ Expr. A vedea lumina zilei = a) a fi înzestrat cu simţul văzului; a se naşte. A răsări (sau a se arăta) la lumină (sau la lumina zilei) = a apărea (dintr-o ascunzătoare), a ieşi la vedere, a se arăta. A ieşi la lumină = a) a scăpa de primejdie, a ieşi dintr-o situaţie grea; b) a ieşi la iveală, a deveni evident, a se dezvălui. A scoate (pe cineva) la lumină = a) a scoate (pe cineva) dintr-o încurcătură; b) a ajuta (pe cineva) să dobândească o situaţie, a emancipa (pe cineva). A pune (ceva) în lumină = a scoate (ceva) în evidenţă; a sublinia. A pune într-o lumină bună (sau rea, urâtă etc.) = a scoate în evidenţă aspectele pozitive (sau negative) din viaţa sau din activitatea cuiva. A prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva într-o lumină oarecare = a prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva într-un anumit fel sau dintr-un anumit punct de vedere ori prin prisma unei anumite concepţii. A vedea lumina tiparului sau (înv.) a ieşi la lumină = a fi publicat, tipărit. (Limpede) ca lumina zilei = de netăgăduit, clar, evident. ♦ Fig. Strălucire; înseninare. 2. Izvor, sursă de lumină (I 1). ♢ Lumină electrică = iluminare pe bază de energie electrică. Lumină de control = indicaţie luminoasă care serveşte la controlul stării şi al modului de funcţionare a unei instalaţii de telecomandă, a macazurilor, a semnalelor de cale ferată etc. ♦ Spec. Sursă luminoasă (de obicei colorată) situată pe o navă, aeronavă etc., folosită la indicarea poziţiei sau la semnalizare. ♦ Flacără, flăcăruie. ♦ (Pop.) Lumânare. ♦ Unitate de măsură pentru fluxul luminos. 3. (Şi în sintagma lumina ochiului) Pupilă; p. ext. ochi, privire. ♦ (Ca termen de comparaţie) Fiinţă, lucru, obiect etc. mai drag, mai de preţ, mai scump. ♢ Expr. A-i fi (cuiva) drag ca lumina ochilor = a-i fi (cuiva) foarte drag. A îngriji (sau a păzi) ca (pe) lumina ochilor = a îngriji, a feri cu cea mai mare atenţie. II. Fig. Ceea ce aduce claritate în mintea omenească; învăţătură, cultură, educaţie. ♢ Expr. A arunca (o) lumină (asupra unei chestiuni) sau a aduce (o) lumină (într-o chestiune) = a lămuri, a clarifica (o problemă). A se face lumină în capul (sau în mintea) cuiva = a pricepe, a înţelege. III. 1. Distanţa liberă dintre feţele interioare a două piese vecine ale unui sistem tehnic sau dintre feţele interioare opuse ale unui gol. 2. (Înv.; urmat de determinări) Suprafaţă. 3. Stăvilarul morii. [Pl. şi: (înv.) lumine] – Probabil din lume (înv.) „lumină”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PRUÍNĂ s.f. Strat fin cu aspect ceros care acoperă ca o brumă suprafaţa unor fructe. – Din fr. pruine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PURÍNĂ, purine, s.f. Compus organic din acidul uric. – Din fr. purin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PÚTINĂ, putini, s.f. Vas de lemn, de obicei de forma unui trunchi de con, făcut din doage legate cu cercuri şi folosit mai ales la păstrarea unor brânzeturi, murături etc. ♢ Expr. A spăla (sau a şterge) putina = a fugi pe furiş, a dispărea din faţa unui pericol sau a unei situaţii neplăcute. – Lat. *putina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OLEÍNĂ, oleine, s.f. (Chim.) 1. Substanţă lichidă incoloră, uleioasă, răspândită mai ales în grăsimile vegetale. 2. Denumire dată acidului oleic care rezultă la scindarea grăsimilor prin hidroliză. – Din fr. oléine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VERÍNĂ, verine, s.f. (Mar.) Parâmă cu ochi cu rodanţă şi cârlig la un capăt. – Din fr. vérine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ONDÍNĂ, ondine, s.f. Personaj din basmele şi legendele germane sau scandinave, închipuit ca o fată frumoasă, seducătoare, care trăieşte în apă. – Din fr. ondine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EOZÍNĂ, eozine, s.f. Colorant roşu strălucitor, folosit la fabricarea cernelii roşii, în bacteriologie ca substanţă de contrast, la sensibilizarea plăcilor fotografice, în cosmetică, în industria alimentară etc. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FĂÍNĂ, (2) făinuri, s.f. 1. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Pulbere obţinută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor seminţe de plante şi folosită în alimentaţie. ♢ Expr. Altă făină se macină acum la moară = s-a schimbat situaţia, lucrurile nu mai sunt cum au fost. 2. Pulbere obţinută prin măcinarea anumitor materiale. ♢ Făină animală = produs obţinut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sânge etc., sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a păsărilor ouătoare şi a porcilor. Făină de peşte = produs sub formă de pulbere obţinut din peşti inferiori şi necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de peşte, folosit pentru hrana porcilor, a păsărilor etc. Făină de oase = pulbere fină obţinută prin măcinarea oaselor şi folosită ca supliment valoros în hrana animalelor şi ca îngrăşământ în agricultură. – Lat. farina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OSEÍNĂ s.f. Substanţă organică din clasa proteinelor, care formează partea organică a oaselor. – Din fr. osséine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EROÍNĂ, eroine, s.f.1. Femeie care se distinge prin curaj, vitejie şi abnegaţie în diverse împrejurări. 2. Femeie care reprezintă personajul principal dintr-o operă literară. ♦ Femeie care este personajul principal al unei întâmplări, care atrage, într-o anumită împrejurare, atenţia asupra ei. – Din fr. héroïne, lat. heroine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LAMÍNĂ, lamine, s.f. 1. (Bot.) Limb (1). 2. Strat subţire care face parte din structura unei formaţiuni anatomice. 3. (Tehn.) Corp în formă de lamă sau de fir. – Din lat., engl. lamina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RUGÍNĂ, rugini, s.f. I. 1. Substanţă brun-roşcată, poroasă, sfărâmicioasă, care se formează prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghiţă brună care acoperă uneori pietrele şi care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost întreţinut; ruginitură, rablă. 3. Fig. Idee, teorie, mentalitate înapoiată, învechită. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate învechită; retrograd. II. 1. Boală infecţioasă a plantelor, provocată de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifestă prin apariţia unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescenţe, împiedicând dezvoltarea normală a plantelor. 2. Plantă erbacee cu tulpina netedă, cu frunze lungi, ţepoase, având la vârf o inflorescenţă cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – Cf. lat. *a e r u g i n a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INTÍNĂ s. f. înveliş protector intern al grăuntelui de polen şi al sporilor ferigii. (< fr. intine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LAVÍNĂ, lavine, s.f. Masă mare de zăpadă care se desprinde din munţi şi se prăbuşeşte la vale; avalanşă. – Din it. lavina, germ. Lawine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIZÍNĂ, lizine, s.f. Aminoacid principal cu înalte calităţi nutritive, conţinut în cantităţi variabile în majoritatea proteinelor vegetale şi animale. – Din fr. lysine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MUCÍNĂ, mucine, s.f. Substanţă semifluidă care intră în componenţa mucoasei gastrice şi a unor mucusuri. – Din fr. mucine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RÓDINĂ, rodini, s.f. (Pop.) Dar adus femeii care a născut. [Var.: (rar) ródin s.n.] – Din ngr. rodyny.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÓCINĂ, cocini, s.f. Adăpost sau coteţ pentru porci. ♦ Cameră, locuinţă, foarte murdară şi neîngrijită. – Din bg., scr. kočina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DUZÍNĂ, duzini, s.f. Grup de douăsprezece obiecte de acelaşi fel care formează un tot. ♢ Loc. adj. De duzină = care are o calitate inferioară; prost, mediocru. [Pl. şi: duzine] – Din ngr. duzina. Cf. it. d o z z i n a, fr. d o u z a i n e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DOLÍNĂ, doline, s.f. Depresiune în formă de pâlnie, formată prin dizolvarea la suprafaţă a unor roci solubile. – Din scr. dolina. Cf. fr. d o l i n e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÓDINĂ s.f. (Pop.) 1. Lână de calitate inferioară, tunsă de pe capul, picioarele şi coada oilor. 2. Grâu de calitate inferioară, amestecat cu multe corpuri străine – Coadă + suf. -ină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COLÍNĂ1, coline, s.f. Formă de relief mai mică decât dealul; colnic, deluşor. – Din fr. colline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COLÍNĂ2, coline, s.f. Amină care face parte din complexul vitaminei B, utilizată în tratamentul afecţiunilor hepatice. – Din fr. choline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TERÍNĂ, terine, s.f. (Livr.) Vas de pământ smălţuit folosit în bucătărie pentru fierberea, coptul sau păstrarea alimentelor. – Din fr. terrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TETÍNĂ, tetine, s.f. Biberon. – Din fr. tétine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TRÁINĂ, traine, s.f. Parâmă ale cărei capete sunt fixate pe două corpuri plutitoare şi care este târâtă pe fundul apei pentru a agăţa un corp scufundat sau pentru a-i determina poziţia. – Cf. fr. t r a i n a g e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RÁDINĂ, radine, s.f. (Reg.) 1. Amestec de rădăcini şi de crengi de copaci care atârnă de pe mal în apă sau plutesc pe apă. 2. Loc de sub mal, scobit, unde se adună peştii. 3. Reţea cu ochiuri mari care se montează la setcile de prins peşte. – Din scr., rus. redina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

REGÍNĂ, regine, s.f. 1. Femeie care deţine prerogativele unui rege, fiind suverana unui regat. 2. Soţie de rege. 3. Fig. Ceea ce deţine o poziţie privilegiată, importantă, dominantă, într-un anumit domeniu. 4. Compus: regina-nopţii = nume dat unor plante de grădină cu flori albe, roşietice sau violete care se deschid la căderea nopţii şi răspândesc un miros plăcut (Nicotiana). 5. (Entom.) Albină femelă fecundă, care depune ouă: matcă. 6. Piesa cea mai importantă la jocul de şah, după rege, care poate fi mutată în orice direcţie, atât în linie dreaptă cât şi în diagonală; damă. – Din lat. regina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RENÍNĂ, renine, s.f. Enzimă cu efect hipertensiv, eliberată de celulele renale în condiţii de circulaţie vasculară insuficientă. – Din fr. rennine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RETÍNĂ, retine, s.f. Membrană nervoasă, sensibilă la lumină, situată în fundul ochiului şi alcătuită din mai multe straturi de celule, pe care se formează imaginea vizuală. – Din fr. rétine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RUTÍNĂ1 s.f. Capacitate câştigată printr-o practică îndelungată; (depr.) obişnuinţă de a acţiona sau de a gândi totdeauna în acelaşi fel. ♦ Totalitatea obişnuinţelor sau a prejudecăţilor considerate ca fiind un obstacol în calea noului, a creaţiei sau a progresului. – Din fr. routine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RUTÍNĂ2 s.f. Substanţă chimică naturală, care se găseşte în florile, în frunzele şi în tulpinile multor plante, folosită în medicină. – Din fr. rutine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RICÍNĂ, ricine, s.f. 1. Toxină vegetală care se găseşte în seminţele de ricin şi care are proprietatea de a aglutina globulele sângelui. 2. (Pop.) Ulei de ricin. – Ricin + suf. -ă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÓMINĂ s.f. (Reg.) Tescovină. – Din scr. komina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ROVÍNĂ, rovine, s.f. 1. Groapă, adâncitură, surpătură de teren, râpă (mocirloasă). 2. Loc mlăştinos; mlaştină, mocirlă. [Acc. şi: róvină. – Pl. şi: rovini] – Din bg. rovina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SÁDINĂ, sadine, s.f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze păroase şi cu spiculeţe violete sau gălbui, având la baza lor un smoc de peri aurii sau ruginii (Chrysopogon gryllus). – Din bg. sadina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SALÍNĂ, saline, s.f. Mină din care se extrage sare; ocnă. – Din fr. saline, lat. salinae.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HEMÍNĂ s. f. substanţă organică formată din hem prin transformarea fierului bivalent în fier trivalent. (< fr. hémine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SEZÍNĂ, sezine, s.f. Posesiune de drept a bunurilor succesorale, în temeiul căreia anumiţi moştenitori sunt îndreptăţiţi să perceapă uzufruct şi să exercite dreptul la acţiune privitoare la aceste bunuri încă de la deschiderea succesiunii. – Din fr. saisine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SPLÍNĂ, spline, s.f. 1. Organ anatomic intern, moale şi spongios, de culoare roşie-violetă, situat în partea superioară stângă a cavităţii abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depozitează sângele etc. ♢ Loc. adj. Fără splină = (despre animale) care este rezistent la fugă, care nu oboseşte; (despre oameni) care munceşte intens fără să obosească. ♢ Expr. A i se pune cuiva splina =a simţi dureri acute la splină, din cauza fugii, a mersului repede etc. 2. Plantă erbacee cu frunze în formă de splină (1) şi cu flori galbene-aurii; splinuţă (1) (Chrysosplenium altrenifolium). – Din ngr. splína.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Lumină ≠ întunecime, întuneric, obscuritate, umbră

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ALDÍNĂ, aldine, s.f. – V. aldin [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

BOVÍNĂ, bovine, s.f. – V. bovin (2) [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

TUDÍNĂ s. v. ponor, râpă, văgăună.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SUMÍNĂ s. v. axilă, subraţ, subsuoară.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SULÍNĂ s. v. cornaci.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SPLÍNĂ s. (BOT.; Chrysosplenium alternifolium) (pop.) splinuţă, (reg.) aurariţă, bulbuc.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SPLÍNĂ s. v. crucea dinapoi, limbă, pisc.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SALÍNĂ s. ocnă, (înv.) sărărie. (~ de la Cacica.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SÁDINĂ s. (BOT.; Chrysopogon gryllus) (reg.) cipcină, păruscă, sad.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SÁDINĂ s. v. bărboasă pepinieră.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SABÍNĂ s. v. cetină-de-negi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RUTÍNĂ s. v. experienţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RUGÍNĂ s. 1. v. vechitură. 2. (FITOP.) (înv. şi reg.) pălitură, (reg.) mucegai, rodie, rodină, (prin Ban.) roşcaţă. (Boala plantelor numită ~.) 3. (BOT.; Juncus inflexus) (reg.) spetează. 4. (BOT.; Juncus effusus) (reg.) spetează, ţipirig, iarba-mlaştinii. 5. (BOT.; Juncus conglomeratus) (reg.) pipirig. 6. (BOT.; Senecio jacobaea) (reg.) cruguliţă, lemnul-Domnului.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ROVÍNĂ s. (GEOGR.) (reg.) ropină. (O ~ adâncă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ROVÍNĂ s. v. băltoacă, mlaştină, mocirlă, smârc.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RÓPINĂ s. v. rovină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RÓDINĂ s. v. consacrare, creaţie, facere, geneză, lăuzie, post-partum, rugină, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, târnosire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RICÍNĂ s. v. ulei de ricin.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RENÍNĂ s. (BIOL.) angiotensină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

REGÍNĂ s. 1. suverană, (înv. şi pop.) crăiasă. (~ Angliei.) 2. v. damă. 3. (SPORT) damă. (~ la jocul de şah.) 4. (ENTOM.) împărăteasă, mamă, matcă, (reg.) crăiasă, crăiţă, muscă-mare. (~ albinelor.) 5. (IHT.; Eupomotis gibbosus) (reg.) ochean, reginică, sineş, soare, sorel, sorete, sticlete, caracudă-colorată, caras-galben, împăratul-peştilor, mâna-diavolului, regele-peştilor, trei-colori. 6. (BOT.) regina-nopţii (Nicotiana alata şi silvestris) = (reg.) tutun, tutunaş, floarea-duhanului, floarea-miresei, floarea-nopţii, floare-de-tabac.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RÁTINĂ s. v. cracă, creangă, ramură.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RÁDINĂ s. v. răgălie, sirec.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PÚTINĂ s. (pop.) bărbânţă, (Transilv.) ghiob, pârlau, (prin Transilv.) şiroadă, (Transilv., Maram. şi Mold.) toc. (O ~ cu brânză.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PÚTINĂ s. v. cristelniţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EROÍNĂ s. f. 1. femeie plină de curaj eroic, de spirit de sacrificiu, abnegaţie în muncă etc. 2. personaj feminin al unei opere literare; femeie, personaj principal al unei întâmplări. (< fr. héroïne, lat. heroine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PRUÍNĂ s. (BOT.) brumă, (Mold.) promoroacă. (~ care acoperă unele fructe.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EOZÍNĂ s. f. materie colorantă roşie sau galben-verzuie, obţinută prin acţiunea bromului asupra fluoresceinei, servind în industria textilă, la fabricarea cernelurilor etc. (< fr. éosine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POPÍNĂ s. v. grădişte, grind.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PÓMINĂ s. v. amintire, faimă, pomenire, renume, veste.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PÓDINĂ s. v. duşumea, pardoseală, podea, scândură.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ECHÍNĂ s. f. 1. urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. mulură convexă în sfert de cerc, situată imediat sub abaca unui capitel doric. 3. ornament al capitelului coloanei ionice; ovă. (< fr. échine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PATÍNĂ s. v. schi, talpă, tălpig.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PATÍNĂ s. cocleală, (pop. şi fam.) verzitură. (~ pe suprafaţa unui obiect.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PATÍNĂ s. 1. (reg.) corcie, mâţă, pinten. (~ pentru alunecat pe gheaţă.) 2. (la pl.) rotile (pl.), scheting.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DUZÍNĂ s. f. ansamblu de douăsprezece obiecte de acelaşi fel. o de ~ = în serie, de calitate inferioară. (< ngr. duzina, după it. dozzina, fr. douzaine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DUSÍNĂ s. f. mulură cu dublă curbură, concavă la partea de sus şi convexă la bază, la cornişe şi socluri. (< fr. doucine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DURÍNĂ s. f. maladie gravă şi contagioasă la cai, care se manifestă prin leziuni ale organelor genitale, adenite, paralizii, anemii etc. (< fr. dourine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PÁGINĂ s. faţă. (Pe prima ~ a cărţii.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PÁDINĂ s. v. crov.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OLEÍNĂ s. v. trioleină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DOLÍNĂ s. f. relief carstic, cu aspect de pâlnie, format prin dizolvarea la suprafaţă a unor roci solubile. (< fr. doline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LUMÍNĂ s. 1. v. strălucire. 2. lumină electrică = electricitate, energie electrică. (S-a întrerupt ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LUMÍNĂ s. v. luminare, watt.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LICÍNĂ s. v. cătină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LAVÍNĂ s. v. avalanşă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LATÍNĂ s. (înv.) lătinie. (Carte scrisă în ~)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LAMÍNĂ s. v. limb.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LADÍNĂ s. (LINGV.) retoromană.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

JIVÍNĂ s. v. fiară.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CUTÍNĂ s. f. substanţă ceroasă, impermeabilă, care impregnează cuticula vegetalelor. (< fr. cutine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GÓDINĂ s. v. pătlăgea, vânătă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GĂÍNĂ s. v. pălărie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GĂÍNĂ s. (ORNIT.; Gallus bankiwa domestica) (reg.) tiucă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GÁDINĂ s. v. bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, sălbăticiune.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EOLÍNĂ s. v. armonică, muzicuţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DÁTINĂ s. 1. fel, obicei, rânduială, tradiţie, uz, uzanţă, (înv. şi pop.) rând, (pop.) dată, lege, (înv. şi reg.) pomană, (reg.) orândă, (Transilv.) sucă, (prin Ban.) zacon, (înv.) pravilă, predanie, şart, tocmeală, (turcism înv.) adat. (Aşa-i ~ din bătrâni.) 2. v. cutumă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CULÍNĂ s. v. bucătărie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CÓMINĂ s. v. boştină, tescovină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COLÍNĂ s. (GEOGR.) deluşor, (pop.) colnic, (reg.) grui.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CÓDINĂ s. miţă, (reg.) miezură, tuşinătură. (~ este lâna de calitate inferioară.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CÓDINĂ s. v. coada-vulpii, pleavă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CÓCINĂ s. (pop.) porcăreaţă, (reg.) porcărie, (Mold. şi Bucov.) coştereaţă, (Mold.) poiată. (~ de porci.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CÉTINĂ s. v. ienupăr, jneapăn, pin.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CEÁINĂ s. v. ceainărie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BOTÍNĂ s. v. cizmuliţă, gheată.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BOBÍNĂ s. 1. mosor, (Mold.) macara. (~ cu aţă.) 2. (FIZ.) (ieşit din uz) self. 3. (FIZ.) bobină cu reactanţă = reactor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ARSÍNĂ s. v. hidrogen arsenios.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ALBÍNĂ s. (ENTOM.; Apis mellifica) (înv. şi pop.) muscă, (reg.) bâză. (~ produce mierea.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

XILÍNĂ s. v. lidocaină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FELÍNĂ, feline, s.f. – V. felin (1) [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

albínă s. f., g.-d. art. albínei; pl. albíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

algínă s. f., g.-d. art. algínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

arsínă s. f., pl. arsíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aurínă s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. aurínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

auxínă s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. auxínei; pl. auxíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babínă s. f., pl. babíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bobínă s. f., g.-d. art. bobínei; pl. bobíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

botínă s. f., g.-d. art. botínei; pl. botíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bulínă s. f. /bulín s. n. (pilulă, obiect mic şi rotund), pl. bulíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bulínă (parâmă) s. f., g.-d. art. bulínei; pl. bulíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabínă s. f., g.-d. art. cabínei; pl. cabíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cétină s. f., g.-d. art. cétinii; pl. cétini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cócină s. f., g.-d. art. cócinii; pl. cócini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

códină s. f., g.-d. art. códinei; pl. códini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

colínă (deluşor, amină) s. f., g.-d. art. colínei; pl. colíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cómină s. f., g.-d. art. cóminei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dátină s. f., g.-d. art. dátinii; pl. dátini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dédină s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dolínă s. f., g.-d. art. dolínei; pl. dolíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dusínă (arhit.) s. f., g.-d. art. dusínei; pl. dusíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

duzínă (grup de douăsprezece obiecte) s. f., g.-d. art. duzínii; pl. duzíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

echínă s. f., g.-d. art. echínei; pl. echíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

eozínă s. f. (sil. e-o-), g.-d. art. eozínei; pl. eozíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

eroínă s. f. (sil. -ro-i-), g.-d. art. eroínei; pl. eroíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

făínă s. f., g.-d. art. făínii; (sorturi) pl. făínuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gádină s. f., g.-d. art. gádinei; pl. gádine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

găínă s. f., g.-d. art. găínii; pl. găíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gódină s. f., g.-d. art. gódinei; pl. gódine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hemínă s. f., g.-d. art. hemínei; pl. hemíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

humínă s. f., pl. humíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

jivínă s. f., g.-d. art. jivínei; pl. jivíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ladínă (limba) s. f., g.-d. art. ladínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lamínă s. f., g.-d. art. lamínei; pl. lamíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

latínă (limba) s. f., g.-d. art. latínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lavínă s. f., g.-d. art. lavínei; pl. lavíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

litínă s. f., g.-d. art. litínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lizínă s. f., g.-d. art. lizínei; pl. lizíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lumínă s. f., g.-d. art. lumínii; pl. lumíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

marínă (ansamblul unităţilor navale, tehnica navigaţiei) s. f., g.-d. art. marínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

marínă (pictură) s. f., g.-d. art. marínei; pl. maríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mucínă s. f., g.-d. art. mucínei; pl. mucíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

narínă s. f., g.-d. art. narínei; pl. naríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

óbcină s. f., g.-d. art. óbcinii; pl. óbcini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oleínă s. f., g.-d. art. oleínei; pl. oleíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ondínă s. f., g.-d. art. ondínei; pl. ondíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oseínă s. f., g.-d. art. oseínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pádină s. f., g.-d. art. pádinii; pl. pádini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

págină s. f., g.-d. art. páginii pl. págini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

papínă s. f., pl. papíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

patínă (sport) s. f., g.-d. art. patínei; pl. patíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

patínă (strat pe suprafaţa unui obiect) s. f., g.-d. art. patínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pinínă s. f., pl. piníne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pódină s. f., g.-d. art. pódinii; pl. pódini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pómină s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pruínă s. f., g.-d. art. pruínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

purínă s. f., g.-d, art. purínei; pl. puríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pútină s. f., g.-d. art. pútinii; pl. pútini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rádină s. f., g.-d. art. rádinei; pl. rádine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

regínă s. f., g.-d. art. regínei; pl. regíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

renínă s. f., g.-d. art. renínei; pl. reníne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

retínă s. f., g.-d. art. retínei; pl. retíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ricínă s. f., g.-d. art. ricínei; pl. ricíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ródină s. f., g.-d. art. ródinii; pl. ródine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rovínă s. f., g.-d. art. rovínei; pl. rovíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rugínă s. f., g.-d. art. rugínii; pl. rugíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rutínă (obişnuinţă, substanţă chimică) s. f., g.-d. art. rutínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabínă s. f., pl. sabíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sádină s. f., g.-d. art. sádinei; pl. sádine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

salínă s. f., g.-d. art. salínei; pl. salíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sezínă s. f., g.-d. art. sezínei; pl. sezíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

splínă s. f., g.-d. art. splínei; pl. splíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

terínă s. f., pl. teríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tetínă s. f., g.-d. art. tetínei; pl. tetíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

toxínă s. f., g.-d. art. toxínei; pl. toxíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

traínă s. f., g.-d. art. traínei; pl. traíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vagínă s. f., g.-d. art. vagínei; pl. vagíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

valínă s. f., g.-d. art. valínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

verínă s. f., pl. veríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ÓBCIN//Ă ~e f. 1) Coamă care face legătura între două piscuri de munte sau de deal. 2) Înălţime împădurită. [G.-D. obcinii] /<sl. obţina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MUCÍN//Ă ~e f. Substanţă semilichidă care intră în componenţa mucoasei gastrice şi a unor mucusuri, având rol de protecţie a acestora. /<fr. mucine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MARÍNĂ f. Totalitate de nave maritime ale unui stat, luate împreună cu personalul care lucrează pe ele; flotă navală a unui stat. /

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LUMÍN//Ă ~i f. 1) Radiaţie electromagnetică, emisă de un corp incandescent sau luminescent, care acţionează asupra ochilor făcând vizibilă lumea înconjurătoare. ~a soarelui. ♢ A se face ~ a se face ziuă. Pe ~ la lumina zilei; după ce s-a luminat de ziuă sau înainte de a însera. A vedea ~a zilei a) a avea vedere; b) a se naşte. A vedea ~a tiparului a apărea de sub tipar. (Limpede) ca ~a zilei absolut clar; de netăgăduit. 2) Sursă, izvor care luminează. ♢ A aprinde ~a a aprinde ceva de luminat. ~ electrică iluminare pe bază de energie electrică. 3) Deschizătură din mijlocul irisului prin care pătrunde radiaţia electromagnetică a corpurilor incandescente sau luminescente; pupilă. ~a ochilor. 4) fig. Deşteptare a minţii. ♢ A se face ~ în capul (sau mintea) cuiva a deveni clar. 5) Deschidere liberă într-o construcţie. [G.-D. luminii] /Probabil din lume

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LAVÍN//Ă ~e f. Masă de zăpadă care se rostogoleşte de pe un munte ducând cu sine tot ce întâlneşte în cale; avalanşă. /<germ. Lawine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LATÍNĂ f. mai ales art. Limba latinilor. /<lat. latinus, fr. latin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

JIVÍN//Ă ~e f. pop. Animal sălbatic (fioros); dihanie; jiganie; jigodie; lighioană. [G.-D. jivinei] /<bulg. živina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GĂÍN//Ă ~i f. Pasăre domestică de talie medie, cu cioc conic, crescută pentru carne şi ouă. ♢ A avea orbul ~ilor a nu vedea bine, desluşit (mai ales seara). De râsul ~ilor de nimic; de batjocură. A se culca o dată cu ~ile a se culca foarte devreme, decuseară. A sta ca o ~ (sau curcă) plouată a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. ~-de-apă pasăre de baltă, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenuşiu, având un moţ alb între ochi; lişiţă. [G.-D. găinii] /<lat. gallina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FELÍN//Ă ~e f. 1) la pl. Familie de mamifere carnivore cu corpul mlădios, cu gheare şi cu coadă lungă (reprezentanţi: pisica, leul, tigrul, leopardul etc.). 2) Mamifer din această familie. /<fr. félin, lat. felinus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FĂÍNĂ f. 1) Pulbere obţinută din grâu sau din alte boabe de cereale măcinate, folosită în alimentaţie. ~ de grâu. ~ de porumb. 2) Substanţă sau material transformat prin măcinare în pulbere. ~ de peşte. [G.-D. făinii; Sil. fă-i-] /<lat. farina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

EROÍN//Ă ~e f. 1) Femeie care se distinge prin curaj, vitejie şi abnegaţie în diferite împrejurări grele. 2) Femeie care este personajul principal al unei opere literare sau artistice, al unei întâmplări. /<fr. héroïne, lat. heroina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DÚZIN//Ă ~i f. Grup de douăsprezece obiecte de acelaşi fel. ♢ De ~ a) de calitate inferioară; b) cu capacităţi ordinare; mediocru. /<ngr. duzina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DOLÍN//Ă ~e f. Adâncitură de teren cu aspect de pâlnie, rezultată din dizolvarea rocilor solubile de la suprafaţă. /<sb. dolina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DÁTIN//Ă ~i f. Obişnuinţă de viaţă colectivă, tradiţională, devenită lege nescrisă a unui popor sau a unei comunităţi omeneşti. [G.-D. datinei] /<sl. dĕdina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COLÍN//Ă ~e f. Ridicătură mică de teren de formă alungită şi cu pante line, mai mică decât dealul; colnic. /<fr. colline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CÓDINĂ f. 1) Lână de calitate inferioară, tunsă de pe capul, coada sau picioarele oilor. 2) Grâu de calitate inferioară. /coadă + suf. ~ină

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CÓCIN//Ă ~e f. Adăpost din scânduri sau din piatră pentru păsări, porci etc.; coteţ. [G.-D. cocinii] /<bulg., sb. koţina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CÉTIN//Ă ~i f. 1) Creangă de conifer. 2) rar Arbust sau arbore conifer. ♢ ~-de-negi arbust răşinos, ornamental, cu tulpina culcată, bogat ramificată, şi cu frunze mici, solzoase persistente. [G.-D. cetinii] /<bulg., sb. ţetina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CÁMINĂ f. înv. Impozit anual pe băuturile spirtoase. /<sl. kameni

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABÍN//Ă ~e f. Încăpere mică (într-o clădire, într-un vehicul, la bordul unui vas, pe plajă etc.) amenajată în concordanţă cu destinaţia. ~a şoferului. ~ telefonică. ♢ ~ spaţială parte a unei nave cosmice în care se află cosmonauţii în timpul zborului. [G.-D. cabinei] /< fr. cabine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BOVÍN//Ă ~e f. 1) la pl. Subfamilie de rumegătoare din care fac parte vitele cornute mari (reprezentant: boul). 2) Animal din această subfamilie. /<lat. bovinus, fr. bovin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BOTÍN//Ă ~e f. Gheată înaltă (pentru dame sau copii), ajustată pe picior. ~ cu şireturi. /<fr. bottine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BOBÍN//Ă ~e f. 1) Suport (cilindric) care serveşte la înfăşurarea diferitelor fire, cabluri, benzi. 2) Ansamblu compus din această piesă şi spirele înfăşurate pe ea. ♢ ~ electrică element al unui circuit electric, constituit din mai multe spire conductoare. /<fr. bobine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AUXÍN//Ă ~e f. Substanţă hormonală vegetală care stimulează procesele de creştere a plantelor. /<fr. auxine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AURÍNĂ f. Colorant auriu, întrebuinţat la vopsirea hârtiei. /<fr. aurine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ALBÍN//Ă ~e f. Insectă care trăieşte în roiuri şi produce miere şi ceară, având picioarele din urmă adaptate pentru strângerea polenului şi un ac veninos în partea posterioară a abdomenului. ~ă lucrătoare. /<lat. alvina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OLEÍN//Ă ~e f. 1) Substanţă uleioasă rezultată din combinarea acidului oleic cu glicerina, conţinută, mai ales, în uleiuri şi în grăsimi. 2) Acid oleic obţinut prin scindarea grăsimilor. /<fr. oléine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OSEÍNĂ f. Substanţă proteică care se găseşte în ţesuturile osoase. [G.-D. oseinei] /<fr. osséine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PÁDIN//Ă ~i f. Suprafaţă (aproape) plană pe vârful unui deal sau al unui munte. [G.-D. padinii] /<bulg. padina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PÁGIN//Ă ~i f. 1) Faţă a unei file. ♢ A pune în ~ a pagina. 2) fig. Moment din viaţa unui popor sau a unei persoane. [G.-D. paginii] /<lat. pagina, germ. Pagina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PATÍNĂ1 f. 1) Strat subţire de culoare verde care se formează cu timpul pe suprafaţa obiectelor de bronz sau de aramă ca urmare a procesului de oxidare. 2) Depunere care se formează pe suprafaţa unor obiecte (de piatră, de lemn) sub influenţa factorilor atmosferici. /<fr. patine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PATÍN//Ă2 ~e f. sport 1) Obiect de metal format dintr-o lamă metalică care se fixează perpendicular pe talpa ghetei pentru a luneca pe gheaţă. ♢ ~ cu role patină prevăzută cu rotiţe, în loc de lamă, pentru deplasarea pe teren obişnuit (în special pe asfalt). 2) tehn. Piesă cu ajutorul căreia un mecanism cu ghidaje poate face mişcări alternative de translaţie. [G.-D. patinei] /<fr. patin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PÓDIN//Ă ~e f. 1) Suport (din lemn, crengi etc.) pe care se clădeşte un stog sau o gireadă. 2) Pardoseală din scânduri. 3) Scândură întrebuinţată la pardoseală. /<rus., sb. podina, ucr. podyna

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PÓMINĂ f. Aducere-aminte de ceva sau de cineva (ieşit din comun). Zi de ~. ♢ De ~ care nu se va uita datorită semnificaţiei sale deosebite; vestit. A rămâne (sau a se face) de ~ a se păstra mult timp în memoria oamenilor (datorită caracterului deosebit al celor întâmplate). A ajunge de ~ a-şi face reputaţie proastă. /v. a pomeni

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PRUÍNĂ f. Pieliţă fină ceroasă care acoperă unele fructe. /<fr. pruin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PÚTIN//Ă ~i f. Vas în formă de trunchi de con, făcut din doage plate cercuite, în care se ţin, mai ales, brânzeturile şi murăturile. ♢ A spăla (sau a şterge) ~a a pleca, a fugi (din faţa unui pericol sau a unei împrejurări nefavorabile). [G.-D. putinei] /<lat. putina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RICÍN//Ă ~e f. Substanţă toxică aflată în seminţele ricinului. /ricin + suf.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RÓDIN//Ă ~e f. pop. Dar adus unei lăuze. /<ucr. rodyny

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ROVÍN//Ă ~e f. 1) Surpătură în pământ. 2) Teren mocirlos; mlaştină. [G.-D. rovinei] /<bulg. rovina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RUGÍN//Ă ~i f. 1) Substanţă brună-roş-cată, sfărâmicioasă, care se formează pe obiectele de fier în urma oxidării. 2) fig. Obiect vechi deteriorat; hleab; rablă. 3) Boală in-fecţioasă a plantelor agricole, cauzată de ciuperci parazite şi manifestată prin apariţia unor pete brune-închise pe tulpină, frunze sau inflorescenţă. 4) Plantă erbacee cu tulpina erectă înaltă, lipsită de frunze, şi cu flori verzui, dispuse în inflorescenţă, care creşte prin locuri umede; pipirig. [G.-D. ruginii] /cf. lat. aerugo, ~inis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RUTÍN//Ă1 ~e f. 1) depr. Obişnuinţă de a gândi şi a acţiona în mod mecanic. 2) rar Abilitate obţinută printr-o practică îndelungată. [G.-D. rutinei] /<fr. routine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RUTÍNĂ2 f. Substanţă chimică extrasă din florile, frunzele şi tulpina unor plante, întrebuinţată în medicină. /<fr. routine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SÁDIN//Ă ~e f. Plantă erbacee cu tulpina de tip pai, cu frunze păroase şi cu spiculeţe violete sau gălbui. /<bulg. sadina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SALÍN//Ă ~ e f. Loc unde se exstrage sarea; mină de sare. /<fr. saline, lat. salina, germ. Saline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SPLÍN//Ă ~e f. 1) (la om şi la animale) Organ de producere a limfocitelor, situat în regiunea stângă a cavităţii abdominale. 2) Plantă erbacee, neramificată, cu frunze ovale şi cu flori galbene-aurii, care creşte prin locuri umbroase şi umede. /<ngr. splina, lat. splen

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TETÍN//Ă ~e f. Sfârc de cauciuc al biberonului. /<fr. tétine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TOXÍN//Ă ~e f. 1) Substanţă otrăvitoare de natură organică, produsă de unele organisme vegetale sau animale; otravă; venin. 2) Substanţă care frânează flotaţia minereurilor. /<fr. toxine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VELÍN//Ă ~e adj. : Hârtie ~ hârtie de calitate superioară, foarte albă, netedă şi lucioasă. /<fr. vélin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VOLÍN//Ă ~e f. Instrument muzical constând dintr-o cutie de rezonanţă şi patru coarde, care produc sunete când se trece peste ele cu arcuşul (sau când sunt ciupite); vioară. /<it. violino

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COLÍNĂ1 s.f. (Geol.) Formă de relief mai mică decât dealul. [< fr. colline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COLÍNĂ2 s.f. (Chim.) Corp azotat care intră în compoziţia materiei vii, având rol protector al celulei hepatice şi ai cărui derivaţi (acetilcolina) au o mare importanţă în funcţionarea sistemului nervos. [< fr. choline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BOTÍNĂ s.f. Gheată încheiată cu butoni sau cu elastic. [< fr. bottine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BUCÍNĂ s.f. Instrument de suflat la romani, asemănător cornului de vânătoare de astăzi. [Pl. -ne. / < lat. bucina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BULÍNĂ1 s.f. v. bulin.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BULÍNĂ2 s.f. (Mar.) Manevră care serveşte pentru a trage în vânt grandeele de cădere a pânzelor pătrate. [< fr. bouline, cf. engl. bowline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CUTÍNĂ s.f. Substanţă impermeabilă secretată de cuticula vegetalelor. [< fr. cutine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FUXÍNĂ s.f. v. fucsină. [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

DURÍNĂ s.f. Maladie gravă şi contagioasă la cai, care se manifestă prin leziuni ale organelor genitale, apoi prin leziuni ganglionare şi nervoase. [< fr. dourine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DUSÍNĂ s.f. Mulură cu dublă curbură, concavă la partea de sus şi convexă la bază. [< fr. doucine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TERÍNĂ, terine, s.f. În gastronomie, pateu copt într-un vas special cu capac (chiar terină, sau vas de fontă), servit rece, feliat; fr. terrine. V. pateu.

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

FUXÍNĂ s.f. v. fucsină.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HEMÍNĂ s.f. (Chim.) Substanţă formată din hem prin transformarea fierului bivalent în fier trivalent. [< fr. hémine, cf. gr. haima – sânge].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TIMÍNĂ, timíne, s.f. Pirimidină (C5H6N2O2) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informaţia genetică în lanţul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic. Cf. adenină, citozină, guanină şi uracil. (terminolog. ştiinţif., din neolat. thymus (= timus, glandă din care a fost izolată pentru prima dată) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. thymine) [MW, TLF]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

INTÍNĂ s.f. (Bot.) Membrană protectoare internă a grăuntelui de polen şi a sporilor ferigii. [< fr. intine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LAMÍNĂ s.f. 1. (Bot.) Partea lăţită a unei frunze; limb. 2. Strat subţire care face parte din structura unei formaţii anatomice. [Cf. it., lat. lamina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LAVÍNĂ s.f. Avalanşă de zăpadă sau de pietre. [< it. lavina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LITÍNĂ s.f. Oxid sau hidroxid de litiu. [< fr. lithine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LIZÍNĂ s.f. (Biol.) 1. Aminoacid indispensabil creşterii. 2. Substanţă organică având proprietatea de a dizolva globulele roşii, bacteriile şi celulele ţesuturilor. [< fr. lysine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABÍNĂ s. f. încăpere mică amenajată într-o clădire, pe un vehicul, la bordul unei (aero)nave etc. ♦ ~ telefonică = cabină amenajată şi echipată cu un post telefonic; ~ spaţială = compartiment etanşeizat al unei nave spaţiale în care stau astronauţii în timpul zborului. (< fr. cabine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MURÍNĂ s.f. (La romani) Cupă făcută dintr-un minereu preţios, extrem de rar. [< lat. murrina < murra – mineral].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NARÍNĂ s.f. Nară. [< fr. narine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

UNDÍNĂ s.f. v. ondină.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ONDÍNĂ s.f. (În mitologia scandinavă şi germanică) Zână, geniu al apelor. [Var. undină s.f. / < fr. ondine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PATÍNĂ1 s.f. 1. (Mai ales la pl.) Piesă, instrument de metal de forma unei şine, montat sau ataşat pe talpa ghetei, cu care se poate merge alunecând pe gheaţă. 2. Piesă datorită căreia un mecanism poate aluneca pe o şină. [< fr. patin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PATÍNĂ2 s.f. Strat subţire care apare sub influenţa agenţilor atmosferici pe suprafaţa obiectelor sau a construcţiilor de metal, de piatră etc., dându-le un aspect de vechime. [Cf. fr. patine, it. patine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BULÍNĂ2 s. f. /bulín s. n. 1. caşetă. 2. bucăţică rotundă de hârtie cu care se lipesc plicuri etc. 3. (pl.) desen rotund imprimat pe o ţesătură. (< ngr. bulini)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BULÍNĂ1 s. f. (mar.) manevră curentă pentru tras „în vânt” (către proră) grandeele de cădere a velelor pătrate. (< fr. bouline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PINÍNĂ s.f. Substanţă zaharoasă extrasă dintr-o specie de pin, folosită în farmacie. [< fr. pinine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PRUÍNĂ s.f. (Biol.) Materie ceroasă, incoloră sau violacee, care acoperă pieliţa fructelor, a ciupercilor etc. ca o brumă. [< fr. pruine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PURÍNĂ s.f. Compus organic derivat din acidul uric, zeama murdară scursă din bălegar sau din gunoaie. [< fr. purin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RAVÍNĂ s.f. v. ravenă.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

REZÍNĂ s.f. (Rar) Răşină. [Pl. -ne, -ni. / < fr. résine, it., lat. resina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BOTÍNĂ s. f. 1. gizmuliţă. 2. gheată înaltă încheiată cu butoni sau cu elastic. (< fr. bottine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERÍNĂ s.f. Aminoacid natural din compoziţia proteinelor. [< fr. sérine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BOBÍNĂ s. f. 1. suport cilindric pe care se poate înfăşura un fir, un cablu, o peliculă sau bandă magnetică; ansamblu compus din acest suport şi firul, cablul etc. înfăşurat pe el. ♢ mosor. 2. element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire înfăşurate în jurul unui suport dielectric sau feromagnetic. o ~ de inducţie = transformator electric din două înfăşurări bobinate pe un singur miez de fier. (< fr. bobine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VAGÍNĂ s.f. (Biol.) Teacă; (spec.) Teaca frunzelor gramineelor. [< lat. vagina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BABÍNĂ s. f. partea groasă, care atârnă, a buzelor unor animale. (<fr. babine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARSÍNĂ s. f. denumire generică a unor compuşi organici ai hidrogenului arseniat. (< fr. arsine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANGÍNĂ s. f. elem. anghină.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALGÍNĂ s. f. substanţă mucilaginoasă din unele alge marine în contact cu apa pentru apretare în industria pielăriei. (< fr. algine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COLÍNĂ1 s. f. formă de relief, mai mică decât dealul, rotunjită. (<fr. colline, lat. collina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COLÍNĂ2 s. f. amină din compoziţia materiei vii ai cărei derivaţi (acetilcolina etc.) au un rol important în organism. (<fr. choline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALGÍNĂ s.f. Substanţă mucilaginoasă formată de unele alge marine în contact cu apa şi folosită pentru apretare în industria pielăriei. [< fr. algine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANGÍNĂ s.f. v. anghină.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUXÍNĂ s.f. Hormon vegetal care stimulează creşterea plantelor. [< fr. auxine, cf. gr. auxein – a creşte].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BABÍNĂ s.f. (Rar) Partea groasă, care atârnă, a buzelor unor animale. [< fr. babine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VALÍNĂ s.f. Aminoacid cu rol important în nutriţie, în activitatea sistemului nervos şi în menţinerea tonusului muscular. [< fr. valine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BOBÍNĂ s.f. 1. Piesă cilindrică pe care se poate înfăşura un fir, un cablu etc.; ansamblu compus din piesa aceasta şi firul, cablul etc înfăşurat pe ea. ♦ Înfăşurare a unui fir într-o maşină sau într-un aparat electric. 2. Înfăşurare a unui fir de aţă, de sfoară etc. pe un beţişor, un mosor etc.; ghem. [< fr. bobine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABÍNĂ s.f. Încăpere, cameră pe bordul unei nave; încăpere mică, având diverse destinaţii. ♢ Cabină telefonică = cabină amenajată şi echipată cu un post telefonic; cabină spaţială = compartiment al unei nave cosmice în care stau astronauţii în timpul zborului; capsulă cosmică. [< fr. cabine, it. cabina, cf. engl. cabin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

códină, códini, s.f. (reg.) 1. lână de calitate proastă (de la cozile, picioarele şi capul oilor); miezură. 2. rămăşiţă de grâu sau de porumb cu gunoaie; goz, zoană. 3. ştiulete de porumb pipernicit; ghijură, glodar, bahercă. 4. rămăşiţe de lemn; nuci, hebedig, vreascuri. 5. plantă din familia gramineelor care creşte prin livezi şi fâneţe.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

códină, códini, s.f. (reg.) 1. lână de calitate proastă (de la cozile, picioarele şi capul oilor); miezură. 2. rămăşiţă de grâu sau de porumb cu gunoaie; goz, zoană. 3. ştiulete de porumb pipernicit; ghijură, glodar, bahercă. 4. rămăşiţe de lemn; nuci, hebedig, vreascuri. 5. plantă din familia gramineelor care creşte prin livezi şi fâneţe.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

albínă (albíne), s.f. – 1. Insectă care produce miere şi ceară. – 2. Specie de orhidee (Ophrys cornuta). – Mr. alvină, megl. albină, istr. albire. Lat. alvῑna „stup”, der. de la alvus (Puşcariu 59; Candrea-Dens., 48; REW 393). Pentru a explica semantismul, DAR se referă la alb. bletë „stup” şi „albină”. Trebuie probabil să se plece de la o expresie (musca)alvina, unde alvina îndeplineşte firesc funcţia adj.; mai tîrziu, a ajuns s., ca în cazul lui (asinus) onagrarius, orbus(oculis) şi în multe alte cazuri. Muscă, avînd sensul de „roi” este curent în apicultură. Der. albinar, s.m. (apicultor); albinărel, s.m. (pasăre); albinărie, s.f. (roi; apicultură); albinărit, s.n. (apicultură); albinet, s.n. (mulţime de albine, roi).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

cráină, cráine, s.f. (pop.) margine; în expr. a umbla craina= a bate marginile, a unbla fără rost.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

angínă (angíne), s.f. – Inflamaţie a gîtului. – Var. anghină. Fr. angine; var., din ngr. ἀγϰίνη.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

DUZÍNĂ s.f. Ansamblu de douăsprezece obiecte de acelaşi fel. ♢ De duzină = a) făcut în serie, de calitate inferioară; b) (despre oameni) mediocru. [< fr. douzaine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ECHÍNĂ s.f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, aşezată imediat sub abacă. [< fr. échine, it. echino, gr. echinos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EOZÍNĂ s.f. Materie colorantă folosită în industria textilă, la fabricarea cernelurilor roşii etc. [Pron. e-o-. / < fr. éosine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ístină adj. f. (reg.) adevărată.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

EROÍNĂ s.f. 1. Femeie plină de virtute şi de curaj eroic, femeie vitează, curajoasă. 2. Personaj principal feminin al unei opere literare; (p. ext.) femeie care este personajul principal al unei întâmplări. [< fr. héroïne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

jijínă s.f. (reg.) murdărie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

mánină, mánine, s.f. (reg., înv.) namilă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

babínă (babíne), s.f. – Buză groasă. Fr. babine (sec. XX). Galicism, folosit ca termen tehnic de vînătoare (Sadoveanu).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

negínă s.f. (reg.) garoafă, neginea.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

novínă s.f. (reg.) timp când nu se vede luna.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

AUXÍNĂ s. f. hormon vegetal care stimulează creşterea plantelor. (< fr. auxine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

papínă, papíne, s.f. (pop.) femeie desfrânată.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

párină, párine, s.f. (reg.) arătură de toamnă; arătură repetată înainte de semănat.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

petínă, petíni, s.f. (reg.) jumătate sau o treime din claia de cereale; picior, petiţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

podínă, podíni şi podíne, s.f. 1. (pop.) pardoseală de scânduri (la casă, la podul casei, la tavane, la vechile străzi etc.) 2. (la pl.; înv.) obligaţie a negustorilor braşoveni, din Ţara Românească, în evul mediu, de a întreţine străzile Bucureştiului pavate cu scânduri; taxă percepută în trecut la Iaşi pe carele cu produse care intrau în oraş, pentru întreţinerea străzilor pavate cu scânduri. 3. (înv. şi reg.) tavan de scânduri. 4. (pop.) suport pe care se clădeşte claia de fân; pat; pod; partea de jos a stogului de fân, poclaj, podlaş; mijlocul stogului de fân. 5. (reg.) platformă de scânduri înălţată deasupra terenului care foloseşte ca post de observaţie, de pază. 6. platformă de care sunt fixate pietrele morii de apă; pod. 7. (reg.) piatra stătătoare a morii de apă. 8. (reg.) fundul scocului la moara de apă; pod. 9. fundul jgeabului pe care se coboară buştenii la vale. 10. (reg.) suprafaţă plană în regiunea de munte sau de deal; regiune de şes mai înalt. 11. (reg.) strat de prune ridicat la suprafaţă butoiului în timpul fermentaţiei. 12. (reg.) şale.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

popínă, popíni, s.f. (reg.) 1. gorgan; movilă; platou. 2. ridicătură alungită de teren formată în lunca unui râu; grădişte.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

botínă (botíne), s.f. – Gheată, cizmuliţă. – Var. (rar) botincă. Fr. bottine. Var., din rus. botinka (Sanzewitsch 198).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

MARÍNĂ s.f. 1. Flotă navală a unui stat şi personalul aferent. 2. Ştiinţa şi tehnica navigaţiei pe mări. [< fr. marine, it. marina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

purínă, puríne, s.f. (reg.) oaie albă cu pete negre în jurul botului.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

MUCÍNĂ s.f. (Biol.) Substanţă transparentă semifluidă, care se găseşte în mucusul gastric, în salivă etc. [< fr. mucine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

sádină, sádine, s.f. (reg.) 1. numele a două plante erbacee: cipcină şi bărboasă. 2. butaş de salcie. 3. pepinieră. 4. vie sădită de curând. 5. loc, câmp necultivat. 6. neam, soi, fel, specie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

OLEÍNĂ s.f. 1. Substanţă lichidă care se găseşte în uleiuri şi în grăsimile animale şi vegetale şi care rezultă din combinarea acidului oleic cu glicerina. 2. Acid oleic tehnic, obţinut la scindarea grăsimilor prin hidroliză. [Pron. -le-i-. / < fr. oléine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

sómină, sómini, s.f. (reg.) 1. par care se aşază orizontal pe furci, pentru a forma pătulul de fân. 2. bârnă mai subţire de care se leagă lanţul căldării la cuptor. 3. bârnă lungă care uneşte căpriorii casei. 4. (în forma: sumină) parte a podului unei case construită pe capetele ieşite în afară ale grinzilor. 5. scobitură în malul unei ape, unde stau peştii. 6. ascunzătoare, gaură de şobolan, de cârtiţă etc.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

OSEÍNĂ s.f. (Biol.) Proteină care se găseşte în oase, în piele şi în cartilaje. [Pron. -se-i-. / < fr. osséine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PÁGINĂ s.f. 1. Faţă a unei foi de registru, de carte, de revistă etc.; cuprinsul, textul unei asemenea feţe. 2. (Fig.) Moment, eveniment, întâmplare din viaţa cuiva. [Pl. -ni, -ne. / cf. lat. pagina, it. pagina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

sosínă, sosíne, s.f. (reg.) nume de plantă; osul-iepurelui.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

strínă adj. f. (reg.) de culoare roz-vânătă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sudínă, sudíne, s.f. (reg.) flăcău sortit ca bărbat unei femei.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sumínă s.f. (înv. şi reg.) parte a podului unei case, construită pe capetele ieşite în afară ale grinzilor.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

şáină, şáine, s.f. (reg.) ciutură.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cétină (-ni), s.f. – 1. Ac de brad. – 2. Ramură de brad. Sl. četina, der. colectiv de la četŭ „ac, ţeapă, dinte” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Iordan, Dift., 144), cf. sb., cr. četina, ceh. šetina, alb. četina; mag. csetina pare a proveni din rom. – Der. cetin, s.m. (ienupăr); cetiniş, s.n. (pădure de brazi); încetinat, adj. (cu ramuri dese, se spune numai despre brazi). Nu a fost explicată corespondenţa cu it. cetina „tăiere de copaci”, a cărui origine este necunoscută, după Prati 262.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

şuínă, şuíne, s.f. (reg.) pământ sterp, neroditor.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

torínă, toríni, s.f. (reg.) torişte.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

REGÍNĂ s.f. 1. Soţie de rege; suverană a unui regat. 2. (Fig.) Persoană, lucru cu o poziţie privilegiată, dominantă. 3. Matcă (de albine). 4. Piesa cea mai însemnată la jocul de şah după rege. [< lat. regina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RENÍNĂ s.f. Enzimă cu efect hipertensiv, secretată de rinichi. [< fr. rénine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RETÍNĂ s.f. Membrană interioară a ochiului, sensibilă la lumină, pe care se formează imaginea vizuală. [Pl. -ne. / < fr. rétine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AURÍNĂ s. f. compus chimic, auriu, bun colorant pentru hârtie. (< fr. aurine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RUTÍNĂ1 s.f. 1. Obicei, operaţie repetată zilnic sau periodic. ♦ Operaţie efectuată de un calculator electronic. 2. Deprindere de a lucra mecanic, mereu în acelaşi fel. ♦ (Depr.) Respectare prea servilă a unor reguli şi deprinderi învechite. V. manierism. / < fr. routine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RICÍNĂ s.f. Toxină vegetală extrasă din seminţele de ricin, care are proprietatea de a aglutina globulele sângelui. [< it. ricina, cf. fr. ricin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RUTÍNĂ2 s.f. Substanţă chimică de origine vegetală, folosită în farmacie ca diuretic, antihemoragic etc. [< fr. rutine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABÍNĂ s.f. (Bot.) Varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărui frunze au proprietăţi medicinale. [< fr. sabine, it., lat. sabina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SALÍNĂ s.f. Complex de construcţii, de instalaţii etc. destinate exploatării unui zăcământ de sare; mină de sare. [< fr. saline, cf. lat. salinae].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SEZÍNĂ s.f. (Jur.) Drept de luare imediată în posesiune a unei moşteniri legale, fără autorizaţia prealabilă a justiţiei. [< fr. saisine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cócină (-ne), s.f. – 1. Coteţ pentru porci. – 2. Împletitură de nuiele pentru prins peşti. – Mr., megl. cocină. Bg., sb., cr. kočina (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 76; Conev 81). Cf. coteţ.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

colínă (colíne), s.f. -Deal, colnic. Fr. colline. A devenit aproape popular. Totuşi, dim. menţionate de DAR, col(i)niţă şi colmel, nu aparţin acestui cuvînt ci lui colnic şi culme.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

cómină, s.f. – Tescovină, drojdie. Sb. kǒmina, bg. kómina (DAR).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

TERÍNĂ s.f. (Franţuzism) Supieră de pământ ars. ♦ Vas de pământ pentru încolţirea seminţelor în floricultură. ♦ Vas de pământ în care se fierbe sau se păstrează carnea. [Cf. fr. terrine, it. terrina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TETÍNĂ s.f. Sfârcul biberonului. [< fr. tétine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TOXÍNĂ s.f. Substanţă otrăvitoare cu acţiune toxică produsă de bacterii, de paraziţi şi de unele ciuperci; otravă. [< fr. toxine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TRÁINĂ s.f. Parâmă cu capetele fixate pe două corpuri plutitoare, care este târâtă pe fundul apei pentru a agăţa un corp scufundat sau a-i determina poziţia. [Cf. fr. traîne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cráină (cráine), s.f. – Regiune de frontieră. Sb. krajna „margine”, cf. crai, crainic.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

culínă (culíne), s.f. – Bucătărie. Lat. culina (sec. XIX). Cuvînt introdus de latinişti în Trans., ajutat de coincidenţa cu cuinăcuhnie; azi este rar. – Der. culinar, adj., din fr. culinaire.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

dédină (-ni), s.f. – (Înv., şi Bucov.) Uzanţă, obicei. Sl. dĕdina (Tiktin), cf. datină.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

duzínă (-ni), s.f. – Grup de 12 obiecte de acelaşi fel. – Mr. duzină. It. dozzina, prin filieră orientală, cf. ngr. ντουζίνα, tc., bg. duzina, alb. duzinë.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

făínă (făínuri), s.f. – Pulbere obţinută prin măcinarea boabelor de cereale. – Var. (înv.) fărină, (Banat) fănină. Mr., megl. fărină, istr. farirę. Lat. farῑna (Puşcariu 572; REW 3197; Candrea, Éléments, 48; Rosetti, Rhotacisme, 20; DAR), prin intermediul fazelor atestate de var., rezultat al asimilării r-nn-n şi al disimilării corespunzătoare; cf. vegl. faraina, it. farina, prov. farina, fr. farine, sp. harina, port. farinha. Der. faina, vb. (a acoperi cu făină); făinar, s.m. (fabricant sau vînzător de făină), care, după Puşcariu 573 ar fi reprezentant direct al lat. farῑnarius, ipoteză abandonată în DAR; făinar, s.n. (ladă sau depozit de făină); făinăreasă, s.f. (făinar); făinărie, s.f. (magazin de făină); făineală, s.f. (dare prin făină; sulemenire; bătaie); făinos, adj. (ca făina), care, după Puşcariu 574 şi DAR provine direct din lat. farinosus; făinoşa, vb. refl. (a deveni făinos; a se pudra, a se sulemeni); înfăina (var. înfăinoşa), vb. (a da prin făină; a pudra; a bate).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

MUCÍNĂ s. f. substanţă transparentă, hialină, semifluidă, din ţesuturile mucoase. (< fr. mucine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MURÍNĂ s. f. (la romani) cupă făcută dintr-un minereu preţios, extrem de rar. (< lat. murrina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NARÍNĂ s. f. nară. (< fr. narine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OLEÍNĂ s. f. 1. substanţă lichidă care se găseşte în uleiuri şi în grăsimile animale şi vegetale, din combinarea acidului oleic cu glicerina. 2. acid oleic tehnic, obţinut la scindarea grăsimilor prin hidroliză. (< fr. oléine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ONDÍNĂ s. f. (mit. scand. şi germanică) zână, geniu al apelor. (< fr. ondine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OSEÍNĂ s. f. proteină în oase, în piele şi cartilaje. (< fr. osséine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PÁGINĂ s. f. 1. faţă a unei foi de registru, de carte, ziar etc.; cuprinsul, textul. 2. (fig.) moment, eveniment din viaţa cuiva. 3. (inform.) fragment dintr-un program, mărimea unei pagini de memorie. (< lat., it. pagina, germ. Pagina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PATÍNĂ1 s. f. 1. dispozitiv metalic montat pe talpa ghetei, cu care se poate merge alunecând pe gheaţă. 2. piesă datorită căreia un mecanism poate aluneca pe o şină. (după fr. patin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PATÍNĂ2 s. f. 1. strat subţire format sub acţiunea factorilor climatici pe suprafaţa obiectelor sau a construcţiilor de metal, de piatră etc., dându-le un aspect de vechime. 2. strat artificial cu care se acoperă unele obiecte, în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a le proteja de eroziune. (< fr. patine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PRUÍNĂ s. f. materie ceroasă, ca un praf, care acoperă unele frunze sau fructe, elitrele unor coleoptere etc. (< fr. pruine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PURÍNĂ s. f. compus organic heterociclic, unitate de bază a acidului uric, component al acizilor nucleici. (< fr. purine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REGÍNĂ s. f. 1. soţie de rege; suverană a unui regat. 2. (fig.) persoană, lucru cu o poziţie privilegiată, dominantă. 3. matcă (de albine). 4. piesa cea mai însemnată la jocul de şah după rege. (< lat. regina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RENÍNĂ s. f. enzimă cu efect hipertensiv şi vasoconstrictor, secretată de rinichi. (< fr. rénine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RETÍNĂ s. f. membrană internă, nervoasă, a ochiului, sensibilă la lumină, pe care se formează imaginea vizuală. (< fr. rétine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RICÍNĂ s. f. toxină vegetală din seminţele de ricin, care aglutinează globulele sângelui. (< it. ricina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RUTÍNĂ1 s. f. 1. capacitate, îndemânare câştigată printr-o practică îndelungată. ♢ (depr.) deprindere de a lucra, de a gândi mecanic, mereu în acelaşi fel; respectare prea servilă a unor reguli şi deprinderi învechite. 2. (inform.) set de instrucţiuni din ansamblul unui program de prelucrare a datelor, la servirea mai multor programe, când operaţiile sunt comune; (sub)program de folosinţă curentă sau repetitiv, care asigură o funcţie bine definită. (< fr., engl. routine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RUTÍNĂ2 s. f. substanţă chimică de origine vegetală în farmacie ca diuretic, antihemoragic etc. (< fr. rutine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABÍNĂ s. f. varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărui frunze au proprietăţi medicinale. (< fr. sabine, lat. sabina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SALÍNĂ s. f. mină de sare; ocnă. (< fr. saline, lat. salina, germ. Saline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERÍNĂ s. f. aminoacid în compoziţia unui mare număr de proteine vegetale şi animale, cu rol activ în procesele de metabolism. (< fr. sérine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SEZÍNĂ s. f. (jur.) drept de luare imediată în posesiune a unei moşteniri legale, fără autorizaţia prealabilă a justiţiei. (< fr. saisine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TERÍNĂ s. f. supieră de pământ ars. ♢ vas de pământ pentru încolţirea seminţelor în floricultură. ♢ vas de pământ sau smălţuit în care se fierb, se coc sau se păstrează alimente. (< fr. terrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TETÍNĂ s. f. piesă de cauciuc, găurită la un capăt, care imită sfârcul mamelei, ataşându-se la biberon. (< fr. tétine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TIMÍNĂ s. f. bază azotată pirimidinică din compoziţia acizilor nucleici. (< fr. thymine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TOXÍNĂ s. f. substanţă organică cu acţiune toxică produsă de bacterii, de unele ciuperci etc. (< fr. toxine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRÁINĂ s. f. cablu metalic pentru trainare. (< fr. traîne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VAGÍNĂ s. f. (biol.) teacă; (spec.) teaca frunzelor gramineelor. (< lat. vagina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VALÍNĂ s. f. aminoacid cu rol important în nutriţie, în activitatea sistemului nervos şi în menţinerea tonusului muscular. (< fr. valine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VERÍNĂ s. f. 1. (mar.) parâmă terminată cu un cârlig, care serveşte la prinderea lanţurilor de ancoră. 2. aparat pentru ridicarea sau coborârea progresivă a unor greutăţi mari; cric. 3. dispozitiv hidraulic la avioane, care acţionează suprafeţele de comandă (ampenajul etc.). (< fr. vérine, /2/ vérin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

găínă (găíni), s.f. – 1. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne şi ouă. – 2. Constelaţia Pleiadelor, Cloşca-cu-Puii-de-aur. – 3. (Arg.) Pălărie. – Mr., megl. găl’ină, istr. galirę. Lat. gallῑna (Puşcariu 694; Candrea-Dens., 709; REW 3661; DAR), cf. it., cat., sp. gallina, prov. galina, fr. géline, port. gallinha. – Cf. găinaţ. Der. găina, vb. (a lîncezi; a boli; a se găinăţa păsările); găinar, s.m. (vînzător de găini; paznic la păsările de curte; uliu pestriţ, Astur palumbarius; hoţ, pungaş; Arg., jandarm); găinăreasă, s.f. (femeie care păzeşte păsările); găinări, vb. (a fura, a şmangli); găinărie, s.f. (ogradă; furtişag); găinuşe, s.f. (găină mică; Cloşca-cu-Puii-de-aur; urzică; Tetrao bonasia; nume dat mai multor insecte şi flori); găinuţă, s.f. (găină mică; varietate de potîrniche, Lagopus mutus; pasăre, Potentilla recta). Pentru semantismul lui găinuşe ca nume de insectă, cf. Bogrea, Dacor., IV, 815.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

godínă (godíne), s.f. – 1. (Munt.) Dovleac. – 2. (Trans.) Ciumăfaie, Datura stramonium. Origine incertă. După Cihac, II, 501, din mag. görög dinnye „pepene turcesc”, a cărui der. pare dificilă.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

jivínă (jivíne), s.f. – Lighioană, animal. – Var. juvină, jivenie, juvenie. Sl. (bg., sb., cr., slov.) živina, pol. žywina, din sl. živŭ „viu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Tiktin; Conev 51). Din acelaşi etimon sl. provin juveturi, s.f. pl. (păsări de curte), în loc de *jiveturi; juvete, s.m. (peşte de mărime mijlocie), în loc de *jivete, cu suf. -ete; juvac, s.n. (năvod); juvelnic, s.n. (năvod), în loc de *jivelnic, din bg. živĕlnik (Candrea, GS, VI, 324; Conev 74).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

lucínă (lucíne), s.f. – Izlaz, imaş, păşune. Rut., ceh. lučina (Berneker 739; Drăganu, RF, II, 77. În Bucov. Der. din bg. luč (Conev 41) pare mai puţin probabilă.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

lumínă (lumíni), s.f. – 1. Claritate, transparenţă. – 2. Strălucire, splendoare. – 3. Ştiinţă, cunoaştere. – 4. Făclie, corp luminos. – 5. Lumînare. – 6. Vedere. – Mr. lumină, lunină. Lat. lumina, pl. lui lūmen (Puşcariu 994; REW 5161; Tiktin). Schimbarea de accent se aplică poate prin confuzia terminaţiei, cu suf. -ină, ca în albină, sulfină, tulpină etc. Candrea-Dens., 1016 şi Candrea propune un intermediar lat. *luminina, care nu pare convingător. Sensul de lumină „pupilă”, este aproape general (ALR, I, 19). Der. lumina, vb. (a da lumină; a străluci; a clarifica; a ghida, a sfătui), din sec. XVII, şi forma de conjug. pare der. din rom. (după Tiktin şi Candrea, din lat. lumināre; după Candrea-Dens., 1017. din lat. *allumināre; conservarea lui i arată şi o dependenţă directă de lumină); luminăciune, s.f. (înv., iluminare; înv., titlu de demnitate; înălţime, alteţă); luminat, adj. (iluminat; cult; strălucitor; înv., înalt, calificativ oficial, în sec. XVII-XIX, cînd e vorba de voievod); luminăţie, s.f. (înv., înălţime, titlu de demnitate); luminător, adj.(care luceşte, care luminează; care iradiază; care clarifică); luminător, s.n. (ferăstruică, lucarnă); luminiş, s.n. (rarişte, poiană; spaţiu descoperit într-o pădure); luminiţă, s.f. (lumină mică; plantă, Oenothera biennis); luminos, adj. (strălucitor, splendid, cult, instruit); luminoasă, s.f. (plantă, Clematis erecta), pe care Scriban îl derivă din rus. lomonos încrucişat cu luminos; strălumina, vb. (a ilumina); străluminat, adj. (mărit, slăvit). Cf. lume, lumînare. Der. neol. ilumina, vb., din fr. iluminer; iluminaţi(un)e (var. pop. luminaţie) , s.f. (iluminaţie; sărbătoare nocturnă); înlumina, vb. (a ilumina; a prinde culoare), din fr. enluminer; luminozitate, s.f., din fr. luminosité. – Din rom. provine ngr. λουμίνι „candelă, lumînărică”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

opcínă (opcíni), s.f. – Culme, linie separatoare de ape. – Var. obcină. Sl., cf. ceh. občina „hotărnicie comunală”, din sl. obišti, cf. obşte. În Mold. şi Trans.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

pádină (pádini), s.f. – Colnic, măgură mică. Sl. (bg., rus.) padina (Tiktin; Conev 39). Nu ştim dacă padeş, s.n. (Trans. de N., zmeuriş) aparţine aceleiaşi familii.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

págină (págini), s.f. – Fiecare dintre cele două feţe ale unei foi de hîrtie. Lat. pagina (sec. XIX). – Der. pagina, vb. (a aranja în pagini; a numerota), din fr. paginer; paginaţi(un)e, s.f., din fr. pagination; paginator, s.m. (muncitor tipograf care face paginaţia).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

papínă (papíne), s.f. – Femeie desfrînată. Bg. papinja (Candrea).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

pútină (pútini), s.f. – Bute, poloboc. – Mr., megl. butin, megl. putină. Origine obscură. Pare să trimită la gr. πυτίνη „damigeană” (Philippide, Principii, 147; Candrea, Conv. Lit., XXXIX, 431), dar provenienţa nu este clară; după Candrea, prin intermediul unui lat. *putĭna; după Tiktin, prin v. germ. butinna, cf. germ. Butte; după Diculescu, Elementele, 450, direct din gr. Pascu 55 (şi Pascu, Beiträge, 35), preferă să pornească de la un lat. *buttina, de la buttis, cf. butnar. Dwer. din sl. (Cihac, II, 301) nu este probabilă, şi cu atît mai puţin dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 320). Der. putinei, s.n. (vas de lemn pentru a bate laptele), probabil sing. s-ar refăcut după pl., în locul dim. *putinel (după Diculescu, Elementele, 460, dintr-un gr. πυτινηίον). Din rom. provine sb. putunja, ceh. putina, rut. putyno, putna, putena, pol. putnia, putyra, mag. putina, putton (Miklosich, Wander., 18, 22; Candrea, Elemente, 401).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

rovínă (rovíne), s.f. – Groapă, rîpă, adîncitură. Sl. rovŭ „groapă” (Cihac, II, 318), cf. rofii, şi bg. rovina (Conev 40), care nu ne este clar, bg. rovenie „săpătură”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

rugínă (rugíni), s.f. – 1. Oxidare a fierului. – 2. Rablă, obiect uzat. – 3. Hodorog. – 4. Pipirig (Juncus effusus). – 5. Tăciune, mălură (Puccinia graminis). – Mr. arudzină. Lat. rŭbῑgῑnem (Diez, I, 361; Phlippide, Principii, 33; cf. REW 7348), cf. prov. royilh, fr. rouille, sp. robin. Se merge mai în detaliu la un lat. aerūgĭnem, uneori în formă ipotetică *aerūgĭna (Puşcariu 1482; REW 243; Pascu, I, 41; Pascu, Beiträge, 7; Tiktin; Candrea), posibilă şi ea fonetic. Pentru rezultatul fonetic al lui rŭbῑgĭnem, cf. iuvencusjunc. Schimbarea de accent este dificilă (Ivănescu, BF, I, 161, o explică pornind de la vb. rugini); dar cu aerūgĭnem există aceeaşi dificultate. Der. ruginare, s.f. (Arbust, Andromeda polyfolia); rugini, vb. (a oxida; refl., a creşte mălura, a se tăciuna; refl., a decădea); ruginătură, s.f. (lucru ruginit); ruginiu, adj. (roşiatic); ruginos, adj. (oxidat; învechit). Din rom. provine bg. rudžina (Capidan, Raporturile, 234) şi ţig. ruğinav „a deteriora”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

somínă (-ne), s.f. – 1. (Banat) Traversă. – 2. (Mold.) Acoperiş mic, streaşină, ieşitură, acoperiş de protecţie, şopron. – 3. Bîrlog, vizuină, ascunzătoare. – Var. somenă. Probabil rezultatul confuziei diferitelor cuvinte sl., cf. sb. somin „ieşitură”, sominj „cotlon”, sőigj „fumar deschis în acoperiş” (Candrea).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

splínă (-ne), s.f. – 1. Organ anatomic, lien. – 2. Contrafişă, tirant. – 3. Partea anterioară a unui vehicul. – Mr., megl. splină, istr. splinĕ. Lat. splĕnem ‹ gr. σπλήν (Cihac, I, 260; Philippide, Principii, 148; Puşcariu 1625; REW 8164; Diculescu, Elementele, 476), cf. sl. splina, alb., bg. splin (Miklosich, Fremdw., 127). Der. din ngr. σπλήνα (Cihac, II, 701; Murnu 52; Tiktin) sau din sl. (Conev 90; Rosetti, III, 92) nu este posibilă, dacă se are în vedere rotacismul istr. şi din Trans. (cf. Petrovici, Dacor., X, 32). Der. splina (var. splini, însplina, însplinoşa), vb. (a suferi de splină anumite animale); splinuţă, s.f. (plantă, Solidago virga aurea). Din rom. provin mag. szplina (Edelspacher 22) şi bg. splină (Capidan, Raporturile, 212).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ALANÍNĂ, alanine, s.f. Aminoacid produs prin hidroliza proteinelor naturale. – Din fr. alanine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ALCHÍNĂ, alchine, s.f. (Chim.) Hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură. – Din germ. Alkine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ALEXÍNĂ, alexine, s.f. Specie de anticorp aflată în serul sangvin. – Din fr. alexine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ALUMÍNĂ s.f. 1. Oxid de aluminiu. 2. (În forma alumin) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului. [Var.: alumín s.n.] – Din fr. alumine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AMIDÍNĂ, amidine, s.f. Substanţă organică pe bază de amidă, folosită în medicamentaţie. – Din fr. amidine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BÂLÍNĂ, bâline, s.f.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

BENZÍNĂ, benzine, s.f. Lichid incolor, uşor inflamabil, cu miros caracteristic, produs petrolier sau de sinteză, folosit mai ales drept combusibil la motoarele cu explozie. – Din fr. benzine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BERLÍNĂ, berline, s.f. (Înv.) 1. Trăsură mare închisă, asemănătoare cu cupeul, cu două banchete aşezate faţă în faţă. 2. Autoturism cu două sau patru portiere şi cu patru geamuri laterale. – Din fr. berline, it. berlina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BIOTÍNĂ s.f. Vitamina H. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. biotine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BRUCÍNĂ s.f. Alcaloid foarte toxic, extras din nuca vomică, cu proprietăţi şi utilizări în medicină şi în farmacie. – Din fr. brucine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BRÚDINĂ, brudine, s.f. (Reg.) Bac1 (1). ♦ Taxă pentru trecerea apei pe un bac1. – Din scr. brodina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIOZÍNĂ s. f. proteină de tipul globulinei, în ţesutul muscular. (< fr. myosine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BUZÁINĂ, buzaine, s.f. (Reg.) Magazie sau şopron într-o curte ţărănească, în care se păstrează butoaie, cazane şi alte vase de gospodărie. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CAFEÍNĂ s.f. Alcaloid extras din boabe de cafea, din frunze de ceai, nuci de cola etc., întrebuinţat în medicină ca tonic al sistemului nervos central, cardiac etc. [Var.: cofeínă s.f.] – Din fr. caféine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CALCÍNĂ, calcine, s.f. Pulbere galbenă obţinută din cositor şi plumb, folosită la prepararea unor emailuri şi ca abraziv. – Din fr. calcin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CANTÍNĂ, cantine, s.f. Local unde se serveşte masa salariaţilor dintr-o întreprindere, studenţilor, elevilor etc. ♦ (Ieşit din uz) încăpere în interiorul unei unităţi militare, de unde se puteau cumpăra diferite alimente şi obiecte. – Din fr. cantine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CAZEÍNĂ s.f. Substanţă proteică aflată în lapte şi care, coagulându-se, formează partea componentă principală a brânzeturilor; cazeinogen. [Pr.: -ze-i-] – Din fr. caséine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CĂLÍNĂ, căline, s.f. Fructul călinului, de culoare roşie şi cu gust acrişor. – Din bg. kalina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CĂTÍNĂ, cătini, s.f. Numele a două specii de arbuşti spinoşi: a) cătină roşie, cu frunze mici în formă de solzi, cu flori roz sau albe şi cu fructe roşii, cultivat ca gard viu; tamariscă (Tamarix ramosissima); b) cătină albă, cu frunze înguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii şi cu fructe galbene-portocalii (Hippophaë rhamnoides). – Probabil lat. catena.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CHILÍNĂ s.f. v. chilnă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CHINÍNĂ, chinine, s.f. Alcaloid extras din scoarţa arborelui de chinină, sub formă de substanţă albă, cristalină, cu gust foarte amar, folosit ca medicament contra malariei şi a unor stări febrile; comprimat farmaceutic din această substanţă. – Din fr. quinine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CHITÍNĂ s.f. Substanţă organică asemănătoare cu celuloza, care formează partea scheletică din tegumentele insectelor. – Din fr. chitine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CIANÍNĂ s.f. (Fot.) Colorant folosit ca stabilizator fotografic pentru radiaţiile infraroşii. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIELÍNĂ s. f. substanţă albă, moale, care formează teaca celulelor nervoase. (< fr. myéline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FUCSÍNĂ s.f. Substanţă colorantă roşie, întrebuinţată pentru vopsirea pieilor, a ţesăturilor şi, în histologie, la prepararea preparatelor microscopice. [Scris şi: fuxină] – Din fr. fuchsine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GÁRDINĂ, gardini, s.f. 1. Şănţuleţ făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul. ♦ Porţiunea de doagă dintre capătul de sus şi şănţuleţul în care se fixează fundul. 2. (Rar) Borul pălăriei. – Cf. germ. G a r g e l.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GÍNGINĂ, gingini, s.f. (Înv. şi reg.) V. gingie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLICÍNĂ, glicine, s.f. Arbust decorativ agăţător, având flori asemănătoare cu ale salcâmului, albastre sau violete şi parfumate (Wistaria sinensis). – Din fr. glycine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLOBÍNĂ, globine, s.f. (Biol.) Substanţă organică, care, împreună cu hemul, formează hemoglobina. – Din fr. globine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRÁDINĂ, gradine, s.f. Daltă specială din oţel care serveşte la cioplirea unor roci în vederea obţinerii de elemente de construcţie decorative. – Din it. gradina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRAPÍNĂ, grapine, s.f. Mică ancoră cu patru braţe. – Din fr. grappin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GUANÍNĂ s.f. (Chim., Biol.) Bază azotată purinică, prezentă în ţesuturi animale şi derivate organice. – Din fr. guanine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HERMÍNĂ, hermine, s.f. Animal carnivor asemănător cu nevăstuica, având blana cafenie vara, albă, fină şi lucioasă iarna; hermelină, cacom, helge (Mustela erminea). ♦ Blana prelucrată sau haina făcută din blana acestui animal. – Din fr. hermine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HEROÍNĂ s.f. Medicament derivat din morfină, cu acţiune analgezică şi stupefiantă, mai toxic decât morfina. – Din fr. héroïne.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MAŞÍNĂ s. f. 1. sistem tehnic format din organe şi mecanisme cu anumite mişcări, care transformă o formă de energie în alta. 2. sistem de mecanisme destinat determinării unor mărimi fizice. ♢ (p. restr.) dispozitiv, aparat, instrument. 3. automobil. ♢ locomotivă. ♢ batoză. (< fr. machine, germ. Maschine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HOINĂRÍ, hoinăresc, vb. IV. Intranz. A umbla, a călători mult şi fără ţintă, fără căpătâi. – Din hoinar.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IMÁGINĂ, imagini, s.f. (Rar) v. imagine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MALTÍNĂ s. f. praf amorf, alb-gălbui, preparat din malţ, pentru a transforma amidonul în dextrină şi maltoză. (< fr. maltine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MALEÍNĂ s. f. substanţă din culturile de bacil al morvei în bulion, servind pentru diagnosticul acestei boli. (< fr. malléine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MAŞÍNĂ, maşini, s.f. 1. Sistem tehnic alcătuit din piese cu mişcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, maşinărie. ♢ Maşină-unealtă = maşină de lucru care prelucrează materiale prin operaţii mecanice. 2. Locomotivă. 3. Autovehicul, automobil. 4. Sobă de bucătărie, care serveşte la pregătirea mâncării. 5. Fig. (De obicei urmat de determinări) Ansamblu de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil). 6. Epitet dat unui om care lucrează mult şi cu mişcări automate, mecanice. – Din fr. machine, germ. Maschine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MÉJDINĂ, mejdine, s.f. (Reg.) Hat, răzor, hotar (între două ogoare, proprietăţi); mejdă. – Din bg. meždina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OLEFÍNĂ, olefine, s.f. (Chim.) Alchenă. – Din fr. oléfines.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LUTEÍNĂ s. f. progesteron. (< fr. lutéine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ŢAPÍNĂ, ţapine, s.f. Unealtă formată dintr-o cange de oţel fixată într-o coadă de lemn, întrebuinţată la manevrarea buştenilor. [Var.: (reg.) ţapín s.n.] – Et.nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŢÁRINĂ1, ţarini, s.f. 1. Câmp cultivat; ogor, arătură. 2. (Pop.) Teritoriul unei comune (cu pământ arabil, păşuni, păduri etc.). ♢ Poarta ţarinii = poartă făcută la începutul drumurilor care intră într-un sat. Gardul ţarinii = gard care împrejmuieşte un sat. 3. (Mai ales art.) Numele unui dans popular în perechi, cu mişcări moderate, care se dansează însoţit de strigături cântate sau recitate; melodie după care se execută acest dans. [Var.: (reg.) ţárnă, (înv.) ţeárină s.f.] – Cf. scr. c a r i n a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŢARÍNĂ2, ţarine, s.f. 1. Soţia ţarului. 2. Titlu dat împărăteselor Rusiei; persoană care purta acest titlu. – Din fr. tsarine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŢÉLINĂ1, ţeline, s.f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos şi cărnos, cultivată ca plantă culinară (Apium graveolens). – Din ngr. sélinon.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŢÉLINĂ2, ţelini, s.f. 1. Pământ care nu s-a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulţi ani nelucrat; pârloagă. 2. Păşune, fâneaţă (naturală sau semănată). – Din bg., scr. celina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŢOLÍNĂ, ţoline, s.f. (Reg.) Nume dat unei femei rele, viclene. – Ţol2 + suf. -ină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

URANÍNĂ, uranine, s.f. Substanţă colorantă întrebuinţată ca sensibilizator în tehnica fotografică. – Din fr. uranine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VACCÍNĂ, vaccine, s.f. Boală infecţioasă virotică a bovinelor, caracterizată prin prezenţa unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate faţă de variolă. – Din fr. vaccine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

XANTÍNĂ s.f. Produs organic care se găseşte în urină, în sânge, în ceai, cafea etc. – Din fr. xanthine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIGNÍNĂ s. f. substanţă organică macromoleculară care impregnează celulele, fibrele şi vasele plantelor lemnoase. (< fr. lignine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VÍŞINĂ, vişine, s.f. Fructul vişinului, sferic, cărnos, de culoare roşu-închis şi cu gust acrişor. ♢ Vişină sălbatică = fructul vişinelului (2). [Pl. şi: vişini] – Din sl. višnja.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MĂLINĂ, măline, s.f. Fructul mălinului (1), drupă sferică de culoare neagră şi cu gust amar, întrebuinţat în medicina populară. – Din bg. malina, ucr. malyna „zmeură”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LEUCÍNĂ s. f. aminoacid din splină, pancreas etc., omolog al glicocolului, indispensabil în nutriţie. (< fr. leucine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LETRÍNĂ s. f. 1. iniţială (ornamentală) de înălţimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol sau un paragraf. 2. literele majuscule (o silabă) imprimate la dicţionare pe fiecare pagină deasupra coloanelor, spre a uşura căutarea cuvântului dorit; colontitlu. (< fr. lettrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LATRÍNĂ, latrine, s.f. Closet (rudimentar), privată, hazna. – Din lat. latrina, fr. latrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ORÍGINĂ s.f. v. origine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PEBRÍNĂ, pebrine, s.f. Boală parazitară a viermilor de mătase. – Din fr. pébrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFICÍNĂ, oficine, s.f. (Livr) Laborator al unei farmacii, al unei instituţii de cercetări, etc. ♦ Fig. Loc unde se urzesc intrigi, calomnii, comploturi. – Din lat. officina, fr. officine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PIANÍNĂ, pianine, s.f. Pian (1) de proporţii şi de sonoritate reduse, care are cutia de rezonanţă în formă de paralelipiped şi coardele dispuse vertical. – Din germ. Pianino.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LATRÍNĂ s. f. closet fără canalizare; privată, hazna. (< lat. latrina, fr. latrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SLÁTINĂ, slatine, s.f. 1. Izvor de apă (minerală) sărată; saramură. ♦ Teren mlăştinos şi sărat. 2. Mâncare prea sărată. – Din sl. slatina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIOZÍNĂ, miozine, s.f. Proteină de tipul globulinelor, care se găseşte în ţesutul muscular, având rol important în contracţia musculară. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myosine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ATERÍNĂ, aterine, s.f. Peştişor marin de culoare argintie, aproape transparent (Atherina mochon). – Din ngr. atherína.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PAPAÍNĂ, papaine, s.f. Enzimă extrasă din papaia, folosită în tratamentul unor boli digestive. – Din fr. papaine, germ. Papain.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PECTÍNĂ, pectine, s.f. (La pl.) Clasă de compuşi organici care se găsesc în ţesuturile celulelor vegetale şi care, prin amestecare cu apă şi prin fierbere, capătă forma unei gelatine, fiind folosiţi în industria alimentară, farmaceutică şi în cosmetică; (şi la sg.) compus organic vegetal din această clasă. – Din fr. pectine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANGHÍNĂ, anghine, s.f. 1. Inflamaţie a faringelui şi a amigdalelor care împiedică înghiţirea şi respiraţia. 2. (În sintagma) Anghină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii şi prin accese de asfixie şi care se datorează unor alterări funcţionale sau anatomice ale arterelor coronare. [Var.: angínă s.f.] – Din fr. angine, lat. angina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANILÍNĂ s.f. Substanţă chimică ce se prezintă ca un lichid uleios, obţinută prin distilarea indigoului sau, industrial, prin reducerea nitrobenzenului, şi care este utilizată în industria coloranţilor, medicamentelor etc.; aminobenzen, fenilamină. – Din fr. aniline, germ. Anilin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PEPSÍNĂ, pepsine, s.f. Enzimă secretată de mucoasa stomacului vertebratelor, care transformă proteinele în peptide; p. ext. medicament extras din mucoasa stomacală a unor animale, care se administrează în tratamentul bolilor de stomac. – Din fr. pepsine, germ. Pepsin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PLÁTINĂ, (2, 3) platine, s.f. 1. Metal preţios de culoare albă-cenuşie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil şi ductil, foarte rezistent la căldură şi la acţiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, în tehnica dentară etc. ♦ Negru de platină = platină (1) sub formă de pulbere, folosită în industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de maşini care altădată se fabricau din platină (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu secţiune dreptunghiulară, cu dimensiuni mici, care se foloseşte ca materie primă la laminarea tablei subţiri. – Din fr. platine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VINĂRÍE, vinării, s.f. (Rar) Pivniţă în care se păstrează (şi se vinde) vinul; depozit de vin. – Vin + suf. -ărie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VINĂRÍT, vinărituri, s.n. (Înv.) Vinărici. – Vin + suf. -ărit.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PLETÍNĂ, pletine, s.f. Navă mică remorcată, destinată transportului mărfurilor pe căi de navigaţie cu adâncimi mici. [Acc. şi: plétină] – Cf. p i l o t i n ă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PISCÍNĂ, piscine, s.f. 1. Bazin cu peşti amenajat în scop decorativ sau productiv. 2. Bazin de înot. – Din fr. piscine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VIOLÍNĂ, violine, s.f. Vioară3. [Pr.: vi-o-] – Din it. violino.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PRALÍNĂ, praline, s.f. Bomboană cu învelişul de ciocolată sau de zahăr şi cu miezul de migdală sau de nucă. – Din fr. praline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IZODÍNĂ s. f. linie care uneşte, pe un plan, totalitatea punctelor cu aceeaşi rezistenţă a solului la penetrare, la arat etc. (< fr. isodyne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PRÍCINĂ, pricini, s.f. 1. Cauză care determină ori explică o acţiune, o situaţie, un fenomen; motiv. ♢ Loc. adv. Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat. ♢ Loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ♢ Loc. prep. Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... ♢ Expr. (Înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acţiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînţelegere; problemă litigioasă, conflict; spec. proces. ♦ Expr. (Pop.) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harţă, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricina = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (Pop.) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (Înv.) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. ♢ Loc. adj. Cu pricina = despre care este vorbă, respectiv. [Acc. şi: pricínă] – Din bg. prična.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PUCHÍNĂ, puchini, s.f. (Reg.) Urdoare. – Et. nec. Cf. p u c h i.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OLIVÍNĂ, olivine, s.f. Silicat natural de magneziu şi fier, cristalizat în sistemul rombic, de culoare verde-măslinie şi cu luciu sticlos, care se întrebuinţează ca materie primă pentru produse refractare. – Din fr. olivine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ISATÍNĂ s. f. compus organic, în formă de cristale oranj, solubile în apă, folosit în sinteza unor coloranţi. (< fr isatine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VITRÍNĂ, vitrine, s.f. 1. Spaţiu special amenajat pentru expunerea mărfurilor în spatele ferestrei dinspre strada a unui magazin; fereastră care închide spre stradă acest spaţiu. ♦ Mobilă sau dispozitiv cu pereţi din sticlă, pentru expunerea mărfurilor în interiorul unui magazin, a pieselor într-un muzeu etc. 2. Dulap cu rafturi şi cu pereţi de sticlă, în care se expun, într-o casă particulară, bibelouri, veselă etc. – Din fr. vitrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VERBÍNĂ, verbine, s.f. Numele mai multor specii şi varietăţi de plante erbacee decorative cu frunze dinţate, ascuţite la vârf şi acoperite cu peri, cu flori roşii, albe, purpurii sau liliachii; vervenă (Verbena); plantă aparţinând uneia dintre aceste specii sau varietăţi. – Din lat. verbena.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VIZUÍNĂ, vizuine, s.f. 1. Loc de adăpost pe care şi-l sapă în pământ sau şi-l amenajează unele animale sălbatice; vizunie. ♦ Fig. Ascunzătoare. 2. Fig. Cocioabă, bordei. – Cf. v i e z u r e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VERMÍNĂ s.f. (Livr.; cu sens colectiv) Insecte parazite (purici, păduchi etc.) ♦ Fig. Indivizi de la periferia societăţii. – Din fr. vermine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CORTÍNĂ, cortine, s.f. Perdea de stofă, de catifea etc. care desparte sala de spectacol de scena şi care, prin ridicare sau prin lăsare în jos sau tragere în părţi, marchează începutul, respectiv încheierea unui spectacol sau a unui fragment de spectacol. ♦ Perdea de metal care desparte sala de spectacol de scenă şi care este folosită, în caz de incendiu, pentru a împiedica extinderea focului. – Din it. cortina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FIBRÍNĂ, fibrine, s.f. Proteină de culoare albă-cenuşie, care se găseşte în sânge şi în limfă şi care provine din fibrinogen, în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FAŞÍNĂ s.f. v. fascină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FASCÍNĂ, fascine, s.f. Mănunchi de nuiele sau de ramuri subţiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăştinoase şi la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie1 [Var.: faşínă s.f.] – Din it. fascina, fr. fascine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OPÁCINĂ, opăcini, s.f. (Reg.) Vâslă scurtă; lopată. [Pl. şi: opacine] – Din ucr. opačyna.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OCARÍNĂ, ocarine, s.f. Instrument muzical popular de suflat, de dimensiuni mici, din argilă arsă, în formă ovală şi cu mai multe găuri, care emite sunete asemănătoare cu cele ale fluierului. – Din it., fr. ocarina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BEŞÍNĂ s.f. (Reg. Mold.) V. băşină (din lat. vĩssīna)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

CURTÍNĂ, curtine, s.f. Porţiune de zid care uneşte flancurile a două bastioane. ♦ Fiecare dintre părţile pavilionului care înconjură un blazon regal. – Din fr. courtine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CINĂTUÍ, cinătuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; adesea fig.) A curăţa păsări, peşti etc. (de fulgi, de solzi etc.) şi a-i tăia în bucăţi, pentru a pregăti mâncarea – Cf. magh. c s i n á l t „pregătit”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

YOGHÍNĂ, yoghíne, s.f. Adeptă a filozofiei yoga; p. ext. Persoană de sex feminin care practică exerciţii yoga. (din yoghin)

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

INULÍNĂ s. f. glucidă asemănătoare cu amidonul, solubilă în apă şi insolubilă în alcool, rezervă în rizomul unor plante. (< fr. inuline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XANTÍNĂ s.f. Substanţă organică azotoasă care se găseşte în ţesuturile organismelor vegetale şi animale. (din fr. xanthine)

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TARTÍNĂ, tartine, s.f. Felie de pâine (unsă cu unt) pe care se pune brânză, şuncă, salam etc. – Fr. tartine.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

-XANTÍNĂ2 elem. v. xanto-.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONCÍNĂ, concine, s.f. Numele unui joc de cărţi. – Din ngr. kontsína.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LUTEÍNĂ s.f. Progesteron. – Din fr. lutéine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LETRÍNĂ, letrine, s.f. (Tipogr.) Literă majusculă (de obicei ornată) folosită la început de capitol în ediţii bibliofile. – Din fr. lettrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIGNÍNĂ, lignine, s.f. Substanţă organică complexă care se găseşte în ţesuturile plantelor lemnoase, dându-le impermeabilitate şi rigiditate. – Din fr. lignine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LÍNDINĂ, lindini, s.f. Ou de păduche. [Var.: líndenă s.f.] – Lat. lens, lendinem (=lendem).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COPRÍNĂ, coprine, s.f. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina terminată cu o singură floare, mare, de culoare galbenă (Narcissus radiiflorus) sau albă (Narcissus poeticus). – Cf. bg. k o p r i n a „mătase”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MEŞÍNĂ, meşine, s.f. Piele de oaie sau de capră, tăbăcită (folosită pentru căptuşirea încălţămintei, a articolelor de marochinărie, la legătoria de cărţi etc.). – Din tc. meşın.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIELÍNĂ, mieline, s.f. Teacă ce înveleşte fibra nervoasă, constituită din colesterol, fosfolipide, acizi graşi etc. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. myéline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MÍŞINĂ, mişine, s.f. 1. (Reg.) Grămadă de cereale, de alimente etc. adunate ca provizie; strânsură; mulţime de bunuri, bogăţie, avere. 2. (Reg.) Gaură în pământ sau muşuroi în care îşi depozitează unele animale hrana pentru iarna; p. ext. vizuină, cuib; totalitatea animalelor dintr-o vizuină. 3. (Reg.) Mulţime, adunătură (de fiinţe). 4. Mică scobitură pe suprafaţa dinţilor (molari ai) calului şi ai altor animale erbivore, care dispare cu vârsta prin roadere şi după care se recunoaşte vârsta animaluiui. [Pl. şi: mişini. – Var.: míşună s.f.] – Cf. rus. m â ş i n a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MORFÍNĂ s.f. Substanţă alcaloidă extrasă din opiu, întrebuinţată drept calmant, narcotic sau stupefiant; morfiu. – Din fr. morphine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NEGHÍNĂ, neghine, s.f. Plantă erbacee cu tulpina şi cu frunzele păroase, cu flori roşii-purpurii, cu sămânţa măruntă, de culoare neagră, răspândită mai ales în culturile de grâu; năgară (Agrostemma githago); p. restr. sămânţa acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut şi toxicitate. ♢ Expr. A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărţi ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna neghină = a produce discordie, ceartă. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios; ceea ce trebuie înlăturat. [Pl. şi: neghíni] – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NEURÍNĂ, neurine, s.f. Substanţă organică toxică care se găseşte de obicei în materiile intrate în putrefacţie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EZERÍNĂ, ezerine, s.f. Alcaloid extras din seminţele unei plante leguminoase, utilizat în tratamentul glaucomului, parezelor intestinale etc. – Din fr. ésérine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COCAÍNĂ s.f. (Farm.) Alcaloid extras din frunzele de coca, întrebuinţat ca anestezic local şi ca stupefiant. – Din fr. cocaïne.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ETAMÍNĂ, etamine, s.f. Ţesătură de bumbac sau de mătase cu împletitură rară. – Din fr. étamine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DULBÍNĂ s.f. v. dălbină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DRÁCINĂ s.f. v. dracilă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DREZÍNĂ, drezine, s.f. Vehicul uşor, asemănător cu un vagonet, acţionat cu mâna, cu pedale sau cu un motor, care serveşte la transporturi uşoare pe o linie ferată. – Din fr. draisine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CODEÍNĂ s.f. Alcaloid extras din opiu şi întrebuinţat ca medicament pentru înlăturarea sau calmarea temporară a tusei. – Din fr. codéine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COFEÍNĂ s.f. v. cafeină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TALPÍNĂ, talpine, s.f. Material obţinut pe cale sintetică, folosit ca înlocuitor de talpă pentru încălţăminte. – Talpă + suf. -ină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TIAMÍNĂ s.f. (Farm.) Vitamina B1 [Pr: ti-a-] – Din fr. thiamine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TERPÍNĂ s.f. v. terpin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TARTÍNĂ, tartine, s.f. Felie de pâine unsă cu unt pe care se pune brânză, şuncă, salam etc.; p. ext. sandviş. – Din fr. tartine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TEBAÍNĂ s.f. Alcaloid foarte toxic, extras din opiu. – Din fr. thébaïne.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TRETÍNĂ, tretine, s.f. Amendă pe care o plătea în evul mediu, în Moldova, hoţul prins asupra faptului, egală cu a treia parte din valoarea lucrurilor furate. [Acc. şi: trétină] – Cf. sl. t r e t i ĩ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TULPÍNĂ, tulpini, s.f. 1. Parte a unui arbore cuprinsă între rădăcină şi coroană, care susţine ramurile, frunzele, florile şi fructele şi prin care trece seva la diverse părţi ale plantei; trunchi; parte a unor plante erbacee din care pornesc ramurile şi frunzele. 2. Temă a unui cuvânt. 3. Fig. Origine a unui popor, a unei familii, a unei persoane etc. – Cf. bg., scr. t u r p i n a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TURBÍNĂ, turbine, s.f. Motor alcătuit dintr-un rotor (solidarizat cu un arbore) şi dintr-un stator, care transformă energia potenţială a unui fluid în energie mecanică de corp solid. – Din fr. turbine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COMBÍNĂ, combine, s.f. Maşină de lucru complexă care îndeplineşte simultan mai multe operaţii. ♢ Combină agricolă = maşină (autopropulsată) care execută simultan mai multe lucrări agricole. Combină minieră = maşină care efectuează operaţiile de tăiere şi de desprindere a rocilor şi a minereurilor, precum şi de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. Combină muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun; sistem audio. [Var.: combáină s.f.] – Din engl. combine. Cf. rus. k o m b a i n.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DENTÍNĂ s.f. Substanţă proteică, bogat mineralizată, care formează masa principala a dintelui; ivoriu. – Din fr. dentine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DIONÍNĂ s.f. (Fam.) Medicament pe bază de morfină, folosit ca analgezic al tusei. [Pr.: di-o-] – Din fr. dionine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SANTÍNĂ, santine, s.f. Spaţiu în fundul unei nave, unde se strâng apele de condensare, de infiltraţie etc. (care sunt eliminate apoi cu ajutorul pompelor). – Din fr. sentine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SÁRCINĂ, sarcini, s.f. 1. Greutate, încărcătură pe care o duce un om sau un animal; povară. ♦ Apăsare, greutate. ♦ Fig. Povară, balast. 2. Legătură (de lemne, de fân, de paie) care poate fi dusă în spinare sau cu braţele. 3. Obligaţie, îndatorire, răspundere (materială sau morală). ♢ Expr. A da pe cineva în sarcina cuiva = a da pe cineva în grija cuiva. A pune (ceva) în sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau răspunzător (de ceva). 4. Misiune. ♦ (Articulat, urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Calitate, slujbă, rol. 5. Starea femeii gravide; perioadă cât o femeie este gravidă; graviditate. 6. Mărime fizică care produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fizic. ♦ Sarcină electrică = mărime scalară ce caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul sau un câmp electric sau de a fi acţionat atunci când se află în câmpul electric al altui corp. ♦ Putere activă dată sau luată de un sistem tehnic generator, transmiţător sau transformator de energie. – Lat. sarcina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HEROÍNĂ s. f. stupefiant toxic derivat al morfinei. (< fr. héroïne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HERMÍNĂ s. f. 1. mic mamifer carnivor asemănător cu nevăstuica, cu blana cafenie-deschisă vara şi albă, fină şi lucioasă iarna; hermelină, cacom. ♢ blana prelucrată sau haina făcută din blana acestui animal. 2. (herald.) blană la steme, reprezentată convenţional prin fond argintiu presărat cu pete de nisip. (< fr. hermine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DIFTÍNĂ, diftine, s.f. Ţesătură de bumbac, deasă şi rezistentă, cu una dintre feţe pufoasă. – Din fr. duvetine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SILVÍNĂ s.f. Clorură naturală de potasiu, cristalizată în sistemul cubic. [Var.: silvín s.n.] – Din fr. sylvine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STIBÍNĂ, stibine, s.f. Sulfură naturală de stibiu, cristalizată în sistemul rombic. – Din fr. stibine, germ. Stibin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SEXTÍNĂ, sextine, s.f. Poezie cu formă fixă, alcătuită din şase strofe şi jumătate, în care aceleaşi cuvinte revin la rimă într-o anumită ordine. ♦ Strofă de şase versuri. – Din fr. sextine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STAMÍNĂ, stamine, s.f. Organ bărbătesc de reproducere a florii, care conţine polenul. – Din lat. stamen, -inis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STANÍNĂ s.f. Sulfură naturală complexă de staniu, fier şi cupru. – Din fr. stannine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GUANÍNĂ s. f. bază azotată purinică din structura acizilor nucleici. (< fr. guanine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STERÍNĂ, sterine, s.f. (Chim.) Sterol. – Din germ. Sterine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRAPÍNĂ s. f. 1. (mar.) ancoră mică cu patru braţe. 2. graifer (1) cu care se ridică piese mai grele. (< fr. grappin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STUPÍNĂ, stupine, s.f. Loc unde se cresc albinele, unde sunt amplasaţi stupii şi toate instalaţiile anexe; albinărie, prisacă, stupărie. – Stup + suf. -ină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRADÍNĂ s. f. daltă din oţel folosită în sculptură şi pentru cioplirea elementelor de construcţie decorative. (< it. gradina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SURDÍNĂ, surdine, s.f. Dispozitiv din metal sau din lemn, în formă de gheară la instrumentele cu coarde, sau în formă de dop la instrumentele de suflat, folosit pentru atenuarea intensităţii sonorităţii unor instrumente muzicale. ♢ Loc. adv. În surdină = a) cu surdina pusă, încet; b) fără zgomot, înăbuşit; cu glas scăzut; în taină. – Din fr. sourdine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLOBÍNĂ s. f. substanţă proteică din sânge, bogată în aminoacizi, care împreună cu hemul formează hemoglobina. (< fr. globine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SULCÍNĂ s.f. v. sulfină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SULFÍNĂ, sulfine, s.f. Numele a două plante erbacee, melifere şi medicinale, cu flori plăcut mirositoare, galbene (Melilotus officinalis) sau albe (Melilotus albus). [Var.: sulcínă s.f.] – Lat. *sulfina (< sulphur).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLICÍNĂ2 s. f. glicocol. (< germ. Glyzin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GLICÍNĂ1 s. f. plantă decorativă agăţătoare, cu flori albastre şi parfumate, asemănătoare cu ale salcâmului. (< fr. glycine, lat. glycina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CAPRÍNĂ, caprine, s.f. – V. caprin (1) [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

VERMÍNĂ s. v. paraziţi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VERBÍNĂ s. (BOT.) 1. (Verbena) urzicuţă, (franţuzism) vervenă. 2. (Verbena officinalis) sporiş, (reg.) măturiţă, spornic, veronică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŢÉLINĂ s. v. paragină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŢÉLINĂ s. (BOT.; Apium graveolens) (reg.) seler, (Transilv. şi Ban.) ţeler, (înv.) achiu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŢÁRINĂ s. 1. v. arătură. 2. v. ogor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TULPÍNĂ s. v. matcă, talon, temă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TULPÍNĂ s. I. 1. v. trunchi. 2. tulpină târâtoare = stolon. 3. v. lujer. 4. (BOT.) cotor, tuleu, (reg.) beldie. (~ la plantele erbacee mari.) 4. tulpină târâtoare v. stolon. II. v. spiţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TIAMÍNĂ s. v. vitamina B1.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TERMÍNĂ interj. v. ajunge!

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FUCSÍNĂ s. f. materie colorantă roşie, folosită în industria textilă şi în pielărie. (< fr. fuchsine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TARTÍNĂ s. v. sandviş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SURDÍNĂ s. (MUZ.) (rar) pieptene. (~ la vioară.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SULFÍNĂ s. (BOT.) 1. (Melilotus officinalis) (reg.) molotru, iarbă-de-piatră, trifoi-mare. 2. (Meli-lotus albus) (reg.) molotru alb. 3. sulfină albastră (Melilotus coerulea) = (reg.) schinduf, molotru albastru.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

STUPÍNĂ s. v. prisacă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

STIBÍNĂ s. (CHIM.) antimonit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

STERÍNĂ s. (BIOL.) sterol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SLÁTINĂ s. v. clorură de sodiu, saramură, sare, sărătură, solniţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SLÁBINĂ s. v. deşert, flămânzare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SINĂLUÍ vb. v. cuţitoi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FIBRÍNĂ s. f. substanţă organică proteică, alb-cenuşie, în sânge şi în limfă, care intervine în procesul de coagulare. (< fr. fibrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FASCÍNĂ s. f. mănunchi de nuiele sau de ramuri subţiri, legate între ele, folosit la întărirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificaţii etc. (< it. fascina, fr. fascine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EZERÍNĂ s. f. alcaloid foarte toxic, din seminţele unei plante leguminoase; fizostigmină. (< fr. ésérine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SARDÍNĂ s. v. sardea.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SÁRCINĂ s. 1. v. povară. 2. v. greutate. 3. v. graviditate. 4. v. gestaţie. 5. v. obligaţie. 6. v. oficiu. 7. v. atribuţie. 8. angajament, îndatorire, obligaţie, (pop.) legătură. (~ ta faţă de el este ...) 9. răspundere, responsabilitate. (Grea ~ şi-a luat.) 10. v. însărcinare. 11. v. menire. 12. v. funcţie. 13. (FIZ.) electricitate. (~ pozitivă.) 14. (FIZ.) sarcină electrică = a) cantitate de electricitate; b) masă electrică; sarcină magnetică = masă magnetică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ETAMÍNĂ s. f. ţesătură rară din bumbac, in sau mătase, pe care se brodează. (< fr. étamine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PUCHÍNĂ s. v. urdoare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PRÍCINĂ s. v. acţiune, acuzare, acuzaţie, animozitate, cauză, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, epilepsie, gâlceavă, imputare, imputaţie, învinovăţire, învinuire, învrăjbire, judecată, litigiu, neînţelegere, obiectiv, proces, reproş, scop, ţel, ţintă, vină, vrajbă, zâzanie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PRÍCINĂ s. 1. v. cauză. 2. v. prilej. 3. v. chestiune.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PREVÍNĂ s. (PESCUIT) (reg.) privisină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PORCÍNĂ s. (ZOOL.) suină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PORCÍNĂ s. v. iarbă grasă, portulacă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PECTÍNĂ s. (BIOL., CHIM.) pectoză.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DREZÍNĂ s. f. vehicul (deschis) pentru transporturi uşoare pe o linie ferată. (< fr. draisine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OPÁCINĂ s. v. lopată, ramă, vâslă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OLOVÍNĂ s. v. bere.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OLIVÍNĂ s. (MIN.) peridot.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OLEFÍNĂ s. v. alchenă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OBÍCINĂ s. v. deprindere, obicei, obişnuinţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NEGHÍNĂ s. v. sălbăţie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NEGHÍNĂ s. (BOT.; Agrostemma githago) năgară, zizanie, (pop.) mălură, (înv. şi reg.) plevilă, (reg.) negreaţă, (înv.) pleavă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DIOXÍNĂ s. f. substanţă chimică foarte toxică. (< engl. dioxin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DIONÍNĂ s. f. medicament pe bază de morfină, analgezic şi calmant al tusei. (< fr. dionine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MÚŞINĂ s. v. molie, ţânţar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DIFTÍNĂ s. f. ţesătură de bumbac cu aspect catifelat. (după fr. duvetine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MORFÍNĂ s. (FARM.) (reg.) morfiu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DIAMÍNĂ s. f. corp care posedă două funcţii amină. (< fr. diamine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MÍŞINĂ s. v. bandă, bârlog, buluc, ceată, cârd, cuib, culcuş, droaie, gloată, grămadă, grup, mulţime, pâlc, sălaş, stol, vizuină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MÍŞINĂ s. 1. (reg.) butură, cupă, mursă, muscă, negreaţă. (Scobitura la dinţii calului se numeşte ~.) 2. (reg.) grăunte, muscă, negreaţă, pui, studeniţă. (Substanţa neagră din cornetul dentar al calului se numeşte ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MIRSÍNĂ s. v. mirt.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MERSÍNĂ s. v. scoruş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MÉJDINĂ s. v. hat, hotar, ogor, pârloagă, răzor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MAŞÍNĂ s. v. batoză, chibrit, fabrică, maşinărie, mecanism, treierătoare, uzină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MAŞÍNĂ s. 1. v. automobil. 2. v. locomotivă. 3. maşină de calcul v. calculator. 4. maşină de cules v. monotaster. 5. aparat. (~ de bărbierit.) 6. sobă, (prin Transilv. şi Olt.) plat, (Bucov., Transilv., Ban. şi Olt.) şparhat. (~ de gătit.) 7. maşină de spirt v. spirtieră. 8. maşină infernală = bombă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LUTEÍNĂ s. v. progesteron.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LETRÍNĂ s. v. colontitlu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DENTÍNĂ s. f. substanţă proteică, bogat mineralizată, din care este formată pulpa dintelui; ivoriu. (< fr. dentine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LATRÍNĂ s. v. closet, toaletă, vece.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

HOINĂRÍ vb. 1. a vagabonda, (înv. şi reg.) a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.) a buduşlui, (Mold.) a lăinici, (Transilv.) a techerghi, (înv.) a hăimăni, a ştrengări. (Toată ziua ~.) 2. a pribegi, a rătăci, a vagabonda, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CURTÍNĂ s. f. 1. fiecare dintre părţile care alcătuiau blazonul mantiei regale (în Franţa). 2. zid de apărare al unei cetăţi între două turnuri sau bastioane succesive. 3. masiv de arbori sau arbuşti din cuprinsul unui spaţiu verde, dintr-o singură specie. (< fr. courtine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HERMÍNĂ s. (ZOOL.; Mustela erminea) cacom, hermelină, (Mold. şi Bucov.) helge. (Blană de ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GLICÍNĂ s. (CHIM.) glicocol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CROTÍNĂ s. f. conglomerat sferoid de fecale de cai, oi etc. (< fr. crottin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GÁRDINĂ s. v. bor, margine.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FUCSÍNĂ s. (CHIM.) roşu de anilină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FOSFÍNĂ s. (CHIM.) hidrogen fosforat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FAŞÍNĂ s. v. fascie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EZERÍNĂ s. (FARM.) fizostigmină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CREPÍNĂ s. f. cutie metalică perforată, drept filtru la capătul unei conducte. (< fr. crépine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DRÁBINĂ s. v. loitră.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CORTÍNĂ s. f. 1. perdea de stofă sau de catifea care separă scena de sala de spectacol a unui teatru. 2. văl membranos sau filamentos de pe marginea pălăriei ciupercilor. (< it. cortina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DENTÍNĂ s. (ANAT.) ivoriu. (~ dintelui.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CURBÍNĂ s. v. coarbă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CREPÍNĂ s. (TEHN.) sorb.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CORTÍNĂ s. (înv.) perdea. (Se lasă ~, la teatru.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COPRÍNĂ s. v. narcisă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CODEÍNĂ s. (FARM.) metilmorfină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COCAÍNĂ s. (FARM.) (pop.) praf alb.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CITRÍNĂ s. v. vitamina C.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CÍPCINĂ s. v. sadină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CINĂTUÍ vb. v. jumuli.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CĂTÍNĂ s. v. holeră, spin.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CĂTÍNĂ s. (BOT.) 1. (Lycium vulgare) (rar) licină, (reg.) răchişoară, zaharică. 2. (Lycium halimi-folium) (Bucov.) răchişoară. 3. (Tamarix sau Myrica germanica) (rar) tamariscă. 4. cătină roşie (Tamarix ramosissima) = tamariscă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CAZEÍNĂ s. (BIOL.) cazeinogen. (~ este o proteină.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BRÚDINĂ s. v. bac, pod mişcător, pod plu-titor, pod umblător.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COFEÍNĂ s. f. cafeină. (< germ. Koffein)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CODEÍNĂ s. f. alcaloid din opiu, analgezic şi sedativ al tusei. (< fr. codéine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COCAÍNĂ s. f. alcaloid toxic din frunzele de coca sau obţinut prin sinteză, ca anestezic total. (< fr. cocaïne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BIOTÍNĂ s. v. vitamina H.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BERLÍNĂ s. (înv.) leagăn. (~ semăna cu un cupeu.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CITRÍNĂ s. f. vitamina C. (< fr. citrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CISTÍNĂ s. f. aminoacid sulfurat din condensarea a două molecule de cisteină. (< fr. cystine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARAPÍNĂ s. v. rom, ţigan.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ANILÍNĂ s. (CHIM.) aminobenzen, fenilamină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ANGHÍNĂ s. v. scarlatină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ANGHÍNĂ s. 1. (înv.) coracă. 2. anghină difterică v. difterie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ALUMÍNĂ s. v. oxid de aluminiu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ALEXÍNĂ s. v. complement.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ALCHÍNĂ s. (CHIM.) acetilenă, hidrocarbură acetilenică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CIANÍNĂ s. f. materie colorantă albastră, bazică, folosită ca sensibilizator fotografic pentru radiaţiile infraroşii. (< fr. cyanine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CHITÍNĂ s. f. substanţă organică asemănătoare cu celuloza, constituent al cuticulei (2). (< fr. chitine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CHINÍNĂ s. f. alcaloid alb, cristalizat, foarte amar la gust, extras din scoarţa arborelui chinchina, febrifug. (< fr. quinine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VINĂRÍT s. (IST.) vinărici. (~ul era o dare percepu-tă în vin.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VIOLÍNĂ s. v. vioară.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VIRGÍNĂ adj., s. 1. adj. v. fecioară. 2. s. v. fecioară. 3. s. art. (ASTRON.; n. pr.) Fecioara (art.). (~ este o constelaţie zodiacală.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VITRÍNĂ s. galantar. (~ unei prăvălii.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VIZUÍNĂ s. bârlog, cuib, culcuş, sălaş, (reg.) cobârlău, covru, mişină, vizunie, (prin Ban.) cârtog, (prin Transilv.) scorciob, (prin Ban.) viezurime, viezurină. (~ unui animal salbatic.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

adenínă s. f., g.-d. art. adenínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

alamínă s. f., g.-d. art. alamínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

alchínă s. f., g.-d. art. alchínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

alexínă s. f., g.-d. art. alexínei; pl. alexíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

alumínă (oxid de aluminiu) s. f., g.-d. art. alumínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

amidínă s. f., g.-d. art. amidínei; pl. amidíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anghínă/angínă s. f., g.-d. art. anghínei/angínei; pl. anghíne/angíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anilínă s. f., g.-d. art. anilínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

CAZEÍNĂ s. f. substanţă albuminoidă care se extrage din lapte, partea componentă a brânzeturilor. (< fr. caséine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

asasínă s. f., g.-d. art. asasínei; pl. asasíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aterínă s. f., g.-d. art. aterínei; pl. ateríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bâlínă s. f., g.-d. art. bâlínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

benzínă s. f., g.-d. art. benzínei; pl. benzíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

berlínă s. f., g.-d. art. berlínei; pl. berlíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

biotínă s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biotínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

brucínă s. f., g.-d. art. brucínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

brúdină s. f., g.-d. art. brúdinei; pl. brúdine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

buzáină s. f., g.-d. art. buzáinei; pl. buzáine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cafeínă/cofeínă s. f., g.-d. art. cafeínei/cofeínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

calcínă s. f., g.-d. art. calcínei; pl. calcíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cantínă s. f., g.-d. art. cantínei; pl. cantíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cazeínă s. f., g.-d. art. cazeínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

călínă s. f., g.-d. art. călínei; pl. călíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cătínă s. f., g.-d. art. cătínii; pl. cătíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

chinínă s. f., g.-d. art. chinínei; pl. chiníne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

chitínă s. f., g.-d. art. chitínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cianínă s. f., g.-d. art. cianínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cinătuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cinătuiésc, imperf. 3 sg. cinătuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cinătuiáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cistínă (biochim.) s. f., g.-d. art. cistínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cistínă (plasă la năvod) s. f., pl. cistíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cocaínă s. f., g.-d. art. cocaínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

codeínă s. f., g.-d. art. codeínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

coféină v. cafeină

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

combínă s. f., g.-d. art. combínei; pl. combíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

concínă (joc de cărţi) s. f., g.-d. art. concínei; pl. concíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

coprínă s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. coprínei; pl. copríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cortínă s. f., g.-d. art. cortínei; pl. cortíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

crepínă s. f., pl. crepíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

crívină s. f., pl. crívine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

curtínă s. f., g.-d. art. curtínei; pl. curtíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dentínă s. f., g.-d. art. dentínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

diftínă s. f., g.-d. art. diftínei; (sorturi) pl. diftíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dionínă s. f. (sil. di-o-), g.-d. art. dionínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

drezínă s. f., g.-d. art. drezínei; pl. drezíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

etamínă s. f., g.-d. art. etamínei; (sorturi, bucăţi) pl. etamíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ezerínă s. f., g.-d. art. ezerínei, pl. ezeríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fascínă s. f., g.-d. art. fascínei; pl. fascíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fibrínă s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. fibrínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fosfínă s. f., g.-d. art. fosfínei, pl. fosfine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fucsínă s. f., g.-d. art. fucsínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gárdină s. f., g.-d. art. gárdinii; pl. gárdini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

glicínă s. f., g.-d. art. glicínei; pl. glicíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gradínă s. f., g.-d. art. gradínei; pl. gradíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

grapínă s. f., g.-d. art. grapínei; pl. grapíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

grisínă s. f., pl. grisíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

guanínă s. f. (sil. gua-), g.-d. art. guanínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hermínă s. f., g.-d. art. hermínei; pl. hermíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

heroínă s. f., g.-d. art. heroínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hoinărí vb. (sil. hoi-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hoinărésc, imperf. 3 sg. hoinăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hoinăreáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

inulínă s. f., g.-d. art. inulínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

isatínă s. f., g.-d. art. isatínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

latrínă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. latrínei; pl. latríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

letrínă s. f., pl. letríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

leucínă s. f. (sil. le-u-), g.-d. art. leucínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lignínă s. f., g.-d. art. lignínei, pl. ligníne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

líndină s. f., g.-d. art. líndinii; pl. líndini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

luetínă s. f., pl. luetíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

luteínă s. f., g.-d. art. luteínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

maleínă s. f., g.-d. art. maleínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

maşínă s. f., g.-d. art. maşínii; pl. maşíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mălínă s. f., g.-d. art. mălínei; pl. mălíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

méjdină s. f., g.-d. art. méjdinei; pl. méjdine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

meşínă s. f., g.-d. art. meşínei; pl. meşíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mielínă s. f. (sil. mi-e-), g.-d. art. mielínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

miozínă s.f. (sil. mi-o-), g.-d. art. miozínei; pl. miozíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

míşină (scobitură în dinţii ierbivorelor) s. f., g.-d. art. míşinei; pl. míşine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

míşină/míşuni (grămadă de alimente, mulţime de fiinţe) s. f., g.-d. art. míşinii/míşunii; pl. míşini/míşuni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

morfínă s. f., g.-d. art. morfínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neghínă s. f., g.-d. art. neghínei; pl. neghíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neurínă s. f. (sil. ne-u-), g.-d. art. neurínei; pl. neuríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ocarínă s. f., g.-d. art. ocarínei; pl. ocaríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oficínă s. f., g.-d. art. oficínei; pl. oficíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

olefínă s. f., g.-d. art. olefínei; pl. olefíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

olivínă s. f., g.-d. art. olivínei; pl. olivíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

opácină s. f., g.-d. art. opăcinii; pl. opăcini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

papaínă s. f., g.-d. art. papaínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pebrínă s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. pebrínei; pl. pebríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pectínă s. f., g.-d. art. pectínei; pl. pectíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pepsínă s. f., g.-d. art. pepsínei; pl. pepsíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pianínă s. f. (sil. pi-a-), g.-d. art. pianínei; pl. pianíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

piscínă s. f., g.-d. art. piscínei; pl. piscíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

plátină s. f., g.-d. art. plátinei; (piese de maşini, laminate semifabricate) pl. plátine; (chim.) simb. Pt

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pletínă s. f., g.-d. art. pletínei; pl. pletíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

porcínă s. f., pl. porcíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pralínă s. f., g.-d. art. pralínei; pl. pralíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

prícină s. f., g.-d. art. prícinii; pl. prícini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

puchínă s. f., g.-d. art. puchínii; pl. puchíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rondínă s. f., pl. rondíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

santínă s. f., g.-d. art. santínei; pl. santíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sárcină s. f., g.-d. art. sárcinii; pl. sárcini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sardínă s. f., pl. sardíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sextínă s. f., g.-d. art. sextínei; pl. sextíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

silvínă s. f., g.-d. art. silvínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sinăián adj. m., s. m., pl. sinăiéni; f. sg. sinăiánă, pl. sinăiéne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

slátină s. f., g.-d. art. slátinei; pl. slátine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

stamínă s. f., g.-d. art. stamínei; pl. stamíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

stanínă s. f., g.-d. art. stanínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sterínă s. f., pl. steríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

stibínă s. f., g.-d. art. stibínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

stupínă s. f., g.-d. art. stupínei; pl. stupíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sulfínă s. f., g.-d. art. sulfínei; pl. sulfíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

surdínă s. f., g.-d. art. surdínei; (dispozitive) pl. surdíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şurínă s. f., pl. şuríne / şuríni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

talpínă s. f., g.-d. art. talpínei; pl. talpíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tartínă s. f., g.-d. art. tartínei; pl. tartíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

taurínă (acid) s. f. (sil. ta-u-), g.-d. art. taurínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

taurínă (zool.) s. f. (sil. ta-u-), pl. tauríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tebaínă s. f., g.-d. art. tebaínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tiamínă s. f. (sil. ti-a-), g.-d. art. tiamínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tretínă/trétină (animal, amendă) s. f., g.-d. art. tretínei/trétinei; pl. tretíne/trétine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tulpínă s. f., g.-d. art. tulpínii; pl. tulpíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

turbínă s. f., g.-d. art. turbínei; pl. turbíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ţapínă s. f., g.-d. art. ţapínei; pl. ţapíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ţárină (ogor) s. f., g.-d. art. ţárinii; pl. ţárini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ţarínă (soţia ţarului) s. f., g.-d. art. ţarínei; pl. ţaríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ţélină (plantă) s. f., g.-d. art. ţélinei; pl. ţéline

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ţélină (pământ nelucrat, păşune) s. f., g.-d. art. ţélinii; pl. ţélini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ţolínă s. f., g.-d. art. ţolínei; pl. ţolíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

uranínă s. f., g.-d. art. uranínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vaccínă (boală) s. f., g.-d. art. vaccínei; pl. vaccíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

verbínă/vervénă s. f., g.-d. art. verbínei/vervénei; pl. verbíne/vervéne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vermínă s. f., g.-d. art. vermínei; pl. vermíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vinăríe s. f., art. vinăría, g.-d. art. vinăríei; pl. vinăríi, art. vinăríile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vinărít s. n., pl. vinăríturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

violínă s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violínei; pl. violíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

víşină s. f., g.-d. art. víşinei; pl. víşine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vitrínă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. vitrínei; pl. vitríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vizuínă s. f., g.-d. art. vizuínii; pl. vizuíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

xantínă s. f., g.-d. art. xantínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

yoghínă s. f., pl. yoghíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

PORCÍNĂ, porcine, s.f. – V. porcin (2) [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

OFICÍN//Ă ~e f. 1) Laborator anexat la o farmacie, unde se prepară unele medicamente. 2) Mediu social unde se urzesc intrigi, calomnii sau comploturi. ~ de spionaj. ~ de false noutăţi. /<lat. officina, fr. officine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OCARÍN//Ă ~e f. Instrument muzical po-pular de suflat constând dintr-un corp oval (de argilă arsă sau de metal), cu orificii laterale. /<fr., it. ocarina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

NEURÍNĂ f. Substanţă organică toxică exi-stentă în materiile intrate în putrefacţie. [Sil. ne-u-] /<fr. neurine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

NEGHÍN//Ă ~e f. 1) Plantă erbacee cu tulpină înaltă, păroasă, cu frunze lungi, cu flori roşii şi cu seminţe mărunte negre, toxice, ce creşte prin semănături. 2) Sămânţa acestei plante. ♢ A alege ~a de grâu (sau grâul din ~) a separa binele de rău sau pe cei buni de cei răi. A nu şti să deosebească grâul de ~ a nu putea face distincţie dintre bine şi rău sau dintre cei buni şi cei răi. [G.-D. neghinei] /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MORFÍNĂ f. Substanţă folosită în medicină ca narcotic, calmant şi somnifer, dar care, utilizată abuziv, produce intoxicarea organismului; morfiu. /<fr. morphine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MÍŞIN//Ă ~e f. 1) înv. Gaură în pământ sau în muşuroi în care unele animale îşi adună hrana pentru iarnă. 2) Mică adâncitură în dinţii cailor şi ai altor animale, după care se determină vârsta acestora. /cf. rus. mâşina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MIOZÍNĂ f. biochim. Proteină musculară de tipul globulinelor. /<fr. myosine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MEŞÍN//Ă ~e f. Piele de oaie sau de capră tăbăcită, folosită, mai ales, la căptuşirea încălţămintei. /<turc. meşin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MĂLÍN//Ă ~e f. Fruct al mălinului. /<bulg. malina, ucr. malyna

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MAŞÍN//Ă ~i f. 1) Sistem tehnic constând din piese ce funcţionează coordonat, transformând o formă de energie în alta sau efectuând un lucru mecanic util. ♢ ~-agricolă maşină folosită în agricultură. ~-unealtă maşină echipată cu scule pentru aşchiere, forfecare, tăiere sau pentru deformare plastică. ~ electrică maşină care transformă energia electrică în energie mecanică şi invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operaţiilor de calcul şi de prelucrare a informaţiei, care poate fi acţionat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectuează un lucru util. ~ de spălat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gătit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane şi materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferată pentru remorcarea vagoanelor; locomotivă. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. maşinii] /<fr. machine, germ. Maschine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LÍNDIN//Ă ~i f. Ou de păduche. [G.-D. lindinii] /<lat. lens, lendinis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LIGNÍNĂ f. Substanţă organică care se găseşte în ţesuturile plantelor lemnoase. [G.-D. ligninei] /<fr. lignine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LETRÍN//Ă ~e f. tipogr. Literă majusculă (ornamentată) de înălţimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol, un paragraf etc. /<fr. lettrine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LATRÍN//Ă ~e f. Încăpere specială pentru satisfacerea nevoilor fiziologice; closet; privată. [Sil. la-tri-] /<lat. latrina, fr. latrines

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A HOINĂR//Í ~ésc intranz. 1) A fi hoinar; a rătăci; a vagabonda. 2) fig. fam. A umbla mult şi fără rost (ca un hoinar); a rătăci; a vagabonda. /Din hoinar

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HEROÍNĂ f. Substanţă narcotică puternică, cu acţiune analgezică şi stupefiantă, derivată din morfină. [G.-D. heroinei] /<fr. héroïne

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HERMÍN//Ă ~e f. 1) Mamifer carnivor de talie mică, având corpul alungit şi subţire, picioare scurte şi blană brună vara şi albă iarna. 2) Blană a acestui animal. 3) Haină confecţionată din această blană. /<fr. hermine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GRADÍN//Ă ~e f. Daltă de oţel, folosită la sculptarea elementelor de construcţie decorative. /<it. gradina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GLICÍN//Ă ~e f. Arbust decorativ agăţător, cu flori dispuse în ciorchini, de culoare liliachie şi plăcut mirositoare. /<fr. glycine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GÁRDIN//Ă ~i f. 1) (la butoaie) Şănţuleţ transversal la capetele doagelor în care se fixează fundul. 2) Porţiunea de doagă cuprinsă între capătul ei de sus şi şănţuleţul transversal. 3) rar Bor la pălărie. /<germ. Gargel

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FUCSÍNĂ f. Substanţă sintetică, întrebuinţată, mai ales, ca materie colorantă; roşu de anilină. [G.-D. fucsinei] /<fr. fuchsine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FIBRÍNĂ f. Substanţă proteică de culoare albă, insolubilă, care se formează din fibrinogen în procesul de coagulare a sângelui. /<fr. fibrine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FASCÍN//Ă ~e f. Mănunchi de nuiele, ramuri, stuf etc., folosit la întărirea terasamentelor sau a drumurilor în regiunile mlăştinoase. [G.-D. fascinei] /<it. fascina, fr. fascine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ETAMÍN//Ă ~e f. Ţesătură rară de bumbac sau de mătase pe care se brodează. /<fr. étamine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DREZÍN//Ă ~e f. Vehicul pe roţi de tren acţionat manual sau cu motor, destinată curselor scurte de servicii pe calea ferată. /<fr. draisine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DIFTÍN//Ă ~e f. 1) Ţesătură de bumbac, cu o faţă pufoasă, având diferite întrebuinţări. 2) la pl. Varietăţi ale acestei ţesături. /<fr. duvetine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DENTÍNĂ f. Substanţă organică din care este formată masa principală a dintelui; ivoriu. /<fr. dentine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CREPÍN//Ă ~e f. Placă metalică cu găuri care se fixează la capătul conductelor servind ca filtru. /<fr. crepine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CORTÍN//Ă ~e f. Perdea de stofă sau de catifea care închide şi deschide scena într-o sală de spectacole. A ridica ~a.~ de fier a) perdea de metal care desparte sala de spectacol de scenă, folosită în caz de incendiu; b) barieră de netrecut, care separa statele comuniste europene de democraţiile occidentale. /<it. cortina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CONCÍN//Ă ~e f. rar Joc de cărţi la care sunt folosite toate cărţile. /<ngr. kontsina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COMBÍN//Ă ~e f. Maşină complexă care îndeplineşte într-un proces tehnologic mai multe operaţii. ♢ ~ agricolă maşină care execută simultan mai multe lucrări agricole (secerat, treierat etc.). ~ minieră agregat care execută simultan tăierea, spargerea şi încărcarea minereurilor şi rocilor. [G.-D. combinei] /<engl. combine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CODEÍNĂ f. Alcaloid extras din opiu şi fo-losit ca medicament contra tusei. [Sil. -de-i-] /<fr. codeine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COCAÍNĂ f. Substanţă toxică obţinută din frunzele arbustului coca, folosită în medicină ca anestezic. [G.-D. cocainei; Sil. -ca-i-] /<fr. cocaïne

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A CINĂTU//Í ~iésc tranz. reg. 1) (păsări sau peşte) A curăţa (de pene, de solzi şi de măruntaie) pentru a pune la fiert sau la fript. 2) fam. A bate foarte tare; a stâlci în bătaie. /<ung. csinált

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CHITÍNĂ f. Substanţă organică din care este format scheletul exterior al unor insecte şi crustacee. /<fr. chitine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CHINÍNĂ f. Substanţă albă, cu gust amar, extrasă din coajă de chinchină şi folosită ca medicament febrifug. /<fr. quinine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CĂTÍN//Ă ~i f. Arbust spinos cu frunze înguste şi fructe lunguieţe galbene-roşietice, cultivat ca gard viu. /<lat. catena

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CĂLÍN//Ă ~e f. Fructul călinului. /<bulg. kalina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CAZEÍNĂ f. Proteină din lapte care contribuie la coagularea acestuia, constituind cel mai important component al brânzeturilor. [Sil. -ze-i-] /<fr. cazéine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CAPRÍN//Ă ~e f. 1) la pl. Subdiviziune de mamifere rumegătoare, paricopitate, din familia bovinelor (reprezentant: capra). 2) Animal din această subdiviziune. /<fr. caprin, lat. caprinus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CANTÍN//Ă ~e f. Local de alimentaţie publică într-o întreprindere, instituţie etc. ~ studenţească. /<fr. cantine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CALCÍN//Ă ~e f. Substanţă pulverulentă de culoare galbenă, folosită în prepararea unor emailuri sau ca abraziv. /<fr. calcin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CAFEÍNĂ f. Substanţă alcaloidă extrasă din cafea (sau din frunze de ceai), folosită în medicină ca stimulent. [G.-D. cafeinei; Sil. -fe-i-; Var. cofeină] /<fr. caféine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BENZÍNĂ f. Amestec lichid de hidrocarburi, uşor inflamabil, cu miros caracteristic, obţinut prin distilarea petrolului sau produs prin sinteză şi folosit, mai ales, drept combustibil pentru motoarele cu explozie. /<fr. benzine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ANILÍNĂ f. Lichid incolor, uleios, toxic, extras din gudroanele de huilă, folosit la fabricarea coloranţilor şi a medicamentelor. /<fr. aniline, germ. Anilin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ANGHÍNĂ f. Inflamaţie a faringelui şi a amigdalelor. ♢ ~ pectorală boală care se manifestă prin dureri în regiunea inimii şi prin accese de sufocare. [G.-D. anghinei; Var. angină] /<fr. angine, lat. angina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OLEFÍN//Ă ~e f. Hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o dublă legătură în moleculă, având diverse întrebuinţări (la obţinerea cauciucului sintetic, a maselor plastice, a medicamentelor etc.). /<fr. oléfines

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OLIVÍNĂ f. Silicat natural de magneziu şi fier. /<fr. olivine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PECTÍN//Ă ~e f. Substanţă organică extrasă din ţesuturi vegetale şi întrebuinţată, mai ales, la prepararea marmeladei şi a gemurilor. /<fr. pectine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PEPSÍN//Ă ~e f. 1) Ferment solubil secretat de sucul gastric. 2) Medicament obţinut din astfel de ferment, extras din mucoasa stomacului unor animale. /<fr. pepsine, germ. Pepsin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PIANÍN//Ă ~e f. Instrument muzical de percuţie asemănător pianului, dar de dimensiuni mult mai mici şi cu coardele dispuse vertical. A cânta la ~. /<germ. Pianino

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PISCÍN//Ă ~e f. 1) Bazin într-un parc sau într-o grădină, în care cresc peşti. 2) Bazin de înot. [G.-D. piscinei] /<fr. piscine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PLÁTINĂ f. Metal nobil lucios, de culoare alb-argintie, maleabil şi ductil, rezistent la acţiunea acizilor şi la temperaturi înalte, având diferite întrebuinţări. /<fr. platine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PLETÍN//Ă ~e f. Navă remorcată, folosită la transportul mărfurilor. /cf. pilotină

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PORCÍN//Ă ~e f. 1) la pl. Grup de mamifere paricopitate de talie medie (reprezentanţi: porcul, mistreţul). 2) Mamifer din acest grup. /<lat. porcinus, fr. porcin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PRALÍN//Ă ~e f. Bomboană cu miez de migdală sau de nucă şi cu înveliş de ciocolată. /<fr. praline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PRÍCIN//Ă ~i f. 1) Fenomen care provoacă sau care determină apariţia efectului; cauză; motiv; temei. Care-i ~a? ♢ Fără (nici o) ~ nemotivat; fără îndreptăţire. Din ~ că fiindcă; pentru că; deoarece. Din ~a din vina. 2) Motiv al unei acţiuni, manifestări sau stări; temei. A stabili ~a. ♢ A căuta (cuiva) ~ a căuta motiv de ceartă cu cineva. A găsi (cuiva) ~ a găsi cuiva motiv de ceartă. 3) înv. Acţiune judecătorească; proces. ♢ A (nu) se pune de ~ a) a (nu) se opune; a (nu) se împotrivi; b) a (nu) intra în conflict cu cineva. 4) Situaţie neplăcută; necaz. 5) înv. Afacere care necesită rezolvare; treabă; chestiune; problemă. ♢ Cel (cea) cu ~a cel (cea) despre care este vorba. [G.-D. pricinii] /<bulg. priţina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PUCHÍN//Ă ~i f. reg. Secreţie densă şi vâscoasă care se scurge din ochi, depunându-se în colţul pleoapelor; urdoare. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SÁRCIN//Ă ~i f. 1) Îndatorire pe care o îndeplineşte cineva. ♢ A cădea (sau a reveni) în ~a cuiva a fi de datoria cuiva. A pune ceva în ~a cuiva a face pe cineva să răspundă de ceva. 2) Legătură care poate fi dusă în spinare sau în braţe. ~ de lemne. ~ de fân. 3) Stare a femeii gravide. 4) Forţă generală, transformată sau transmisă de un sistem tehnic. ♢ ~ electrică mărime care caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul său un câmp electric sau de a fi pus în mişcare atunci când se află în câmpul electric al altui corp. [G.-D. sarcinii] /<lat. sarcina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SEXTÍN//Ă ~e f. 1) Poezie cu formă fixă, compusă din şase strofe. 2) Strofă compusă din şase versuri. /<fr. sextine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SILVÍNĂ f. Clorură naturală de potasiu. /<fr. sylvine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SLÁTIN//Ă ~e f. 1) Izvor de apă (minerală) sărată. 2) Teren mlăştinos şi sărat. 3) Soluţie de apă cu multă sare de bucătărie cu întrebuinţări în conservarea alimentelor; saramură. /<sl. slatina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

slávină, slávine, s.f. (reg.) cep, canea, slăvină.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

STAMÍN//Ă ~e f. bot. Organ bărbătesc al florilor, care produce polen. /<lat. stamen, ~inis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

STERÍN//Ă ~e f. v. STEROL. /<germ. Sterine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SULFÍN//Ă ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, foarte ramificată, cu frunze trifoliate, zimţate, cu flori mici, aromate, grupate în spice lungi şi subţiri, cu fructe păstăi. [G.-D. sulfinei] /<lat. sulfina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SURDÍN//Ă ~e f. Dispozitiv folosit la unele instrumente muzicale pentru a slăbi intensitatea sunetelor emise. ♢ În ~ a) încet; înăbuşit; b) în taină; pe ascuns. /<fr. sourdine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TALPÍN//Ă ~e f. Material obţinut pe cale sintetică, folosit ca înlocuitor de talpă pentru încălţăminte. /talpă + suf. ~ină

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TARTÍN//Ă ~e f. Felie de pâine (unsă cu unt) acoperită cu un strat de alt aliment rece (icre, brânză, salam, şuncă etc.); buterbrod. /<fr. tartine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TAURÍNĂ f. 1) la pl. Grup de animale rumegătoare de talie mare, sălbatice sau domestice (reprezentant: taurul); bovină. 2) Animal din acest grup. /<it. taurino, fr. taurin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TEBAÍNĂ f. Substanţă toxică care se extrage din opiu. /<fr. thébaïne

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TULPÍN//Ă ~i f. Parte a unei plante de la rădăcină în sus, din care pornesc ramurile şi frunzele. [G.-D. tulpinii] /<sl. trupina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TURBÍN//Ă ~e f. tehn. Motor cu rotor care transformă energia potenţială a unui flux de apă sau a aburilor în energie mecanică. ~ hidraulică. [G.-D. turbinei] /<fr. turbine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŢÁPIN//Ă ~e f. Unealtă formată dintr-o cange de oţel, fixată într-o coadă de lemn, folosită la manevrarea buştenilor. [G.-D ţapinei] /<germ. Zappin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŢÁRIN//Ă ~i f. 1) Teren pregătit special pentru culturi agricole; ogor. 2) mai ales art. Dans popular executat în perechi, cu mişcări moderate şi însoţit de strigăte. 3) Melodie după care se execută acest dans. [G.-D. ţarinii] / ţară + suf. ~ină

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŢARÍN//Ă ~e f. ist. 1) (în Rusia şi în alte state slave; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducătoare absolută a ţării; suverană, împărăteasă; regină. 2) Soţie a ţarului. [G.-D. ţarinei] /<fr. tsarine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŢÉLIN//Ă1 ~e f. Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru rădăcina şi frunzele ei cu aromă specifică, folosite drept condiment şi în scopuri medicinale. [G.-D. ţelinei] /<sl. seline, bulg. ţelina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŢÉLIN//Ă2 ~i f. Suprafaţă de pământ special necultivat un timp îndelungat; pârloagă. A valorifica ~a. ♢ A răsturna ~a a desţelini. [G.-D. ţelinii] /<bulg., ţelina, sb. cjelina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VERBÍN//Ă ~e f. Plantă erbacee decorativă anuală, cu frunze dinţate şi cu flori roşii, albe sau liliachii, cultivată pentru mirosul ei plăcut. [G.-D. verbinei; Var. vervenă] /<lat. verbena

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VERMÍN//Ă ~e f. 1) Clasă de insecte parazite (reprezentanţi: păduchii, puricii). 2) Insectă din această clasă. 3) fig. Indivizi de la periferia societăţii. /<fr. vermine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VINĂRÍT n. v. VINĂRICI. /vin + suf. ~ărit

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VÍŞIN//Ă ~e f. Fructul vişinului. Dulceaţă de ~e. [G.-D. vişinei] /<sl. višnja

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VITRÍN//Ă ~e f. 1) Spaţiu în spatele ferestrei unui magazin (mai ales de la stradă) special amenajat cu mărfuri pentru reclamă. 2) Mo-bilă de forma unei mese, acoperită cu sticlă, pentru expunerea mărfurilor într-un local comercial. 3) Cutie sau dulăpior de sticlă pentru exponate (într-un muzeu sau la o expoziţie). 4) Dulap cu un perete de sticlă, în care se expune vesela. [Sil. vi-tri-] /<fr. vitrine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VIZUÍN//Ă ~i f. Adăpost subteran, pe care şi-l sapă unele animale sălbatice; bârlog. [Sil. -zu-i-] /Din viezure

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

XANTÍNĂ f. Substanţă organică azotoasă care se găseşte în ţesuturile organismelor vegetale şi animale. /< fr. xanthine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ADENÍNĂ s.f. Substanţă din clasa purinelor, care intră ca bază azotată în compoziţia acizilor adenozin-fosforici şi a acizilor nucleici. [< fr. adénine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ALEXÍNĂ s.f. (Biol.) Substanţă proteică prezentă în plasma sanguină, care ia parte la reacţiile de imunitate; complement (3); anticorp. [< fr. alexine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AMIDÍNĂ s.f. Varietate de dextrină obţinută din amidon, întrebuinţată ca apret. [< fr. amidine]

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BETAÍNĂ s.f. (Chim.) Substanţă, derivat al glicocolului, care se găseşte în multe plante, în special în sfecla de zahăr. [Pron. -ta-i-. / < fr. bétaïne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BIGUÍNĂ s.f. Dans popular din Antile, cu ritm languros şi muzică melodioasă; melodia acestui dans. [Pron. -ghi-. / < sp., fr. biguine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CALCÍNĂ s.f. Pulbere galbenă obţinută prin oxidarea unui amestec de cositor şi plumb, folosită la prepararea emailurilor de faianţă şi ca abraziv. ♦ Var stins. [Cf. fr. calcin, it. calcina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CHINÍNĂ s.f. Substanţă albă cristalizată, foarte amară la gust, care se găseşte în scoarţa arborelui chinchina, folosită ca medicament febrifug. [< fr. quinine, cf. it. chinina, sp. quina, quinquina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COFEÍNĂ s.f. Cafeină. [Pron. -fe-i-. / < germ. Koffein].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COFEÍNĂ s.f. Cafeină. [Pron. -fe-i-. / < germ. Koffein].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CORIÍNĂ s.f. (Biol.) Proteină din stratul intermediar al pielii animalelor, care leagă fibrele de colagen. [< fr. coriine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CROTÍNĂ s.f. Conglomerat sferoid de fecale la cai, oi etc. [< fr. crottin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CURTÍNĂ s.f. 1. Fiecare dintre părţile care alcătuiau blazonul mantiei regale (în Franţa). 2. Zid care uneşte flancurile a două turnuri sau bastioane. 3. Masiv de arbori sau arbuşti din cuprinsul unui spaţiu verde, constituit dintr-o singură specie. [< fr. courtine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CANTÍNĂ s. f. 1. local în care se serveşte masa angajaţilor dintr-o întreprindere, instituţie etc. 2. încăpere a unei unităţi militare pentru cumpărat diferite alimente şi obiecte. (< fr. cantine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PRALÍNĂ s.f. 1. Bomboană cu miez de migdală sau alună întreagă, trasă în ciocolată; în general, bomboană de ciocolată umplută cu o pastă pralinată; din fr. praline. 2. Masă crocantă de culoare brun-roşcată, preparată prin caramelizarea zahărului împreună cu fructe uleioase întregi (migdale sau alune), apoi zdrobită şi utilizată ca barot în creme, îngheţate, umpluturi de bomboane (praline) ş.a.; din fr. pralin.

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

SARDINĂ s.f. v. sardea (Sardina pilchardus)

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

FUCSÍNĂ s.f. Materie colorantă, roşie, folosită în industria textilă şi în pielărie. [Scris şi fuxină. / < fr. fuchsine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GLICÍNĂ1 s.f. Plantă decorativă agăţătoare, cu flori albastre şi parfumate. [< fr. glycine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GLICÍNĂ2 s.f. Pulbere albă, cristalină, solubilă în apă în prezenţa unei substanţe alcaline, folosită ca reductor în fotografie. [< germ. Glyzin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GRAPÍNĂ s.f. 1. (Mar.) Ancoră mică cu patru braţe. 2. Graifăr (1) [în DN] cu care se ridică piese mai grele. [< fr. grappin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GUANÍNĂ s.f. Substanţă azotată prezentă în ţesuturi animale şi derivate organice, intrând în structura acidului dezoxiribonucleic. [Pron. gua-. / < fr. guanine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GUANÍNĂ, guaníne, s.f. Purină (C5H5N5O) care codează informaţia genetică în lanţul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic sau al acidului ribonucleic. Cf. adenină, citozină, timină şi uracil. (terminolog. ştiinţif., din guano (unde se întâlneşte cu precădere) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. guanine) [MW, TLF]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

CALCÍNĂ s. f. pulbere galbenă prin oxidarea unui amestec de cositor şi plumb, la prepararea emailurilor de faianţă şi ca abraziv. (< fr. calcin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ADENÍNĂ, adeníne, s.f. Purină (C5H5N5) care codează informaţia genetică în lanţul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic sau al acidului ribonucleic. Cf. citozină, guanină, timină şi uracil. (terminolog. ştiinţif., pref. aden- (= glandă, datorită prezenţei adeninei în ţesutul glandular) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl. adenine, fr. adénine) [MW, TLF]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

INULÍNĂ s.f. (Chim.) Polizaharid al fructozei, care se găseşte în rizomul unor plante. [< fr. inuline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAFEÍNĂ s. f. alcaloid din cafea şi ceai, excitant al sistemului nervos şi stimulent al inimii; cofeină. (< fr. caféine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LATRÍNĂ s.f. Closet (fără canalizare); privată. [< lat. latrina, fr. latrine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LEUCÍNĂ s.f. Aminoacid care se găseşte în splină, în pancreas etc., indispensabil în nutriţie. [< fr. leucine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LUTEÍNĂ s.f. 1. Materie colorantă galbenă, care se găseşte în gălbenuşul de ou, în sânge, în morcovi etc.; progesteron. 2. Xantofilă. [Pron. -te-i-. / < fr. lutéine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MAŞÍNĂ s.f. 1. Sistem tehnic format din piese cu anumite mişcări, care transformă o formă de energie în altă formă de energie; dispozitiv, aparat, instrument format din mai multe piese, care este pus în mişcare de o forţă în scopul obţinerii anumitor efecte. 2. Nume dat unor sisteme tehnice puse în mişcare prin diferite feluri de motoare: a) locomotivă; b) batoză; c) automobil. 3. (Pop.) Maşinărie; mecanism. [Var. machină s.f. / < fr. machine, cf. lat. machina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACHÍNĂ s.f. v. maşină.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MALEÍNĂ s.f. (Biol.) Substanţă obţinută din germeni cultivaţi în bulion, care se foloseşte pentru diagnosticul morvei la cai. [Pron. -le-i-. / < fr. malléine, cf. lat. malleus – morvă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MALTÍNĂ s.f. Praf amorf de culoare albă-gălbuie preparat din malţ, folosit pentru a transforma amidonul în dextrină şi maltoză. [< fr. maltine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MERLÍNĂ s.f. Frânghie subţire alcătuită din trei fire de in sau de cânepă răsucite împreună, folosită la matisarea parâmelor. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. merlin, cf. flam. maarline – frânghie de mare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MIELÍNĂ s.f. Substanţă moale, refringentă care formează teaca unor nervi. [Pron. mi-e-. / < fr. myéline, cf. gr. myelos – măduvă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MORFÍNĂ s.f. Alcaloid extras din opiu, cu diferite întrebuinţări medicinale, folosit uneori şi ca stupefiant. [< fr. morphine, cf. Morfeu, zeul somnului la greci].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MUSLÍNĂ s.f. v. muselină.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NEURÍNĂ s.f. Substanţă toxică de natură organică, care se găseşte în materiile intrate în putrefacţie. [Var. nevrină s.f. / < fr. neurine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NEVRÍNĂ s.f. v. neurină.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OLIVÍNĂ s.f. (Min.) Silicat natural de fier şi magneziu; peridot. [Var. olivin s.n. / < fr. olivine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PAPAÍNĂ s.f. Enzimă vegetală extrasă din sucul unui arbore tropical, folosită în medicină ca digestiv şi ca vermifug. [Pron. -pa-i-. / < fr. papaïne, germ. Papain].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PEBRÍNĂ s.f. Boală infecţioasă a viermilor de mătase, manifestată prin mici pete negre care apar pe pielea acestora. [< fr. pebrine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BRUCÍNĂ s. f. alcaloid foarte toxic din nuca vomică, utilizat în medicină şi farmacie. (< fr. brucine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RONDÍNĂ s.f. Piesă de lemn de formă rotundă. [< fr. rondine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

STANÍNĂ s.f. Sulfură naturală de staniu, fier şi cupru; stanit. [< fr. stannine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BIOTÍNĂ s. f. vitamina H. (< fr. biotine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BIGUÍNĂ GHI/ s. f. 1. dans popular din Antile, cu tempo lent şi cu caracter melancolic; melodia corespunzătoare. 2. dans originar din Ins. Martinica, în tempo rapid, cu un ritm şi acompaniament caracteristice. (< sp., fr. biguine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TIAMÍNĂ s.f. Vitamina B1; aneurină. [Pron ti-a-. / < fr. thiamine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TONTÍNĂ s.f. Asociaţie în care fiecare membru contribuie la crearea unui fond comun, din care se plătesc anual supravieţuitorilor rente crescânde. [< fr. tontine, cf. Tonti – bancher italian].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BETAÍNĂ s. f. substanţă, derivat al glicocolului, din sfecla de zahăr. (< fr. bétaïne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BERLÍNĂ s. f. 1. trăsură; cupeu cu patru locuri. 2. caroserie de automobil cu patru uşi şi patru geamuri laterale. (< fr. bérline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BENZÍNĂ s. f. amestec lichid de hidrocarburi obţinut prin distilarea primară a ţiţeiului, prin cracare sau sinteză. (< fr. benzine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BEGHÍNĂ s. f. călugăriţă văduvă sau celibatară, din evul mediu, care, fără a fi pronunţat un jurământ, trăia în mănăstire, constituind confrerii caritative. (< fr. béguine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VERBÍNĂ s.f. Plantă erbacee cu frunze dinţate, ascuţite la vârf şi cu flori roşii, albe, purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare; vervenă. [Var. verbenă s.f. / < lat., it. verbena, cf. fr. verveine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

XANTÍNĂ s.f. Produs organic care se găseşte în urină, în sânge, în ceai, cafea etc. [< fr. xanthine, cf. gr. xanthos – galben].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VITRÍNĂ s.f. 1. Spaţiu amenajat într-un magazin destinat expunerii de mărfuri care să poată fi văzute din stradă. 2. Dulăpior cu geamuri (de jur împrejur), în care se ţin diferite obiecte (cărţi, cristaluri, bibelouri etc.). [< fr. vitrine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VIRGÍNĂ s.f. v. virgin (1) [în DEX´98 şi DN]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

VIOLÍNĂ s.f. (Muz.) Vioară. [Pron. vi-o-. / < it. violino].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TAURÍNĂ s.f. Aminoacid neesenţial, produs prin sinteza aminoacizilor metionină şi cisteină din ficat; vitamina B6 ajută la acest proces; diabeticii şi persoanele hipoglicemice folosesc taurina sub supraveghere medicală, pentru că acţionează asupra activităţii insulinei; consumul excesiv poate da naştere la diaree şi la formarea ulcerului peptic. (sursa: www.medicalxxl.com)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

GRADINĂ s. f. DaltĂ? din oţel folositĂ? în sculpturĂ? şi pentru cioplirea elementelor de construcţie decorative. -Din it. Gradina

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BUCCÍNĂ s. f. (ant.) instrument de suflat, drept sau încovoiat, asemănător cornului de vânătoare. (<lat. buccina, fr. buccin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANILÍNĂ s. f. lichid uleios, incolor, cu miros specific, din gudroanele cărbunilor de pământ, folosit în sinteza coloranţilor, a medicamentelor etc.; aminobenzen. (< fr. aniline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANGHÍNĂ/ANGÍNĂ s. f. 1. inflamaţie a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoţită de greutatea de a înghiţi; angor. 2. ~ pectorală = afecţiune caracterizată prin accese de sufocare şi dureri în regiunea inimii. (< fr. angine, lat. angina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMIDÍNĂ s. f. denumire generică a compuşilor derivaţi din amide. (< fr. amidine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALUMÍNĂ s. f. oxid natural de aluminiu, divers colorat, având la bază un mare număr de pietre preţioase. (< fr. alumine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALEXÍNĂ s. f. substanţă proteică din plasma sangvină; complement (3); anticorp. (< fr. alexine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALCHÍNĂ s. f. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură. (< germ. Alkine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COMBÍNĂ s. f. maşină de lucru complexă care efectuează simultan mai multe operaţii. ♢ ~ muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALANÍNĂ s. f. aminoacid produs prin hidroliza proteinelor naturale. (< fr. alanine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GRISINĂ s. f. Produs alimentar din făină cu diverse adaosuri, în formă de bastonaş. -Din it. Grissino

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GUANINà s. f. Baz� azotat� purinic� din structura acizilor nucleici. -Din fr. Guanine

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALCHÍNĂ s.f. Hidrocarbură aciclică nesaturată şi cu o triplă legătură în moleculă. [< germ. Alkine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ALUMÍNĂ s.f. (Geol.) Oxid natural de aluminiu, a cărui formă cristalizată este corindonul. [< fr. alumine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANGHÍNĂ s.f. 1. Inflamaţie a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoţită de greutatea de a înghiţi. 2.Anghină pectorală = afecţiune caracterizată prin accese de sufocare şi prin dureri în regiunea inimii. [Pl. -ne, var. angină s.f. / < fr. angine, cf. germ. Angine, lat. angina < angere – a înăbuşi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANILÍNĂ s.f. Lichid toxic incolor extras din gudroanele cărbunilor de pământ şi folosit în industria coloranţilor; aminobenzen. [Cf. fr. aniline, germ. Anilin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VACCÍNĂ s.f. Boală infecţioasă la vaci şi la cai, produsă de un virus, care, inoculat la om, îi asigură imunitatea la variolă. [< fr. vaccine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VERMÍNĂ s.f. 1. (Liv.; col.) Insecte parazite (păduchi, purici). 2. (Fig.) Indivizi suspecţi. [< fr. vermine, cf. lat. vermis – vierme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BENZÍNĂ s.f. Amestec lichid de hidrocarburi, obţinut prin distilarea fracţionată a ţiţeiului şi folosit mai ales drept combustibil în motoarele cu explozie. [< fr. benzine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BERLÍNĂ s.f. 1. Trăsură în formă de cupeu cu patru locuri (fabricată pentru prima oară la Berlin). 2. Caroserie de automobil cu patru uşi şi patru geamuri mobile laterale; sedan. [< fr. bérline, cf. it. berlina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ADENÍNĂ s. f. bază azotată purinică din acizii nucleici. (< fr. adénine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BIOTÍNĂ s.f. Vitamina H. [< fr. biotine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BRUCÍNĂ s.f. Alcaloid foarte toxic extras din nuca vomică, utilizat în medicină şi farmacie. [< fr. brucine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAFEÍNĂ s.f. Alcaloid care se extrage din cafea şi din ceai, întrebuinţat ca excitant al sistemului nervos şi ca stimulent al inimii. [Pron. -fe-i-. / < fr. caféine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CANTÍNĂ s.f. 1. Local în care se serveşte masa angajaţilor dintr-o întreprindere, instituţie etc. 2. Încăpere în interiorul unei unităţi militare, de unde se pot cumpăra diferite alimente şi obiecte. [< fr. cantine, it. cantina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

anghínă s.f. (înv. şi reg.) pânză groasă de cânepă; nanchin

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

CAZEÍNĂ s.f. Substanţă albuminoidă care se extrage din lapte şi formează partea componentă esenţială a brânzeturilor; cazeinogen. [Pron. -ze-i-. / < fr. caséine, cf. lat. caseus – brânză].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CHITÍNĂ s.f. Substanţă organică asemănătoare celulozei, din care sunt făcute unele tegumente ale insectelor şi ale crustaceelor. [< fr. chitine, cf. gr. chiton – tunică].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CIANÍNĂ s.f. Materie colorantă albastră, cu caracter bazic, folosită ca sensibilizator fotografic pentru radiaţiile infraroşii. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanine, cf. gr. kyanos – albastru].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COCAÍNĂ s.f. Substanţă toxică extrasă din planta numită coca, folosită ca stupefiant sau ca anestezic local. [Pron. -ca-i-. / < fr. cocaïne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CODEÍNĂ s.f. Alcaloid extras din opiu, folosit mai ales în tratamentul tusei. [Pron. -de-i-. / < fr. codéine, cf. gr. kodeia – capsulă de mac].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COMBÍNĂ s.f. Maşină de lucru care îndeplineşte simultan mai multe operaţii. ♦ Maşină agricolă care execută simultan atât lucrările de secerat, cât şi pe cele de treierat. ♦ Maşină care execută în acelaşi timp tăierea şi încărcarea cărbunilor. [Pl. -ne, var. combaină s.f. / < engl. combine, rus. kombain].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cherínă s.f. (reg.) hrană pentru porci (dovleac fiert, făină şi sare).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

maşină de înregistrare a banilor

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

maşină de înregistrare a banilor

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CREPÍNĂ s.f. Cutie metalică găurită care serveşte drept filtru la capătul unei conducte. [Pl. -ne. / < fr. crépine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

crivínă, crivíne, s.f. (reg.) 1. desiş de mărăcini mari, cu arbori subţiri; pădurice de arbori tineri; luncă. 2. loc umed, mlăştinos. 3. pământ lucrat, cultivat; ţarină.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

crivínă, crivíne, s.f. (reg.) 1. desiş de mărăcini mari, cu arbori subţiri; pădurice de arbori tineri; luncă. 2. loc umed, mlăştinos. 3. pământ lucrat, cultivat; ţarină.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

DENTÍNĂ s.f. Substanţă organică din care este formată masa dintelui; ivoriu. [< fr. dentine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

almóină (-ne), s.f. – (Înv.) Pomană. – Var. alimojnă. Lat. eleemosyna, prin intermediul sl. almužno (Berneker 27; DAR). – Der. almojnean, s.m. (cerşetor), cuvînt rar, cules de la românii din Iugoslavia; alimojdii, s.f. (fleacuri, nimicuri), în Munt.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

DIFTÍNĂ s.f. Ţesătură de bumbac cu faţa pufoasă. [Cf. fr. duvetine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

anghínă, s.f. – Nanchin, ţesătură de bumbac. De la Nankin, oraş din China, prin intermediul pronunţării ngr. (Hasdeu 1200). Este cuvînt înv., astăzi se foloseşte mai mult nankin, din fr.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

DIONÍNĂ s.f. (Farm.) Medicament pe bază de morfină, întrebuinţat ca analgezic al tusei. [< fr. dionine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

grafínă, grafíne, s.f. (înv.) soţia unui graf (conte).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

DREZÍNĂ s.f. Vehicul, de obicei deschis, care serveşte mai ales la transporturi uşoare pe o linie ferată. [< fr. draisine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

holdínă, holdíne, s.f. (reg.) piatră nefolositoare de la o mină veche; părăsită.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ETAMÍNĂ s.f. Ţesătură rară făcută din bumbac sau din mătase. [< fr. étamine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EZERÍNĂ s.f. Alcaloid extras din seminţele unei plante leguminoase, foarte toxic. [< fr. ésérine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FASCÍNĂ s.f. Mănunchi de nuiele sau de ramuri folosit la întărirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificaţii etc. [Pl. -ne, var. faşină s.f. / cf. fr. fascine, it. fascina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FAŞÍNĂ s.f. v. fascină.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FIBRÍNĂ s.f. Substanţă organică proteică aflată în sânge şi care intervine în procesul de coagulare. [< fr. fibrine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

jabrínă s.f. (reg.) plantă de apă stătătoare, ce se întinde ca o pânză; mătasă, lână (în sintagma jabrina broaştei = mătasa (lâna) broaştei).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

jinăreá s.f. (reg.) nume de buruiană.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

jughínă s.f. (reg.) 1. murdărie (pe pielea omului), jeg, lip. 2. om murdar.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

aterínă (ateríne), s.f. – Peştişor marin de culoare argintie. Ngr. ἀυερίνα „specie de peşte”, sau tc. aterina, din gr. ἀυερίνη (Meyer, Türk. St., I, 21).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

GLOBÍNĂ s.f. Substanţă organică, care, împreună cu hemul, formează hemoglobina. [< fr. globine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GRADÍNĂ s.f. (Arte) Daltă specială din oţel, folosită în sculptură şi pentru cioplirea elementelor de construcţie decorative. [< it. gradina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HERMÍNĂ s.f. Animal carnivor din ţările nordice, a cărui blană este albă şi lucioasă iarna şi cafenie-deschisă vara; hermelină. ♦ Blana acestui animal sau haina făcută din această blană. [< fr. hermine, cf. lat. armenius – şoarece armenesc].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HEROÍNĂ s.f. (Med.) Stupefiant, derivat al morfinei. [Pron. -ro-i-. / < fr. héroïne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

midvínă, midvíne, s.f. (reg.) coropişniţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

mocrínă s.f. (reg.) loc apătos, mocirlos.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

mórdină, mordíne, s.f. (reg.) loc mocirlos.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

muşínă, muşíni, s.f. (reg.) 1. ţânţar; muscă. 2. muşiţă. 3. molie. 4. viermănar.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

IMÁGINĂ s.f. v. imagine.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

beşină

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

níşină, níşine, s.f. (reg.) alună.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

obicínă, obicíni, s.f. (înv.) 1. obicei. 2. practică religioasă, ritual.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

olovínă s.f. (înv., reg.) 1. bere. 2. tovărăşie a flăcăilor de la Crăciun la postul Paştilor.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

perlínă, perlíne, s.f. (reg.) bibilică, câţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

plávină, plávine, s.f. (reg.) 1. cantitate de fân cât se ia o dată cu furca; pală de fân. 2. limbă de foc.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

plutínă, plutíne, s.f. (reg.) femeie leneşă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

plutínă, plutíne, s.f. (reg.) femeie leneşă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

poácină, poácine, s.f. (reg.) papuc de lână; cipic.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

LETRÍNĂ s.f. 1. (Poligr.) Iniţială, de obicei ornamentală, de înălţimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol sau un paragraf. 2. Literele majuscule (alcătuind o silabă) imprimate la dicţionare pe fiecare pagină deasupra coloanelor, spre a uşura căutarea cuvântului dorit; colontitlu. [< fr. lettrine, cf. it. letterina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LIGNÍNĂ s.f. Substanţă organică complexă, aflată în ţesuturile plantelor lemnoase. [< fr. lignine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

póltină, póltine, s.f. (înv.) poltinic (v.).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

presínă, presíne, adj. f. (reg.; despre o fiinţă supranaturală de sex feminin) care dispune de sănătatea cuiva, care poate lua sănătatea cuiva sau da sănătate cuiva.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

MIOZÍNĂ s.f. Substanţă albuminoidă care se găseşte în ţesutul muscular. [Pron. mi-o-. / < fr. myosine, cf. gr. mys – muşchi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

pujdínă s.f. sg. (reg.) mulţime.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

scodínă, scodíne, s.f. (reg.) jgheab (la moară, la streaşină, la fântână etc.).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

scotínă, scotíne, s.f. (înv.) vită, animal.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

slábină, slábini, s.f. (reg.) 1. (la animale) parte moale şi scobită a corpului, cuprinsă între ultima coastă şi osul şoldului; deşert, flămânzare. 2. (la oameni) abdomen, slabiţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

OCARÍNĂ s.f. Instrument muzical de suflat, făcut din teracotă sau din metal, care scoate sunete asemănătoare cu cele ale flautului. [< fr., it. ocarina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFICÍNĂ s.f. (Liv.) 1. Laborator (la o farmacie, la o instituţie etc.). 2. Loc unde se unelteşte ceva, unde se urzesc intrigi, comploturi. [Cf. fr. officine, lat. officina, germ. Offizin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cătínă (-ni), s.f. – Numele mai multor specii de arbuşti; cătină albă, Hippophaë rhamnoides; cătină de garduri, Lycium vulgare; cătină mică, Tamarix germanica; cătină roşie, Tamarix gallica. Lat. catănum „plantă asemănătoare cu drobul”, cuvînt documentat în Spania în sec. VI (Coromonas, I, 570). A tonic s-a alterat probabil sub influenţa lui catena, cf. mr. cătiră „şira spinării”. În orice caz, nu este probabilă der. propusă de DAR, din lat. catena, şi cu atît mai puţin originea anterioară indoeurop., cum presupune Lahovary 322. Der. cătinar, s.m. (pasăre mică neidentificată); cătinat, adj. (cu frunzişul des); cătineţ, s.n. (desiş, hăţiş).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

PEPSÍNĂ s.f. (Biol.) Enzimă cu rol important în digestie, secretată de mucoasa gastrică. ♦ Medicament extras din mucoasa stomacală a unor animale şi administrat în unele boli de stomac. [< fr. pepsine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PECTÍNĂ s.f. Substanţă organică vegetală care se găseşte în fructe şi care, amestecată cu apă, ia forma unei gelatine; pectoză. [< fr. pectine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PIANÍNĂ s.f. Pian mai mic care are coardele aşezate vertical. [Pron. pia-. / < fr., it. pianino, germ. Pianino].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PISCÍNĂ s.f. 1. Heleşteu în care se cresc şi se înmulţesc peştii. 2. Bazin de înot, acoperit sau în aer liber. [< fr. piscine, cf. lat. piscina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PLÁTINĂ s.f. 1. Metal preţios, alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil şi inoxidabil. 2. Nume dat unor piese de formă plană care intră în construcţia anumitor aparate. [< fr. platine, cf. sp. platina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PLETÍNĂ s.f. Navă remorcată pentru transportat mărfuri pe ape interioare cu adâncimi mici. [Cf. pilotină].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

şipínă, şipíni, s.f. (înv.) vâltoare, bulboană.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PRALÍNĂ s.f. Bomboană cu înveliş de ciocolată sau de zahăr, având miezul umplut cu nucă sau cu migdală. [< fr. praline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

şopínă s.f. (înv.) veche unitate de măsură pentru băuturi (între un sfert de litru şi o jumătate de litru); şopă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

şurínă, şuríni şi şuríne, s.f. (reg.) fâşie îngustă de pământ arabil.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

şuvínă s.f. (reg.) smoc de păr.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

tighínă, tighíne, s.f. (pop.) poiană neatinsă de plug.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

tímpină, tímpine, s.f. (înv.) darabană, tobă, daira.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

tretínă s.f. (înv.) 1. chirie anuală a unui vad de moară. 2. amendă. 3. treime, a treia parte.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

tuşínă, s.f. (reg.) 1. lâna tunsă de pe pântecele oii. 2. trunchi retezat aproape de pământ; butuşină. 3. loc mai adânc în albia unei ape curgătoare.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

váncină, váncine, s.f. (pop.) vârtelniţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

vinărít s.n. (înv.) 1. bir pe vin, pe podgorii, vinărici. 2. viticultură.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

SANTÍNĂ s.f. Spaţiul aflat la fundul unei nave unde se adună apele de condensare, cele de infiltraţie etc., care sunt eliminate cu ajutorul pompelor. [< fr. sentine, cf. lat. sentina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cinătuí (-uésc, -ít), vb. – 1. A curăţa, a pregăti mîncarea. – 2. A tăia, a face bucăţi. – 3. A omorî. Mag. csinalt „preparat” (DAR), probabil contaminat cu sl. činiti „a aranja.”

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

SEXTÍNĂ s.f. (Lit.) Poezie cu formă fixă, alcătuită din şase strofe, având fiecare şase decasilabe şi cu rime repetate de la prima strofă. ♦ Poem sau poezie alcătuită din strofe de şase versuri. [< fr. sextine, cf. lat. sextus – al şaselea].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SILVÍNĂ s.f. Clorură naturală de potasiu. [< fr. sylvine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

STAMÍNĂ s.f. Organ bărbătesc de reproducere al florii, care conţine polenul. [Cf. lat. stamen, fr. étamine, it. stamigna].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

STERÍNĂ s.f. Sterol. [< germ. Sterin, fr. stérine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

STIBÍNĂ s.f. Sulfură naturală de stibiu. [< fr. stibine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SURDÍNĂ s.f. Amortizor de zgomot. ♦ Dispozitiv care se aplică unui instrument muzical pentru a-i micşora intensitatea sunetelor. ♦ În surdină = a) încet, cu sunete uşoare; b) fără zgomot, cu glas scăzut; în taină. [< fr. sourdine, cf. it. sordina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TARTÍNĂ s.f. Felie de pâine unsă cu unt şi acoperită uneori cu brânză, cu salam, cu icre etc.; (p. ext.) sandviş. [< fr. tartine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

coprínă (copríne), s.f. – Narcisă (Narcissus poeticus). – Var. cuprină. Sl. koprina „mătase” (Miklosich, Lexicon, 302; Cihac, II, 72; Conev 45), cf. bg. koprin „mătase”, sb., cr. koprena „văl” (acest ultim cuvînt trebuie să fi circulat în vechime în Banat: coprenă, s.f. „văl, şal”).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

TEBAÍNĂ s.f. Alcaloid cu acţiune toxică, extras din opiu. [Pron. -ba-i-. / < fr. thébaïne, cf. engl. thebain].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cortínă (cortíne), s.f. – Perdea care desparte sala de teatru de scenă. It. cortina (sec. XIX). Este dublet de la curtină, s.f. (zid de închidere), din fr. courtine.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

!alchínă s. f., g.-d. art. alchínei; pl. alchíne

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!alchínă s. f., g.-d. art. alchínei; pl. alchíne

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

crívină (crívini), s.f. – Grind cu arbuşti sau tufişuri ce se formează de obicei la cotiturile rîurilor, pădurice aproape în mlaştină. – Var. crină, crivă, crivaie. Sl. (bg.) krivina „curbă”, din sl. krivŭ „strîmb” (DAR). Cf. crivac, crivală, crivăţ.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

TURBÍNĂ s.f. Motor cu rotor pus în mişcare de un lichid sau de un gaz, utilizat ca forţă motoare. [< fr. turbine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

URANÍNĂ s.f. Substanţă colorantă întrebuinţată ca sensibilizator în fotografie. [< fr. uranine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

drezínă (drezíne), s.f. – Vagonetă. Fr. draisine.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

faşínă (faşíne), s.f. – Mănunchi de nuiele folosit la întărirea terasamentelor. Fr. faacine.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

MORFÍNĂ s. f. alcaloid din opiu, folosit ca narcotic, analgezic, calmant şi uneori şi stupefiant. (< fr. morphine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NEURÍNĂ s. f. substanţă organică toxică în materiile intrate în putrefacţie. (< fr. neurine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OCARÍNĂ s. f. intrument muzical de suflat, din teracotă sau metal, oval şi cu găuri, care scoate sunete asemănătoare cu cele ale flautului. (< ir., fr. ocarina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFICÍNĂ s. f. 1. laborator (într-o farmacie, instituţie). 2. loc, mediu unde se urzesc intrigi, comploturi. (< fr. officine, lat. officina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OLEFÍNĂ s. f. alchenă. (< fr. oléfine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OLIVÍNĂ s. f. mineral din silicat natural de magneziu şi fier, verde-măsliniu; peridot. (< fr. olivine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OXAMÍNĂ s. f. denumire generică pentru compuşii din amine prin fixarea oxigenului. (< fr. oxamine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PAPAÍNĂ s. f. diastază din latexul de papaia, folosită în medicină în afecţiuni digestive. (< fr. papaïne, germ. Papain)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PEBRÍNĂ s. f. boală infecţioasă a viermilor de mătase, prin mici pete negre care apar pe pielea acestora. (< fr. pébrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PECTÍNĂ s. f. substanţă organică vegetală în fructe; amestecată cu apă, ia forma unei gelatine. (< fr. pectine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PEPSÍNĂ s. f. enzimă secretată de mucoasa gastrică şi activată de acidul clorhidric, care hidrolizează proteinele. (< fr. pepsine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PIANÍNĂ s. f. pian1 mai mic având cutia de rezonanţă şi coardele aşezate vertical. (< germ. Pianino, it. pianino)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PISCÍNĂ s. f. 1. heleşteu în care se cresc peşti. 2. bazin de înot. (< fr. piscine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PLÁTINĂ s. f. 1. metal preţios alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil şi inoxidabil. 2. (pl.) dispozitiv prevăzut cu contacte electrice care comandă aprinderea în motoarele cu explozie. 3. piesă plană care intră în construcţia anumitor aparate. (< fr. platine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PRALÍNĂ s. f. bomboană cu înveliş de ciocolată sau de zahăr, având miezul umplut cu nucă ori migdală. (< fr. praline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RONDÍNĂ s. f. piesă de lemn de formă rotundă. (< fr. rondine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SANTÍNĂ s. f. spaţiu pe fundul unei nave, unde se adună apele de condensare, de infiltraţie, evacuate cu ajutorul pompelor. (< fr. sentine, lat. sentina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SARDÍNĂ s. f. 1. peşte marin din familia clupeidelor, vorace, asemănător cu scrumbia. 2. sardea. (< fr. sardine, it. sardina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SEXTÍNĂ s. f. 1. poezie cu formă fixă, din şase strofe a câte şase dexasilabe şi cu rime repetate într-o anumită ordine. ♢ strofă de şase versuri. (< fr. sextine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SILVÍNĂ s. f. clorură naturală de potasiu. (< fr. sylvine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STAMÍNĂ s. f. organ mascul de reproducere al florii, care conţine polenul. (< lat. stamen)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STANÍNĂ s. f. sulfură naturală de staniu, fier şi cupru. (< fr. stannine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STERÍNĂ s. f. sterol. (< germ. Sterin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STIBÍNĂ s. f. sulfură naturală de stibiu; antimonit. (< fr. stibine, germ. Stibin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SURDÍNĂ s. f. amortizor de zgomot. ♢ dispozitiv care se aplică unui instrument muzical pentru atenuarea intensităţii şi modificarea timbrului sunetelor. o în ~ = fără zgomot. (< fr. sourdine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TARTÍNĂ s. f. felie de pâine unsă cu unt şi acoperită uneori cu brânză, salam, icre etc.; (p. ext.) sandviş. (< fr. tartine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TAURÍNĂ s. f. acid organic prin descompunerea acidului taurocolic, prezent în bilă, în ţesutul pulmonar şi în muşchi. (< fr., engl. taurine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TEBAÍNĂ s. f. alcaloid toxic extras din opiu; paramorfină. (< fr. thébaïne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TIAMÍNĂ s. f. aneurină. (< fr. thiamine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TONTÍNĂ s. f. asociaţie în care fiecare membru contribuie la creşterea unui fond comun, din care se plătesc anual supravieţuitorilor rente crescânde. ♢ rentă viageră. (< fr. tontine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TURBÍNĂ s. f. maşină de forţă dintr-un stator şi un rotor constituit din unul sau mai multe discuri cu palete ori cupe, montate pe un arbore, care transformă energia potenţială a unui fluid în energie mecanică, transmisă apoi arborelui rotorului. (< fr. turbine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ŢARÍNĂ s. f. 1. soţia ţarului. 2. titlu dat împărăteselor Rusiei. (< fr. tsarine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

URANÍNĂ s. f. substanţă colorantă, folosită ca sensibilizator în fotografie. (< fr. uranine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VACCÍNĂ s. f. boală infecţioasă la vaci şi la cai, produsă de un virus, care, inoculat la om, îi asigură imunitatea la variolă. (< fr. vaccine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VERBÍNĂ/VERVÉNĂ s. f. plantă erbacee cu frunze dinţate, ascuţite la vârf şi cu flori roşii, albe, purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare. (< lat. verbena, fr. verveine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VERMÍNĂ s. f. 1. (col.) insecte parazite (păduchi, purici). 2. (fig.) indivizi suspecţi, dăunători societăţii. (< fr. vermine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VIOLÍNĂ s. f. vioară. (< it. violino)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VITRÍNĂ s. f. 1. spaţiu într-un magazin destinat expunerii de mărfuri care să poată fi văzute din stradă. 2. mobilă cu geamuri în care se ţin cristaluri, bibelouri etc. (< fr. vitrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

gárdină (-ne), s.f. – Şănţuleţ la doagele unui butoi în care se fixează fundul sau capacul. Origine obscură. După Tiktin şi DAR, din germ. Gargel, Gergel (REW 3568), dar der. nu este clară. Scriban se gîndeşte la o der. de la gard. – Der. gărdina, vb. (a face gardine de butoi); gărdinar, s.m. (unealtă de dogărie pentru făcut gardine); desgărdina, vb. (a desface un butoi).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

hermínă (hermíne), s.f. – Animal asemănător cu nevăstuica, cu blana albă, fină şi lucioasă, helge (Mustela erminea). – Var. ermină. Fr. hermine. Este dublet al lui ermelin(ă), s.m. şi f., înv., din it. ermellino (sec. XVIII).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

DIETÍNĂ, dietine, s.f. (Înv.) Adunare a deputaţilor dintr-o provincie a vechiului regat polonez. [Pr.: di-e-] – Fr. diétine.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

maşínă (maşíni), s.f. – 1. Sistem tehnic. – 2. Automobil. – 3. Primus, spirtieră. – Var. (înv.) ma(c)hină. Mr. machină, megl. maşină. Fr. machine şi anterior (sec. XVIII) din lat. machina. – Der. maşinal (var. înv. machinal),adj. (mecanic), din fr. machinal; maşinaliceşte, adv., după fr. machinalement; maşinărie, s.f. (mecanism), din fr. machinerie; maşinist, s.m. (mecanic); maşinism, s.n. A maşina, vb., din fr. machiner este un galicism.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

meşínă (-ni), s.f. – Piele tăbăcită. – Mr. mişine, megl. mişin. Tc. meşin, din per. mῑš „oaie” (Şeineanu, II, 258; Lobel 63; Lokotsch 1469a), cf. ngr. μεσίνι, bg. mešin, rus. mešina.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

neghínă (neghíne), s.f. – Plantă (Agrostemma githago). – Megl. migl’ină. Origine suspectă. E greu de separat acest cuvînt de neg şi negară, dar der. e greu de explicat; probabil cu suf. -ină, cf. pescuină, ciorchină, ştirbină, stupină, vizuină etc. Nu e mai uşoară nici explicaţia prin intermediul lat. *nigrῑna (Koerting 6540; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 282) sau *nigellῑna (Puşcariu, Conv. Lit., XXXIX, 71; Puşcariu 1163; Pascu, Beiträge, 22; REW 5917; cf. Graur, BL, V, 107). – Der. neghiniţă, s.f. (chimion, obiect foarte mic); neghinos, adj. (invadat de neghină). Din rom. provine rut. nehyn (Candrea, Elemente, 406).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ocarínă (ocaríne), s.f. – Instrument muzical de suflat. It. ocarina. De aici ocarină (var. carină), s.f. (Arg., nas), cf. G. M. Dragoş, BF, XI, 108.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

olovínă (olovíne), s.f. – (Trans.) Bere. Sl. (bg., rus.) olovina (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Conev 88).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

POPLÍNĂ s.f. v. poplin.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

PRÍVINĂ, privine, s.f. Grindă lungă şi groasă, legată transversal, cu odgoane, de nişte stâlpi înfipţi în fundul unei gârle şi formând un fel de gard care serveşte la pescuit.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

porcínă (porcíne), s.f. – Iarba-grasă (Portulaca oleracea). – Var. porcin. Mag. porcsin (Tiktin; Cihac, II, 521).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ROCOÍNĂ s.f. v. răcovină.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

TRUPÍNĂ, trupine, s.f. Tulpină. – Bg., sb. trupina.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

sárcină (sárcini), s.f. – 1. Încărcătură, greutate, povară. – 2. Obligaţie, îndatorire, misiune. – 3. Graviditate. – Mr. sarţină, istr. sǫrcirę. Lat. sarcina (Puşcariu 1523; REW 7598), cf. v. it. sarcina (calabr. sarcina, apul. sarcene). – Der. însărcina, vb. (a încărca; a împovăra, a încredinţa; afecunda, a lăsa gravidă); însărcinare, s.f. (misiune, mandat); însărcinat, s.m. (trimis, responsabil); desărcina, vb. (a destitui); sărciner, s.n. (Mold., Trans., Olt., par cu ramificaţii, folosit ca suport).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

NUNDÍNĂ s.f. v. NUNDÍNE s.f.pl. (Ant.) Zile de târg. [Sg. nundină. / < fr. nundines, lat. nundinae]. [DN]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

slátină (-ne), s.f. – Salină, apă sărată. Sl. (sb., cr., slov., ceh., rus.) slatina (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347; Conev 41), cf. slănină. Se păstrează mai ales ca toponim. – Der. slătinos, adj. (salin, sărat); slătioară, s.f. (băltoacă).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACRIDÍNĂ, acridine, s.f. Combinaţie organică, incoloră, care se găseşte în gudroanele cărbunilor de pământ şi care este folosită în industria coloranţilor, farmaceutică etc. – Din fr. acridine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ADERMÍNĂ s.f. (Med.) Vitamina B6. – Din fr. adermine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AERODÍNĂ, aerodine, s.f. Vehicul aerian mai greu decât aerul1. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérodyne.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AEROZÍNĂ s.f. Carburant lichid pentru motoarele rachetelor. [Pr.: a-e-] – Din fr. aerozine.

Supliment DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1988

ALBUMÍNĂ, albumine, s.f. Substanţă organică din grupul proteinelor, solubilă în apă, coagulabilă prin încălzire şi precipitabilă la acţiunea acizilor anorganici, care intră în compoziţia albuşului de ou, a sângelui şi a altor lichide organice. – Din fr. albumine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ALINĂTÓR, -OÁRE, alinători, -oare, adj. Care alină. – Alina + suf. -ător.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AMANDÍNĂ, amandine, s.f. 1. Prăjitură preparată din ciocolată şi cremă (de migdale). 2. Bomboană în formă de migdală, umplută cu cremă de ciocolată şi tăvălită în cacao. – Din fr. amandine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ATEBRÍNĂ s.f. Medicament folosit în profilaxia şi în tratamentul malariei. – Din. fr. atébrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AURAMÍNĂ, auramine, s.f. Colorant de culoare galbenă pe bază de cetonă, de clorură de amoniu şi de zinc, folosit pentru vopsirea materialelor textile. [Pr.: a-u-] – Din fr. auramine, germ. Auramin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AUTODÍNĂ s.f. Montaj special de radiorecepţie în care acelaşi tub electronic serveşte ca detector şi ca oscilator. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodyne.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BANCHÍNĂ, banchine, s.f., g.-d. art. banchinei.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

BARITÍNĂ, baritine, s.f. Sulfat natural de bariu. – Din fr. barytine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BASCHÍNĂ, baschine, s.f. (Reg.) Bluză de stambă ajustată pe talie, pe care o poartă femeile de la ţară. – Din fr. basquine.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

BÁŞTINĂ s.f. (În loc. adj. şi adv.) De baştină = originar, autohton; din moşi-strămoşi. – Din bg., scr. baştina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BĂLTÍNĂ, băltine, s.f. (Rar) Băltiş. – Slav (v. sl. baltina).

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

BĂŞÍNĂ, băşini, s.f. Gazele eliminate din intestin.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

BLÓJDINĂ, blojdine, s.f. (Reg.) Scândură îngustă folosită la poditul caselor. – Din blojdă (rar întrebuinţat) + suf. -ină.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

BOŞTÍNĂ, boştine, s.f. (Reg.) 1. Ceea ce rămâne din fagure după ce s-au scos mierea şi ceara. 2. Tescovină. [Var.: hoştínă s.f.] – Din sl. voština.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BRÁGHINĂ s.f. Soi autohton de viţă de vie, cu boabe rare, roşii, care se coc devreme. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BUBALÍNĂ, bubaline, s.f. (La pl.) Vite cornute înrudite cu taurinele, cu capul mare, cu coarnele în formă de semilună, cu pielea groasă şi cu părul negru; (şi la sg.) animal care face parte din această specie. – Din fr. bubalines.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BUTIRÍNĂ s.f. Ester al glicerinei cu acidul butiric, unul dintre principalii componenţi ai grăsimilor. – Din fr. butyrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CALAMÍNĂ, calamine, s.f. Reziduu de cărbune provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă, care se depune pe pereţi, pe bujii etc., provocând perturbaţii în funcţionarea motorului. – Din fr. calamine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CAMELÍNĂ, cameline, s.f. Plantă din familia cruciferelor cu tulpina dreaptă, cu flori galbene şi cu fructe mici, folosită în industrie pentru seminţele ei bogate în ulei, mai ales la fabricarea săpunului (Camelina sativa). – Din fr. caméline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CAPELÍNĂ, capeline, s.f. (Med.) Bonetă sau bandă circulară (elastică sau ghipsată) folosită pentru imobilizarea fracturilor, ancorarea aparatelor şi protezelor chirurgicale etc. – Din fr. capeline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CARABÍNĂ, carabine, s.f. 1. Puşcă (cu ţeava ghintuită) mai scurtă şi mai uşoară decât puşca obişnuită. 2. Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanţ sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte. 3. Cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea uşoară a cablului. – Din fr. carabine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CAROTÍNĂ s.f. v. caroten.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CAVATÍNĂ, cavatine, s.f. Piesă vocală lirică de mici proporţii dintr-o operă; arie lirică de mici proporţii. – Din it. cavatina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CEFALÍNĂ s.f. Substanţă care conţine acizi graşi, acid fosforic, gliceroli şi aminoalcooli şi care se găseşte în ţesutul nervos cerebral şi în gălbenuşul de ou. – Din fr. céphaline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CELOLÍNĂ s.f. Fibră textilă artificială, fabricată din viscoză şi folosită ca înlocuitor al lânii. – Celo[fibră] + lână.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CEREZÍNĂ, cerezine. s.f. Produs obţinut prin rafinare din ozocherită sau din reziduul de petrol şi folosit în diverse industrii. – Din fr. cérésine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CHENZÍNĂ, chenzine, s.f. 1. Salariu pe care cineva îl primeşte la fiecare jumătate de lună. 2. Perioadă de timp care trece între o chenzină (1) şi alta. – Din fr. quinzaine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DOCTRÍNĂ, doctrine, s.f. Totalitatea principiilor unui sistem politic, ştiinţific, religios etc. – Din fr. doctrine, lat. doctrina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FTALEÍNĂ, ftaleine, s.f. (La pl.) Clasă de combinaţii organice obţinute prin condensarea anhidridei ftalice cu fenoli; (şi la sg.) substanţă din această clasă. – Din fr. phtalèine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GASTRÍNĂ, gastrine, s.f. (Biochim.) Substanţă secretată de mucoasa gastrică din regiunea pilorică. – Din fr. gastrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GAZOLÍNĂ s.f. Produs lichid combustibil, obţinut prin lichefierea gazului2 de sondă. – Din fr. gazoline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GELATÍNĂ, gelatine, s.f. 1. Substanţă proteică coloidală preparată prin fierbere din oase, cartilaje etc., cu diferite întrebuinţări practice. 2. Produs de cofetărie preparat din sirop de fructe sau dintr-o cremă dulce, închegată cu foi de gelatină (1). 3. Piele crudă pregătită pentru a fi tăbăcită. – Din fr. gélatine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GHINĂRÁR, ghinărari, s.m. V. general1.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GIRODÍNĂ, girodine, s.f. Giravion la care sustentaţia în aer este asigurată de un rotor plasat independent de elice. – Din fr. girodyne.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GIURGÍNĂ, giurgine, s.f. (Înv.) Dans de origine turcească (cu figuri şi gesturi caraghioase). ♢ Expr. A juca (pe cineva) giurgina = a înşela, a păcăli, a amăgi (pe cineva). – Din tc. curcuna.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLIADÍNĂ s.f. Proteină vegetală. [Pr.: gli-a-] – Din it. gliadina, fr. gliadine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLUTEÍNĂ, gluteine, s.f. Proteină constituentă a glutenului. – Din fr. glutéine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METADÍNĂ s. f. maşină electrică de curent continuu, cu mai multe perechi de perii pe colector, servind ca generator, motor sau transformator. (< fr. métadyne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MESALÍNĂ s. f. femeie desfrânată. (< fr. messaline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GÓŞTINĂ, goştini, s.f. (În evul mediu în Ţara Românească şi în Moldova) Dare care se percepea în oi, porci sau vaci. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRĂDÍNĂ, grădini, s.f. 1. Suprafaţă de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obţinerii unor produse; grădinărie. ♢ Expr. O grădină de om = om plăcut, simpatic. 2. Suprafaţă de teren plantată (şi amenajată cu alei, bănci etc.) care serveşte ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ♢ Grădină botanică = instituţie ştiinţifică dotată cu o suprafaţă de teren pe care sunt cultivate (în scopul prezentării şi studierii) colecţii de plante vii. Grădină zoologică = instituţie ştiinţifică dotată cu o suprafaţă de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pământului. ♦ Grădină de vară = restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. 3. (În sintagmele) Grădină de copii = grădiniţă (de copii). Grădină sezonieră = grădină de copii care funcţionează în mediul rural în timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRÍNDINĂ, grindine (grindini), s.f. Precipitaţie atmosferică alcătuită din particule de gheaţă având forma unor pietricele; piatră. ♦ Fig. Ceea ce vine, cade, năvăleşte în mare cantitate. O grindină de lăcuste. ♦ Fig. (Adverbial) În mare cantitate (şi unul după altul). Săgeţile cădeau grindină. – Lat. grando, -inis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MELUSÍNĂ s. f. 1. figură mitologică fantastică, imaginată jumătate peşte şi jumătate femeie. 2. fetru cu păr lung. (< fr. mélusine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MELANÍNĂ s. f. pigment negru sau brun-închis, la suprafaţa pielii sub influenţa razelor solare. (< fr. mélanine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MELAMÍNĂ s. f. material plastic rezistent, pe bază de răşină sintetică, folosit pentru furniruirea mobilei de bucătărie, a unor panouri decorative etc. (< fr. mélamine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HÁRCHINĂ, harchine, s.f. (Reg.) Bucată mare (de mămăligă, de slănină etc.). [Var.: hárşchină s.f.] – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MEGADÍNĂ s. f. unitate de măsură pentru forţă, egală cu un milion de dine. (< fr. mégadyne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MEDICÍNĂ s. f. ştiinţă care studiază mijloacele de prevenire şi tratare a bolilor. o ~ veterinară = ştiinţă având drept obiect apărarea sănătăţii animalelor; ~ judiciară = ramură a medicinei care se ocupă cu efectuarea expertizelor şi examenelor medicale pentru clarificarea unor cazuri de omor, de loviri etc. (< lat. medicina, germ. Medizin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MECONÍNĂ s. f. alcaloid obţinut prin hidroliza narcotinei. (< fr. méconine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HEMATÍNĂ, hematine, s.f. Pigment care provine din sânge şi conţine fier. – Din fr. hématine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HEPARÍNĂ, heparine, s.f. Medicament care are proprietatea de a împiedica coagularea sângelui şi care este folosit în cazul infarctului miocardic, al flebitelor etc. – Din fr. héparine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HOLERÍNĂ, holerine, s.f. Formă uşoară de holeră, manifestată numai prin diaree. – Din fr. cholérine (după holeră).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HOŞTÍNĂ, hoştine, s.f. V. boştină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MANDRÍNĂ s. f. dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. (< fr. mandrin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INDAMÍNĂ, indamine, s.f. (Chim.) Colorant organic albastru sau albastru-verzui. – Din fr., engl. indamine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INDOLÍNĂ, indoline, s.f. (Chim.) Substanţă albastră obţinută prin hidrogenarea indolului (1), folosită în industria coloranţilor. – Din germ. Indolin, fr., engl. indoline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INSULÍNĂ s.f. Hormon secretat de pancreas, care reglează metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor şi mineralelor din organism. – Din fr. insuline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IZOCLÍNĂ, izocline, s.f. Linie care uneşte, pe o hartă, punctele care au aceeaşi înclinaţie magnetică. – Din fr. isocline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

JÁNGHINĂ, janghine, s.f. (Pop.) Boală a cailor provenită din murdărie.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

JÁRCHINĂ, jarchine, s.f. (Reg.) 1. Ciomag. 2. Bucată (de ceva). – Et. nec. Cf. jarcă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

JAVELÍNĂ, javeline, s.f. (Franţuzism înv.) Suliţă lungă şi subţire. – Din fr. javeline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

JIROVÍNĂ, jirovine, s.f. (Înv.) Învoială prin care se acorda dreptul de a trece porcii să mănânce jir în pădure. – Din scr. žirovina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NUCLEÍNĂ, nucleine, s.f. Substanţă organică bogată în fosfor, pe care o conţine nucleul proteinelor. [Pr.: -cle-i-] – Din fr. nucleíne.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LUPULÍNĂ s. f. pulbere galbenă din hamei, care dă aromă şi amăreală berii. (< fr. lupuline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PICULÍNĂ, piculine, s.f. Instrument muzical de suflat, asemănător cu un mic flaut, care emite sunete din registrul acut. – Cf. it. p i c c o l i n o.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŢEÁRINĂ, s.f. v. ţarină

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŢIGLÍNĂ s.f. v. ţicling.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LONGRÍNĂ s. f. 1. grindă care susţine un cofraj, o galerie de mină etc. 2. şină fixă pe traverse, montată paralel cu şinele căii ferate, pentru a reduce pericolul de deraiere. (< fr. longrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

URSULÍNĂ, ursuline, s.f. Călugăriţă dintr-un ordin călugăresc catolic (care se consacră educaţiei fetelor şi îngrijirii bolnavilor). – Din fr. ursuline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LOBELÍNĂ s. f. alcaloid extras din lobelie, cu acţiune stimulantă asupra centrului respirator. (< fr. lobéline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VANILÍNĂ s.f. Substanţă organică foarte aromată care se extrage din fructul de vanilie (1) sau care se obţine pe cale sintetică, folosită în alimentaţie şi în parfumerie. – Din fr. vaniline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VASELÍNĂ, vaseline, s.f. Substanţă vâscoasă obţinută prin rafinarea fracţiunilor grele de la distilarea ţiţeiului, ori prin amestecarea cu parafină a unor uleiuri, minerale, folosită ca unsoare pentru pielărie, ca lubrifiant etc. sau (în stare pură) ca unguent în farmacie şi în cosmetică. – Din fr. vaseline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VATELÍNĂ, vateline, s.f. Material textil din bumbac scămoşat, care se introduce între stofa şi captuşeala unei haine, pentru a face haina mai călduroasă. – Din germ. Wattelin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LITORÍNĂ s. f. moluscă gasteropodă (comestibilă), din abundenţă pe coastele europene cu maree joasă. (< fr. littorine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XILIDÍNĂ, xilidine, s.f. (Chim.) Amină obţinută din xilen folosită la fabricarea unor coloranţi. – Din fr. xylidine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZAHARÍNĂ s.f. Substanţă organică solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, netoxică şi neasimilabilă, întrebuinţată ca înlocuitor al zahărului în alimentaţia bolnavilor de diabet. – Din fr. saccharine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZIBELÍNĂ, zibeline, s.f. 1. (Zool.) Samur (1). 2. Ţesătură făcută din fire de lână de calitate bună, foarte puţin răsucite, dezlânate şi scămoşate pentru a căpăta aspectul de zibelină (1). – Din fr. zibeline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LINOXÍNĂ s. f. substanţă răşinoasă prin polimerizarea uleiurilor nesaturate, la fabricarea linoleumului. (< fr. linoxyne, germ. Linoxyn)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LIMUZÍNĂ s. f. automobil elegant, închis, nedecapotabil. (< fr. limousine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MANDRÍNĂ, mandrine, s.f. 1. Dispozitiv de fixare pe o maşină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operaţia de prelucrare. 2. (Tehn.) Priboi1 (1). 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [Var.: mandrín s.n.] – Din fr. mandrin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TIROXÍNĂ, tiroxine, s.f. Hormon bogat în iod care se găseşte în glanda tiroidă a vertebratelor. – Din fr. thyroxine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TIROZÍNĂ, tirozine, s.f. Acid aflat în mai multe protide, a cărui oxidare duce la formarea pigmenţilor negri. – Din fr. thyrosine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MĂSLÍNĂ, măsline, s.f. Fructul măslinului, comestibil, de culoare brună-verzuie, foarte bogat în ulei; olivă. – Din sl. maslina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIGROÍNĂ s. f. benzină uşoară, folosită în general ca solvent. (< fr. ligroïne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LEGUMÍNĂ s. f. globulină din seminţele leguminoaselor. (< fr. légumine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LECITÍNĂ s. f. lipidă fosforată în gălbenuşul de ou, în ţesutul nervos etc. (< fr. lécithine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OLANDÍNĂ s.f. Ţesătură de bumbac în amestec cu celofibră, care imită olanda, folosită la confecţionarea lenjeriei de pat, de corp etc. – Olandă + suf. -ină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PARÁGINĂ, paragini, s.f. Teren necultivat, neîngrijit, acoperit de buruieni; teren neproductiv. ♦ Ruină, dărăpănătură; construcţie dărăpănată. ♦ Stare de părăsire, de neîngrijire a unui teren sau a unei construcţii. [Var.: (înv.) părágină s.f.] – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PRĂJÍNĂ, prăjini, s.f. 1. Bucată de lemn lungă şi subţire, de obicei folosită pentru a fixa sau a susţine ceva. ♢ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prăjina la nas, se spune despre un om încrezut, înfumurat. A paşte (pe cineva) cu prăjina = a urmări (pe cineva) pentru a-i face rău. A lua (pe cineva) cu prăjina = a alunga pe cineva. ♦ Epitet depreciativ pentru o persoană foarte înaltă (şi slabă). 2. Tijă lungă (de metal) cu diverse întrebuinţări (tehnice). 3. Bară de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosită în atletism la săritura în înălţime; probă atletică practicată cu acest instrument. 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi, echivalentă cu circa 5- 7 metri; veche unitate de măsură pentru suprafeţe, egală cu circa 180-210 metri pătraţi. ♦ (Concr.) Instrument cu care se făcea altădată măsurătoarea acestor lungimi şi suprafeţe. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LANOLÍNĂ s. f. substanţă grasă, gălbuie, din spălarea lânii brute, folosită în medicină, în industrie şi în cosmetică. (< fr. lanoline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FRUCTÍNĂ, fructine, s.f. Produs de cofetărie preparat din vafele cu umplutură de cremă de fructe. – Fruct + suf. -ină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ATROPÍNĂ s.f. Alcaloid extras din mătrăgună, măselariţă, laur etc. şi folosit împotriva spasmelor; ca dilatant al pupilei etc. – Din fr. atropine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FUMAGÍNĂ, fumagine, s.f. Boală a unor arbori de pădure, a viţei de vie şi a unor pomi fructiferi provocată de o ciupercă din clasa ascomicetelor şi manifestată ca un înveliş negru, prăfos, asemănător cu funinginea, care apare pe părţile atacate. – Din fr. fumagine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PARAFÍNĂ, parafine, s.f. 1. Substanţă solidă, albă şi translucidă, formată dintr-un amestec de hidrocarburi saturate obţinute la distilarea ţiţeiului sau a cărbunilor şi întrebuinţată la fabricarea lumânărilor, la impregnarea hârtiei şi a ţesăturilor, ca materie primă în industria chimică etc. 2. (La pl.) Alcani. – Din fr. paraffine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PĂCUÍNĂ, păcuini, s.f. (Reg.) Oaie. – Lat. pecuina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PELERÍNĂ, pelerine, s.f. 1. Haină largă de lungimi variabile, fără mâneci, adesea cu glugă, care se poartă peste altă îmbrăcăminte. 2. Îmbrăcăminte femeiască în formă de guler mare, care acoperă umerii (şi bustul) şi care se poartă peste palton sau peste rochie. – Din fr. pèlerine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANEURÍNĂ, aneurine, s.f. Vitamina B1. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. aneurine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ASPIRÍNĂ, aspirine, s.f. Nume comercial dat acidului acetilsalicilic, întrebuinţat ca medicament febrifug şi calmant. – Din fr. aspirine, germ. Aspirin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANGELÍNĂ s.f. (Bot.) Angelica. – Din angelică (cu schimbarea de suf.).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ROGOJÍNĂ, rogojini, s.f. Împletitură de tulpini sau de frunze de rogoz ori de papură, utilizată pentru protecţia unor elemente de construcţie, a unor instalaţii etc. sau pentru aşternut pe jos (în unele locuinţe), pentru decoraţiuni interioare etc. – Din bg. rogozina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

JAVELÍNĂ s. f. suliţă lungă şi subţire. (< fr. javeline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PERCAÍNĂ s.f. Pulbere alba cristalină, inodoră, solubilă în apă, folosită ca anestezic local. – Din fr. percaïne.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PILOTÍNĂ, pilotine, s.f. Ambarcaţie care conduce navele ce intră sau ies dintr-un port şi care aduce pilotul1 pe aceste nave. – Din fr. pilotin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PIPERÍNĂ, piperine, s.f. Alcaloid care se găseşte în piper. – Din fr. pipérine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ARGINÍNĂ s.f. (Biol.) Aminoacid care există în proteine şi participă la sinteza ureii în ficat. – Din fr. arginine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PERONÍNĂ s.f. Narcotic cu acţiune mai puternică decât morfina. – Din fr. péronine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VINĂRÍCI, vinăriciuri, s.n. (În evul mediu, în Ţara Românească) Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit. – Vin + suf. -ărici.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PIROTÍNĂ s.f. Sulfură naturală de fier, cristalizată în sistemul hexagonal, de culoare galbenă închisă cu reflexe brune-roz. – Din fr. pyrrhotine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PIRIDÍNĂ, piridine, s.f. Substanţă organică aromatică, lichidă, incoloră, toxică, solubilă în apă, în alcool şi în eter, cu miros caracteristic neplăcut, folosită la fabricarea unor medicamemte, a unor materii colorante etc. – Din fr. pyridine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PLOMBÍNĂ, plombine, s.f. Fir cu plumb folosit la măsurătorile topografice subterane. – Din it. plombino (după plumb).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PTIALÍNĂ s.f. Enzimă prezentă în salivă, care transformă amidonul din alimente în glucoză şi maltoză.

Dicţionarul limbii române contemporane, Vasile Breban, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980

PTOMAÍNĂ, ptomaine, s.f. Substanţă rezultată din putrefacţia proteinelor animale.

Dicţionarul limbii române contemporane, Vasile Breban, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980

PTIALÍNĂ s.f. Ferment secretat de glandele salivare, avînd proprietatea de a transforma amidonul în glucoză. v. a m i l a z ă – Pronunţat: pti-a-.

Dicţionarul limbii române literare contemporane, Colectiv, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1955-1957

PROTEÍNĂ, proteine, s.f. Substanţă organică alcătuită din carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf etc., care intră în componenţa protoplasmei celulelor animale şi vegetale, îndeplinind în organism funcţii variate fundamentale. – Din fr. protéine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROCAÍNĂ s.f. (Farm.) Substanţă cu proprietăţi asemănătoare novocainei. [Pr.: -ca-i-] – Din fr. procaïne.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VITAMÍNĂ, vitamine s.f. Nume dat unor compuşi organici indispensabili vieţii, care se găsesc în alimente sau se prepară sintetic, cu rol esenţial în menţinerea proceselor celulare vitale. – Din fr. vitamine, germ. Vitamin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PTIALÍNĂ s.f. Enzimă secretată de glandele salivare, care are proprietatea de a transforma amidonul din alimente în maltoză şi glucoză. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyaline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PTOMAÍNĂ, ptomaine, s.f. Substanţă toxică azotată, rezultată din putrefacţia materiilor organice de origine animală. – Din fr. ptomaïne.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞESTÍNĂ, şestine, s.f. (Reg.) Loc neted pe vârful unui munte. – Şest (reg. „şes” < lat.) + suf. -ină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FIGURÍNĂ, figurine, s.f. Statuetă de marmură, de bronz, de porţelan etc.; bibelou. – Din fr. figurine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZIBELÍNĂ s.f. 1. Mamifer carnivor din Asia, asemănător jderului, cu blana foarte frumoasă; samur.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DESETÍNĂ, desetine, s.f. 1. (În sec. XV-XVIII, în Moldova) Impozit de zece la sută din produse, mai ales din recolta de la stupii de albine; zeciuială, dijmă. 2. Măsură agrară rusească, folosită odinioară şi la noi, egală cu 1,09 ha. [Acc. şi: desétină. – Var.: (2) deseátină s.f.] – Din bg., scr. desetina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FLUORÍNĂ s.f. Fluorură naturală de calciu, care se găseşte sub formă de cristale cubice, transparente, incolore sau de culoare verde, galbenă, roz, violet. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

YTERBÍNĂ s.f. Oxid de yterbiu. (din fr. ytterbine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZI-LUMÍNĂ s.f., (v. zi (1)) art. zíua-lumínă, g.-d. art. zílei-lumínă; pl. zíle-lumínă

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

LANOLÍNĂ, lanoline, s.f. Substanţă grasă obţinută prin prelucrarea lânii brute de oi şi întrebuinţată în industrie, în medicină şi în cosmetică. – Din fr. lanoline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LUSTRÍNĂ s.f. v. lustrin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CIOCHÍNĂ, ciochine, s.f. Partea dindărăt a şeii, de care se poate lega traista, desagii etc.; fiecare dintre cele două capete ale părţii dindărăt a şeii. – Cf. tc. ç ı k ı n „raniţă, traistă”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LEGUMÍNĂ s.f. Globulină care se găseşte în seminţele leguminoaselor. – Din fr. légumine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MUSELÍNĂ, museline, s.f. Ţesătură de bumbac sau de mătase, subţire şi străvezie, din care se confecţionează îmbrăcăminte uşoară, perdele etc. ♦ Stofă de lână foarte fină. [Var.: muselín, muslín s.n.] – Din fr. mousseline, pol. múslin, tc. musín.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LECITÍNĂ s.f. Substanţă organică fosforată, care se găseşte în organismele vii, mai ales în ţesutul nervos şi în gălbenuşul de ou. – Din fr. lécithine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIMUZÍNĂ, limuzine, s.f. Automobil de lux, închis, nedecapotabil, pentru patru până la şase persoane. – Din fr. limousine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MEGADÍNĂ, megadine, s.f. (Fiz.) Unitate (derivată) de măsură pentru forţă, egală cu un milion de dine. [Abr.: Mdyn] – Din fr. mégadyne.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MEDICÍNĂ, (2) medicini, s.f. 1. Ştiinţă care are ca obiect păstrarea şi restabilirea sănătăţii şi care studiază în acest scop procesele fizice, chimice şi biologice ale vieţii, structurile şi funcţiile organismului, cauzele şi mecanismele de producere a bolilor, precum şi mijloacele de diagnosticare, tratare şi prevenire a lor. ♦ Facultate în care se studiază medicina (1). 2. (Înv. şi reg.) Medicament. – Din lat. medicina, (2) germ. Medizin, rus. mediţina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MECONÍNĂ, meconine, s.f. Alcaloid obţinut prin hidroliza narcotinei, care produce convulsii. – Din fr. méconine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LONGRÍNĂ, longrine, s.f. Grindă de lemn, de oţel sau de beton armat, folosită drept cofraj lateral pentru o îmbrăcăminte rutieră de beton, în cursul executării acesteia. ♢ Longrină de deraiere = şină de oţel fixată paralel cu şinele căii ferate, pe poduri şi la curbe, pentru a reduce pericolul de deraiere. – Din fr. longrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LOBELÍNĂ, lobeline, s.f. Alcaloid extras dintr-o plantă, care are o acţiune excitantă asupra respiraţiei şi care este utilizat în tratamentul astmei, dispneei etc. – Din fr. lobéline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MÉNGHINĂ, menghine, s.f. Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează să fie prelucrate, alcătuit din două fălci şi dintr-un şurub cu manivelă, cu ajutorul căruia se efectuează apropierea şi depărtarea fălcilor. [Var.: minghineá, menghineá s.f.] – Din tc. mengene.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MESALÍNĂ, mesaline, s.f. (Livr.) Femeie desfrânată. – Din fr. messaline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MELAMÍNĂ, melamine, s.f. Substanţă chimică organică, întrebuinţată la fabricarea unor materiale plastice rezistente. – Din fr. mélamine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MELANÍNĂ, melanine, s.f. Pigment organic de culoare neagră, care conţine fier şi sulf şi care se găseşte în coroidă, în păr ori în piele. – Din fr. mélanine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIEZUÍNĂ, miezuine, s.f. (Pop.) 1. Hat, răzor (între ogoare). 2. Gard care desparte două case. – Cf. m i e z,  m e j d i n ă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MINIÓINĂ s.f. Oină cu reguli de joc simplificate. [Pr: -ni-oi-] – Mini1- + oină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INSULÍNĂ s. f. hormon hipoglicemiant secretat de pancreas care reglementează metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor şi mineralelor din organism. (< fr. insuline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MOTORÍNĂ, motorine, s.f. Lichid vâscos obţinut prin distilarea petrolului, a gudroanelor cărbunilor de pământ sau a unor produse sintetice, folosit drept combustibil la anumite motoare sau ca materie primă în industria chimică. – Din germ. Motorin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZOBORÍNĂ s.f. Zlamac; cocoloş, bulgăre dintr-un material. (din zob)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

INHIBÍNĂ s. f. substanţă antibacteriană inhibitivă, secretată de unele ţesuturi epiteliale sau plante; hormon testicular cu acţiune frenatoare asupra hipofizei. (< germ. inhibin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NICOTÍNĂ s.f. Substanţă alcaloidă incoloră, lichidă şi toxică, care se găseşte în frunzele de tutun. – Din fr. nicotine, germ. Nikotin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EFEDRÍNĂ s.f. Alcaloid solubil în alcool, în eter şi în cloroform, ai cărui derivaţi, solubili în apă, se folosesc în special în tratamentul bolilor căilor respiratorii. – Din fr. éphédrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ELASTÍNĂ s.f. Substanţă organică albuminoasă care intră în compoziţia fibrelor elastice ale tendoanelor, ale vaselor de sânge, ale pielii etc. – Din fr. élastine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EREPSÍNĂ, erepsine, s.f. Ferment al sucului intestinal care ajută la descompunerea protidelor. – Din fr. érepsine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ERGOTÍNĂ, ergotine, s.f. Substanţă otrăvitoare obţinută din cornul-secarei, care provoacă tulburări nervoase, digestive, cardiace etc. şi se întrebuinţează în medicină ca hemostatic, mai ales în hemoragiile uterine; ergotoxină. – Din fr. ergotine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ERITRÍNĂ, eritrine, s.f. Antibiotic izolat din eritrocitele mamiferelor, cu efect, mai ales, asupra bacteriilor difterice. – Din fr. érythrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ESCULÍNĂ s.f. Substanţă extrasă din scoarţa unui castan exotic şi utilizată ca febrifug şi antinevralgic. – Din fr. esculine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INDAMÍNĂ s. f. colorant organic albastru(-verzui), puţin rezistent faţă de acizi. (< fr., engl. indamine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DRÁGHINĂ, draghini, s.f. (Pop.) Loitră (la căruţă). ♦ Fiecare dintre lemnele lungi (de sus şi de jos) ale loitrei, în care sunt fixate spetezele. [Pl. şi: draghine] – Din ucr. drabyna.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DRAGLÍNĂ, dragline, s.f. Dispozitiv, montat pe un excavator, format dintr-un braţ metalic mobil la capătul căruia atârnă o cupă manevrată cu cabluri şi care serveşte la săpatul şi încărcatul pământului. – Din fr. dragline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TẤMPINĂ, tâmpine, s.f. (Înv.) Dairea; (impr.) tobă, darabană. [Var.: tấmpănă s.f.] – Din sl. tompanŭ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IBOGAÍNĂ s. f. alcaloid dintr-o plantă din Africa ecuatorială, folosită contra neurasteniei şi atoniei muşchilor. (< fr. ibogaïne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TERŢÍNĂ, terţine, s.f. Poezie în formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care al doilea rimează cu primul şi cu al treilea din strofa următoare; terţet (2). ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. – Din it. terzina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HOLERÍNĂ s. f. afecţiune benignă, asemănătoare cu holera, neepidemică. (< fr. cholérine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRICHÍNĂ, trichine, s.f. Vierme parazit care trăieşte în intestinul şobolanilor, porcilor, urşilor etc. sau închistat în muşchii acestor animale, putând trece şi la om, prin consumarea cărnii de porc infestate (Trichinella spiralis). – Din fr. trichine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TROMBÍNĂ, trombine, s.f. Enzimă care participă la procesul de coagulare a sângelui. – Din fr. thrombine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TRIPSÍNĂ s.f. Enzimă secretată de pancreas, care descompune proteinele în substanţe mai uşor solubile. – Din fr. trypsine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RĂCOÍNĂ s.f. v. răcovină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RĂCUÍNĂ s.f. v. răcovină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RĂŞÍNĂ, răşini, s.f. Nume generic dat unor substanţe lipicioase, inflamabile, secretate de diferite plante, mai ales conifere, sau produse pe cale sintetică. – Lat. resina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COMBÁINĂ s.f. v. combină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RENDZÍNĂ, rendzine, s.f. Grup de soluri formate pe substrat calcaros într-un climat umed sau semiuscat cu o fertilitate naturală mijlocie sau bună. – Din fr. rendzine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RUINĂTÓR, -OÁRE, ruinători, -oare, adj. Care ruinează; distrugător. [Pr.: ru-i-] – Ruina + suf. -ător.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RUJALÍNĂ, rujaline, s.f. (Bot.) Nalbă. – Din rujă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DECOZÍNĂ, decozine, s.f. Alcaloid extras din planta nemţişor, care ajută la scăderea tensiunii arteriale şi la rărirea ritmului cardiac. – Din fr. décozine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DEXTRÍNĂ, dextríne, s.f. Pulbere albă sau albă-gălbuie, amorfă, solubilă în apă, obţinută prin degradarea amidonului şi folosită ca material de apretare, la fabricarea unor cleiuri etc. – Din fr. dextrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SANGUÍNĂ, sanguine, s.f. Mineral de culoare roşiatică-brună care conţine oxid feric natural. ♦ Creion a cărui mină, roşie-brună, este făcută din sanguină. ♦ Desen executat cu un creion a cărui mină este făcută din sanguină; litografie care imită un astfel de desen. – Din fr. sanguine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SANIDÍNĂ s.f. v. sanidin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SAVARÍNĂ, savarine, s.f. Prăjitură făcută dintr-un aluat moale şi pufos copt în forme speciale, care se îmbibă cu sirop de zahăr (amestecat cu rom) şi se umple cu frişcă. – Din fr. savarin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SAPONÍNĂ, saponine, s.f. Substanţă de origine vegetală care, în contact cu apa, formează o spumă abundentă şi persistentă. – Din fr. saponine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HEPARÍNĂ s. f. substanţă anticoagulantă produsă de ficat, muşchi etc., folosită în tratamentul infarctului miocardic, al tromboflebitelor etc. (< fr. héparine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SARAZÍNĂ, sarazine, s.f. (În evul mediu) Hersă armată în partea inferioară cu colţi de oţel. – Din fr. sarrasine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HEMATÍNĂ s. f. pigment feruginos al hemoglobinei. (< fr. hématine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERICÍNĂ, sericine, s.f. Proteină solubilă care acoperă firele de mătase naturală (şi care este îndepărtată în cursul procesului de prelucrare). – Din fr. séricine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SONATÍNĂ, sonatine, s.f. Sonată de proporţii mai mici. – Din fr. sonatine, it. sonatina, germ. Sonatine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STOVAÍNĂ s.f. Pulbere cristalină, albă, amară, utilizată ca anestezic local. – Din fr. stovaïne.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SINĂLẮU, sinălaie, s.n. (Reg.) Cuţit gros, puţin încovoiat, prevăzut cu două mânere, cu care tăbăcarii curăţă părul de pe piei. – Din magh. szinelö.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SLĂNÍNĂ, slănini, s.f. Strat de grăsime între pielea şi carnea porcului; parte, bucată din această grăsime, conservată şi preparată ca aliment (cu adaos de sare ori de boia sau afumată) sau care se topeşte, devenind untură. [Pl. şi: slănine] – Din bg., scr. slanina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SMALTÍNĂ, smaltine, s.f. Minereu de cobalt de culoare albă-argintie, cristalizat în sistemul cubic. – Din fr. smaltine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SMOCHÍNĂ, smochine, s.f. Fructul smochinului. – Din sl. smokvina, bg. smokinja.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SPINĂRÍE, spinării, s.f. Loc unde cresc mulţi spini1, desiş de spini1; spinet, spiniş. – Spin1 + suf. -ărie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STEARÍNĂ s.f. 1. Amestec de acid stearic cu acid palmitic sau oleic, obţinut din unele grăsimi solide şi folosit la fabricarea lumânărilor, în industria textilă şi în cea a cauciucului. 2. Ester al acidului stearic, care intră în componenţa grăsimilor animale şi vegetale. [Pr.: ste-a-] – Din fr. stéarine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STERLÍNĂ, sterline, adj. (În sintagma) Liră sterlină = monedă de aur sau de argint, constituind principala unitate monetară din Marea Britanie. – Din fr., engl. sterling.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SOLANÍNĂ s.f. Substanţă extrasă din unele plante solanacee, cu acţiune toxică asupra organismului animal. – Din fr. solanine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SUBERÍNĂ s.f. Substanţă organică formată din acizi graşi, care se găseşte în membrana celulară a suberului. – Din fr. subérine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SULUMÍNĂ, sulumine, s.f. (Bot.) Filimică. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLUTEÍNĂ s. f. una dintre proteinele glutenului. (< fr. glutéine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SUDAMÍNĂ s.f. Erupţie cutanată de vizicule mici pline cu lichid clar, care apare după transpiraţii abundente sau în cursul unor boli febrile. – Din fr. sudamina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONDRÍNĂ, s.f. (Biol.) Substanţă fundamentală a ţesutului cartilaginos. – Din fr. chondrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLIADÍNĂ s. f. proteină vegetală. (< fr. gliadine, it. gliadina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COVELÍNĂ s.f. Sulfura naturală de cupru, metalică, moale, de culoare albastră-violet, frecventă în zonele de alterare a zăcămintelor cuprifere. – Din fr. covelline, it. covellina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CREATÍNĂ s.f. Substanţă proteică extrasă din ţesutul muscular, cu acţiune tonică, digestivă şi musculară. [Pr.: cre-a] – Din fr. créatine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CREOLÍNĂ s.f. Soluţie obţinută dintr-un amestec de crezoli şi hidrocarburi aromatice, hidroxid de sodiu şi apă, întrebuinţată ca dezinfectant. [Pr.: cre-o] – Din fr. créoline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CUMARÍNĂ, cumarine, s.f. Produs cristalin cu miros de fân proaspăt, extras din fructele unor plante sau preparat sintetic şi folosit pentru esenţe, parfumuri şi aromatizarea tutunurilor. – Din fr. cumarine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABALÍNĂ, cabaline, s.f. – V. cabalin (1) [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

GIRODÍNĂ s. f. giravion la care rotorul, antrenat de un motor, asigură sustentaţia şi mişcările verticale, deplasarea pe orizontală fiind obţinută printr-un alt motor. (< fr. girodyne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VÉRGHINĂ s. v. ţambal.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VANILÍNĂ s. (rar) vanilie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GELATÍNĂ s. f. 1. substanţă proteică coloidală extrasă prin fierbere din oase, cartilaje etc., folosită în industria alimentară şi farmaceutică, în bacteriologie, tehnică etc. ♢ piele crudă, pregătită pentru tăbăcire. 2. preparat dulce din sirop de fructe sau dintr-o cremă închegată cu gelatină (1). (< fr. gélatine, it. gelatina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GAZOLÍNĂ s. f. produs lichid, combustibil, prin lichefierea gazelor de sondă. (< fr. gazoline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GASTRÍNĂ s. f. substanţă secretată de mucoasa gastrică din regiunea pilorică. (< fr. gastrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TÂMPINĂ s. v. dairea, darabană, tobă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FUSULÍNĂ s. f. gen fosil de foraminifere neperforate, cu ţesutul fusiform sau aproape cilindric. (< fr. fusuline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TERŢÍNĂ s. (LIT.) (rar) terţet.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FUMAGÍNĂ s. f. boală criptogamică a unor arbori de pădure, a viţei de vie şi a unor pomi fructiferi, care se manifestă prin apariţia unor pete negre, prăfoase pe frunze. (< fr. fumagine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FTALEÍNĂ s. f. denumire generică dată unor compuşi organici prin condensarea anhidridei ftalice cu fenoli. (< fr. phtaléine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ŞÉSTINĂ s. v. platou, podiş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SULUMÍNĂ s. v. filimică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FLUORÍNĂ s. f. fluorură naturală de calciu. (< fr. fluorine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SPINĂRÍE s. mărăcini (pl.), mărăciniş, (reg.) mărăcinet, spinăripş, spinet, spiniş. (S-a încurcat în ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SPINĂRÉL s. v. sticlete.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SOROCÍNĂ s. v. coada-şoricelului.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SMOCHÍNĂ s. (BOT.) (reg.) tabană.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FILICÍNĂ s. f. medicament cu acţiune vermifugă, extras din rizomul ferigii. (< fr. filicine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SLĂVÍNĂ s. v. canea, cep.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SLĂNÍNĂ s. (pop. şi fam.) slană, (Transilv. şi Ban.) clisă, (Ban. şi Transilv.) lard, (prin Mold.) sală. (Mănâncă ~ cu pâine.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FIGURÍNĂ s. f. statuetă mică din metal, porţelan, os; bibelou. (< fr. figure, it. figurina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SINCAÍNĂ s. v. novocaină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SINĂLĂU s. v. cioplitoare, cuţitoaie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FIBROÍNĂ s. f. substanţă albuminoidă transparentă din alcătuirea fibrei de mătase naturală. (< fr. fibroïne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FERITÍNĂ s. f. proteină bogată în fier, din ficat şi splină. (< fr. ferritine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCUMPÍNĂ s. v. sirinderică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SCRÁPINĂ s. v. săpăligă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SCOFÁINĂ s. v. caldeiră, cazan, căldare, circ, zănoagă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SCÓCHINĂ s. v. adâncitură, cavitate, gaură, scobitură.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SANGÚINĂ s. (MIL.) hematit, oligist.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SALICÍNĂ s. v. salicilină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RUJULÍNĂ s. v. nalbă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RUINĂTÓR adj. v. distrugător.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ROGOJÍNĂ s. (reg.) scoarţă, (înv.) jitie. (Pe jos era aşternută o ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

REPEZÍNĂ s. v. repeziş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RĂŞÍNĂ s. (CHIM.) răşină alchidică v. alchidal; răşină anionactivă v. anionit; răşină fenolică v. fenoplast.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RĂCUÍNĂ s. (BOT.; Galium rotundifolium) sânziană, (reg.) floarea-sfântului-Ion.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PTIALÍNĂ s. (BIOL.) amilază salivară.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ERITRÍNĂ s. f. 1. antibiotic izolat din eritrocitele mamiferelor, cu efect asupra bacteriilor difterice. 2. pigment roşu specific algelor roşii şi în talul unor licheni. (< fr. érythrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ERGOTÍNĂ s. f. alcaloid toxic din cornul secarei, care provoacă contracţia muşchilor şi este hemostatic; ergotoxină. (< fr. ergotine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EREPSÍNĂ s. f. diastază a intestinului subţire, care transformă peptonele în aminoacizi. (< fr. érepsine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROCAÍNĂ s. v. novocaină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PRĂJÍNĂ s. v. coardă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PRĂJÍNĂ s. 1. v. par. 2. v. băţ. 3. opintitor. (~ la o barcă.) 4. (pop.) proptea, (Mold.) crăcană. (~ de rufe.) 5. (reg.) lumânare, prăştină. (~ la cumpăna fântânii.) 6. (reg.) bucată. (Vechea unitate de măsură agrară numită ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EMULSÍNĂ s. f. enzimă din migdalele amare, din ciuperci etc. (< fr. émulsine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ELASTÍNĂ s. f. substanţă organică albuminoidă care intră în compoziţia fibrelor elastice ale tendoanelor, ale vaselor sangvine, pielii etc. (< fr. élastine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EFEDRÍNĂ s. f. alcaloid extras dintr-un arbust, solubil în alcool, în eter şi cloroform şi cu acţiune vasoconstrictoare. (< fr. éphédrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PESCUÍNĂ s. v. heleşteu, iaz.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PĂCUÍNĂ s. v. oaie, strămior.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PARÁGINĂ s. 1. pârloagă, ţelină, (pop.) părăgineală, (înv. şi reg.) ogor, (reg.) hat, părăginitură. (Grădina a ajuns o ~.) 2. părăginire, părăsire, sălbăticie. (Parc lăsat în ~.) 3. v. ruină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PARAFÍNĂ s. v. alcan.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DRAGLÍNĂ s. f. echipament de lucru pentru săpat şi încărcat pământul, montat pe un excavator, dintr-o cupă la capătul unui braţ lung şi uşor, acţionată de un troliu. (< engl., fr. dragline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DOCTRÍNĂ s. f. sistem închegat de concepţii, principii şi teze fundamentale prin care se exprimă o anumită orientare în domeniul filozofic, religios, politic, artistic etc. (< fr. doctrine, lat. doctrina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MUSELÍNĂ s. (TEXT.) (pop.) tulpan, (înv.) musul. (Rochie de ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MOTORÍNĂ s. v. rom, vin.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MÓŞTINĂ s. v. moaşte, moştenire, mumie, patrimoniu, succesiune.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MIEZUÍNĂ s. v. frontieră, graniţă, hat, hotar, limită teritorială, răzor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MÉNGHINĂ s. v. piuă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MÉNGHINĂ s. (TEHN.) (reg.) urs, (Ban. şi Transilv.) şaitău, (Transilv., Maram. şi Mold.) şurub, (Transilv.) şut. (Strânge o piesă la ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DEXTRÍNĂ s. f. substanţă albă, produsă prin degradarea parţială a amidonului, folosită la fabricarea unor cleiuri, ca înlocuitor al gumei arabice, apret etc. (< fr. dextrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MEDICÍNĂ s. 1. medicină infantilă v. pediatre. 2. medicină veterinară = (rar) veterinărie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MEDICÍNĂ s. v. doctorie, leac, medicament, medicaţie, remediu, tratament.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MĂSLÍNĂ s. (BOT.) (înv. şi reg.) olivă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MANDRÍNĂ s. (TEHN.) dudgeon.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LEURDÍNĂ s. v. dalie, gherghină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

JÁRCHINĂ s. v. bâtă, bucată, ciomag, crâmpei, fracţiune, fragment, frântură, măciucă, parte, porţiune, secţiune, tranşă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DECOZÍNĂ s. f. alcaloid din planta nemţişor, folosit pentru scăderea tensiunii arteriale şi rărirea ritmului cardiac. (< fr. décozine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INĂRÍCĂ s. v. linariţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CUMARÍNĂ s. f. substanţă odorantă extrasă din sămânţa unui arbore exotic, sau sintetizată, pentru esenţe, parfumuri şi aromatizarea tutunurilor. (< fr. coumarine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GRÍNDINĂ s. (MET.) piatră, (Transilv. şi Bucov.) gheaţă, (înv.) smidă. (A bătut ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GRĂDÍNĂ s. 1. (înv. şi reg.) sad, (reg.) ogradă, (prin Olt. şi Ban.) bascea, (Transilv.) telechi. (~ de legume.) 2. v. parc. 3. grădină zoologică = parc zoologic, (livr.) zoo, zooparc.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GHÍSTINĂ s. v. cartof.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GELATÍNĂ s. v. aspic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FOÁLTINĂ s. v. micsandră, micşunea.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FLUORÍNĂ s. (CHIM.) fluorită.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FENAMÍNĂ s. v. benzedrină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CREOLÍNĂ s. f. lichid uleios brun din distilarea gudroanelor de huilă, cu miros puternic şi persistent, dezinfectant. (< fr. créoline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ERGOTÍNĂ s. v. ergotoxină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CREATÍNĂ s. f. substanţă proteică rezultată din metabolismul protidelor, cu rol important în contracţia musculară. (< fr. créatine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COVELÍNĂ s. f. sulfură naturală de cupru. (< fr. covelline, it. covellina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DRÁGHINĂ s. v. carâmb.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DOCTRÍNĂ s. învăţătură, sistem, teorie. (~ economică.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CORUTÍNĂ s. f. (inform.) procedură scrisă într-un limbaj de programare funcţionând într-un regim particular, la care poate apela o altă procedură. (< engl. coroutine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DECALÍNĂ s. (CHIM.) decahidronaftalină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DĂLBÍNĂ s. v. bulboacă, bulboană, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONDRÍNĂ s. f. substanţă proteică fundamentală a ţesutului cartilaginos. (< fr. chondrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CARABÍNĂ s. (prin Transilv. şi Maram.) ştuţ. (A vânat cu ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CALAMÍNĂ s. (MIN.) hemimorfit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CABALÍNĂ s. v. cal.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BUTIRÍNĂ s. (CHIM.) tributirină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BÚŞTINĂ s. v. ceaţă, negură, pâclă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BOŞTÍNĂ s. v. tescovină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BOŞTÍNĂ s. (reg.) babaş, comină, jintiţă. (~ obţinută din fagurii fierţi.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COLAMÍNĂ s. f. bază azotată cu funcţie de alcool şi amină, în structura cefalinelor. (< fr. colamine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BĂŞÍNĂ s. v. gaz, pârţ, vânt.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BĂLTÍNĂ s. v. băltoacă, mlaştină, mocirlă, smârc.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BÁŞTINĂ s. v. patrimoniu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BARITÍNĂ s. (MIN.) barită, spat greu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ATEBRÍNĂ s. (FARM.) mepacrină. (~ serveşte la tratamentul malarei.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ASPIRÍNĂ s. (FARM.) acid acetilsalicilic. (~ este un febrifug.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CISTEÍNĂ s. f. aminoacid sulfurat, din hidroliza acidă a proteinelor, în procesele de oxidoreducere din celulă. (< fr. cystéine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

APIONÍNĂ s. (CHIM.) pioctanină, piocten.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ANGELÍNĂ s. v. anghelică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ANEURÍNĂ s. (FARM.) orizanină, vitamina B1.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ALINĂTÓR adj. 1. v. calmant. 2. v. consolator.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ADERMÍNĂ s. v. vitamina B6.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VINĂRÍCI s. (IST.) vinărit. (~ul era o dare perce-pută în vin.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VINĂRÍCI s. v. podgorean, viticultor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VINĂRSÁR s. v. povarnagiu, velnicer.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VIPERÍNĂ s. v. iarba-şarpelui.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VITAMÍNĂ s. (BIOL., CHIM., FARM.) vitamina A = axeroftol, retinol; vitamina B1 = aneurină, orizanină, tiamină; vitamina B2 = lactoflavină, riboflavină; vitamina B6 = adermină, piridoxină; vitamina B12 = ciancobalamină, cobalamină; vitamina C = acid ascorbic; vitamina D2 = calciferol, ergocalciferol; vitamina E = tocoferol; vitamina H = biotină; vitamina H1 = acid paraaminobenzoic; vitamina K1 = fitochinonă; vitamina P = citrină; vitamina PP = nicotinamidă, acid nicotinic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CHENZÍNĂ s. f. 1. retribuţie cuvenită unei persoane pe o jumătate de lună. 2. perioadă de timp între o chenzină (1) şi alta. (< fr. quinzaine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CEREZÍNĂ s. f. produs prin rafinarea cerurilor de petrol. (< fr. cérésine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZIBELÍNĂ s. (ZOOL.; Martes zibellina) samur, (înv.) sobol. (Blană de ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acridínă s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. acridínei; pl. acridíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

activínă s. f., g.-d. art. activínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

adermínă s. f., g.-d. art. adermínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aerodínă s. f. → dină

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aerozínă s. f., g.-d. art. aerozínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

albumínă s. f., g.-d. art. albumínei; pl. albumíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

alinătór adj. m., pl. alinătóri; f. sg. şi pl. alinătoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

amandínă s. f., g.-d. art. amandínei; pl. amandíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aneurínă s. f. → neurină

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

angelínă s. f., g.-d. art. angelínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

an-lumínă s. m., pl. ani-lumină

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

apiolínă s. f. (sil. -pi-o-), g.-d. art. apiolínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

apocrínă adj. f. (sil. -cri-), pl. apocríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

arginínă s. f., g.-d. art. arginínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aspirínă s. f., g.-d. art. aspirínei; pl. aspiríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

atebrínă s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. atebrínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

atropínă s. f. (sil. -tro-), g.-d. art. atropínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

auramínă s. f., pl. auramíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

autodínă s. f. (sil. a-u-), pl. autodíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

baculínă s. f., pl. baculíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

baladínă s. f., g.-d. art. baladínei; pl. baladíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

balerínă s. f., g.-d. art. balerínei; pl. baleríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

banchínă s. f., g.-d. art. banchínei; pl. banchíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

baritínă s. f., g.-d. art. baritínei; pl. baritíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

báştină s. f., g.-d. art. báştinei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

băltínă s. f., g.-d. art. băltínei; pl. băltíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

băşínă s. f., g.-d. art. băşínei; pl. băşíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

betaxínă s. f., pl. betaxíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

CAVATÍNĂ s. f. 1. arie de operă cu caracter liric, de proporţii reduse. 2. mică piesă instrumentală cu caracter liric. (< it. cavatina, fr. cavatine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

bobovínă s. f., g.-d. art. bobovínei; pl. bobovíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

boştínă s. f., g.-d. art. boştínei, pl. boştíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

brághină s. f., g.-d. art. brághinei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bubalínă s. f., g.-d. art. bubalínei; pl. bubalíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

butirínă s. f., g.-d. art. butirínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabotínă s. f., g.-d. art. cabotínei; pl. cabotíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

calamínă s. f., g.-d. art. calamínei; pl. calamíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

camelínă s. f., g.-d. art. camelínei; pl. camelíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

canabínă s. f., g.-d. art. canabínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

capelínă s. f., g.-d. art. capelínei; pl. capelíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

carabínă s. f., g.-d. art. carabínei; pl. carabíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cavatínă s. f., g.-d. art. cavatínei; pl. cavatíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cefalínă s. f., g.-d. art. cefalínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cerezínă s. f., g.-d. art. cerezínei; pl. cerezíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

chenzínă s. f., g.-d. art. chenzínei; pl. chenzíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ciochínă s. f., g.-d. art. ciochínei; pl. ciochíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cisteínă s. f., g.-d. art. cisteínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

citozínă s. f., g.-d. art. citozínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

condrínă s. f., g.-d. art. condrínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

corutínă s. f., g.-d. art. corutínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

covelínă s. f., g.-d. art. covelínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

creatínă s. f. (sil. cre-a-), g.-d. art. creatínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

creolínă s. f. (sil. cre-o-), g.-d. art. creolínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cumarínă s. f., g.-d. art. cumarínei; pl. cumaríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dălbínă s. f., g.-d. art. dălbínii; pl. dălbíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

decalínă s. f., pl. decalíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

decozínă s. f., g.-d. art. decozínei; pl. decozíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

desetínă/desétină s. f., g.-d. art. desetínei/desétinei; pl. desetíne/desétine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

desetínă/desétină s. f., g.-d. art. desetínei/desétinei; pl. desetíne/desétine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dextrínă s. f., g.-d. art. dextrínei; pl. dextríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

doctrínă s. f., g.-d. art. doctrínei; pl. doctríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dopamínă s. f., g.-d. art. dopamínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

drághină s. f., g.-d. art. drághinii; pl. drághini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dráglină s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. dráglinei; pl. drágline

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

efedrínă s. f. (sil. -dri-), g.-d. art. efedrínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

elastínă s. f., g.-d. art. elastínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

emulsínă s. f., g.-d. art. emulsínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

erepsínă s. f., g.-d. art. erepsínei; pl. erepsíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ergotínă s. f., g.-d. art. ergotínei; pl. ergotíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

eritrínă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. eritrínei; pl. eritríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

esculínă s. f., g.-d. art. esculínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fibroínă s. f. (sil. -bro-), g.-d. art. fibroínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

figurínă s. f., g.-d. art. figurínei; pl. figuríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

filicínă s. f., g.-d. art. filicínei; pl. filicíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fluorínă s. f. (sil. flu-o-), g.-d. art. fluorínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fructínă s. f., g.-d. art. fructínei; pl. fructíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ftaleínă s. f., g.-d. art. ftaleínei; pl. ftaleíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fumagínă s. f., g.-d. art. fumagínei; pl. fumagíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fusulínă s. f., pl. fusulíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gazolínă s. f., g.-d. art. gazolínei; pl. gazolíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gelatínă s. f., g.-d. art. gelatínei; pl. gelatíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

girodínă s. f., g.-d. art. girodínei; pl. girodíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

giurgínă s. f. (sil. giur-), g.-d. art. giurgínei; pl. giurgíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gliadínă s. f. (sil. gli-a-), g.-d. art gliadínei; pl. gliadíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

góştină s. f., g.-d. art. góştinii; pl. góştini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

grădínă s. f., g.-d. art. grădínii; pl. grădíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gríndină s. f., g.-d. art. gríndinei; pl. gríndine/gríndini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hárchină s. f., g.-d. art. hárchinei; pl. hárchine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hematínă s. f., g.-d. art. hematínei; pl. hematíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

heparínă s. f., g.-d. art. heparínei; pl. heparíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

holerínă s. f., g.-d. art. holerínei; pl. holeríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

indamínă s. f., pl. indamíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

indolínă s. f., pl. indolíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

insulínă s. f., g.-d. art. insulínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

izoclínă s. f. (sil. -cli-) clină

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

járchină s. f., g.-d. art. járchinei; pl. járchine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

javelínă s. f., g.-d. art. javelínei; pl. javelíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

jidovínă s. f., g.- d. art. jidovínei; pl. jidovíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

jirovínă s. f., g.- d. art. jirovínei; pl. jirovíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lanolínă s. f., g.-d. art. lanolínei; pl. lanolíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lecitínă s. f., g.-d. art. lecitínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

legumínă s. f., g.-d. art. legumínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ligroínă s. f. (sil. -gro-), g.-d. art. ligroínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

limuzínă s. f., g.-d. art. limuzínei; pl. limuzíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

linoxínă s. f., g.-d. art. linoxínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lobelínă s. f., g.-d. art. lobelínei; pl. lobelíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

longrínă s. f., g.-d. art. longrínei; pl. longríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lupulínă s. f., g.-d. art. lupulínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lustrínă s. f., pl. lustríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mandrínă (dispozitiv de prindere) s. f., g.-d. art. mandrínei; pl. mandríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

măslínă s. f., g.-d. art. măslínei; pl. măslíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

meconínă s. f., g.-d. art. meconínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

medicínă s. f., g.-d. art. medicínei; (medicamente) pl. medicíne/medicíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

megadínă s. f., g.-d. art. megadínei; pl. megadíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

melamínă s. f., g.-d. art. melamínei; pl. melamíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

melanínă s. f., g.-d. art. melanínei; pl. melaníne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ménghină s. f., g.-d. art. ménghinei; pl. ménghine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mesalínă s. f., g.-d. art. mesalínei; pl. mesalíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

metadínă s. f., pl. metadíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

miezuínă s. f., g.-d. art. miezuínii; pl. miezuíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

minióină s. f. (sil. -ni-oi-), g.-d. art. minióinei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

motorínă s. f., g.-d. art. motorínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

muselínă s. f., g.-d. art. muselínei; pl. muselíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

narceínă s. f., (sil. -ce-i-) pl. narceíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nicotínă s. f., g.-d. art. nicotínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nucleínă s. f. (sil. -cle-), g.-d. art. nucleínei; pl. nucleíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

olandínă s. f., g.-d. art. olandínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

opúşină s. f., g.-d. art. opuşínei; pl. opuşíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ouabaínă s. f. (sil. o-ua-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

palatínă s. f., pl. palatíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

parafínă s. f., g.-d. art. parafínei; pl. parafíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

parágină s. f., g.-d. art. paráginii; pl. parágini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pelerínă s. f., g.-d. art. pelerínei; pl. peleríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

percaínă s. f., g.-d. art. percaínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

peronínă s. f., g.-d. art. peronínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

piculínă s. f., g.-d. art. piculínei; pl. piculíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pilotínă s. f., g.-d. art. pilotínei; pl. pilotíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

piperínă s. f., pl. piperíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

piridínă s. f., g.-d, art piridínei; pl. piridíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pirotínă s. f., g.-d. art. pirotínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

plombínă s. f., pl. plombíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

prăjínă s. f., g.-d. art. prăjínii; pl. prăjíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

procaínă s. f. (sil. -ca-i-), g.-d. art. procaínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

proteínă s. f., g.-d. art. proteínei; pl. proteíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ptialínă s. f. (sil. pti-a-), g.-d. art. ptialínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ptomaínă s. f., pl. ptomaíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

răşínă s. f., g.-d. art. răşínii; pl. răşíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rendzínă s. f., g.-d. art. rendzínei; pl. rendzíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

repezínă s. f., pl. repezíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rodamínă s. f., pl. rodamíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rogojínă s. f., g.-d. art. rogojínii; pl. rogojíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ruinătór adj. m. (sil. ru-i-), pl. ruinătóri; f. sg. şi pl. ruinătoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rujalínă s. f., g.-d. art. rujalínei; pl. rujalíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

saculínă s. f., pl. saculíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sanguínă s. f. (sil. -gu-i-), g.-d. art. sanguínei; (creioane, desene) pl. sanguíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sanidínă s. f., g.-d. art. sanidínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

saponínă s. f., g.-d. art. saponínei; pl. saponíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

savarínă s. f., g.-d. art. savarínei; pl. savaríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sericínă s. f., g.-d. art. sericínei; pl. sericíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sinălău s. n., art. sinălăul; pl. sinăláie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

slănínă s. f., g.-d. art. slănínii; pl. slăníni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

smaltínă s. f., g.-d. art. smaltínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

smochínă s. f., g.-d. art. smochínei; pl. smochíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

solanínă s. f., g.-d. art. solanínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sonatínă s. f., g.-d. art. sonatínei; pl. sonatíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

spinăríe s. f., art. spinăría, g.-d. art. spinăríei; pl. spinăríi, art. spinăríile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

stearínă s. f. (sil. ste-a-), g.-d. art. stearínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sterlínă adj. f., pl. sterlíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

stovaínă s. f. (sil. -va-i-), g.-d. art. stovaínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

suberínă s. f., g.-d. art. suberínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sudamínă s. f., g.-d. art. sudamínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sulumínă s. f., g.-d. art. sulumínei; pl. sulumíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şéstină s. f., g.-d. art. şéstinei; pl. şéstine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

terţínă s. f., g.-d. art. terţínei; pl. terţíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tiroxínă s. f. (sil. mf. tir-), g.-d. art. tiroxínei; pl. tiroxíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tirozínă s. f., g.-d. art. tirozínei; pl. tirozíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

trichínă s. f., g.-d. art. trichínei; pl. trichíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tripsínă s. f., g.-d. art. tripsínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

trombínă s. f., g.-d. art. trombínei; pl. trombíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ţiglínă v. ţicling

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ursulínă s. f., g.-d. art. ursulínei; pl. ursulíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vanilínă s. f., g.-d. art. vanilínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vaselínă s. f., g.-d. art. vaselínei; pl. vaselíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vatelínă s. f., g.-d. art. vatelínei; pl. vatelíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

velutínă s. f., pl. velutíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vinăríci (podgorean) s. m., pl. vinăríci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vinăríci (dijmă) s. n., pl. vinăríciuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vitamínă s. f., g.-d. art. vitamínei; pl. vitamíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vitelínă s. f., g.-d. art. vitelínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

xilidínă s. f., g.-d. art. xilidínei; pl. xilidíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ytrebínă s. f., pl. ytrebíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

zaharínă s. f., g.-d. art. zaharínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

zibelínă s. f., g.-d. art. zibelínei; pl. zibelíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

zi-lumínă s. f., art. zíua-lumínă, g.-d. art. zílei-lumínă; pl. zíle-lumínă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

NUCLEÍN//Ă ~e f. Substanţă organică bogată în fosfor, care se află în nucleul proteinelor. [Sil. -cle-i-] /<fr. nucléine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

NICOTÍNĂ f. Substanţă toxică sub formă de lichid incolor, uleios, extrasă din tutun şi întrebuinţată, mai ales, în medicină. /<fr. nicotine, germ. Nikotin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MUSELÍN//Ă ~e f. Ţesătură foarte fină şi transparentă, folosită pentru îmbrăcăminte feminină uşoară (rochii, bluze etc.). [G.-D. muselinei] /<fr. mousseline, pol. múslin, turc. muslin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MOTORÍN//Ă ~e f. Produs obţinut prin distilarea petrolului, folosit drept combustibil sau la fabricarea unor unsori consistente. /<germ. Motorin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MENGHÍN//Ă ~e f. Dispozitiv constând din două plăci metalice şi un şurub, folosit pentru a fixa piesele care urmează să fie prelucrate (la strung, la masa de lucru). [G.-D. menghinei] /<turc. mengene

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MELANÍN//Ă ~e f. Pigment organic brun-închis care atribuie coloratura normală pielii, părului şi irisurilor. /<fr. mélanine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MEDICÍNĂ f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul profilaxiei şi tratării bolilor, ocrotirii şi restabilirii sănătăţii omului. ♢ ~ internă ramură a medicinei care se ocupă cu studierea şi tratarea bolilor organelor interne. ~ judiciară (legală) ramură a medicinei care se ocupă cu efectuarea expertizelor şi examenelor medicale pentru elucidarea faptelor într-un proces. ~ preventivă ramură a medicinei care studiază şi aplică diferite metode de prevenire a bolilor. ~ veterinară medicină care studiază şi tratează bolile animalelor. [G.-D. medicinei] /<lat. medicina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MĂSLÍN//Ă ~e f. Fruct al măslinului. /<sl. maslina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MANDRÍN//Ă ~e f. 1) Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor cu ajutorul cărora se execută operaţii de prelucrare. 2) Unealtă de perforat prin lovire constând dintr-o bară de oţel, ascuţită la unul din capete; dorn; priboi. 3) Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. /<fr. mandrin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LINOXÍNĂ f. Material obţinut dintr-un amestec de ulei de in fiert cu substanţe sicative. /<fr. linoxyne

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LIMUZÍN//Ă ~e f. Automobil de lux, nedecapotabil, în care încap până la şase persoane. [G.-D. limuzinei] /<fr. limousine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LEGUMÍNĂ f. Globulină aflată în seminţele leguminoaselor. /<fr. légumine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LANOLÍN//Ă ~e f. Substanţă grasă, secretată de pielea oilor şi obţinută prin prelucrarea lânii acestora, folosită în industrie, medicină şi cosmetică. Cremă cu ~. [G.-D. lanolinei] /<fr. lanoline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

INSULÍNĂ f. 1) Hormon secretat de pancreas. 2) Medicament conţinând astfel de hormoni. [G.-D. insulinei] /<fr. insuline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HEPARÍN//Ă ~e f. Substanţă care are proprietatea de a împiedica coagularea sângelui. /<fr. héparine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HEMATÍN//Ă ~e f. Substanţă colorantă cu fier în componenţă, conţinută în hemoglobină. /<fr. hématine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HÁRCHIN//Ă ~e f. pop. Bucată mare dintr-un aliment (carne, mămăligă etc.); halcă. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GRIŞÍN//Ă ~e f. Produs alimentar de forma unui bastonaş, preparat din făină de grâu cu diferite adaosuri.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GRÍNDIN//Ă ~i f. Precipitaţii atmosferice sub forma unor bucăţele de gheaţă, provenite prin îngheţarea picăturilor de ploaie. [G.-D. grindinei] /<lat. grando, ~inis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GRĂDÍN//Ă ~i f. 1) Teren, de obicei îngrădit, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi. ♢ ~ botanică grădină în care se cultivă plante din diferite regiuni ale globului. ~ zoologică grădină în care se cresc şi se întreţin animale din diferite regiuni ale globului. 2) Suprafaţă de teren plantată şi amenajată (cu alei, bănci etc.), care serveşte ca loc de agrement; parc. ♢ ~ de vară restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. [G.-D. grădinii] /<bulg., sb. gradina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GELATÍN//Ă ~e f. 1) Substanţă sub formă de gel, obţinută din ţesuturile animale, având diverse întrebuinţări (în industria alimentară, textilă, a hârtiei etc.). 2) Piele crudă supusă prelucrării înainte de tăbăcire. /<fr. gélatine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GAZOLÍN//Ă ~e f. Preparat lichid combustibil obţinut prin distilarea petrolului sau prin lichefierea gazelor de sondă. /<fr. gazoline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FUMAGÍN//Ă ~e f. Boală a plantelor cauzată de o ciupercă parazită, care se manifestă prin depuneri de culoare neagră pe locurile atacate. /<fr. fumagine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FLUORÍNĂ f. Mineral cristalizat, divers colorat sau incolor, întrebuinţat în tehnică şi ca materie primă. [Sil. flu-o-] /<fr. fluorine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FIGURÍN//Ă ~e f. Figură mică, ce reprezintă o fiinţă şi serveşte ca ornament; statuetă de dimensiuni mici. /<fr. figurine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FIBROÍNĂ f. Substanţă proteică care constituie componentul principal al fibrelor de mătase naturală. /<fr. fibroïne

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ELASTÍNĂ f. Substanţă organică elastică care intră în compoziţia tendoanelor, a vaselor sangvine, a pielii. /<fr. élastine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

EFEDRÍNĂ f. Substanţă de provenienţă vegetală folosită în medicină pentru tratarea bolilor respiratorii. [G.-D. efedrinei; Sil. e-fe-dri-nă] /<fr. éphéedrine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DRAGLÍN//Ă ~e f. Excavator prevăzut cu o cupă ataşată la un braţ mobil, folosit la săpatul şi încărcatul pământului în lucrările de construcţie. /<fr. dragline.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DRÁGHIN//Ă ~i f. Fiecare dintre cele două bare de lemn de la loitra unui car sau a unei căruţe. /<ucr. drabyna

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DOCTRÍNĂ ~e f. Totalitate de principii, de idei fundamentale ale unui sistem filozofic, politic, ştiinţific etc. /<fr. doctrine, lat. doctrina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DEXTRÍN//Ă ~e f. Substanţă preparată din amidon, folosită, mai ales, la apretarea ţesăturilor. /<fr. dextrine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DESETÍN//Ă ~e f. înv. 1) Unitate de măsură pentru suprafeţe egală cu 1,09 hectare. 2) Impozit anual în natură egal cu a zecea parte din produsul obţinut; zeciuială; dijmă. /<bulg., sb. desetina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CUMARÍNĂ f. Substanţă mirositoare extrasă din sămânţa unui arbore exotic sau preparată sintetic, folosită pentru parfumuri, esenţe şi la aromatizarea tutunurilor. /<fr. cumarine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CREOLÍNĂ f. chim. Lichid uleios obţinut la distilarea cărbunelui de pământ, folosit ca antiseptic. [Sil. cre-o-] /<fr. créoline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CREATÍNĂ f. (la om şi la animale) Substanţă proteică care intră în componenţa muşchilor, având rol important în metabolismul contracţiei musculare. [Sil. cre-a-ti-] /<fr. créatine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COVELÍNĂ f. Sulfură naturală de cupru. /<fr. covelline, it. covellina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CIOCHÍN//Ă ~e f. 1) Partea dindărăt a şeii (de obicei, bifurcată), de care se poate atârna un bagaj. ♢ A lega (a atârna) la ~ a lăsa în voia soartei. 2) pop. Os rotund de la glezna piciorului. [Sil. cio-chi-] /<turc. çikin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CHENZÍN//Ă ~e f. rar 1) Retribuţia unui salariat pe cincisprezece zile. 2) Perioadă de timp pentru care se plăteşte această retribuţie. [G.-D. chenzinei] /<fr. quinzaine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CAVATÍN//Ă ~e f. muz. Arie lirică de proporţii reduse din cadrul unei opere. /<it. cavatina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CARABÍN//Ă ~e f. 1) Puşcă uşoară cu ţeavă scurtă. 2) Cârlig închis printr-un arc de care se prind diferite obiecte. [G.-D. carabinei] /<fr. carabine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CAPELÍN//Ă ~e f. 1) (în evul mediu) Coif de metal purtat de militarii pedestraşi. 2) med. Bonetă sau bandă circulară folosită ca bandaj chirurgical. /<fr. capeline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CANABÍNĂ f. Substanţă răşinoasă extrasă din cânepa de India. /cf. lat. canabis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CAMELÍN//Ă ~e f. Plantă cu tulpină dreaptă, cu flori galbene şi fructe mici din care se extrage ulei, folosit în pictură şi la fabricarea săpunului. /<fr. caméline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CALAMÍN//Ă ~e f. Reziduu provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă. /<fr. calamine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABALÍN//Ă ~e f. 1) la pl. Familie de mamifere de talie mare, domestice (reprezentant: calul). 2) Animal din această familie. /<lat. caballinus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BUTIRÍN//Ă ~e f. Ester rezultat din combinarea glicerinei cu acidul butiric, constituind unul din componenţii de bază ai grăsimilor. /<fr. butyrine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BUBALÍN//Ă ~e f. 1) la pl. Specie de vite cornute având părul negru, corpul mare şi coarnele în formă de semilună. 2) Animal din această specie. /<fr. bubalines

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BOŞTÍN//Ă ~e f. pop. 1) Masă rămasă din fagure după ce s-a stors mierea şi ceara. 2) Masă rămasă din struguri după ce aceştia au fost traşi la teasc; hoştină; tescovină. /<sl. voština

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BÁŞTINĂ f. Loc unde s-a născut şi trăieşte (tot timpul) cineva; pământ natal; patrie. ♢ De ~ a) de loc; originar; b) autohton; moştenit din moşi-strămoşi. Locuitor de ~ băştinaş; localnic. [G.-D. baştinei] /<bulg., sb. baştina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ATROPÍNĂ f. Substanţă toxică extrasă din mătrăgună, folosită împotriva spasmelor şi ca dilatant al pupilei. [G.-D. atropinei] /<fr. atropine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ATEBRÍNĂ f. Medicament folosit în profilaxia şi tratamentul malariei. /<fr. atébrine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ASPIRÍN//Ă ~e f. Medicament febrifug şi calmant. /<germ. Aspirin, fr. aspirine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AMANDÍN//Ă ~e f. 1) Cremă de migdale. 2) Prăjitură din această cremă (sau dintr-o compoziţie asemănătoare). /<fr. amandine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ALINĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care alină; care linişteşte. Medicament ~. /a alina + suf. ~ător

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ALBUMÍN//Ă ~e f. Substanţă organică din grupul proteinelor, care intră în compoziţia sângelui şi a altor lichide organice. [g.-d. albuminei] /<fr. albumine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OLANDÍN//Ă ~e f. 1) Ţesătură de bumbac, asemănătoare olandei, din care se confecţionează lenjerie. 2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături. /olandă + suf. ~ină

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PARAFÍN//Ă ~e f. Substanţă solidă incoloră, obţinută în special din petrol şi având diferite întrebuinţări (în industria chimică, la impregnarea lemnului, la apretarea ţesăturilor etc.). /<fr. paraffine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PARÁGIN//Ă ~i f. 1) Plantă erbacee cu frunze înguste şi lungi, cu rădăcina puternică şi ramificată, care creşte, îndeosebi, pe locurile nelucrate. 2) Teren necultivat plin cu buruieni. 3) Stare a unui teren sau a unei clădiri de care nu îngrijeşte nimeni. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PELERÍN//Ă ~e f. 1) Pardesiu larg, fără mâneci, care se încheie numai la gât. 2) Accesoriu vestimentar de forma unui guler lat, care acoperă umerii (şi bustul), purtat de femei peste palton sau peste rochie. /<fr. pelerine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PERCAÍNĂ f. Pulbere cristalină inodoră, de culoare albă, solubilă în apă, folosită ca anestezic local. /<fr. percaïne

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PERONÍNĂ f. Substanţă narcotică cu acţiune mai puternică decât morfina. /<fr. péronine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PICULÍN//Ă ~e f. Flaut mic cu registru foarte înalt. /cf. it. piccolino

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PILOTÍN//Ă ~e f. Navă uşoară care însoţeşte vapoarele mari la intrarea şi la ieşirea din port sau care serveşte la transportul piloţilor spre bordul navei. /<fr. pilotin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PIRIDÍN//Ă ~e f. Substanţă organică lichidă, incoloră, cu miros specific, neplăcut, întrebuinţată, mai ales, în industria farmaceutică şi în cea a coloranţilor. /<fr. pyridine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PLOMBÍN//Ă f. Fir cu plumb cu care se fac măsurări topografice subterane. /<it. plambino

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PRĂJÍN//Ă ~i f. 1) Băţ lung şi subţire, folosit pentru a sprijini ceva sau pentru a ajunge la un obiect înalt. ♢ A scoate pe cineva în ~ (sau în proţap) a destăinui în public tainele cuiva. A nu-i ajunge nici cu ~a la nas a fi foarte înfumurat. 2) fig. Persoană (foarte) înaltă şi subţire. 3) sport Bară lungă de bambus sau de alt material (elastic), întrebuinţat drept suport la proba de sărituri în înălţime. 4) Probă sportivă executată cu astfel de bară. 5) Veche unitate de măsură pentru lungimi (egală cu aproximativ 7 m). ♢ ~ fălcească veche unitate de măsură pentru suprafeţe (egală cu aproximativ 180 m2). [G.-D. prăjinii] /<bulg. prăjina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PROTEÍN//Ă ~e f. Substanţă organică complexă care constituie unul din principalii componenţi ai tuturor organismelor vii. /<fr. protéine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PTIALÍNĂ f. Ferment secretat de glandele salivare, cu ajutorul căruia începe procesul de digestie. [Sil. pti-a-] /<fr. ptyaline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PTOMAÍN//Ă ~e f. Compus organic toxic rezultat din putrezirea proteinelor de origine animală. /<fr. ptomaïne

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RĂŞÍN//Ă ~i f. Substanţă amorfă vâscoasă şi inflamabilă, secretată de unele plante conifere sau obţinută pe cale sintetică, având diverse întrebuinţări (în prepararea lacurilor, cleiurilor, la obţinerea maselor plastice, ca adeziv etc.). ~ naturală. ~ sintetică. /<lat. resina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ROGOJÍN//Ă ~i f. Obiect împletit din rogoz sau din papură, care se aşterne pe jos sau se foloseşte în scopuri decorative. ♢ (A veni) cu ~a aprinsă pe cap şi cu jalba în proţap se spune, când cineva vrea să atragă atenţia asupra unei nelegiuiri. /<bg. rogožina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RUINĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi fig. Care ruinează. / a ruina + suf. ~ător

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RUJALÍN//Ă ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă şi înaltă, cu frunze zbârcite şi dinţate, cu flori purpurii; nalbă-de-grădină. /Din rujă

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SANGUÍN//Ă ~e f. 1) Mineral care conţine oxid de fier natural. 2) Creion cu mină roşie-închisă, făcută din acest mineral. 3) Desen executat cu un asemenea creion. 4) Litografie care imită un asemenea desen. [Sil. san-gu-i-] /< fr. sanguine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SAPONÍNĂ f. Substanţă de origine vegetală, care, în contact cu apa, face spumă abundentă, având diferite întrebuinţări. /<fr. saponine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SAVARÍN//Ă ~e f. Prăjitură preparată din aluat moale, care se îmbibă cu sirop şi cu lichior sau rom, garnisită cu frişcă bătută, gem sau marmeladă şi coaptă în forme speciale. /<fr. savarin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERICÍNĂ f. Substanţă cleioasă cu care viermii de mătase acoperă firele produse de dânşii. /<fr. sércine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SLĂNÍN//Ă ~i f. 1) Grăsime care formează un strat gros sub pielea porcului. 2) Bucată din această grăsime preparată şi folosită ca aliment. [G.-D. slăninii] /<bulg., sb. slanina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SMALTÍN//Ă ~e f. Mineral de cobalt, de culoare albă-argintie, întrebuinţat ca sticlă colorată pentru mozaicuri. /<fr. smaltine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SMOCHÍN//Ă ~e f. Fructul smochinului. /<sl. smokina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SOLANÍNĂ f. Substanţă toxică care se găseşte în unele plante solanacee, întrebuinţată în medicină. [G.-D. solaninei] /<fr. solanine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SONATÍN//Ă ~e f. Sonată de proporţii reduse. /<it. sonatina, fr. sonatine, germ. Sonatine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SPINĂRÍ//E ~i f. 1) Loc unde cresc mulţi spini. 2) Desiş de spini. [G.-D. spinăriei] /spin + suf. ~ărie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

STEARÍNĂ f. 1) Substanţă solidă de culoare albă sau gălbuie, obţinută pe cale industrială, având diferite întrebuinţări (la fabricarea lumânărilor, săpunului, hârtiei, în industria textilă etc.). 2) pop. Acid stearic. 3) Component principal al grăsimilor animale şi vegetale. [G.-D. stearinei; Sil. ste-a-] /<fr. stéarine, germ. Stearit

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

STERLÍN//Ă ~e adj. : Liră ~ principala unitate monetară din Anglia. /<engl. sterling, it. sterlina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

STOVAÍNĂ f. Substanţă pentru producerea anesteziei locale. /<fr. stovaïne

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TERŢÍN//Ă ~e f. 1) Poezie cu formă fixă compusă din strofe a câte trei versuri, dintre care primul rimează cu al treilea, în timp ce al doilea vers rimează cu primul şi cu al treilea din strofa următoare. 2) Strofă dintr-o astfel de poezie. /<it. terzina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TIROXÍN//Ă ~e f. Hormon bogat în iod secretat de glanda tiroidă. [G.-D. tiroxinei] /<fr. thyroxine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TRICHÍN//Ă ~e f. Vierme parazit care trăieşte în organismul unor animale, mai ales în muşchii porcilor, fiind transmisibil şi omului prin carnea insufucient fiartă sau prăjită. [G.-D. trichinei] /<fr. trichine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TRIPSÍN//Ă ~e f. fiziol. Ferment digestiv secretat de pancreas, care descompune proteinele în aminoacizi. [G.-D. tripsinei] /<fr. trypsine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

URSULÍN//Ă ~e f. Călugăriţă catolică care se ocupă cu educaţia fetelor şi cu îngrijirea bolnavilor. /<fr. ursuline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VANILÍNĂ f. Substanţă cu miros plăcut, extrasă din fructele de vanilie sau preparată pe cale sintetică şi folosită drept condiment în industria alimentară. [G.-D. vanilinei] /<fr. vanilline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VASELÍNĂ f. Substanţă vâscoasă obţinută din reziduurile de la distilarea petrolului, având diferite întrebuinţări (în cosmetică, în farmaceutică etc.). [G.-D. vaselinei] /<fr. vaseline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VATELÍN//Ă ~e f. 1) Material pufos din lână tricotată, scămoşat pe ambele părţi, care se pune sub căptuşeala hainelor pentru a le face mai călduroase. 2) la pl. Varietăţi ale unui astfel de material. /<germ. Watteline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VINĂRÍCI ~uri n. înv. Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, plătită domniei pentru vie. /vin + suf. ~ărici

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VITAMÍN//Ă ~e f. 1) Substanţă organică necesară pentru menţinerea proceselor celulare vitale. 2) Preparat care conţine o astfel de substanţă. [G.-D. vitaminei] /<fr. vitamine, germ. Vitamin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VITELÍN//Ă f. Substanţă proteică asemănă-toare globulinei care se conţine în gălbenuşul de ou. /<fr. vitelin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ZAHARÍNĂ f. Substanţă organică albă, cristalizată, mult mai dulce decât zahărul, dar lipsită de valoare nutritivă, folosită de bolnavii de diabet ca substituent al zahărului. /<fr. saccharine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ZIBELÍN//Ă ~e f. 1) Mamifer carnivor de talie medie, apreciat pentru blana lui preţi-oasă; samur. 2) Blană a acestui mamifer. 3) Ţesătură de lână asemănătoare cu blana acestui mamifer. /<fr. zibeline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACTIVÍNĂ s.f. Pulbere albă, cu miros slab de clor şi cu gust amar neplăcut, folosită la albirea ţesăturilor din celuloză, ca aglutinant în imprimerie şi ca dezinfectant. [< fr. activine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RUMEJÍNĂ s.f. (Olt.) Bură, burniţă. (din rumeji)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

AERODÍNĂ s.f. Vehicul aerian mai greu decât aerul, care se menţine în atmosferă datorită mişcării lui de înaintare. [< fr. aérodyne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RUJULÍNĂ, rujulíne, s.f. (Bot.) Rujuliţă. Rujulină / Din grădină, / Ce-ai grăbit / De-ai înflorit?

Dicţionarul limbii române literare contemporane, Colectiv, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1955-1957

ALBUMÍNĂ s.f. Substanţă organică din grupul proteinelor, care intră în constituţia celulei animale şi vegetale. // (În forma albumin-, albumino-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) albumină”. [< fr. albumine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANEURÍNĂ s.f. Vitamina B1; tiamină. [Pron. -ne-u-. / < fr. aneurine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

APIOLÍNĂ s.f. Principiu activ extras din apiol, care se foloseşte în medicină ca emenagog. [Pron. -pi-o-. / < fr. apioline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ATROPÍNĂ s.f. Alcaloid toxic extras din mătrăgună, care are un efect puternic calmant asupra sistemului nervos. [< fr. atropine, cf. lat. atropa – mătrăgună].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AVERTÍNĂ s.f. Pulbere cristalină, cu gust şi miros aromatic, care se foloseşte ca anestezic de bază administrat pe cale rectală. [< fr. avertine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BALERÍNĂ s.f. Dansatoare de balet; baletistă. [Cf. fr. ballerine, it. ballerina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BANCHÍNĂ s.f. (Tehn.) Grindă de lemn aşezată pe sol pentru a sprijini stâlpii unei schele. [< it. banchina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BETAXÍNĂ s.f. Preparat farmaceutic din vitamina B1, care se prezintă sub formă de pastile sau fiole. [Nume comercial].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BUTIRÍNĂ s.f. Substanţă grasă care se găseşte în unt, formată din acid butiric şi glicerină. [< fr. butyrine, cf. lat. butyrum – unt].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CALAMÍNĂ s.f. 1. Reziduu care rămâne după arderea carburantului în cilindrul motoarelor cu ardere internă. 2. Silicat hidratat natural de zinc, care devine fosforescent prin frecare; hemimorfit. [Pl. -ne. / < fr. calamine, cf. lat.t. calamina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAMELÍNĂ s.f. Plantă din familia cruciferelor, cu flori galbene şi fructe mici, din care se extrage un ulei folosit mai ales în pictură. [< fr. caméline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

auramínă s. f. Materie colorantă galbenă, folosită la vopsirea hârtiei, a bumbacului etc. (< fr. auramine, germ. Auramin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CARABÍNĂ s.f. 1. Puşcă uşoară, cu ţeavă scurtă, ghintuită. 2. Cârlig închis cu arc, cu care se prind diferite obiecte. [< fr. carabine, it. carabina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARABÍNĂ s. f. 1. puşcă uşoară, cu ţeavă scurtă, ghintuită. 2. cârlig închis cu arc, cu care se prind obiecte; carabinieră. (< fr. carabine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CAVATÍNĂ s.f. Arie lirică melodioasă simplă, de mici proporţii, care se cântă solo într-o operă. ♦ Titlu dat unor piese instrumentale cu caracter cantabil. [< it. cavatina, cf. fr. cavatine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CEREZÍNĂ s.f. Produs obţinut din rafinarea cerurilor de petrol. [< fr. cérésine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CEREZÍNĂ s.f. Produs obţinut din rafinarea cerurilor de petrol. [< fr. cérésine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONDRÍNĂ s.f. Materie proteică obţinută prin fierberea cartilajului. [ < fr. chondrine, cf. gr. chondros – cartilaj].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAPELÍNĂ s. f. 1. coif de fier în evul mediu care acoperea şi ceafa, purtat de pedestraşi. 2. bandaj circular pentru imobilizarea fracturilor, ancorarea aparatelor şi protezelor chirurgicale. 3. pălărie de damă cu boruri foarte largi. (< fr. capeline, it. cappellina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DECALÍNĂ s.f. (Chim.) Substanţă obţinută prin hidrogenarea totală a naftalinei, folosită ca solvent. [< fr. décaline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EMULSÍNĂ s.f. Enzimă care se găseşte în migdalele amare, în ciuperci etc. [< fr. émulsine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EREPSÍNĂ s.f. Diastază a intestinului care ajută la descompunerea protidelor. [< fr. érepsine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CANABÍNĂ s. f. substanţă răşinoasă extrasă din cânepa de India. (< fr. cannabine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CAMELÍNĂ s. f. plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene şi fructe mici, din care se extrage un ulei folosit în pictură şi la fabricarea săpunului. (< fr. caméline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VANILINĂ s.f. Substanţă albă, sub formă de cristale, cu parfum specific, care apare la suprafaţa păstăilor fermentate şi uscate de vanilie. Se produce şi sintetic, ca înlocuitor pentru cea veritabilă, ambele produse fiind utilizate ca aromatizant.

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

FTALEÍNĂ s.f. Materie colorantă, incoloră în mediu acid sau neutru şi roşie purpurie în mediu bazic. [Pron. -le-i-. / < fr. phtaléine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GAZOLÍNĂ s.f. 1. Produs obţinut prin lichefierea gazelor de sondă. 2. Benzină. [Cf. fr. gazoline, engl. gasoline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GIRODÍNĂ s.f. Aerodină cu organe rotative de sustentaţie (autogirul, elicopterul etc.). [< fr. gyrodyne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HOLERÍNĂ s.f. (Med.) Afecţiune gastro-intestinală acută, caracterizată prin dureri mari de stomac, vărsături şi diaree. [< fr. cholérine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CITOZÍNĂ, citozíne, s.f. Pirimidină (C4H5N3O) care codează informaţia genetică în lanţul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic sau al acidului ribonucleic. Cf. adenină, guanină, timină şi uracil. (terminolog. ştiinţif., pref. cit(o)- + suf. -oz(ă)1 + suf. -ină (cf. engl. -ine = compus de carbon bazic (sau care conţine o bază) azotos < engl. medie -ine, -in < fr. medie şi lat.; fr. medie -ine < lat. -īna < fem. al lui -īnus = suf. adjectival); cf. engl., fr. cytosine) [MW, TLF]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

CALAMÍNĂ s. f. 1. reziduu din arderea carburantului în cilindrii motoarelor cu ardere internă. 2. silicat hidratat natural de zinc; hemimorfit. (< fr. calamine, lat. calamina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IZOCLÍNĂ s.f. v. izoclin [în DN].

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

LEGUMÍNĂ s.f. Substanţă albuminoasă extrasă din seminţele leguminoaselor. [< fr. légumine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LIGROÍNĂ s.f. Benzină uşoară. [Pron. -gro-i-. / < fr. ligroïne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LUPULÍNĂ s.f. Pulbere galbenă care se găseşte în hamei şi care dă aroma şi amăreala berii. [< fr. lupuline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ZAHARÍNĂ s.f. Produs sintetic cristalizat, alb la culoare, foarte solubil în apă, cu o putere de îndulcire mult mai mare decât a zahărului, dar fără nici o valoare nutritivă. [cf. fr. saccharine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MESALÍNĂ s.f. (Liv.) Femeie desfrânată. [< fr. messaline, cf. Mesalina, soţia împăratului Claudiu, vestită pentru desfrânarea sa].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MUSELÍNĂ s.f. Ţesătură fină de bumbac sau de mătase transparentă. ♦ Stofă fină de lână. [Var. muslin s.n., muslină s.f. / < fr. mousseline, cf. Mosul – oraş în Irak].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BUTIRÍNĂ s. f. substanţă grasă din acid buritic şi glicerină, în unt. (< fr. butyrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NICOTÍNĂ s.f. Substanţă alcaloidă toxică, incoloră şi uleioasă, care se găseşte în tutun. [< fr. nicotine, cf. J. Nicot – diplomat francez din sec. XVI care importa tutunul în Franţa].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OPSONÍNĂ s.f. Substanţă injectabilă extrasă din seruri imune care are capacitatea de a activa fagocitoza leucocitelor. [Cf. fr., it. opsonine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OUABAÍNĂ s.f. (Med.) Glicozit extras dintr-o specie de strofant, folosit ca tonic cardiac. [Pron. o-ua-ba-i-. / < fr. ouabaïne < cuv. somalez].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PALATÍNĂ s.f. Etolă scurtă; blană pentru purtat la gât şi pe umeri. [< fr. palatine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PALUDÍNĂ s.f. Moluscă gasteropodă vivipară, care trăieşte în apele curgătoare şi în iazuri. [< fr. paludine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PICULÍNĂ s.f. Flaut mic care cântă într-un registru acut. [Var. picolină s.f. / cf. pol. pikkulina, it. piccolino].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PICOLÍNĂ s.f. v. piculină.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PIRIDÍNĂ s.f. Substanţă organică lichidă, fără culoare şi cu miros neplăcut, care se găseşte în uleiul de oase şi în gudron. [< fr. pyridine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABALÍN-Ă 1. adj. Referitor la cai. 2. s.f. pl. Familie de mamifere din care face calul.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

IACOBIN-Ă, 1. adj., s.m. (Călugăr) dominican. 2. s.m. Membru al aripei radicale a revoluţionarilor francezi din 1789. 3. s.m. Democrat intransigent.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

PROTEÍNĂ s.f. Substanţă organică cu greutate moleculară foarte mare, indispensabilă în alimentaţie. [< fr. protéine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BRAHMÍNĂ s. f. soţie de brahman. (< fr. brahmine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RODAMÍNĂ s.f. Materie colorantă roşie, asemănătoare cu fluoresceina. [< fr. rhodamine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SACULÍNĂ s.f. (Zool.) Specie de crustaceu parazit al crabilor, a cărui femelă are aspectul unui sac agăţat de abdomenul animalului-gazdă. [< fr. sacculine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SAVARÍNĂ s.f. Prăjitură făcută dintr-un aluat pufos, copt în forme speciale, bine însiropată, asezonată cu rom şi garnisită cu frişcă. [< fr. savarin, cf. Brillat-Savarin – gastronom francez].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SMALTÍNĂ s.f. Arseniură naturală de cobalt, care conţine şi nichel şi fier. [< fr. smaltine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SOLANÍNĂ s.f. Substanţă toxică extrasă din unele plante din familia cartofului, întrebuinţată în medicină ca sedativ şi narcotic. [< fr. solanine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SPONGÍNĂ s.f. (Med.) Substanţă cornoasă secretată de anumite celule din mezoglee la unii spongieri. [< germ. Spongin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SUDAMÍNĂ s.f. (Med.) Erupţie cutanată de vezicule pline cu lichid clar; miliaria. [< fr. sudamina, cf. lat. sudare – a transpira].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TERŢÍNĂ s.f. 1. Poezie cu formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care primul vers rimează cu al treilea, iar al doilea cu primul şi al treilea din strofa următoare. ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. 2. (Rar; liv.) Ternă. [< it. terzina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TIROZÍNĂ s.f. Aminoacid, constituent de bază al tireoglobulinei şi adrenalinei. [< fr. tyrosine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TOCATÍNĂ s.f. (Muz.) Tocată de mică întindere. [< it. toccatina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TRICHÍNĂ s.f. Vierme parazit care trăieşte închistat mai ales în muşchii porcului; trichinelă. [< fr. trichine, cf. gr. thrix – păr].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TRIPSÍNĂ s.f. Enzimă secretată de pancreas, sub formă de tripsinogen, care descompune proteinele în aminoacizi. [< fr. trypsine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TROMBÍNĂ s.f. (Chim.) Substanţă activă asemănătoare enzimelor, prezentă în sânge, care transformă fibrinogenul în fibrină. [< fr. thrombine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

aspirină.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

TUNICÍNĂ s.f. (Biol.) Substanţă de natură celulozică care alcătuieşte tunica unor animale marine. [< fr. tunicine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

URSULÍNĂ s.f. Călugăriţă din ordinul Sf. Ursula, fundat în 1537, mai ales în vederea educaţiei fetelor şi îngrijirii bolnavilor. [< fr. ursuline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VELUTÍNĂ s.f. Ţesătură fină de lână sau de bumbac, având înfăţişarea pluşului. [< fr. valoutine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GLUTEINĂ s. f. Una dintre proteinele glutenului. -Din fr. GlutĂ?ine

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BARITÍNĂ s. f. sulfat natural de bariu. (< fr. barytine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZIBELÍNĂ s.f. 1. Animal carnivor asemănător jderului, cu blana foarte frumoasă, care trăieşte în Asia; samur. 2. Ţesătură care are aspectul blănii de zibelină (1), făcută din lână de calitate superioară, cu firul foarte puţin răsucit. [< fr. zibeline, cf. it. zibellino].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

XILIDÍNĂ s.f. Compus derivat din xilen, folosit la fabricarea coloranţilor şi a medicamentelor. [< fr. xylidine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VITELÍNĂ s.f. Substanţă albuminoidă care se găseşte în gălbenuşul de ou. [< fr. vitelline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VITAMÍNĂ s.f. Nume dat unor compuşi organici complecşi necesari organismului pentru activitatea sa vitală. [< fr. vitamine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ATEBRÍNĂ s. f. derivat al acridinei, în combaterea malariei şi a teniazei. (< fr. atébrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ASPIRÍNĂ s. f. comprimat conţinând acid acetilsalicilic, febrifug şi calmant. (< fr. aspirine, germ. Aspirin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARGINÍNĂ s. f. aminoacid din proteine cu rol important în contracţia musculară. (< fr. arginine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANEURÍNĂ s. f. vitamina B1; tiamină. (< fr. aneurine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMANDÍNĂ s. f. prăjitură din ciocolată cu cremă de migdale. (< fr. amandine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALBUMÍNĂ s. f. substanţă organică din grupul proteinelor, în compoziţia albuşului de ou, a sângelui şi a altor lichide organice. (< fr. albumine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AJMALÍNĂ s. f. alcaloid extras dintr-o plantă exotică. (< fr. ajmaline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACRIDÍNĂ s.f. (Chim.) Substanţă organică de sinteză, folosită ca bază în industria coloranţilor antiseptici. [< fr. acridine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ADERMÍNĂ s.f. (Chim.) Vitamina B6. [< fr. adermine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AEROZÍNĂ s. f. carburant lichid pentru motoarele-rachetă. (< fr. aérozine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMANDÍNĂ s.f. Cremă de migdale. ♦ Prăjitură care conţine această cremă sau una cu o compoziţie asemănătoare. [< fr. amandine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ARGINÍNĂ s.f. Aminoacid din proteine care participă la sinteza ureii în ficat. [< fr. arginine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ASPIRÍNĂ s.f. Acid acetilsalicilic, folosit ca medicament febrifug şi calmant. [< germ. Aspirin – nume comercial].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ATEBRÍNĂ s.f. Medicament întrebuinţat în combaterea malariei. [< fr. atébrine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AURAMÍNĂ s.f. Materie colorantă galbenă, folosită la vopsirea hârtiei, a bumbacului etc. [Pron. a-u-. / < fr. auramine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUTODÍNĂ s.f. Montaj de radiorecepţie care foloseşte acelaşi tub electronic ca detector şi oscilator. [Pron. a-u-, pl. -ne. / fr. autodyne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VANILÍNĂ s.f. Substanţă organică aromată care se extrage din fructul vaniliei şi care se poate prepara şi sintetic. [< fr. vanilline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VASELÍNĂ s.f. Substanţă lubrifiantă care se prepară prin distilarea petrolului. [< fr. vaseline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VATELÍNĂ s.f. Material textil confecţionat din lână, cu care se căptuşeşte o haină (de iarnă) pentru a o face mai călduroasă. [< germ. Watteline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BARITÍNĂ s.f. Sulfat natural de bariu. [< fr. barytine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AERODÍNĂ s. f. vehicul aerian mai greu decât aerul. (< fr. aérodyne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ADERMÍNĂ s. f. piridoxină. (< fr. adermine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

doctrină ce se opune interferenţei guvernamentale în procesele economice, care sunt reduse la minimul necesar menţinerii păcii şi drepturilor de proprietate.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACRIDÍNĂ s. f. substanţă organică azotată din antracen, bază în industria coloranţilor antiseptici. (< fr. acridine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CANABÍNĂ s.f. Substanţă răşinoasă extrasă din cânepa de India. [Cf. lat. cannabis – cânepă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAPELÍNĂ s.f. 1. Coif medieval de metal care acoperă şi ceafa, purtat de pedestraşi. 2. Bandaj chirurgical de cap. [< fr. capeline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAROTÍNĂ s.f. Caroten. [< germ. Karotin, fr. carotine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CEFALÍNĂ s.f. (Biol.) Substanţă, conţinând acizi graşi, acid fosforic, gliceroli şi aminoalcooli, care se găseşte în ţesutul nervos cerebral şi în gălbenuşul de ou. [< fr. céphaline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CHENZÍNĂ s.f. Retribuţia unei persoane pe (aproximativ) cincisprezece zile. [Pl. -ne. / < fr. quinzaine, cf. quinze – cincisprezece].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

borovínă s.n. (reg.) 1. borhot de prune. 2. (deprec.) gloată, lume multă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

COMBÁINĂ s.f. v. combină.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

căţínă s.f. (reg.) căţea, haită.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cấmpină, cấmpine, s.f. (înv.) câmp mic, podiş, poiată.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cârvínă, cârvíne, s.f. (reg.) necaz, nenorocire, rău.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cilimínă, cilimíne, s.f. (reg.) plantă erbacee decorativă şi medicinală, cu flori galbene aurii sau galbene-roşietice şi cu miros plăcut şi puternic; filimică, cilimnie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

COVELÍNĂ s.f. Sulfură naturală de cupru. [< fr. covelline, it. covellina, cf. Niccolo Covelli – mineralog italian].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CREATÍNĂ s.f. (Biol.) Substanţă azotată din sânge, rezultată din metabolismul protidelor. [Pron. cre-a-. / < fr. créatine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CREOLÍNĂ s.f. Amestec lichid de săpun şi de ulei greu, obţinut la distilarea cărbunilor de pământ şi folosit în special ca dezinfectant. [Pron. cre-o-. / cf. it. creoline, fr. créoline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CUMARÍNĂ s.f. Substanţă odorantă extrasă din sămânţa unui arbore exotic sau sintetizată, care se întrebuinţează pentru esenţe, parfumuri şi aromatizarea tutunurilor. [< fr. coumarine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CHINĂRUÍ, chinăruiésc, vb. IV. Tranz. v. chenărui.

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

cuculínă, cuculíne, s.f. (reg.) fată înaltă şi subţire.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

DECOZÍNĂ s.f. (Chim.) Alcaloid extras din planta nemţişor, întrebuinţat pentru scăderea tensiunii arteriale şi la rărirea ritmului cardiac. [< fr. décozine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DEXTRÍNĂ s.f. Substanţă albă, colorabilă în albastru sau roşu cu iodul, care rezultă din amidon. [< fr. dextrine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

gidogínă s.f. (reg.) vâlcea strâmtă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

goárdină s.f. (reg., înv.) varietate de struguri albi.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

DOCTRÍNĂ s.f. 1. Sistem filozofic, politic, religios etc. 2. Totalitatea principiilor, a tezelor fundamentale ale unui anumit domeniu. [< fr. doctrine, lat. doctrina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

hápchină, hápchini, s.f. (reg.) bucată.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

DRAGLÍNĂ s.f. Maşină cu o cupă fixată la capătul unui braţ lung şi uşor, folosită mai ales la săpatul pământului sub nivelul terenului pe care se deplasează. V. excavator. [< engl., fr. dragline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EFEDRÍNĂ s.f. Alcaloid solubil în alcool, în eter şi în cloroform, al cărui derivaţi se folosesc în farmacie. [< fr. éphédrine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ELASTÍNĂ s.f. Substanţă organică albuminoidă care intră în compoziţia fibrelor elastice ale tendoanelor, ale vaselor de sânge etc. [< fr. élastine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

inătoáre, s.f. (înv.; în mitologia populară) femeie lacomă şi urâtă care mănâncă oameni.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ERGOTÍNĂ s.f. Substanţă toxică extrasă din secara cornută, în medicină ca hemostatic; ergotoxină. [< fr. ergotine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ERITRÍNĂ s.f. Antibiotic izolat din eritrocitele mamiferelor, cu efect în special asupra bacteriilor difterice. [< fr. érythrine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ESCULÍNĂ s.f. Substanţă glicozidă extrasă din scoarţa castanului sălbatic, care se foloseşte ca febrifug, antinevralgic şi antireumatic. [< fr. esculine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FIBROÍNĂ s.f. Substanţă proteică care intră în alcătuirea fibrei de mătase naturală. [< fr. fibroïne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FIGURÍNĂ s.f. Figură (2) mică (mai ales statuetă) de porţelan, de bronz etc.; bibelou. [< it. figurina, fr. figurine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

jápchină1, s.f. (reg.) rană mare, julitură mare.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

jápchină2, jápchine, s.f. (reg.) ciomag; jarchină.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

FLUORÍNĂ s.f. Fluorură naturală de calciu. [Pron. flu-o-. / < fr. fluorine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

jidovínă s.f. (reg.) 1. drum între două dealuri. 2. tăietură naturală într-un mal; năruitură, surpătură de mal. 3. movilă mare de pământ din vechime; măgură, mamelon.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

jirovínă s.f. (reg.) învoială, drept de a da porcii la jir; chirie pentru păşunatul jirului (al fructului de fag).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

FUMAGÍNĂ s.f. Boală a unor arbori de pădure, a viţei de vie şi a unor pomi fructiferi datorată unei ciuperci şi care se manifestă prin apariţia unor pete negre, prăfoase pe organele atacate. [< fr. fumagine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AVERTÍNĂ s. f. pulbere albă, cristalină, cu gust şi miros aromatic, anestezic general. (< fr. avertine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GELATÍNĂ s.f. 1. Materie albuminoidă cu aspect de piftie, care se prepară din oase, din cartilaje etc. ♦ Piele crudă, pregătită pentru tăbăcire. 2. Preparat dulce făcut din sirop de fructe sau dintr-o cremă închegată cu gelatină (1). [< fr. gélatine, it. gelatina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

merogínă s.f. (reg.) zarzavat aromat de la care se consumă frunzele; mirodenie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

HEMATÍNĂ s.f. Substanţă colorantă a hemoglobinei, care conţine fier. [< fr. hématine, cf. gr. haima – sânge].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HEPARÍNĂ s.f. Substanţă cu acţiune anticoagulantă, folosită în tratamentul infarctului miocardic, tromboflebitelor etc. [< fr. héparine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

mórghină s.f. (reg.) om rău.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

moştínă1, s.f. (reg.) 1. timp ploios, neguros. 2. loc umed.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

năzuínă, năzuíni, s.f. (reg.) vizuină.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

balerínă (baleríne), s.f. – Baletistă, dansatoare. It. ballerina. Sec. XIX.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

INSULÍNĂ s.f. Hormon secretat de pancreas, care îndeplineşte în organism rolul de regulator al cantităţii de glucoză din sânge. [< fr. insuline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

oţopínă, oţopíne, s.f. (pop.) 1. mârţoagă, gloabă. 2. (fig.) femeie vulgară, mitocancă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

băşínă (băşíni), s.f. – Vînt, pîrţ. – Var. (Mold.) beşină. Mr. bişină, megl. bişǫnă. Lat. *vĭssῑna, de la vĭssῑre (Puşcariu 190; REW 9380; Candrea-Dens., 140; DAR); cf. sard. pisina, calabr. vissina, sicil. bissino, cat. veixina, sp. bejin, astur. bixin (Corominas, I, 437). – Der. băşinos, adj. (care face vînturi; pîrţîit; laş). V. şi băşi.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

báştină (-ni), s.f. – Proprietate moştenită (spre deosebire de bunurile dobîndite). – Mr. başnă. Cuvînt rom. presupune un sl. *baština, de la bašta „tată” (DAR), de unde trebuie să provină şi bg. baštin „patrimonial”, baštinija „patrie”, sb. baština „proprietate”, alb. baštinë. Totuşi, Miklosich, Slaw. Elem., 14; Alb. Forsch., I, 15; şi Fremdw., 77, consideră cuvîntul străin în sl. – Der. băştinaş, s.m. (autohton, indigen).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

paperínă s.f. (înv.) mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază şi cu flori roşii, roz sau albastre; scânteiuţă, scânteioară.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

parasínă s.f. (înv.) numele unei pânze groase.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

parigínă, parigíni, s.f. (înv.) sobă de fier cu foc continuu.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

paschínă, paschíne, s.f. (reg.) bluză.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

păcuínă, păcuíni, s.f. (reg.) 1. oaie cu lapte, mânzare. 2. (la pl.) orătănii. 3. fermă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

peştínă, peştíne, s.f. (înv.) crescătorie de peşte.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

pirchínă, pirchíne, s.f. (reg.) bibilică, câţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

LANOLÍNĂ s.f. Substanţă grasă gălbuie, care rezultă din spălarea lânii brute, întrebuinţată în medicină, în industrie, în cosmetică etc. [< fr. lanoline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

plevuínă s.f. (reg.) podul şopronului (pentru nutreţ).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

LECITÍNĂ s.f. Lipidă fosforată care se găseşte în gălbenuşul de ou, în ţesutul nervos etc. [< fr. lécithine, cf. gr. lekithos – gălbenuş de ou].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LIMUZÍNĂ s.f. Automobil elegant, închis, cu geamuri, nedecapotabil. [< fr. limousine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LOBELÍNĂ s.f. (Med.) Alcaloid extras din lobelie, cu acţiune stimulantă asupra centrului respirator. [< fr. lobéline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LONGRÍNĂ s.f. (Constr.) Grindă care susţine un cofraj, o şină fixă pe traverse paralel cu şinele căii ferate, pentru a reduce pericolul de deraiere. [< fr. longrine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LUSTRÍNĂ s.f. v. lustrin.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MANDRÍNĂ s.f. v. mandrin.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

poluvínă, poluvíne, s.f. (reg.) măsură de capacitate egală cu o jumătate de vadră.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

póşlină, póşline, s.f. (înv.) taxă de export pentru cereale şi vite.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

boştínă (boştíne), s.f. – 1. Reziduu de ceară, fagure uscat. – 2. Reziduu de struguri, tescovină. – Var. voştină, hoştină. – Mr. buştină, megl. văştină. Sl. vostina „uscat” (Miklosich, Lexicon, 73; Cihac, II, 463); de la voskij „ceară”, cf. vospă. Nu este clară modificarea consoanei iniţiale. – Der. boştinar, s.m. (cumpărător de faguri uscaţi, sau de tescovină).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

pribóină, pribóine, s.f. (reg.) loc la cotul unei ape curgătoare izbit de valuri.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

MEDICÍNĂ s.f. Ştiinţă care studiază prevenirea şi vindecarea bolilor. ♦ Instituţie de învăţământ superior în care se studiază această ştiinţă. ♢ Medicină veterinară = ştiinţă având drept obiect apărarea sănătăţii animalelor. [Gen. -nii. / < lat., it. medicina, cf. fr. médecine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MELANÍNĂ s.f. Pigment negru care se formează la suprafaţa pielii, mai ales sub influenţa razelor solare. [< fr. mélanine, cf. gr. melas – negru].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MEGADÍNĂ s.f. (Fiz.) Unitate de forţă, egală cu un milion de dine. [Cf. fr. mégadyne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MELAMÍNĂ s.f. (Chim.) Substanţă chimică organică din care se obţin materiale plastice rezistente. [< fr. mélamine, germ. Melamin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

răcóină1 s.f. (reg.) pânză din care se fac saltele.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

MOTORÍNĂ s.f. Lichid vâscos care se extrage prin distilare din ţiţei sau din unele produse sintetice şi este folosit drept combustibil la unele motoare. [Nume comercial].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

revedínă s.f. (reg.) fată bătrână.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

rúştină s.f. (reg.) loc prăpăstios care se surpă mereu.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

scóchină, scóchini, s.f. (reg.) 1. cale adâncă şi îngustă (datorată eroziunii apelor de munte); albie naturală, de scurgere a apelor de ploaie. 2. urmă lăsată de şuvoaiele de apă ce vin de la munte, în urma ploilor. 3. (în forma: scochilă) loc îngust printre rădăcinile arborilor care cresc pe malul apelor, unde se adăpostesc peştii (mai ales păstrăvii). 4. (în forma: scochină) unealtă de pescuit de forma unui coş de nuiele. 5. scorbură; loc ascuns. 6. peşteră. 7. gaură, scobitură, cavitate; copcă în gheaţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

scofáină2, scofáine, s.f. (reg.) scofală, pricopseală.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

OLANDÍNĂ s.f. Ţesătură de bumbac, care imită olanda. [< olandă + -ină].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

sinăluít s.n. (reg.) răzuirea pieilor cu sinălăul (v.) înainte de a fi tăbăcite.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

AUTODÍNĂ s. f. montaj de radiorecepţie care foloseşte tub electronic ca detector şi oscilator. (< fr. autodyne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

spinărár, spinăráre, s.n. (înv.) curea de la ham, aşezată pe spinarea cailor.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

spinărós1, spinăroásă, adj. (reg.; despre cai) care are spinarea bombată în afară.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

spinărós2, spinăroásă, adj. (reg.; despre terenuri) cu spini mulţi; spinos, mărăcinos.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

stăuínă, stăuíni, s.f. (reg.) 1. loc cu iarbă grasă. 2. saivan pentru oi; adăpost. 3. (în forma: stoină) loc unde dorm noaptea vitele în timpul verii. 4. sălaş.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PARAFÍNĂ s.f. Substanţă solidă, albă şi translucidă, obţinută din distilarea ţiţeiului sau a cărbunilor şi întrebuinţată la fabricarea lumânărilor, la prepararea alifiilor etc. [< fr. paraffine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

strufínă, strufíne şi strufíni, s.f. (reg.) tufiş, tufăriş, desiş, hăţiş.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PELERÍNĂ s.f. 1. Haină lungă şi largă, fără mâneci, care se poartă pe umeri. 2. Guler mare care acoperă umerii, purtându-se peste palton sau peste rochie. [< fr. pèlerine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PERCAÍNĂ s.f. Pulbere albă cristalină, inodoră, solubilă în apă şi cu o puternică acţiune anestezică locală. [Pron. -ca-i-. / < fr. percaïne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PERONÍNĂ s.f. Narcotic cu acţiune mai puternică decât morfina. [< fr. péronine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PILOTÍNĂ s.f. Navă mică având la bord unul sau mai mulţi piloţi care conduc navele la intrarea sau la ieşirea din port. [Cf. fr. pilotin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

surupínă, surupíni, s.f. (reg.) surpătură de teren; ponorâtură, prăpastie, surupenie, surupişte.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PIPERÍNĂ s.f. Alcaloid care se găseşte în piper. [< fr. pipérine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PIROTÍNĂ s.f. Sulfură naturală de fier. [< fr. pyrrhotine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PLOMBÍNĂ s.f. Fir cu plumb folosit la măsurătorile topografice subterane. [Cf. it. piombino].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

şéstină, şéstine, s.f. (reg.) 1. şes, câmpie, zăpodie, pustă; tăpşan. 2. loc mocirlos. 3. platou (pe un munte sau pe un deal). 4. (în forma: şastină) podină, platformă plutitoare pe care se instalează moara de apă. 5. lemn încovoiat şi lătăreţ sub roata joagărelui.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

şéstină, şéstine, s.f. (reg.) 1. şes, câmpie, zăpodie, pustă; tăpşan. 2. loc mocirlos. 3. platou (pe un munte sau pe un deal). 4. (în forma: şastină) podină, platformă plutitoare pe care se instalează moara de apă. 5. lemn încovoiat şi lătăreţ sub roata joagărelui.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PROCAÍNĂ s.f. Novocaină. [Pron. -ca-i-. / < fr. procaïne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

răşină

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PTIALÍNĂ s.f. Enzimă secretată de glandele salivare. [Pron. pti-a-. / < fr. ptyaline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PTOMAÍNĂ s.f. Substanţă otrăvitoare rezultată din putrefacţia proteinelor animale. [Pron. -ma-i-. / < fr. ptomaïne, cf. gr. ptoma – cadavru].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

chenzínă (chenzíne), s.f. – 1. Perioadă de 15 zile. – 2. Salariu sau plată corespunzătoare acestei perioade. Fr. quinzaine.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

torofínă s.f. (reg.) 1. resturi de seminţe, fructe stoarse. 2. rămăşiţe de fagure. 3. apă tulbure pe fundul vasului.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

tulipínă s.f. (reg.) mic arbust veninos cu fructe ca boabele de mazăre.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

RENDZÍNĂ s.f. Sol calcaros, format într-un climat umed, sub o vegetaţie ierboasă. [< fr. rendzine, pol. rendzina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

uţupínă, uţupíne, s.f. (reg.) vită, dobitoc.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

RUINĂTÓR, -OÁRE adj. Care ruinează; distrugător. [< ruina + -tor].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SANGUÍNĂ s.f. 1. Oxid de fier de culoare roşie, întrebuinţat la fabricarea creioanelor colorate. 2. Desen făcut cu un astfel de creion. ♦ Litografie imitând desenul făcut cu sanguină (1). [Pron. -gu-i-nă. / < fr. sanguine, cf. lat. sanguis – sânge].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SAPONÍNĂ s.f. Substanţă de origine vegetală care în contact cu apa face spumă abundentă. [< fr. saponine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ciochínă, s.f. – 1. Partea din spate a şeii. – 2. Cîrlig, cange. – 3. Maleolă, gleznă. Probabil de la cioc „cîrlig”, cu suf. -, cf. ciorchină. DAR consideră etimonul necunoscut. Alţii s-au gîndit la tc. çikin „raniţă” (Roesler 608; Şeineanu, II, 129), sau la sb. čukalj, čekljun „cîrlig”, care prezintă dificultăţi fonetice (Cihac, II, 549). – Der. ciochinar, s.n. (curea, legătură la oblînc).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

SERICÍNĂ s.f. Materie cleioasă produsă de viermele de mătase, care acoperă firul propriu-zis. [< fr. séricine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SONATÍNĂ s.f. Sonată de proporţii mai mici. [< fr. sonatine, it. sonatina, germ. Sonatine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

STEARÍNĂ s.f. Substanţă solidă, albă, constituită dintr-un amestec de acid stearic şi acid palmitic. ♦ Nume dat în comerţ acidului stearic. [< fr. stéarine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ATROPÍNĂ s. f. alcaloid din mătrăgună, foarte toxic, cu un efect puternic calmant asupra sistemului nervos. (< fr. atropine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STERLÍNĂ adj.f. Liră sterlină = monedă constituind principala unitate monetară a Angliei şi a altor ţări din fostul Imperiu britanic. [< engl., fr. sterling].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

STOVAÍNĂ s.f. Ester folosit pentru anestezii locale. [Pron. -va-i-. / < fr. stovaïne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SUBERÍNĂ s.f. Substanţă organică făcând parte din compoziţia suberului. [< fr. subérine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TIROXÍNĂ s.f. Hormon bogat în iod care se găseşte în tiroidă. [< fr. thyroxine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

!báştină (de ~) loc. adj.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!báştină (de ~) loc. adj.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

desétină (-ni), s.f. – Dijmă, bir pe porci şi pe oi. Sl. desĕtina „dijmă” (Cihac, II, 94; Tiktin); cf. rus. desjatina. – Der. desetnic, s.m. (înv., persoană care strînge dijma; Bucov., ajutor de primar); desetinar, s.m. (perceptor).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

dixtrină – pulbere din castane sălbatice în amestec cu pulbere de roşcove, solubilă în apă, folosită ca adeziv în construcţii.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

drághină (-ne), s.f. – Loitră. – Var. drabină. Pol., ceh. drabina, cu pronunţarea mold. Numai în Mold. şi Bucov. – Der. drăghinar (var. drăbinar), s.n. (ţăruş la loitră, marginal).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

MOTORÍNĂ s. f. combustibil lichid obţinut la distilarea primară a ţiţeiului sau a unor produse sintetice. (< germ. Motorin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MUSELÍNĂ s. f. ţesătură fină de bumbac sau de mătase, transparentă. ♢ stofă fină de lână. (< fr. mousseline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NICOTÍNĂ s. f. alcaloid toxic, incolor şi uleios, în frunzele de tutun. (< fr. nicotine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NUCLEÍNĂ s. f. proteidă rezultând din unirea acidului nucleic cu o proteină bazică în nucleul celular; nucleoproteidă. (< fr. nucléine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OLANDÍNĂ s. f. ţesătură de bumbac care imită olanda. (< olandă + -ină)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OPSONÍNĂ s. f. anticorp specific care se combină chimic cu microbii, făcându-i susceptibili la fagocitoză. (< fr. opsonine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OUABAÍNĂ s. f. glicozidă cardiotonică dintr-o specie de strofant din Gabon. (< fr. oubaïne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PALATÍNĂ s. f. etolă scurtă feminină de blană, purtată la gât şi pe umeri. (< fr. palatine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PALUDÍNĂ s. f. moluscă gasteropodă vivipară, în apele curgătoare şi în iazuri. (< fr. paludine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PARAFÍNĂ s. f. substanţă solidă, albă şi translucidă, obţinută prin distilarea ţiţeiului sau a cărbunilor şi folosită la fabricarea lumânărilor, a cerii de parchet, la prepararea alifiilor etc. (< fr. paraffine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PELERÍNĂ s. f. 1. haină lungă şi largă, fără mâneci, care se poartă pe umeri. 2. guler mare care acoperă umerii, purtându-se peste palton sau peste rochie. (< fr. pèlerine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PERCAÍNĂ s. f. pulbere albă cristalină, inodoră, solubilă în apă şi cu o puternică acţiune anestezică locală. (< fr. percaïne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PERONÍNĂ s. f. narcotic cu acţiune mai puternică decât morfina. (< fr. péronine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PICULÍNĂ s. f. flaut mic care emite sunete într-un registru acut. (după it. piccolino)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PILOTÍNĂ s. f. navă mică ce transportă piloţii1 (2) care conduc navele la intrarea sau la ieşirea din port. (< fr. pilotin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PIPERÍNĂ s. f. alcaloid în piper. (< fr. pipérine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PIRIDÍNĂ s. f. bază azotată, incoloră şi cu miros caracteristic, din gudroanele de huilă, folosită la fa-bricarea unor medicamente, coloranţi etc. (< fr. pyridine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PIROTÍNĂ s. f. sulfură naturală de fier. (< fr. pyrrhotine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PLASMÍNĂ s. f. enzimă din plasmă care are proprietatea de a degrada fibrinogenul din plasma sangvină. (< fr. plasmine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PLOMBÍNĂ s. f. fir cu plumb la măsurătorile topografice subterane. (după it. piombino)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROCAÍNĂ s. f. substanţă cu proprietăţi asemănătoare novocainei. (< fr. procaïne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROTEÍNĂ s. f. substanţă organică azotată, cu rol important în celula vie, alcătuită prin polimerizarea unui mare număr de aminoacizi. (< fr. protéine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PTIALÍNĂ s. f. enzimă secretată de glandele salivare, care transformă amidonul în maltoză şi glucoză. (< fr. ptyaline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PTOMAÍNĂ s. f. alcaloid toxic azotat rezultat din descompunerea proteinelor animale. (< fr. ptomaïne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RENDZÍNĂ s. f. sol calcaros, format într-un climat umed, sub o vegetaţie ierboasă. (< fr. rendzine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RODAMÍNĂ s. f. materie colorantă roşie, asemănătoare cu fluoresceina. (< fr. rhodamine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACULÍNĂ s. f. specie de crustaceu parazit al crabilor, a cărui femelă are aspectul unui sac agăţat de abdomenul animalului gazdă. (< fr. sacculine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SALICÍNĂ s. f. glicozid febrifug şi antireumatic, obţinut din scoarţa de salcie sau sintetic, din acid salicilic. (< fr. salicyne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SANGUÍNĂ s. f. 1. oligist folosit la fabricarea creioanelor colorate. 2. desen cu un astfel de creion. ♢ litografie imitând un asemenea desen. (< fr. sanguine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SANIDÍNĂ s. f. feldspat potasic incolor, alb, roz sau cenuşiu, care se găseşte în unele roci magmatice efuzive. (< fr. sanidine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SAPONÍNĂ s. f. substanţă de origine vegetală care în contact cu apa face spumă abundentă. (< fr. saponine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SARAZÍNĂ s. f. poartă suplimentară, din grinzi groase de lemn, lângă podul ridicător şi poarta de intrare a cetăţilor medievale. (< fr. sarrasine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SAVARÍNĂ s. f. prăjitură dintr-un aluat pufos, copt în forme speciale, bine însiropată, asezonată cu rom şi garnisită cu frişcă. (< fr. savarin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERICÍNĂ s. f. materie cleioasă produsă de viermele de mătase, care acoperă firul. (< fr. séricine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SMALTÍNĂ s. f. arseniură naturală de cobalt, folosită pentru colorat porţelanul, sticla şi emailul. (< fr. smaltine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOLANÍNĂ s. f. substanţă toxică din unele plante din familia cartofului, folosită ca sedativ şi narcotic. (< fr. solanine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SONATÍNĂ s. f. sonată de proporţii mai mici. (< fr. sonatine, it. sonatina, germ. Sonatine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SPONGÍNĂ s. f. substanţă organică formată din fibre cornoase la unii spongieri. (< fr. spongine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STEARÍNĂ s. f. 1. acid stearic al glicerinei. 2. corp gras constituit în principal din grăsimi animale. (< fr. stéarine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STERLÍNĂ adj. liră ~ = unitatea monetară în Marea Britanie. (< it., engl., fr. sterling)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STOVAÍNĂ s. f. ester folosit pentru anestezii locale. (< fr. stovaïne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SUBERÍNĂ s. f. substanţă organică impermeabilă caracteristică suberului. (< fr. subérine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SUDAMÍNĂ s. f. erupţie cutanată de vezicule pline cu lichid clar, la nivelul orificiilor glandelor sudoripare; miliaria. (< fr. sudamina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TERŢÍNĂ s. f. strofă din trei versuri, dintre care primul rimează cu al treilea, iar al doilea cu primul şi al treilea din strofa următoare; poezie din astfel de strofe. (< it. terzina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TIROXÍNĂ s. f. hormon tiroidian foarte bogat în iod, care stimulează creşterea şi mai ales diferenţierea tisulară etc. (< fr. thyroxine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TIROZÍNĂ s. f. aminoacid aromatic din diferite protide, a cărui oxidare produce melanina. (< fr. tyrosine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TOCATÍNĂ s. f. tocată de mică întindere. (< it. toccatina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRICHÍNĂ s. f. vierme nematelmint parazit închistat mai ales în muşchii porcilor, ai şobolanilor etc.; trichinelă. (< fr. trichine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRIPSÍNĂ s. f. enzimă secretată de pancreas, sub formă de tripsinogen, care descompune proteinele în aminoacizi. (< fr. trypsine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TROMBÍNĂ s. f. enzimă din sânge care transformă fibrinogenul în fibrină în urma coagulării sângelui. (< fr. thrombine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TUNICÍNĂ s. f. varietate de celuloză care formează membrana tunicierilor. (< fr. tunicine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

URSULÍNĂ s. f. călugăriţă dintr-un ordin monahal catolic care se consacra educaţiei fetelor şi îngrijirii bolnavilor. (< fr. ursuline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VANILÍNĂ s. f. substanţă organică foarte aromată, din fructul vaniliei, care se poate prepara şi sintetic, folosită în alimentaţie şi parfumerie. (< fr. vanilline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VASELÍNĂ s. f. substanţă lubrifiantă preparată prin distilarea petrolului. (< fr. vaseline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VATELÍNĂ s. f. material textil din lână, cu care se căptuşeşte o haină (de iarnă) pentru a o face mai călduroasă. (< germ. Watteline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VELUTÍNĂ s. f. ţesătură fină de lână sau de bumbac, având înfăţişarea pluşului. (< fr. veloutine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VITAMÍNĂ s. f. denumire dată unor compuşi organici complecşi necesari organismului pentru activitatea sa vitală. (< fr. vitamine, germ. Vitamin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VITELÍNĂ s. f. substanţa proteică similară globulinei, în gălbenuşul de ou. (< fr. vitelline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XILIDÍNĂ s. n. amină din xilen, folosită la fabricarea coloranţilor şi a medicamentelor. (< fr. xylidine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZAHARÍNĂ s. f. produs sintetic cristalizat, alb, solubil în apă, cu o putere de îndulcire mult mai mare decât a zahărului, dar fără nici o valoare nutritivă. (< fr. saccharine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ghistínă (ghistíne), s.f. – (Trans.) Castană. – Var. aghistină. Mag. gesztenye (Gáldi, Dict., 132).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

giurgínă (giurgíne), s.f. – Dans comic. – Mr. giurgiună. Tc. curcina, çorçina (Şeineanu, II, 190), cf. bg. ğurğuna.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

góştină (góştine), s.f. – Contribuţie din trecut, introdusă pentru prima oară în Muntenia de Petru Cercel (1583-85), şi care era plătită la început pentru oile ce păşteau pe imaşurile şi terenurile necultivate ale statului. Mai tîrziu (sec. XVII) s-a plătit şi pentru porci. – Var. gorştină, goşt(i)niţă. Sl. goštenije „ospitalitate” (Cihac, II, 126), cf. sb. gost „oaspete”, rus. gostĭ „oaspete”, pol. gošcina „şedere”. DAR pleacă de la sensul de „contribuţie pe porci”, care pare tîrzie, derivîndu-l de la groştei. După Scriban, de la un sl. *gorština „contribuţie pe păşunile de la munte”, din cf. sl. goršcina „contribuţii pe vii”; acest ultim cuvînt pare a fi influenţat var. – Der. go(r)ştinar, s.m. (persoană care strîngea această contribuţie); goştinărit, s.n. (venit strîns din această contribuţie).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

grădínă (grădíni), s.f. – Suprafaţă de teren arabil pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi. – Mr., megl. gărdină. Bg., sb. gradina (Cihac, II, 115; Meyer 119; DAR), cf. gard, şi alb. gradinë. – Der. grădinar, s.m. (persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini), cf. bg. gradinar (Conev 76), sb. gradinarĭ; grădinăreasă (var. grădinăriţă), s.f. (femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soţie de grădinar); grădinăresc, adj. (de grădină); grădinări, vb. (a cultiva sau a îngriji grădini); grădinărie, s.f. (horticultură); grădinărit, s.n. (horticultură).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

gríndină (-ni), s.f. – Precipitaţie atmosferică, piatră. – Mr. grîndină, megl. grindini. Lat. grandĭnem (Puşcariu 738; Candrea-Dens., 762; REW 3840a; DAR), cf. it. grandine. – Der. grindina, vb. (a cădea grindina), care, după Candrea-Dens., 763 şi DAR, provine din lat. grandĭnāre.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

muselínă (muselíne), s.f. – Ţesătură fină din bumbac, lînă sau mătase. Fr. mouselline, din tc. mosuli, de la Mosul, de unde şi dubletul mosul (var. mosul) s.n. (înv., muselină), cf. Şeineanu, III, 87; Lokotsch 1484.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

păcuínă (păcuíni), s.f. – Oaie cu lapte. Lat. pecuῑna (Candrea), sau, după Puşcariu 1236; Candrea-Dens., 1301 şi REW 6327, din lat. *pecorina. În Banat, Trans. şi Maram.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

parigínă (-ne), s.f. – Sobă de fier. It. parigina „pariziană” (Candrea). E dubletul lui parizian, adj., din fr. parisien; şi ai lui parizer, s.m. (un sort de mezel), din germ. Pariser (Borcea 201).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

piculínă (piculíne), s.f. – Flaut mic. It. piccolina (Candrea), cf. pol. pikkulina, rus. pikylĭka.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

poşlínă (-ni), s.f. – Taxă anuală pentru export. Rus. pošlina (Tiktin). Sec. XIX, înv. – Der. poşlinar, s.m. (înv., vameş).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

prăjínă (prăjíni), s.f. – 1. Par, bîrnă. – 2. Măsură de lungime, valora 5,899 m în Munt. şi 6,69 m în Mold. – 3. Lungan, sperietoare. Bg. prăžina, păržina (Cihac, II, 286; Tiktin; Conev 50 şi 66). Rut. prážina pare să provină din rom. (Cnadrea, Elemente, 404). – Der. prăştină, s.f. (Mold., prăjină), probabil prin contaminare cu prăştilă.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

răşínă (răşíni), s.f. – Smoală, catran. – Mr. (a)ruşină. Lat. resῑna (Puşcariu 1443, REW 7244), cf. alb. ršinë (Philippide, II, 652). – Der. răşinos, adj. (cu răşină), a cărui der. directă din lat. resῑnōsus (Puşcariu 1444) este incertă.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

saparínă (-ne), s.f. – Salce. Ngr. σαπαρίνα. Sec. XIX, înv., cf. salce.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

sinălắu (-láie), s.n. – (Trans., Banat) Cuţit de tăbăcar. Mag. szinelő (Tiktin). – Der. sinălui, vb. (a curăţa pieile), din mag. szinelni.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

slănínă (-ni), s.f. – Grăsime de porc. – Var. slăină. Sl. (bg., sb., slov., ceh.) slanina, din sl. slanŭ „sărat” (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347; Conev 87), cf. ngr. σλανίνα (Meyer, Neugr. St., II, 58). – Der. slăninos, adj. (cu slănină).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

slăvínă (-ne), s.f. – (Banat, Olt.) Canea. Sb. slavina (Candrea).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

Doctrină filozofică ce subordonează intreaga realitate categoriei frumosului. – Din fr. pancalisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

smochínă (-ne), s.f. – Fruct comestibil cărnos închis într-un receptacul. Sl. smokvina (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 353; Conev 49), cf. bg. smokin, sb. smovka. – Der. smochin, s.m. (arbore, Ficus carica); smochini, vb. refl. (a se zbîrci, a se încreţi); smochineţ, s.n. (mulţime de smochini).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

absintínă s. f. substanţă specifică din frunze de absint. (< fr. absinthin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MONOŞÍNĂ s. f. monorai. (după fr. monorail)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDAMÍNĂ, acidamine, s.f. Produs obţinut prin transformarea treptată a albuminoidelor alimentare. – Din fr. acidamine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACONITÍNĂ, aconitine, s.f. Substanţă alcaloidă extrasă dintr-o plantă cu proprietăţi toxice, care provoacă inhibiţia centrilor nervoşi respirator, circulator şi vasomotor. – Din fr. aconitine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACROLEÍNĂ, acroleine, s.f. Aldehidă nesaturată, care se obţine prin distilarea glicerinei cu acid sulfuric şi care se prezintă ca un lichid cu miros înecăcios, lacrimogen. [Pr.: -le-i-] – Din fr. acroléine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ALBASPÍNĂ s.f. (Bot.) Păducel. – Din lat. alba spina, it. albaspina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ALBINĂRÉL, albinărei, s.m. Pasăre migratoare cu pene viu şi pestriţ colorate, care se hrăneşte cu insecte, în special cu albine şi viespi; prigoare, furnicar, albinar (Merops apiaster). – Albinar + suf. -el.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ALBINĂRÍE, albinării, s.f. (Rar) Stupină (1). – Albină + suf. -ărie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ALBINĂRÍT s.n. 1. Apicultură. 2. (În evul mediu, în Ţara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea şi ceara produse. – Albină + suf. -ărit.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ALIZARÍNĂ s.f. Substanţă roşie, extrasă odinioară din rădăcina roibei, azi obţinută prin sinteză. – Din fr. alizarine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BALANSÍNĂ, balansine, s.f. Parâmă de metal sau de cânepă care susţine vergile încrucişate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave. – Din fr. balancine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BALSAMÍNĂ, balsamine, s.f. Plantă ornamentală originară din India, cu flori albe-roşietice, aşezate la subsuoara frunzelor, şi cu fructe în formă de capsulă, care se deschid brusc când sunt atinse; canale (Impatiens balsamina). – Din fr. balsamine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BECAŢÍNĂ, becaţine, s.f. Becaţă. – Din fr. bécassine (după becaţă).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BENZIDÍNĂ, benzidine, s.f. Derivat al benzenului. – Din fr. benzidine.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

BISMUTÍNĂ s.f. Sulfură de bismut naturală. – Din fr. bismuthine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BRIANTÍNĂ s.f. Produs cosmetic gras, lichid sau de consistenţa unei paste, care serveşte pentru a da strălucire părului. [Pr.: bri-an-] – Var.: briliantínă s.f.] – Din fr. brillantine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BULUGHÍNĂ, bulughine, s.f. (Reg.) Cartof. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CALCOZÍNĂ, calcozine, s.f. Sulfură naturală de cupru. – Din fr. chalcosine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CAPROTÍNĂ s.f. Gen fosil de lamelibranhiate cretacice, cu cochilia groasă şi cu valve inegal dezvoltate. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CARANTÍNĂ s.f. 1. Punct sanitar pentru cercetarea şi izolarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor venite dintr-o regiune bântuită de o epidemie. ♦ Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivităţi care a fost în contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune unde există o epidemie. ♢ Carantină fitosanitară = complex de măsuri cu caracter preventiv, luate pentru a se opri pătrunderea bolilor plantelor, a dăunătorilor plantelor sau a unor buruieni din alte ţări şi pentru a se limita răspândirea acestora în cuprinsul ţării. ♦ Restricţii aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. Fig. Izolare. – Din rus. karantin (< fr.).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MINIUZÍNĂ s. f. uzină cu capacitate redusă. (< mini1- + uzină)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CEAINĂRÍE, ceainării, s.f. (Înv.) Local în care se servea ceai (2). – Ceaină (înv. „ceainărie” < rus.) + suf. -ărie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CELESTÍNĂ s.f. Sulfat de stronţiu natural, sticlos-transparent, incolor sau uşor colorat, întrebuinţat ca materie primă la prepararea sărurilor de stronţiu. – Din fr. célestine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CELOIDÍNĂ s.f. Soluţie concentrată de piroxilină, inflamabilă, solubilă în alcool şi în eter, folosită la secţionarea fină a ţesuturilor pentru examinarea lor microscopică. [Pr.: -lo-i-] – Din germ. Keloidine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CHERATÍNĂ s.f. Proteină care intră în structura părului, epidermei, unghiilor, coamelor, copitelor etc. – Din fr. kératine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CHIMOZÍNĂ, chimozine, s.f. (Biochim.) Cheag. – Din fr. chymosine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CHINCHÍNĂ, chinchine, s.f. Arbore exotic din a cărui scoarţă se extrage chinina (Cinchona). - Din fr. quinquina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CHINIDÍNĂ, chinidine, s.f. Alcaloid extras din scoarţa arborelui de chinină, folosit în unele afecţiuni cardiace. – Din fr. quinidine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CHINOLÍNĂ, chinoline, s.f. Substanţă extrasă din gudronul de huilă, care stă la baza fabricării unor coloranţi sintetici şi a unor medicamente. – Din fr. quinoline, germ. Chinolin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GABARDÍNĂ s.f. Stofă fină de lână cu legătura diagonală, care prezintă dungi paralele înclinate pe ambele părţi. – Din fr. gabardine. Cf. sp. g a b a r d i n a, germ. G a b a r d i n e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GĂINĂRÍE1, găinării, s.f. Crescătorie de găini sau, p. gener., de păsări de curte; loc unde se ţin găinile (pe lângă o gospodărie). [Pr.: gă-i-] – Găină + suf. -ărie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GĂINĂRÍE2, găinării, s.f. (Fam.) Furt de găini; p. gener. furt de lucruri mărunte. ♦ Afacere ilicită măruntă. [Pr.: gă-i-] – Găinar + suf. -ie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GĂINĂŢÁ, pers. 3 găinăţează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A se găina1. [Pr.: gă-i-. – Var.: găiniţá vb. I] – Din găinaţ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METIONÍNĂ s. f. aminoacid sulfurat indispensabil vieţii, medicament în bolile ficatului. (< fr. méthionine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GHERGHÍNĂ, gherghine, s.f. Plantă erbacee perenă cu tulpina înaltă, cu flori mari, de culori şi forme variate, cultivată ca plantă decorativă; dalie (Dahlia cultorum). – Din germ. Georgine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GHILOTÍNĂ, ghilotine, s.f. 1. Instrument de execuţie a celor condamnaţi la moarte prin decapitare. ♦ Pedeapsă cu moartea prin ghilotinare. 2. Instrument prevăzut cu o lamă ascuţită, care serveşte la tăierea foilor de tablă, de carton, de hârtie etc. – Din fr. guillotine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLICERÍNĂ s.f. Alcool cu aspect de lichid uleios, incolor, inodor, dulceag, extras din grăsimi sau fabricat sintetic, având diverse întrebuinţări în industrie, în medicină şi în cosmetică. – Din fr. glycérine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLOBULÍNĂ, globuline, s.f. Proteină care se găseşte în plasma sanguină, în lapte, în vegetale. – Din fr. globuline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLUTAMÍNĂ, glutamine, s.f. (Chim.) Substanţă care se găseşte în unele plante, se formează în ţesuturi şi în sânge şi are rol important în metabolismul celulelor din ţesuturi. – Din fr. glutamine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MESCALÍNĂ s. f. alcaloid halucinogen din peyotl. (< fr. mescaline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GOSPODÍNĂ, gospodine, s.f. Femeie care se ocupă cu treburile gospodăriei, ale casei familiale; casnică. ♦ Femeie pricepută în treburile gospodăriei, ale casei familiale. ♢ (Adjectival) Femeie foarte gospodină. ♦ Stăpâna unei gospodării. – Din sl. gospodinĩ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRENADÍNĂ, grenadine, s.f. (Rar) Fir de mătase naturală întrebuinţat la fabricarea dantelelor. ♦ Ţesătură subţire şi transparentă, de bumbac sau de mătase, din care se confecţionează rochii de vară, perdele etc. – Din fr. grenadine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRIZUTÍNĂ s.f. (Min.) Exploziv antigrizutos pe bază de azotat de amoniu. – Din fr. grisoutine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GUANIDÍNĂ s.f. Substanţă chimică organică solidă, solubilă în apă, folosită la fabricarea unor medicamente, a unor răşini sintetice, etc. – Din fr. guanidine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HĂINĂRÍE, (1) hăinării, s.f. 1. (Rar) Magazin în care se vând haine gata confecţionate. 2. Cantitate mare de haine. – Haină + suf. -ărie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HERMELÍNĂ, hermeline, s.f. (Zool.) Hermină. – Din magh. hermelin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIDRAZÍNĂ, hidrazine, s.f. Combinaţie chimică a azotului cu hidrogenul, care se prezintă ca un lichid incolor ce fumegă în aer şi se foloseşte ca antioxidant, reducător, combustibil pentru rachete etc. – Din fr. hydrazine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HISTAMÍNĂ, histamine, s.f. Amină prezentă în ţesuturile vegetale şi animale, cu acţiune puternic dilatatoare asupra vaselor sangvine, având un rol important în apariţia proceselor alergice. – Din germ. Histamin, fr. histamine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HISTIDÍNĂ s.f. Aminoacid foarte răspândit în natură, care intră în structura majorităţii proteinelor şi care este prezent în cantităţi relativ mari în hemoglobină. – Din fr. histidine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HOÁNGHINĂ, hoanghine, s.f. (Rar) Denumire injurioasă dată unei femei bătrâne şi rele; hoaşcă. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MARGARÍNĂ s. f. produs alimentar asemănător cu untul, preparat prin emulsionarea unor grăsimi vegetale sau animale cu zer sau cu lapte smântânit. (< fr. margarine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HOSTOPÍNĂ s.f. (Reg.) Tescovină. – Comp. rus., sb. voština.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

MARASMÍNĂ s. f. derivat al metabolismului bacteriilor şi ciupercilor, cu rol inhibitor asupra plantelor. (după it. marasmio)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MANDOLÍNĂ s. f. instrument muzical din familia lăutei, cu cutia de rezonanţă foarte boltită şi corzi duble de metal, puse în vibraţie cu un plectru. (< fr. mandoline, it. mandolina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INĂRÍŢĂ, inăriţe, s.f. Pasăre mică înrudită cu sticletele, cu fruntea roşie, guşa neagră şi pieptul roz, care se hrăneşte mai ales cu seminţe de in2; ţintar (2) (Carduelis flammea). – In2 + suf. -ăriţă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MANDARÍNĂ s. f. fructul mandarinului2. (< fr. mandarine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INVERTÍNĂ s.f. (Biol.) Invertază. – Din fr. invertine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TESCOVÍNĂ, (rar) tescovine, s.f. Ceea ce rămâne după stoarcerea fructelor, mai ales a strugurilor sau a sfeclei de zahar; boştină. ♢ Băutură alcoolică obţinută prin fermentarea şi distilarea resturilor rămase după stoarcerea mustului din struguri. – Cf. sl. t ĕ s k ŭ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TULICHÍNĂ, tulchine, s.f. Mic arbust veninos cu frunze lanceolate, cu flori trandafirii, rar albe, cu fructe roşii de forma boabelor de mazăre (Daphne mezereum). – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

UROBILÍNĂ s.f. Pigment biliar de culoare galbenă-brună (colorant al urinei). – Din fr. urobiline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VALVOLÍNĂ, valvoline, s.f. Ulei mineral vâscos obţinut prin distilarea unor ţiţeiuri şi întrebuinţat ca lubrifiant la unele angrenaje închise. – Din germ. Valvolin[ol].

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZOOTOXÍNĂ, zootoxine, s.f. Venin secretat de unele animale, cu efect nociv asupra organismului uman. – Din germ. Zootoxine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MANDARÍNĂ, mandarine, s.f. Fructul mandarinului2, asemănător cu portocala, dar mai mic decât aceasta, cu coaja portocalie mai subţire şi cu miezul mai dulce. – Din fr. mandarine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MANDOLÍNĂ, mandoline, s.f. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanţă boltită şi din patru coarde metalice duble, care se pun în vibraţie prin atingere cu o pană (de celuloid) sau prin ciupire. – Din fr. mandoline. Cf. it. m a n d o l i n a, germ. M a n d o l i n e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MARGARÍNĂ s.f. Produs alimentar asemănător cu untul, obţinut prin emulsionarea unor grăsimi vegetale sau animale cu apă sau cu lapte smântânit. – Din fr. margarine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MARINĂRÍE s.f. Meseria marinarului. ♦ Ştiinţa şi tehnica navigaţiei; matelotaj. – Marinar + suf. -ie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MAROCHÍNĂ s.f. v. marochin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LICHENÍNĂ s. f. glucidă asemănătoare ca structură cu celuloza, în muşchi şi licheni, formând mucilagiul acestora. (< fr. lichénine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BOLBOTÍNĂ, bolbotine, s.f. (Reg.) Buruiană care serveşte ca hrană pentru păsări sau ca plantă medicinală. – Bg. bălvotina.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

RAFINĂRÍE, rafinării, s.f. Instalaţie sau întreprindere în care se face rafinarea unor produse; (p. spec.) unitate industrială în care se prelucrează ţiţeiul. – Din fr. raffinerie, germ. Raffinerie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FORMALÍNĂ, formaline, s.f. (Farm.) Formol. – Din fr. formaline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FRANCEÍNĂ, franceine, s.f. (La pl.) Clasă de coloranţi cu mare stabilitate la lumină, care vopsesc mătasea în diferite nuanţe de roşu; (şi la sg.) colorant din această clasă. – Din fr. francéine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PALMITÍNĂ s.f. Substanţă solidă, grasă, obţinută prin combinarea acidului palmitic cu glicerina. – Din fr. palmitine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PALUDRÍNĂ s.f. Medicament folosit împotriva paludismului. – Din fr. paludrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PĂRÁGINĂ s.f. v. paragină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANATOXÍNĂ, anatoxine, s.f. Toxină microbiană care se întrebuinţează la imunizarea organismului. – Din fr. anatoxine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RODOPSÍNĂ s.f. (Biol.) Albumină prezentă în retina ochiului [Var.: rodopsín s.n.] – Din fr. rhodopsine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PERCALÍNĂ s.f. (Înv.) Pânză de bumbac uşoara şi lucioasă, uneori imprimată, întrebuinţată de obicei la căptuşitul hainelor. – Din fr. percaline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PIRETRÍNĂ, piretrine, s.f. Substanţă insecticidă extrasă din piretru. – Din fr. pyrethrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PLÓŞTINĂ, ploştine, s.f. (Reg.) Teren umed şi mocirlos; mlaştină. – Din scr. ploština.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PLINĂTÁTE s.f. Calitatea de a fi deplin, întreg; integritate, totalitate, plenitudine. – Plin + suf. -ătate.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VIEZURÍNĂ, viezurine, s.f. (Reg.) Vizuină. – Viezure + suf. -ină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PERVITÍNĂ s.f. Substanţă organică întrebuinţată ca stimulent al sistemului nervos, pentru a face să dispară senzaţia de oboseală şi de somn şi pentru creşterea temporară a energiei şi a puterii de muncă. – Din fr. pervitine, germ. Pervitin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞUGUBÍNĂ, şugubine, s.f. 1. (Înv.) Păcat grav; nelegiuire, crimă. 2. Amendă percepută în timpul evului mediu, în ţările româneşti, pentru omucidere, tâlhărie sau adulter. 3. (Reg.) Necaz, nenorocire. ♢ Expr. A da (sau a fi) de şugubină = a da (sau a se face) de ruşine, a (se) face de râs, de ocară. – Din sl. dušegubina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POMÓSTINĂ, pomostine, s.f. (Reg.) Parte a carului sau a căruţei formată din mai multe scânduri alăturate, care alcătuiesc platforma de jos a vehiculului. [Var.: pomóştină s.f.] – Din ucr. pomostyna.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PORFIRÍNĂ, porfirine, s.f. Substanţă chimică naturală care formează structura de bază a hemoglobinei şi a clorofilei. – Din fr. porphyrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NOVOCAÍNĂ, novocaine, s.f. Substanţă chimică în formă de ace incolore, inodore, cu gust uşor amar, puţin solubile în apă, solubile în alcool, întrebuinţată ca anestezic local. [Pr.: -ca-i-] – Din fr. novocaïne.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROTAMÍNĂ, protamine, s.f. Proteină (specifică peştilor) care conţine în proporţie mare aminoacizi. – Din fr. protamine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PULVERÍNĂ s.f. Pulbere neagră cu granule foarte fine, folosită ca exploziv şi la fabricarea artificiilor. – Din fr. pulvérin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BENZIDÍNĂ s.f. Substanţă aromatică cristalină, folosită la fabricarea coloranţilor. (din fr. benzidine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PURPURÍNĂ s.f. Substanţă de culoare roşie-purpurie, extrasă din rădăcina unor plante din familia rubiaceelor, folosită la prepararea coloranţilor. – Din fr. purpurine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞOÁLDINĂ, şoaldine, s.f. Mică plantă erbacee cu frunze cărnoase, ovale şi cu flori galbene-aurii, dispuse în inflorescenţe (Sedum acre). – Şold + suf. -ină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OCITOCÍNĂ, ocitocine, s.f. Substanţă cu acţiune stimulentă asupra contracţiei musculaturii uterine, secretată ca hormon de lobul hipofizar posterior. – Din fr. ocytocine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CORNALÍNĂ s.f. Varietate de agat semitransparentă, de culoare de la roşu-închis la roşu-trandafiriu, folosită ca piatră semipreţioasă la bijuterii. – Din fr. cornaline, lat. cornalina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COROZBÍNĂ, corozbine, s.f. Peşte de mare mărunt, viu colorat, cu capul turtit în partea superioară, cu botul scurt, cu aripioara dorsală foarte lungă şi alcătuită din numeroase raze spinoase; căţel-de-mare (Blennius sanguinolentus). – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CHINOLÍNĂ, chinoline, s.f. Substanţă organică lichidă, cu proprietăţi bazice, care se obţine prin distilarea uleiurilor de oase. (cf. fr. quinoléine, engl. quinoline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IODOPSÍNĂ s. f. pigment fotosensibil din retină. (< engl. iodopsin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INVERTÍNĂ s. f. invertază. (< fr. invertine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DESEÁTINĂ s.f. v. desetină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

YOHIMBÍNĂ s.f. Alcaloid din scoarţa unui arbore din Africa de Vest, care acţionează asupra sistemului nervos simpatic contrar adrenalinei. [g.-d. art. yohimbínei] (din fr. yohimbine) [şi DOOM]

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CIORCHÍNĂ s.f. v. ciorchine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CIOROPÍNĂ, cioropine, s.f. (Peior.; pop.) Ţigan. – Cf. c i o r o i şi a r a p.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NAFTALÍNĂ s.f. Substanţă cristalizată, lucioasă, albă, cu miros pătrunzător, extrasă din gudroanele de la distilarea uscată a cărbunilor de pământ şi folosită în industria chimică, ca insecticid, la conservarea blănurilor şi a materialelor textile etc. ♢ Expr. (Fam.) (Parc-ar fi) scos de la naftalină = a) se spune despre ceva învechit, demodat, desuet; b) se spune despre ceva revenit în atenţie după o lungă uitare. A pune (ceva) la naftalină = a nu te mai interesa ceva; a da uitării. – Din fr. naphtaline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LUMINĂTÓR1 s.n. v. luminator.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LUMINĂTÓR2, -OARE, luminători, -oare, adj. Care luminează, care emite lumină. – Lumina + suf. -ător.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COPERTÍNĂ, copertine, s.f. Element de construcţie cu suprafaţă plană, care acoperă de obicei intrarea într-o clădire. – Din it. copertina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZĂPÓDINĂ s.f. (Olt.) Zăpodie. (din sb. zapodina)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

MEPACRÍNĂ s.f. (Fam.) Atebrină. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MESCALÍNĂ, mescaline, s.f. Alcaloid care se extrage dintr-o plantă din familia cactaceelor din Mexic, utilizat ca stupefiant. – Din fr. mescaline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METIONÍNĂ s.f. Aminoacid indispensabil vieţii omului şi animalelor, conţinând mari cantităţi de sulf, folosit şi ca medicament în tratamentul afecţiunilor hepatice. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. méthionine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MUCOITÍNĂ, mucoitine, s.f. Component al mucinei, obţinut prin hidroliza acesteia. [Pr.: -co-i-] – Din fr. mucoïtine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MUSCARÍNĂ, muscarine, s.f. Alcaloid foarte toxic, puternic inhibitor cardiac, prezent în unele ciuperci otrăvitoare. – Din fr. muscarine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MLÁŞTINĂ, mlaştini, s.f. Depresiune naturală de teren fără scurgere, în care se adună şi stagnează apa provenită din precipitaţii, din inundaţii sau din pânza freatică; mlacă. – Din sl. *mlaština.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CLORAMÍNĂ, cloramine, s.f. Compus organic cu puternice proprietăţi oxidante şi antiseptice. – Din fr. chloramine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CNEAGHÍNĂ, cneaghine, s.f. (Înv.) Soţie sau fiică de cneaz sau de ţar. – Din rus., ucr. kneaghina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COBALTÍNĂ s.f. Minereu de cobalt şi arsen, de culoare cenuşie-roz, cu un pronunţat luciu metalic. – Din fr. cobaltine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOŞÍNĂ, monoşine, s.f. Cale de rulare pentru tracţiune terestră sau suspendată care foloseşte o singură şină; monorai. – Mono- + şină (după fr. monorail).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NARCOTÍNĂ, narcotine, s.f. Substanţă extrasă din opiu, folosită în farmacie ca antipiretic şi tonic. – Din fr. narcotine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NEOFALÍNĂ s.f. Produs obţinut la distilarea ţiţeiului, constituind un amestec de benzen cu benzină uşoară, întrebuinţat la curăţarea materialelor textile, a parchetului etc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophaline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NECTARÍNĂ, nectarine, s.f. Varietate de piersici cu pieliţa fără puf. – Din fr. nectarine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NEOMICÍNĂ, neomicine, s.f. Medicament realizat dintr-un grup de antibiotice extrase din ciuperca Streptomyces fradiae, care are acţiune mai ales asupra stafilococilor patogeni. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néomycine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NICHELÍNĂ, nicheline, s.f. 1. Aliaj de nichel, cupru şi zinc din care se execută sârma întrebuinţată la fabricarea rezistenţelor electrice şi unele piese de precizie. 2. Mineral de culoare roşie-arămie care conţine nichel şi arsen. – Din fr. nickéline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NIGROZÍNĂ, nigrozine, s.f. Amestec de coloranţi negri obţinut din anilină şi întrebuinţat la fabricarea cremei de ghete, la îmbibarea panglicilor pentru maşinile de scris etc. – Din fr. nigrosine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EFETONÍNĂ s.f. Efedrină sintetică, cu aceleaşi utilizări ca şi cea naturală. – Din fr. éphétonine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ETERODÍNĂ s.f. v. heterodină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EXOTOXÍNĂ, exotoxine, s.f. Substanţă toxică, de natură proteică, secretată de unele specii microbiene în mediile în care se dezvoltă şi care produce stări toxicoinfecţioase la om şi la animale. – Din fr. exotoxine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TETRALÍNĂ s.f. Lichid incolor, insolubil în apă, solubil în alcool, eter etc., obţinut din naftalină şi servind ca dizolvant în industria casnică; tetrahidronaftalină. – Din fr. tétraline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TAMBURÍNĂ, tamburine, s.f. Instrument muzical popular, folosit pentru acompanierea ritmică a dansului în Spania, Italia şi în Orient, de forma unei tobe mici, portative, cu pielea întinsă pe o singură parte şi cu plăci de metal sau cu zurgălăi de jur împrejur. [Var.: tamburín s.n.] – Din fr. tambourin, it. tamburino.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TEOFILÍNĂ s.f. Substanţă alcaloidă extrasă din frunzele de ceai, cu acţiune diuretică, vasodilatatoare, care stimulează muşchiul cardiac şi acţionează asupra centrilor respiratori. [Pr.: te-o-] – Din fr. théophylline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TOLUIDÍNĂ, toluidine, s.f. Amină derivată din toluen. [Pr.: -lu-i-] – Din fr. toluidine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COLOMBÍNĂ, colombine, s.f. Personaj feminin din comedia bufă italiană, care purta, ca şi arlechinul, costum pestriţ. – Din it. colombina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TURMALÍNĂ, turmaline, s.f. Nume dat mai multor silicaţi naturali de sodiu, calciu, magneziu şi aluminiu, cu bor1, cristalizaţi şi divers coloraţi, folosiţi ca pietre semipreţioase sau în optică, radiotehnică etc. – Din fr. tourmaline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TRICOTÍNĂ s.f. v. tricotin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HISTIDÍNĂ s. f. aminoacid bazic natural, care se găseşte în numeroase ţesuturi vegetale şi animale. (< fr. hystidine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HISTAMÍNĂ s. f. amină prezentă în unele organisme vegetale şi animale, cu o puternică acţiune vasodilatatoare. (< fr. histamine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRIOLEÍNĂ s.f. Substanţă lichidă conţinută de grăsimile vegetale şi care reprezintă o combinaţie a acidului oleic cu glicerina. [Pr.: tri-o] – Din fr. triolèine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RESORCÍNĂ s.f. Substanţă chimică extrasă din anumite răşini, întrebuinţată în medicină şi în industria materiilor colorante. – Din fr. résorcine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RANDALÍNĂ, randaline, s.f. Moletă. – Din germ. Randaline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RĂCOVÍNĂ, răcovine, s.f. 1. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori mici, albe sau albe-verzui şi cu fructul o capsulă lunguiaţă (Galium rotundifolium). 2. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu flori albe, cu petalele mai scurte decât sepalele, folosită în medicina populară (Stellaria media). [Var.: răcuínă, răcoínă s.f.] – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

REZORCÍNĂ s.f. Substanţă organică solidă, cristalizată, incoloră, solubilă în apă şi alcool, cu slabă acţiune reducătoare, folosită ca revelator fotografic, ca materie primă în industria chimică şi farmaceutică. – Din fr. résorcine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DERMATÍNĂ s.f. Înlocuitor sintetic al pielii, obţinut prin aglomerarea cu ajutorul unui liant a fibrelor de piele naturală rezultate din măcinarea deşeurilor şi folosit în industria încălţămintei şi în marochinărie. – Din fr. dermatine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIDRAZÍNĂ s. f. compus organic bazic, toxic, combinaţie a azotului cu hidrogenul, folosit ca agent reductor, antioxidant, anticorosiv şi de vulcanizare etc. (< fr. hydrazine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DINĂÚNTRU adv. Din interior. ♦ (Adjectival) Care se află înăuntru, în interior. [Var.: dinlăúntru adv.] – De4 + înăuntru.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SANTONÍNĂ s.f. Substanţă toxică extrasă din seminţele sau din bobocii unor plante (Semen contra, Florens cinae, Artemisia cina etc.), întrebuinţată în medicină ca vermifug. – Din fr. santonine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HERMELÍNĂ s. f. hermină. (< germ. Hermelin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SECRETÍNĂ s.f. Hormon produs de mucoasa duodenului, care are proprietatea de a excita secreţia sucului pancreatic, a bilei şi a salivei. – Din fr. sécrétine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STRÁCHINĂ, străchini, s.f. Vas de lut ars, de ceramică etc., uşor adâncit, întrebuinţat la ţară în loc de farfurie; blid. ♦ Cantitate de mâncare cuprinsă într-un astfel de vas. – Din ngr. ostrákinos.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STRÁŞINĂ s.f. v. streaşină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SIMPATÍNĂ s.f. Substanţă secretată de terminaţiile fibrelor nervoase ale sistemului nervos simpatic, care mediază chimic acţiunea acestuia. – Din fr. sympathine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SINIGRÍNĂ s.f. Substanţă chimică prezentă în seminţele unei specii de muştar, în hrean şi în ridichi, care constituie principiul activ al făinii de muştar. – Din fr. sinigrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GUANIDÍNĂ s. f. substanţă organică solidă, în natură în aminoacizi. (< fr. guanidine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STEAPSÍNĂ s.f. Enzimă secretată de pancreas, care acţionează în intestinul subţire, continuând digestia grăsimilor alimentare. [Pr.: ste-ap-] – Din germ. Steapsin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRENADÍNĂ s. f. I. 1. fir de mătase naturală foarte rezistent şi mat, pentru dantele şi franjuri. 2. ţesătură subţire pentru rochii de vară, pentru perdele. II. sirop cu zeamă de rodie. (< fr. grenadine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STRÉŞINĂ s.f. v. streaşină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STRICNÍNĂ s.f. Substanţă toxică care se extrage din seminţele unei plante tropicale (Strychnos nux vomica), întrebuinţată în medicină ca tonic cardiac şi respirator, în agricultură pentru stârpirea animalelor mici. – Din fr. strychnine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SUBRUTÍNĂ, subrutine, s.f. (Inform.) Secvenţă constituită ca o entitate de sine stătătoare care se repetă în diferite locuri ale unui program. – Din engl. subroutine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLOBULÍNĂ s. f. substanţă proteică, foarte răspândită în plasma sangvină, în lapte şi în unele vegetale. (< fr. globuline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GLICERÍNĂ s. f. trialcool lichid, uleios, incolor, cu gust dulceag, obţinut din grăsimi sau sintetic, din propenă, solvent, în parfumerie, în medicină etc.; glicerol. (< fr. glycérine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COŞOLÍNĂ s.f. (Reg.; cu sens colectiv) Cereale cosite de verzi şi date ca nutreţ la vite. – Din ucr. košelyna.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CRINOLÍNĂ, crinoline, s.f. Fustă lungă şi foarte largă, în formă de clopot, susţinută în interior de arcuri subţiri de oţel, la modă pe la mijlocul sec. XIX; malacof. – Din fr. crinoline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CROMATÍNĂ s.f. Substanţă care reprezintă componenta chimică de bază a nucleului celular la animale şi la plante, având o mare afinitate pentru coloranţii bazici. – Din fr. chromatine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CULEVRÍNĂ, culevrine, s.f. (Înv.) Tun de tip vechi, cu ţeava foarte lungă. – Din fr. couleuvrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Dinăuntru ≠ dinafară

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GHILOTÍNĂ s. f. 1. instrument de decapitare dintr-un cuţit care alunecă pe două ghidaje peste gâtul celui condamnat. 2. (poligr.) maşină de tăiat hârtia. ♢ foarfece pentru tăiat foi de tablă. (< fr. guillotine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TULICHÍNĂ s. (BOT.; Daphne mezereum) (reg.) cleiţă, piperul-lupului.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TRIOLEÍNĂ s. (CHIM.) oleină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GALANTÍNĂ s. f. rasol (de pasăre) în aspic. (< fr. galantine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GABARDÍNĂ s. f. stofă de lână cu pronunţate nervuri oblice în ţesătură, pe ambele feţe. (< fr. gabardine, germ. Gabardine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TETRALÍNĂ s. v. tetrahidronaftalină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TESCOVÍNĂ s. v. borhot.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TESCOVÍNĂ s. (pop.) boştină, prăştină, (înv. şi reg.) mălată, (reg.) boască, hostopină, scroboteală, (Olt., Ban. şi Transilv.) comină, (Ban.) comoviţă, voscă. (Rachiu de ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞUGUBÍNĂ s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FRANCEÍNĂ s. f. colorant cu mare stabilitate la lumină, cu care se vopseşte mătasea în diferite nuanţe de roşu. (< fr. francéine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ŞTIRBÍNĂ s. v. ciobitură, ciocnitură, ştirbi-tură.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞOÁLDINĂ s. (BOT.; Sedum acre) (reg.) oloisă, şerpariţă, şerpânţă, trânji (pl.), trânjin, buruia-nă-de-trânji, iarbă-de-şoaldină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞĂINĂLÍ vb. v. căi, căina, compătimi, deplânge, plânge, pocăi, regreta.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FORMALÍNĂ s. f. formol. (< fr. formaline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STRĂMÍNĂ s. v. ponor, râpă, văgăună.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

STRÁCHINĂ s. blid, (Transilv., Ban. şi Olt.) taier. (O ~ de mâncare.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

STÂRVINĂ s. v. cadavru, corp, hoit, les, mortăciune, stârv, trup.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FLORIZÍNĂ s. f. substanţă din coaja de măr, care, administrată în organism, măreşte permeabilitatea filtrului renal. (< engl. phlorhizin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FLORIDÍNĂ s. f. pământ conţinând calciu şi magneziu, folosit la decolorarea uleiurilor şi a grăsimilor vegetale şi animale. (< fr. floridine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STÁRŞINĂ s. v. primar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SPINĂRÍŞ s. v. mărăcini, mărăciniş, spinărie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FALANGÍNĂ s. f. falanga (II) mijlocie. (< fr. phalangine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EXOTOXÍNĂ s. f. toxină secretată de unele microorganisme şi răspândită în mediul exterior. (< fr. exotoxine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RODOPSÍNĂ s. purpur retinian.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

REZERPÍNĂ s. (FARM.) serpasil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RĂCOVÍNĂ s. v. mierluţă, rocoţea, scân-teioară, scânteiuţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RĂCOVÍNĂ s. (BOT.; Stellaria media) (reg.) aurică, cuişoriţă, gheţişoară, rocoţel, scânteiuţă, coadă-de-găină, iarba-găinii, iarbă-de-păsări, steluţa-fetei, steluţă-albă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RANDALÍNĂ s. v. moletă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PRIVISÍNĂ s. v. prevină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

POMÓSTINĂ s. v. duşumea, pardoseală, pod, podea, scândură.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PLÓŞTINĂ s. v. băltoacă, mlaştină, mocirlă, smârc.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PLINĂTÁTE s. v. desăvârşire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PERCALÍNĂ s. (TEXT.) (reg.) pielea-dracului, (înv.) mitcal.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PALMITÍNĂ s. (CHIM.) tripalmitină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OXITOCÍNĂ s. v. ocitocină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ORIZANÍNĂ s. v. vitamina B1.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OCITOCÍNĂ s. (FARM.) oxitocină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NOVOCAÍNĂ s. (FARM.) procaină, sincaină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NEOMICÍNĂ s. (FARM.) negamicină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NAFTALÍNĂ s. (CHIM.) naftalen.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MONOŞÍNĂ s. monorai.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MOLÁSTINĂ s. v. băltoacă, mlaştină, mocirlă, smârc.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MOIŞTÍNĂ s. v. moină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MLÁŞTINĂ s. (GEOGR.) 1. băltoacă, mocirlă, smârc, (rar) băltac, (pop.) rovină, (înv. şi reg.) băltiş, (reg.) bahnă, băhniş, bulhac, mlacă, mlaşniţă, molastină, rât, tălbăriţă, tău, (prin Munt.) balhui, (prin Ban.) bară, (prin Bucov.) bălăştioagă, (prin Mold.) bâlc, (Transilv. şi Mold.) mărghilă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) ploştină, (înv.) batac, băltină, paludă, piştelniţă. (S-a înecat în ~.) 2. mlaştină oligotrofă = molhaş, tinov.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MEPACRÍNĂ s. v. atebrină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MĂLĂÍNĂ s. v. porumb, porumbişte.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MARGARÍNĂ s. unt artificial.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DERMATÍNĂ s. f. produs înlocuitor al pielii, folosit în industria încălţămintei şi în marochinărie. (< fr. dermatine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LIDOCAÍNĂ s. (FARM.) xilină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

INVERTÍNĂ s. v. invertază.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

INĂRÍŢĂ s. (ORNIT.) 1. (Carduelis flammea) (reg.) ţintar, pasărea-inului. 2. inăriţă-verde (Serinus canaria serinus) = (rar) scatiu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

HOSTOPÍNĂ s. v. tescovină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

HOÁNGHINĂ s. v. baborniţă, cotoroanţă, hoaşcă, zgripţuroaică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

HERMELÍNĂ s. v. hermină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GOSPODÍNĂ s. v. casnică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CULEVRÍNĂ s. f. tun de tip vechi, cu ţeavă lungă. (< fr. couleuvrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GLICERÍNĂ s. (CHIM.) propantriol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GHERGHÍNĂ s. v. dalie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GĂINĂŢÁ vb. a se găina.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GĂINĂRÍE s. v. furtişag.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FORMALÍNĂ s. v. formol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CROMATÍNĂ s. f. granulaţie colorabilă, de natură proteică, din nucleul celular, care intră în compunerea cromozomului. (< fr. chromatine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FOCĂLÍNĂ s. v. chibrit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CRINOLÍNĂ s. f. fustă lungă şi largă în formă de clopot, susţinută de arcuri subţiri, la modă în secolul trecut; malacof. (< fr. crinoline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CRAPODÍNĂ s. f. lagăr (II) axial în care se poate roti pivotul unui arbore. (< fr. crapaudine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DIOLEFÍNĂ s. v. dienă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DINĂÚNTRU adj. invar. v. interior.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CORNALÍNĂ s. f. varietate roşie-oranj de agat, piatră semipreţioasă. (< fr. cornaline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CORDELÍNĂ s. f. frânghiuţă în alpinism pentru transportarea de materiale şi oameni. (< fr. cordelline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COPERTÍNĂ s. f. element de construcţie cu suprafaţă plană, care acoperă de obicei o ieşire. (< it. copertina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CRINOLÍNĂ s. malacof. (Era îmbrăcată cu ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COROSBÍNĂ s. (IHT.; Blennius sanguinolentus) (pop.) căţel-de-mare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONCUBÍNĂ s. v. amantă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CHIMOZÍNĂ s. v. cheag.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CEAINĂRÍE s. (prin Mold.) ceaină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BULUGHÍNĂ s. v. cartof.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BOROGHÍNĂ s. v. borhot.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BOLBOTÍNĂ s. v. pepene.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COBALTÍNĂ s. f. minereu de cobalt şi arsen, cu luciu metalic. (< fr. cobaltine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BECAŢÍNĂ s. (ORNIT.) 1. (Gallinago media) becaţă, (reg.) berbecuţ, oaia-morţilor. 2. (Gallinago gallinaria) becaţă, (Bucov.) oaia-morţilor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CLORAMÍNĂ s. f. substanţă netoxică, pudră albă cristalină, solubilă în apă, dezinfectant şi dezodorizant. (< fr. chloramine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CINCONÍNĂ s. f. alcaloid din arborele de chinchina, sub formă de sulfat, mai toxic decât chinina. (< fr. cinchonine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALBINĂRÍT s. v. apicultură.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ALBINĂRÍE s. 1. v. prisacă. 2. v. apicultură.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ALBINĂRÉL s. v. prigorie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROLEÍNĂ s. (CHIM.) propenal, aldehidă acrilică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CHINIDÍNĂ s. f. alcaloid din scoarţa arborelui de chinină folosit în tratamentul aritmiilor cardiace. (< fr. quinidine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CHINCHÍNĂ s. f. arbore tropical din a cărui scoarţă se extrage chinina. (< fr. quinquina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CHIMOZÍNĂ s. f. lactoferment. (< fr. chymosine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VIEZURÍNĂ s. v. bârlog, cuib, culcuş, sălaş, vizuină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CHERATÍNĂ s. f. substanţă proteică solidă din epidermă, unghii etc. (< fr. kératine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CERTOZÍNĂ s. f. procedeu de incrustaţie cu elemente de os sau fildeş pe fond de lemn negru în motive geometrice mici. (< fr. certosina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CERULEÍNĂ s. f. colorant folosit la imprimarea pe stofe. (< fr. céruléine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CELESTÍNĂ s. f. sulfat natural de stronţiu. (< fr. célestine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

absintínă s. f., pl. absintíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidamínă s. f. (sil. mf. -cid-) → amină

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aconitínă s. f., g.-d. art. aconitínei; pl. aconitíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acroleínă s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. acroleínei, pl. acroleíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

albaspínă s. f. (sil. mf. -spi-), g.-d. art. albaspínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

albinărél s. m., pl. albinăréi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

albinăríe s. f., art. albinăría, g.-d. art. albinăríei; pl. albinăríi, art. albinăríile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

albinărít s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

algonkínă (limba) s. f., g.-d. art. algonkínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

alizarínă s. f., g.-d. art. alizarínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

amplidínă s. f. → dină

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anatoxínă s. f. → toxină

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anisidínă s. f., g.-d. art. anisidínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

balansínă s. f., g.-d. art. balansínei; pl. balansíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

balsamínă s. f., g.-d. art. balsamínei; pl. balsamíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

barbotínă s. f., g.-d. art. barbotínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bazaltínă s. f., pl. bazaltíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

becaţínă s. f., g.-d. art. becaţínei; pl. becaţíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

benzidínă (chim.) s. f., g.-d. art. benzidínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

biomicínă s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biomicínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bismutínă s. f., g.-d. art. bismutínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

briantínă s. f. (sil. bri-an-), g.-d. art. briantínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bulughínă s. f., g.-d. art. bulughínei; pl. bulughíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

calcozínă s. f., g.-d. art. calcozínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

caldarínă s. f., pl. caldaríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

caprotínă s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. caprotínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

carantínă s. f., g.-d. art. carantínei; pl. carantíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cardamínă s. f., pl. cardamíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

carmelínă s. f., g.-d. art. carmelínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cartolínă s. f., pl. cartolíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ceainăríe s. f., art. ceainăría, g.-d. ceainăríei; pl. ceainăríi, art. ceainăríile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

celestínă s. f., g.-d. art. celestínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

celoidínă s. f. (sil. -lo-i-), g.-d. art. celoidínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

certozínă s. f., g.-d. art. certozínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ceruleínă s. f., pl. ceruleíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cheratínă s. f., g -d. art. cheratínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

chimozínă s. f., g.-d. art. chimozínei; pl. chimozíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

chinchínă s. f., g.-d. art. chinchínei; pl. chinchíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

chinidínă s. f., g.-d. art. chinidínei; pl. chinidíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cioropínă s. f., g.-d. art. cioropínei; pl. cioropíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cloramínă s. f. (sil. mf. clor-), g.-d. art. cloramínei; pl. cloramíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cneaghínă s. f. (sil. cnea-), pl. cneaghíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cobaltínă s. f., g.-d. art. cobaltínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

colombínă s. f., g.-d. art. colombínei; pl. colombíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

concubínă s. f., g.-d. art. concubínei; pl. concubíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

contadínă s. f., g.-d. art. contadínei; pl. contadíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

copertínă s. f., g.-d. art. copertínei; pl. copertíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cordelínă s. f., pl. cordelíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cornalínă s. f., g.-d. art. cornalínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

corozbínă s. f., g.-d. art. corozbínei; pl. corozbíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

coşolínă s. f., g.-d. art. coşolínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

crapodínă s. f., g.-d. art. crapodínei; pl. crapodíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

crinolínă s. f., g.-d. art. crinolínei; pl. crinolíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cromatínă s. f., g.-d. art. cromatínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

culevrínă s. f. (sil. -vri-), g.-d. art. culevrínei; pl. culevríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dermatínă s. f., g.-d. art. dermatínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dinăúntru adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

diolefínă s. f., pl. (sil. di-o-) diolefíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

efetonínă s. f., g.-d. art. efetonínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

eterodínă s. f., pl. eterodíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

exotoxínă s. f. → toxină

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

falangínă s. f., pl. falangíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

formalínă s. f., g.-d. art. formalínei; pl. formalíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

franceínă s. f., g.-d. art. franceínei; pl. franceíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gabardínă s. f., g.-d. art. gabardínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

galantínă s. f., g.-d. art. galantínei; pl. galantíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

găinăríe (crescătorie, loc, furt, afacere ilicită măruntă) s. f., art. găinăría, g.-d. art. găinăríei; pl. găinăríi, art. găinăríile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

găinăţá vb., ind. prez. 3 sg. găinăţeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gherghínă (dalie) s. f., g.-d. art. gherghínei; pl. gherghíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ghilotínă s. f., g.-d. art. ghilotínei; pl. ghilotíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

glicerínă s. f., g.-d. art. glicerínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

globulínă s. f., g.-d. art. globulínei; pl. globulíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gospodínă s. f., g.-d. art. gospodínei; pl gospodíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

grenadínă s. f., g.-d. art. grenadínei; pl. grenadíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

guanidínă s. f. (sil. gua-), g.-d. art. guanidínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

guanidínă s. f., g.-d. guanidínei; pl. guanidíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hăinăríe s. f. (sil. hăi-), art. hăinăría, g.-d. art. hăinăríei; (magazine) pl. hăinăríi, art. hăinăríile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hermelínă s. f., g.-d. art. hermelínei; pl. hermelíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hidrazínă s. f. (sil. -dra-), g.-d. art. hidrazínei; pl. hidrazíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

histamínă s. f. (sil. mf. hist-) → amină

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

histidínă s. f., g.-d. art. histidínei; pl. histidíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hoánghină s. f., g.-d. art. hoánghinei; pl. hoánghine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

huţupínă s. f., pl. huţupíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

inăríţă s. f., g.-d. art. inăríţei; pl. inăríţe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

iodopsínă s. f. (sil. io-; mf. -psi-), g.-d. art. iodopsínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

luminătór adj. m., s. m. ((cel) care luminează), pl. luminătóri; f. sg. şi pl. luminătoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

luminătór (panou transparent) s. n., pl. luminătoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mandarínă s. f., g.-d. art. mandarínei; pl. mandaríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mandolínă s. f., g.-d. art. mandolínei; pl. mandolíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

margarínă s. f., g.-d. art. margarínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

marinăríe s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mepacrínă s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. mepacrínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mescalínă s. f., g.-d. art. mescalínei; pl. mescalíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

metionínă s. f. (sil. -ti-o-), g.-d. art. metionínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mlaştínă s. f., g.-d. art. mlaştínii; pl. mlaştíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

molibdínă s. f., pl. molibdíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

monoşínă s. f. → şină

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mucoitínă s. f. (sil. -co-i-), g.-d. art. mucoitínei; pl. mucoitíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

muscarínă s. f., g.-d. art. muscarínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

naftalínă s. f., g.-d. art. naftalínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

narcotínă s. f., g.-d. art. narcotínei; pl. narcotíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nectarínă s. f., pl. nectaríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neofalínă s. f. (sil. ne-o-), g.-d. art. neofalínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neomicínă s. f. (sil. ne-o-), g.-d. art. neomicínei; pl. neomicíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nichelínă s. f., g.-d. art. nichelínei; pl. nichelíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nigrozínă s. f. (sil. -gro-), g.-d. art. nigrozínei; pl. nigrozíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

novocaínă s. f., g.-d. art. novocaínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ocitocínă s. f., g.-d. art. ocitocínei; pl. ocitocíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ondiolínă s. f. (sil. -di-o-), pl. ondiolíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

palmitínă s. f., g.-d. art. palmitínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

paludrínă s. f. (sil.-dri-), g.-d. art. paludrínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

percalínă s. f., g.-d. art. percalínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pervitínă s. f., g.-d. art. pervitínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

piretrínă s. f., pl. piretríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

plinătáte s. f., g.-d. art. plinătăţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

plóştină s. f., g.-d. art. plóştinei; pl. plóştine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pomóstină s. f., g.-d. art. pomóstinei; pl. pomóstine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

porfirínă s. f., g.-d. art. porfirínei; pl. porfiríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

protamínă s. f. (sil. mf. prot-) amină

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pulverínă s. f., g.-d. art. pulverínei; pl. pulveríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

purpurínă s. f., g.-d. art. purpurínei; pl. purpuríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rafinăríe s. f., art. rafinăría, g.-d. art. rafinăríei; pl. rafinăríi, art. rafinăríile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

randalínă s. f., g.-d. art. randalínei; pl. randalíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

răcovínă s. f., g.-d. art. răcovínei; pl. răcovíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rezerpínă s. f., g.-d. art. rezerpínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rezorcínă s. f., g.-d. art. rezorcínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rodopsínă s. f., g.-d. art. rodopsínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

safranínă s. f., pl. safraníne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

santonínă s. f., g.-d. art. santonínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

secretínă s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. secretínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

simpatínă s. f., g.-d. art. simpatínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sinigrínă s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. sinigrínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sparteínă s. f., g.-d. art. sparteínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

steapsínă s. f. (sil. ste-ap-), g.-d. art. steapsínei; pl. steapsíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

stráchină s. f., g.-d. art. străchinii; pl. străchini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

stricnínă s. f., g.-d. art. stricnínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sultanínă (viţă de vie) s. f., g.-d. art. sultanínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şoáldină s. f., g.-d. art. şoáldinei; pl. şoáldine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şugubínă s. f., g.-d. art. şugubínei; pl. şugubíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tamburínă s. f., g.-d. art. tamburínei; pl.tamburíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

teofilínă s. f. (sil. te-o-), g.-d. art. teofilínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tescovínă s. f., g.-d. art. tescovínei; pl. tescovíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tetralínă s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. tetralínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

toluidínă s. f. (sil. -lu-i-), g.-d. art. toluidínei; pl. toluidíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

trioleínă s. f. (sil. tri-o-), g.-d. art. trioleínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tulichínă s. f., g.-d. art. tulichínei; pl. tulichíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

turmalínă s. f., g.-d. art. turmalínei; pl. turmalíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

urobilínă s. f., g.-d. art. urobilínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

valvolínă s. f., g.-d. art. valvolínei; pl. valvolíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

veratrínă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. veratrínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

viezurínă s. f. (sil. vie-), g.-d. art. viezurínei; pl. viezuríne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

warfarínă s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

yohimbínă s. f., g.-d. art. yohimbínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

zootoxínă s. f. toxină

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

NOVOCAÍN//Ă ~e f. Preparat sintetic sub formă de cristale incolore, inodore, solubile în apă şi în alcool, întrebuinţat în medicină (ca anestezic). [Sil. -ca-i-] /<fr. novocaïne

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

NIGROZÍN//Ă ~e f. Colorant negru între-buinţat la fabricarea cremei de ghete, la îmbibarea panglicilor pentru maşinile de scris, la vopsit etc. /<fr. nigrosine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

NICHELÍN//Ă ~e f. 1) Aliaj de cupru şi de nichel (cu adaos de zinc), întrebuinţat, mai ales, la fabricarea reostatelor. 2) Arsenură de nichel de culoare roşie-arămie, întrebuinţată la extragerea nichelului. /<fr. nickeline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

NEOFALÍNĂ f. Amestec de benzen cu benzină uşoară, întrebuinţat, mai ales, la curăţarea materialelor textile. [Sil. ne-o-] /<fr. néophaline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

NARCOTÍN//Ă ~e f. Substanţă crista-lizată, extrasă din opiu, întrebuinţată în medicină (ca febrifug, ca tonic etc.). /<fr. narcotine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

NAFTALÍNĂ f. Substanţă cristalizată, albă, cu miros pătrunzător, întrebuinţată ca mijloc de combatere a moliilor şi ca materie primă în industria coloranţilor. ♢ Bun de pus la ~ care nu mai este actual. A pune la ~ a da uitării. /<fr. naphtaline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MONOŞÍN//Ă ~e f. Cale de rulare suspendată sau terestră, având o singură şină; monorai. /mono- + şină

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MLÁŞTIN//Ă ~i f. 1) Teren pe care se acumulează şi stagnează apa provenită din ploi, din inundaţii sau din pânză freatică. 2) fig. Mediu social viciat; mocirlă. [G.-D. mlaştinii] /<sl. mlaština

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MARGARÍNĂ f. Produs alimentar, asemănător cu untul, obţinut dintr-un amestec de grăsimi vegetale şi animale. /<fr. margarine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MANDOLÍN//Ă ~e f. Instrument muzical constând dintr-o cutie de rezonanţă boltită şi coarde metalice duble, care produc sunete prin atingerea lor cu o pană sau cu degetele. /<fr. mandoline, it. mandolina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MANDARÍN//Ă ~e f. Fruct al mandarinului. /<fr. mandarine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LUMINĂT//ÓR ~oáre n. Geam sau panou transparent în acoperişul sau în plafonul unei clădiri, pentru asigurarea iluminării naturale a unei încăperi. /lumină + suf. ~tor

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

INĂRÍŢ//Ă ~e f. Pasăre migratoare, de talie mică, din familia fringilidelor, având penajul castaniu pe spate, roşu pe frunte şi roz pe piept, care se hrăneşte mai ales cu seminţe de in. /in + suf. ~ăriţă

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HOANGHÍN//Ă ~e f. pop. peior. Femeie bătrână şi rea; hoaşcă; hoancă; hârcă. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HERMELÍN//Ă ~e f. v. HERMINĂ. /<germ. Hermelin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GRENADÍN//Ă ~e f. 1) Fir de mătase naturală rezistent, din care se fabrică dantele şi franjuri. 2) Ţesătură transparentă din bumbac sau din mătase, folosită, în special, la confecţionarea rochiilor de vară şi a perdelelor. /<fr. grenadine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GOSPODÍN//Ă ~e f. 1) Femeie care se ocupă (numai) de gospodărie; casnică. 2) Femeie pricepută în treburile gospodăriei. 3) Stăpâna casei considerată în raport cu oaspeţii. /<sl. gospodini

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GLOBULÍN//Ă ~e f. Substanţă proteică care se află în plasma sangvină, în limfă, în lapte şi în unele ţesuturi vegetale. /<fr. globuline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GLICERÍNĂ f. Lichid vâscos, incolor şi inodor, dulceag, extras din grăsimi sau obţinut pe cale sintetică, folosit în industrie şi cosmetică. /<fr. glycérine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GHILOTÍN//Ă ~e f. ist. 1) Instrument de execuţie prin decapitare a celor condamnaţi la moarte. 2) tehn. Maşină prevăzută cu un dispozitiv pentru tăiat diferite materiale (hârtie, plăci metalice etc.). /<fr. guillotine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GHERGHÍN//Ă ~e f. Plantă erbacee decorativă cu flori în capitule mari, de diferite culori; dalie. /<germ. Georgine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GĂINĂRÍ//E2 ~i f. fam. Afacere necinstită măruntă; faptă de găinar; bişniţă. /găină + suf. ~ie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GĂINĂRÍ//E1 ~i f. reg. 1) Fermă de găini (şi de alte păsări de curte); crescătorie de găini. 2) Loc (pe lângă o gospodărie) unde se cresc găinile; coteţ pentru găini. /găină + suf. ~ărie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GABARDÍNĂ f. Stofă fină de lână cu dungi oblice în relief pe ambele părţi. /<fr. gabardine, germ. Gabardine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FORMALÍNĂ f. Soluţie apoasă de aldehidă formică; incoloră, cu miros înţepător, iritant, întrebuinţată, mai ales, ca dezinfectant. /<fr. formaline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DINĂÚNTRU2 adj. Care se află înăuntru, în interior. /de + înăuntru

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DINĂÚNTRU1 adv. În (sau din) interior; din mijloc. /de + înăuntru

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DERMATÍNĂ f. Înlocuitor al pielii obţi-nut prin aglomerarea fibrelor de piele naturală, rezultată din deşeuri, cu ajutorul unui liant. /<fr. dermatine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CROMATÍNĂ f. biol. Substanţă din com-ponenţa nucleului celular, care constituie baza acestuia. /<fr. chromatine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CRINOLÍN//Ă ~e f. (în trecut) Fustă lungă şi largă în formă de clopot, susţinută în interior de arcuri subţiri de oţel. /<fr. crinoline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COŞOLÍN//Ă ~e f. pop. Hrană pentru vite, constând din cereale (ovăz, orz etc.) cosite de verzi. /<ucr. košelyna

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CORNALÍNĂ f. min. Varietate de agat de culoare roşie-închisă, translucidă, folosită la confecţionarea bijuteriilor. /<fr. cornaline, lat. cornalina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COLOMBÍN//Ă ~e f. Personaj comic fe-minin din farsele populare italiene. /<it. colombina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CHINCHÍN//Ă ~e f. Arbore exotic din coaja căruia se extrage chinină; arbore de chinină. /<fr. quinquina

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CHERATÍNĂ f. Substanţă proteică solidă care intră în componenţa părului, a penelor, a unghiilor etc. /<fr. kératine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CELESTÍNĂ f. Mineral natural semitransparent sau uşor colorat, întrebuinţat ca materie primă la prepararea sărurilor de stronţiu şi în industria farmaceutică. /<fr. célestine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CEAINĂRÍ//E ~i f. Local de alimentaţie publică unde se serveşte ceai. [Sil. ceai-nă-] /<rus. ceainağjia + suf. ~ărie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CASTORÍNĂ f. Stofă confecţionată din păr de castor amestecat cu lână. /castor + lână

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CARANTÍN//Ă ~e f. 1) Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivităţi care a fost în contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune bântuită de o epidemie. 2) Punct sanitar de control al persoanelor, mărfurilor, vehiculelor etc. care vin dintr-o regiune contaminată. [G.-D. carantinei] /<rus. karantin, fr. quarantine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BRIANTÍN//Ă ~e f. Produs cosmetic uleios şi parfumat, folosit pentru a da strălucire părului. [G.-D. briantinei; Sil. bri-an-] /<fr. brillantine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BECAŢÍN//Ă ~e f. v. BECAŢĂ. /<fr. bécassine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BALSAMÍN//Ă ~e f. Plantă decorativă cu flori albe-roşietice sau pestriţe, aşezate la subsuoara frunzelor. /<fr. balsamine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ANATOXÍNĂ f. Toxină microbiană care creează imunitatea organismului prin vaccinare. /<fr. anatoxine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ALIZARÍNĂ f. Colorant roşu extras din rădăcina unei plante numită roibă, azi obţinut pe cale sintetică. Galben de ~. /<fr. alizarine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ALBINĂRÍT n. 1) Ocupaţia albinarului; stupărit; prisăcărit. 2) înv. Impozit care se plătea pentru stupi; stupărit; prisăcărit. /albină + suf. ~ărit

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ALBINĂRÉ//L ~i m. Pasăre migratoare de talie medie, cu pene pestriţe, cu cioc subţire şi alungit, care se hrăneşte cu insecte, mai ales cu albine şi viespi; prigorie. /albinar + suf. ~el

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROLEÍNĂ f. Lichid volatil, incolor, otrăvitor, obţinut prin deshidratarea glicerinei. /<fr. acroléine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PLINĂTÁTE f. Caracter deplin; plenitudine; deplinătate. /plin + suf. ~ătate

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

POMÓSTIN//Ă ~e f. reg. Fund al unui car sau al unei căruţe. /<ucr. pomostyna

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PORFIRÍN//Ă ~e f. Substanţă organică ce formează structura de bază a hemoglobinei şi clorofilei. /<fr. porphyrine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PULVERÍNĂ f. Pulbere fină, de culoare neagră, întrebuinţată ca exploziv şi la fabricarea artificiilor. /<fr. pulvérin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PURPURÍN//Ă ~e f. Substanţă purpurie extrasă din rădăcina unor plante sau obţinută pe cale sintetică şi întrebuinţată ca materie colorantă. /<fr. purpurine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RAFINĂRÍ//E ~i f. 1) Întreprindere indus-trială sau secţie într-o întreprindere în care se rafinează anumite produse. 2) Unitate indus-trială în care se prelucrează petrolul. [G.-D. rafinăriei] /<fr. raffinerie, germ. Raffinerie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RĂCOVÍN//Ă ~e f. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare şi păroasă, cu frunze alungite, cu flori mici albe şi cu fructul o capsulă. [G.-D. răcovinei] /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

REZORCÍNĂ f. Substanţă organică solidă, cristalizată, incoloră, cu miros aromatic, având diferite întrebuinţări (la fabricarea coloranţilor şi a maselor plastice, în medicină etc.). /<fr. résorcine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SANTONÍNĂ f. Substanţă extrasă din mugurii unor plante, întrebuinţată în medicină (ca antihelmintic). /<fr. santonine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SECRETÍNĂ f. Substanţă de natură hormonală care stimulează secreţia pancreatică. /<fr. sécrétine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SPINĂRÁIE f. colect. Cantitate mare de spini; mulţime de spini. /spin + suf. ~ăraie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

STRÁCHINĂ străchini f. 1) Vas (de lut, de metal etc.) adâncit, cu diverse întrebuinţări. ♢ A mânca dintr-o ~ cu cineva a fi prieten foarte bun cu cineva. 2) Conţinutul unui asemenea vas. O ~ de făină. /<ngr. ostrákinos

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

STRICNÍNĂ f. Substanţă toxică sub formă de pulbere cristalizată, incoloră şi cu gust amar, extrasă din seminţele unui arbore tropical şi întrebuinţată în medicină. [G.-D. stricninei] /<fr. strychnine, germ. Strychnin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SULTANÍN//Ă ~e f. Soi de viţă de vie din care se fac stafide. [G.-D. sultaninei] /<turc. sültani, fr. sultanine, germ. Sultanine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞoÁldin//Ă ~e f. Plantă erbacee cu tulpină ramificată, cu frunze ovale şi cu flori galbene-aurii, dispuse în inflorescenţe, care creşte pe ziduri vechi şi pe locuri nisipoase sau pietroase. /şold + suf. ~ină

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TAMBURÍN//Ă ~e f. Tobă portativă de dimensiuni mici, care se bate cu mâna, având pielea întinsă pe o singură parte şi prevăzută de jur împrejur cu plăci de metal sau cu zurgălăi; dairea. /<fr. tambourin, it. tamburino

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TEOFILÍNĂ f. Produs natural extras din ceai, folosit în medicină ca diuretic şi vasodilatator. [G.-D. teofilinei] /<fr. theophylline

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TESCOVÍNĂ f. 1) Produs secundar format din resturi de struguri după stoarcerea cu teascul. 2) Băutură alcoolică obţinută prin fermentarea şi distilarea acestui produs. [G.-D. tescovinei] /v. a tescui

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TOLUIDÍNĂ f. Amină derivată din toluen, întrebuinţată la fabricarea unor coloranţi şi a unor medicamente. /<fr. toluidine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TULICHÍN//Ă ~e f. Arbust veninos cu frunze alungite, cu flori roz-trandafirii, care apar înainte de înfrunzire, folosit în farmaceutică. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TURMALÍNĂ f. Mineral cristalizat din clasa silicaţilor, de diferite culori, cu luciu sticlos şi cu duritate mare, folosit în optică şi în radiotehnică. [Var. turmalin] /<fr. tourmaline, germ. Turmalin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ALANTOÍNĂ s.f. Produs de oxidare al acidului uric, prezent în urina mamiferelor. [Pron. -to-i. / < fr. allantoïne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ALBASPÍNĂ s.f. Arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse în bucheţele şi cu fructe comestibile, cultivat ca plantă ornamentală; (pop.) Păducel. [Pl. -ne. / < lat. alba spina, cf. it. albaspina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARTOLÍNĂ s. f. carte poştală ilustrată. (< it. cartolina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANABASÍNĂ s.f. Substanţă folosită pentru producerea de substanţe protectoare plantelor. [< fr. anabasine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AMPLIDÍNĂ s.f. Maşină electrică amplificatoare de curent continuu cu flux magnetic transversal. [< fr. amplidyne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANISIDÍNĂ s.f. Esenţă aromatică, extrasă din anason, care serveşte pentru a parfuma unele băuturi alcoolice. [< fr. anisidine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARMELÍNĂ s. f. lână regenerată, vigonie. (< fr. carmeline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BALANSÍNĂ s.f. (Mar.) Frînghie care susţine o vergă, un ghiu sau un tangon. [< fr. balancine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BARBOTÍNĂ s.f. Pastă cu care se lipesc ornamentele şi torţile pe obiectele de ceramică. ♦ Decoraţie executată cu o asemenea pastă pe porţelan sau pe faianţă. [< fr. barbotine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BAZALTÍNĂ s.f. Piatră obţinută din bazalt concasat. [< fr. basaltine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BECAŢÍNĂ s.f. Pasăre migratoare înrudită cu becaţa, dar mult mai mică. [< fr. becassine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BIOMICÍNĂ s.f. Aureomicină. [< fr. biomycine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARDAMÍNĂ s. f. plantă din familia cruciferelor, care creşte prin imaşuri umede; râjnică. (< fr. cardamine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CALDARÍNĂ s.f. Căldare de încălzire centrală, folosită la bordul navelor. [< it. caldarina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARANTÍNĂ s. f. 1. izolare preventivă a oamenilor, animalelor, navelor sau mărfurilor care provin dintr-o regiune unde bântuie o epidemie. ♢ menţinere în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspândi o boală contagioasă. ♢ restricţii aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. ♢ izolare a unui organism vegetal, pentru o anumită perioadă, de pericolul contaminării cu un anumit agent patogen transmisibil. 2. (fig.) izolare. (< fr. quarantaine, rus. karentin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CARTOLÍNĂ s.f. (Rar) Carte poştală ilustrată. [< it. cartolina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CERTOZÍNĂ s.f. Procedeu de încrustaţie cu elemente de os sau fildeş pe fond de lemn negru în motive geometrice mici. [Cf. it. certosina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CHIMOZÍNĂ s.f. Chimază. [< fr. chymosine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CHINOLÍNĂ s.f. v. chinoleină.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CLORAMÍNĂ s.f. Substanţă netoxică, care se prezintă sub formă de pudră albă cristalină, solubilă în apă, folosită ca bactericid, oxidant şi dezodorizant. [< fr. chloramine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COPERTÍNĂ s.f. 1. Copertă (de carte, de caiet); (p. ext.) acoperitoare. 2. (Constr.) Element de construcţie cu suprafaţă plană, care acoperă de obicei o ieşire. [< it. copertina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CORDELÍNĂ s.f. Frânghiuţă folosită în alpinism pentru transportarea de materiale şi oameni. [< fr. cordelline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CRAPODÍNĂ s.f. Accesoriu care se pune la gura unei ţevi pentru a nu se astupa. ♦ Lagăr al unui arbore vertical, servind drept ghid pentru mişcarea de rotaţie şi ca sprijin pentru eforturile verticale. [< fr. crapaudine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CROMATÍNĂ s.f. Substanţă colorabilă a nucleului celular, în interiorul căruia ea formează un filament în formă de ghem sau de reţea. [< fr. chromatine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DOLANTÍNĂ s.f. Medicament de sinteză de tipul morfinei, întrebuinţat ca analgezic. [< fr. dolantine – nume comercial].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ETERODÍNĂ s.f. v. heterodină

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EXOTOXÍNĂ s.f. Toxină secretată de bacterii şi răspândită în mediul exterior. [< fr. exotoxine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GALANTINĂ, galantine, s.f. Preparat culinar de formă paralelepipedică sau cilindrică (aceasta numită şi balotină) realizat dintr-o compoziţie de bucăţi de carne (de pasăre, vânat, porc sau viţel), ouă şi alte ingrediente, copt, apoi acoperit cu aspic, servit felii ca antreu rece.

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

FALANGÍNĂ s.f. (Anat.) Falanga mijlocie. [< fr. falangine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FASEOLÍNĂ s.f. Globulina din fasole. [Pron. -se-o-. / < fr. phaséoline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FLORIDÍNĂ s.f. (Chim.) Pământ decolorant, conţinând calciu şi magneziu, folosit la decolorarea uleiurilor şi a grăsimilor vegetale şi animale. [< fr. floridine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TANGERÍNĂ, tangerine, s.f. Fruct citric (Citrus reticulata), asemănător cu mandarina, dar de culoare roşie, a cărui coajă se desprinde foarte uşor; miezul se desface în felii ca la mandarină, dar are pulpa mai zemoasă şi mai puţine seminţe, fiind de aceea preferat în gastronomie; din fr., engl. tangerine.

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

GALANTÍNĂ s.f. Un fel de pateu de carne cu aspic. [< fr. galantine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GHILOTÍNĂ s.f. 1. Instrument de decapitare, constând dintr-un cuţit care alunecă pe două ghidaje peste gâtul celui condamnat. 2. (Poligr.) Maşină de tăiat hârtia. [< fr. guillotine, cf. Guillotin – medic francez].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CALDARÍNĂ s. f. căldare de încălzire centrală, la bordul navelor. (< it. caldarina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GLICERÍNĂ s.f. Lichid uleios incolor, care se extrage din grăsimi prin saponificare; glicerol. // (În forma glicero-) Element prim de compunere savantă în terminologia chimică cu semnificaţia „(de la) glicerină”. [< fr. glycérine, cf. gr. glykeros – dulce].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GLUTENÍNĂ s.f. Proteină din cereale, insolubilă în apă. [< fr. gluténine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GRENADÍNĂ s.f. 1. Fir de mătase naturală foarte rezistent şi mat, întrebuinţat pentru dantele şi franjuri. ♦ Ţesătură subţire pentru rochii de vară, pentru perdele etc. 2. Sirop făcut cu zeamă de rodie. [< fr. grenadine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GUANIDÍNĂ s.f. Substanţă organică solidă, care se găseşte în natură în aminoacizi. [Pron. gua-. / < fr. guanidine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CALCOZÍNĂ s. f. sulfură naturală de cupru. (< fr. chalcosine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HISTAMÍNĂ s.f. (Biol.) Amină care se găseşte în cornul secarei, în hipofiză etc. şi care, în organism, produce efecte fiziologice puternice. // Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „histamină”. [< fr. histamine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HISTIDÍNĂ s.f. (Biol.) Aminoacid bazic natural, indispensabil creşterii mamiferelor. [< fr. histidine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GUANOZÍNĂ, guanozíne, s.f. Nucleozidă (C10H13N5O5) compusă din guanină şi riboză. (terminolog. ştiinţif., pref. guan- (ca şi în guanină < guano) + riboză + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl. guanosine) [MW]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

IOHIMBÍNĂ s.f. v. yohimbină.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

YOHIMBÍNĂ s.f. Alcaloid extras din scoarţa unui arbore din Africa de vest, care acţionează asupra sistemului nervos simpatic contrar adrenalinei. [Scris şi iohimbină. / < fr. yohimbine < cuv. african].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MESCALÍNĂ s.f. Alcaloid vegetal extras dintr-un cactus mexican, care, ingerat, provoacă deliruri hipnagogice. [< fr. mescaline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MINIUZÍNĂ s.f. Uzină cu capacitate redusă. [< mini- + uzină].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ONDIOLÍNĂ s.f. Instrument muzical electronic cu sunete inedite, obţinute prin modificarea vibraţiilor electrice după dorinţa interpretului. [Pron. -di-o-. / et. incertă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PALUDRÍNĂ s.f. Preparat farmaceutic sub formă de pulbere albă cu gust amărui şi fără miros, folosit contra paludismului. [< fr. paludrine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PANTOMÍNĂ s.f. v. pantomimă.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PERCALÍNĂ s.f. Varietate de lustrin uşor, folosit pentru căptuşeli. [< fr. percaline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PERIBÓINĂ s.f. (Geol.) Depresiune naturală produsă sub acţiunea valurilor mării, care separă marea de un lac litoral şi prin care apele mării se unesc cu ale lacului. [< fr. périboïne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PIRETRÍNĂ s.f. Substanţă insecticidă extrasă din piretru, care nu este toxică pentru oameni. [< fr. pyréthrine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PRIMULÍNĂ s.f. Substanţă colorantă galbenă, folosită la colorarea bumbacului. [< fr. primuline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROTAMÍNĂ s.f. Proteină bazică care conţine în proporţie mare aminoacizi. [< fr. protamine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RAFINĂRIE s.f. Instalaţie, întreprindere pentru rafinarea anumitor produse (petrol, zahăr etc.). [Gen. -iei. / cf. fr. raffinerie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BRIANTÍNĂ s. f. preparat cosmetic uleios şi parfumat, folosit la îngrijirea părului. (< fr. brillantine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REZORCÍNĂ s.f. Substanţă derivată din benzen, întrebuinţată ca revelator fotografic, în industria materiilor colorante şi ca antiseptic. [Var. resorcină s.f. / < fr. résorcine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RESORCÍNĂ s.f. v. rezorcină

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

REZERPÍNĂ s.f. Alcaloid extras dintr-o plantă exotică, având acţiune sedativă şi hipotensivă. [< fr. réserpine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SAFRANÍNĂ s.f. Colorant roşu sau roz-violet, folosit pentru bumbac. [< fr. safranine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SANTONÍNĂ s.f. Substanţă toxică extrasă din seminţele unei specii de pelin şi folosită în medicină pentru combaterea viermilor intestinali. [< fr. santonine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BORSELÍNĂ s. f. borseletă. (< it. borsellino)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SPARTEÍNĂ s.f. Alcaloid extras dintr-o plantă exotică, având acţiune analeptică cardiacă. [Pron. -te-i-. / < fr. spartéine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BISMUTÍNĂ s. f. sulfură naturală de bismut. (< fr. bismuthine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STIMULÍNĂ s.f. (Med.) Hormon al hipofizei care stimulează activitatea glandelor endocrine. [< fr. stimuline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BIOMICÍNĂ s. f. aureomicină. (< fr. biomycine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BECAŢÍNĂ s. f. becaţă. (după fr. bécassine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TURMALÍNĂ s.f. Mineral cristalizat, format din silicaţii unor metale şi conţinând bor, piatră semipreţioasă de culoare roşie, verde sau violetă, folosit şi în optică, în radiotehnică etc. [Var. turmalin s.n. / < fr. tourmaline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ULTRADÍNĂ s.f. Superheterodină fără etaj de înaltă frecvenţă. [< fr. ultradyne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BAZALTÍNĂ s. f. piatră din bazalt concasat. (< fr. basaltine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VERATRÍNĂ s.f. Alcaloid toxic extras din rizomul de elebor. [< fr. vératrine]

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

glutamínă s.f. Monoamidă a acidului glutamic. (< fr. glutamine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZOOTOXÍNĂ s.f. Toxină de origine animală. [Cf. germ. Zootoxine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BARBOTÍNĂ s. f. 1. pastă diluată vitrifiabilă cu care se lipesc ornamentele şi toartele pe obiectele de ceramică. 2. decoraţie cu o asemenea pastă pe porţelan sau pe faianţă. (< fr. barbotine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANISIDÍNĂ s. f. esenţă aromatică extrasă din anason, pentru a parfuma unele băuturi alcoolice. (< fr. anisidine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANATOXÍNĂ s. f. toxină care, atenuată prin căldură şi formol, şi-a pierdut toxicitatea. (< fr. anatoxine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMPLIDÍNĂ s. f. maşină electrică amplificatoare de curent continuu, cu flux magnetic transversal. (< fr. amplidyne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALIZARÍNĂ s. f. materie colorantă roşie, sub formă de glicozidă, din rizomii unor plante, sau obţinută sintetic. (< fr. alizarine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COLOMBÍNĂ s. f. personaj feminin din comedia italiană, costumat la fel ca arlechinul. (<it. colombina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALBASPÍNĂ s. f. arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, flori albe în bucheţele şi cu fructe comestibile; păducel. (< lat. alba spina, it. albaspina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALANTOÍNĂ s. f. produs de oxidare al acidului uric, în urina mamiferelor. (< fr. allantoïne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GRIZUTINĂ s. f. Exploziv antigrizutos pe bază de săruri hidratate şi nitroglicerină. -Din fr. Grisoutine

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDAMÍNĂ s.f. Corp rezultat din transformarea treptată a albuminoidelor alimentare. [< fr. acidamine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACONITÍNĂ s.f. (Chim.) Alcaloid foarte toxic extras din rădăcinile de aconit, folosit în doze mici în medicină. [< fr. aconitine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACROLEÍNĂ s.f. (Chim.) Lichid volatil care se obţine prin deshidratarea glicerinei. [Pron. -le-i-. / < fr. acroléine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BALSAMÍNĂ s. f. plantă ornamentală originară din India, cu flori albe-roşietice sau pestriţe, la subsuoara frunzelor. (< fr. balsamine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALIZARÍNĂ s.f. Materie colorantă roşie, extrasă odinioară din rădăcina unei plante numite roibă, astăzi fabricată sintetic. [< fr. alizarine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANATOXÍNĂ s.f. Toxină microbiană atenuată, capabilă să confere imunitate. [< fr. anatoxine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BALANSÍNĂ s. f. (mar.) frânghie care susţine o vergă, un ghiu sau un tangon. (< fr. balancine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VALVOLÍNĂ s.f. Lubrifiant pentru angrenajele închise ale maşinilor, obţinut prin distilarea ţiţeiului. [< germ. Valvolin(öl)].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BENZIDÍNĂ s.f. Substanţă aromatică, produs intermediar important în fabricarea materiilor colorante. [< fr. benzidine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BALSAMÍNĂ s.f. Plantă ornamentală, originară din India, cu flori albe-roşietice sau pestriţe, aşezate la subsuoara frunzelor. [< fr. balsamine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ADENOZÍNĂ s. f. nucleozidă dintr-o moleculă de adenină şi o pentoză. (< fr. adénosine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROLEÍNĂ s. f. aldehidă etilenică, lichid volatil, cu miros neplăcut, prin deshidratarea glicerinei; propenal. (< fr. acroléine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACONITÍNĂ s. f. alcaloid foarte toxic extras din rădăcinile de aconit. (< fr. aconitine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDAMÍNĂ s. f. corp chimic rezultat din transformarea treptată a albuminoidelor. (< fr. acidamine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BISMUTÍNĂ s.f. Sulfură naturală de bismut. [< fr. bismuthine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BRIANTÍNĂ s.f. Preparat cosmetic uleios şi parfumat, întrebuinţat la îngrijirea părului. [Pron. bri-an-, var. briliantină s.f. / < fr. brillantine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CALCOZÍNĂ s.f. Sulfură naturală de cupru. [< fr. chalcosine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARANTÍNĂ s.f. 1. Punct sanitar pentru izolarea persoanelor, navelor sau mărfurilor care vin dintr-o regiune contaminată; menţinerea în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspândi o boală molipsitoare; timp petrecut în această situaţie. ♦ (Vet.) Restricţii aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. (Fig.) Izolare. [Cf. tc. karantina, fr. quarantaine < quarante – patruzeci (de zile), interval cât dura carantina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CELESTÍNĂ s.f. Sulfat natural de stronţiu. [Pl. -ne. / < fr. célestine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CELOIDÍNĂ s.f. Soluţie concentrată de piroxilină, folosită la secţionarea fină a ţesuturilor care urmează să fie examinate la microscop. [Pron. -lo-i-. / cf. germ. Keloidine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CHERATÍNĂ s.f. Substanţă proteică solidă, care se găseşte în epidermă, în păr, în unghii etc. [< fr. kératine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CHINCHÍNĂ s.f. Arbore tropical din a cărui scoarţă se extrage chinina. [< fr. quinquina, cf. sp. quinquina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CHINIDÍNĂ s.f. (Chim.) Alcaloid extras din scoarţa arborelui de chinină, folosit în tratamentul aritmiilor cardiace. [< fr. quinidine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COBALTÍNĂ s.f. Minereu de cobalt şi arsen, cu luciu metalic. [< fr. cobaltine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

butuşínă, butuşíne, s.f. (reg.) retezătură de copac, de o palmă; buturugă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

COLOMBÍNĂ s.f. (Rar) Personaj feminin din comedia italiană, costumat la fel cu arlechinul. [< it. colombina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ciocalínă, ciocalíne, s.f. (reg.) numele unei flori.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ciulumínă, ciulumíne, s.f. (reg.) plantă ierboasă denumită şi filimină, cilimină, chilimină.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

CORNALÍNĂ s.f. Varietate de agat translucidă, de culoare roşie-închisă. [< fr. cornaline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CRINOLÍNĂ s.f. Fustă lungă şi largă în formă de clopot, susţinută de arcuri subţiri, la modă în secolul trecut. V. malacof. [< fr. crinoline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CULEVRÍNĂ s.f. Tun de tip vechi, cu ţeavă lungă. [Pl. -ne. / < fr. couleuvrine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cucurmínă, cucurmíne, s.f. (reg.) bibilică.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

dăin(ă)úş, dăin(ă)úşe, s.n. (înv.) leagăn, scrânciob.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

făinăríe, făinăríi, s.f. (înv.) 1. prăvălie în care se vinde făină; depozit de făină. 2. feluri de făină.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

DERMATÍNĂ s.f. Produs înlocuitor al pielii, folosit în industria încălţămintei şi în marochinărie. [< fr. dermatine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

fierotínă s.f. (reg.) fiare vechi, fierătaie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

flocotínă s.f. (reg.) 1. fire de păr multe. 2. fiinţă flocoasă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

huţupínă, huţupíne, s.f. (reg.) 1. fată ori muiere voinică; huştupină. 2. iapă mare şi slăbuţă; mârţoagă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ierbotínă s.f. (reg.) ierburi nefolositoare; buruieni, ierbotăcină.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

FORMALÍNĂ s.f. Formol. [< fr. formaline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

jinăcălí, jinăcălésc, vb. IV (reg.) a muia rufele în apă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

FRANCEÍNĂ s.f. (Chim.) Colorant cu mare stabilitate la lumină, care vopseşte mătasea în diferite nuanţe de roşu. [< fr. francéine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GABARDÍNĂ s.f. Stofă de lână cu pronunţate nervuri oblice în ţesătură pe ambele feţe. [< fr. gabardine, cf. sp. gabardina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GLOBULÍNĂ s.f. Materie proteică foarte răspândită în organismele animale şi în unele vegetale. [< fr. globuline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GLUTAMÍNĂ s.f. Substanţă care se găseşte în plante, în unele ţesuturi şi în sânge, obţinându-se prin hidroliza proteinelor. [< fr. glutamine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

mălăínă s.f. (reg.) 1. porumbişte. 2. loc unde au rămas numai cotoarele. 3. pământ arat în fiecare an.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

HERMELÍNĂ s.f. Hermină. [< germ. Hermelin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIDRAZÍNĂ s.f. Compus organic bazic, combinaţie a azotului cu hidrogenul. [< fr. hydrazine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

motoşínă, motoşíni, s.f. (reg.) 1. smoc de fire de păr. 2. săculeţ.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

mozomáină, mozomáine, s.f. (reg.) 1. nălucă, arătare. 2. sperietoare de păsări. 3. măscărici la nuntă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

INVERTÍNĂ s.f. Invertază. [< fr. invertine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

numinătór, numinătóri, s.m. (înv.) numitor.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

otáştină (otáşniţă), s.f. (înv.) impozit, dare pe vin.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

pâinăríe, pâinăríi, s.f. (înv.) brutărie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

peşchínă, peşchíne, s.f. (reg.) buchet de flori.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

pléştină, pléştine, s.f. (înv.) loc neted şi fără vegetaţie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

plóştină, plóştine, s.f. (reg.) 1. teren umed şi mocirlos; mlaştină. 2. izlaz, păşune (lângă o apă). 3. mămăligă moale.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

MAROCHÍNĂ s.f. v. marochin.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

pórştină, pórştine, s.f. (înv.) dare care se plătea pe porci.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

póşchină, póşchine, s.f. (reg.) cojoc vechi.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

LIDOCAÍNĂ s.f. Compus cristalin (C14H22N2O) care, sub formă de clorhidrat, se foloseşte ca anestezic local şi agent antiaritmic. (cf. engl. lidocaine < acetanilid(e) (= acetanilidă) + -o- + -caine (= caină < germ. -kain < Kokain = cocaină) [MW]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

MANDARÍNĂ s.f. Fructul mandarinului2. [< fr. mandarine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MANDOLÍNĂ s.f. Instrument muzical cu coarde duble de metal, care sunt puse în vibraţie cu degetele sau cu o pană. [Cf. fr. mandoline, it. mandolina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MARGARÍNĂ s.f. Produs alimentar preparat prin emulsionarea unor grăsimi vegetale sau animale cu zer sau cu lapte smântânit. [< fr. margarine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MARINĂRÍE s.f. Matelotaj. [Gen. -iei. / < marinar + -ie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

METIONÍNĂ s.f. Aminoacid sulfurat indispensabil vieţii, folosit ca medicament în bolile ficatului. [Pron. -ti-o-. / < fr. méthionine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MONOŞÍNĂ s.f. Monorai. [< mono- + şină, după fr. monorail].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MUCOITÍNĂ s.f. (Biol.) Component al mucinei, obţinut prin hidroliza acesteia. [Pron. -co-i-. / < fr. mucoïtine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MUSCARÍNĂ s.f. (Chim.) Alcaloid toxic care există în unele ciuperci otrăvitoare sau în proteinele degradate (din alimente). [< fr. muscarine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NAFTALÍNĂ s.f. Hidrocarbură cristalizată cu miros caracteristic, tare, care se extrage din gudroanele de huilă şi se foloseşte ca insecticit la protejarea stofelor, a blănurilor etc.; naftalen. [< fr. naphtaline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NARCOTÍNĂ s.f. Alcaloid care se extrage din opiu, fără acţiune narcotică, întrebuinţat ca înlocuitor al chininei. [< fr. narcotine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

bulughínă (bulughíne), s.f. – (Mold.) Cartof. Damé traduce prin „bulz” sau „pîine rotundă” (Mold.). – Var. bul(u)gheană, buligheană. Probabil de la Bourgogne, prin intermediul mag. borgonya.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

NECTARÍNĂ s.f. Varietate de piersici cu pieliţa fără puf. [< fr. nectarine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NEOFALÍNĂ s.f. Produs rezultat din distilarea petrolului, cu calităţi asemănătoare celor ale benzinei; se întrebuinţează la spălarea şi curăţirea materialelor textile etc. [< fr. néophaline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NIGROZÍNĂ s.f. Materie colorantă neagră, care serveşte la fabricarea cremei de ghete, la îmbibarea panglicilor pentru maşini de scris etc. [Cf. germ. Nigrosine, fr. nigrosine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NICHELÍNĂ s.f. 1. Arseniură de nichel naturală. 2. Aliaj de nichel, cupru şi zinc, folosit mai ales la fabricarea rezistenţelor electrice. [< fr. nickeline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NOVOCAÍNĂ s.f. Substanţă cristalină, solubilă în apă şi alcool, întrebuinţată ca anestezic local; procaină. [Pron. -ca-i-. / < fr. novocaïne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OCITOCÍNĂ s.f. (Biol.) Hormon produs de lobul posterior al hipofizei, având rol în declanşarea contracţiilor uterine şi stimularea lactaţiei. [< fr. ocytocine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

smórchină s.f. (reg.) pământ lunecos şi moale.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

smoródină, smoródine, s.f. (reg.) numele a două plante erbacee: struguri-negri, coacăz.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

carantínă (-ne), s.f. – Izolare preventivă. Fr. quarantaine, cf. tc. karantina, rus. karantin (Sanzewitsch 199).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

spinărắu s.m. (reg.) şarpe.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

spinăţél, spinăţéi, s.m. (înv.) spin mic, spinişor, spinicel, spinuleţ, spinuţ.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

starşínă s.f. (înv.) conducere centrală.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PALMITÍNĂ s.f. Ester palmitic al glicerinei, unul dintre constituienţii corpurilor grase. [< fr. palmitine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

stârmínă, stârmíni, s.f. 1. (înv. şi reg.) deal stâncos, stirmnic; stâncă cu coaste înalte şi abrupte; prăpastie, râpă. 2. (reg.; în forma: strimină) scobitură, adâncitură în malul unei ape, în care se adună peştii. 3. (reg.) băltoacă. 4. (reg.) teren îmbibat cu apă; teren mlăştinos. 5. (reg.; în forma: starmină) localitate deluroasă, păduroasă şi prăpăstioasă. 6. (reg.; în forma: stârnim) pădure deasă şi neumblată. 7. (reg.) drum cu multe coaste.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sulfurínă, sulfuríne, s.f. (reg.) substanţă sulfuroasă din care se obţine culoarea roşie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PERVITÍNĂ s.f. Substanţă organică folosită ca stimulent al sistemului nervos central pentru a face să dispară oboseala şi somnul. [< fr. pervitine, germ. Pervitin – nume comercial].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

şăinălí, şăinălésc, vb. IV (reg.) 1. a compătimi. 2. a regreta, a-i părea rău. 3. a menaja. 4. a privi pe furiş.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

şéştină, şéştini, s.f. (reg.) coliba strungii în care se mulg oile.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

şéştină, şéstine, s.f. (reg.) 1. şes, câmpie, zăpodie, pustă; tăpşan. 2. loc mocirlos. 3. platou (pe un munte sau pe un deal). 4. (în forma: şastină) podină, platformă plutitoare pe care se instalează moara de apă. 5. lemn încovoiat şi lătăreţ sub roata joagărelui.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PORFIRÍNĂ s.f. Substanţă care se găseşte în hemoglobină şi în clorofilă. [< fr. porphyrine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

şoáldină, şoáldine, s.f. (reg.) 1. (mai ales în forma: şoldină) durere acută de şolduri; şoldarită, şoldorariţă; sciatică, reumatism. 2. numele unor plante erbacee folosite în medicină; cu flori galbene-aurii dispuse în inflorescenţă; iarbă de şoaldină; şerpariţă, serpinţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ştirbínă, ştirbíne şi ştirbíni, s.f. (înv. şi reg.) 1. loc gol între dinţi; ştirbitură. 2. loc unde marginea unui obiect este ruptă; ciublitură. 3. locul unde se rupe o măsea la roata morii.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PULVERÍNĂ s.f. Pulbere neagră cu granule foarte fine, folosită ca exploziv. [< fr. pulvérin, cf. it. pulverino].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PURPURÍNĂ s.f. Materie colorantă roşie-purpurie. [< fr. purpurine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

şulchínă, şulchíni, s.f. (înv. şi reg.) loc unde se tăiau animalele.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

şúştină, şuştíne, s.f. (reg.) 1. fâşie îngustă de pământ arabil. 2. felie subţire dintr-un aliment.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

RANDALÍNĂ s.f. Moletă. [Cf. germ. Rändeline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ţaparínă, ţaparíne, s.f. (reg.) prăjină cu o sfoară de care se leagă 11-12 undiţe şi o greutate ca să cadă în apă; şir.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ţăujínă, ţăujíne, s.f. (reg.) 1. unealtă agricolă. 2. mobilă; mobilier.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

vấrghină, vấrghini, s.f. (reg.) capătul bârnei, ieşit din zid; stinghie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

SECRETÍNĂ s.f. Hormon secretat de mucoasa duodenului. [< fr. sécrétine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ciorchínă (ciorchíni), s.f. – Tip de inflorescenţă, racem, grapă. – Var. ciorchin(e). De la cioc, cu suf. -ină, şi cu infixul r ca în fişcăfrişcă, fîţîifîrţîi, etc., cf. ciochină, şi it. ciocca „ciorchine.” Der. de la cerc (Puşcariu, Dacor., VI, 309-13; DAR), sau de la un lat. *circulina (Densusianu, GS, V, 173), este mai puţin probabilă. Cihac, II, 53, semnala deja o înrudire cu ciochină. – Der. ciorchinos, adj. (abundent, bogat în ciorchini).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

SIMPATÍNĂ s.f. Substanţă secretată de terminaţiile nervoase ale sistemului nervos simpatic. [< fr. sympathine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SINIGRÍNĂ s.f. Substanţă chimică aflată în seminţele de muştar negru, în hrean şi în ridichi, care constituie principiul activ al făinii de muştar. [< fr. sinigrine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

STEAPSÍNĂ s.f. Enzimă secretată de pancreas. [Pron. ste-ap-. / < germ. Steapsin, cf. gr. stear – seu, pepsis – fermentaţie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

STRICNÍNĂ s.f. Alcaloid foarte toxic extras din nuca vomică şi întrebuinţat în medicină ca tonic cardiac şi respirator. [< fr. strychnine, cf. gr. strycnos – nucă vomică].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SULTANÍNĂ s.f. Soi de viţă de vie cultivată pentru stafide. [< germ. Sultanine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

!acidamínă (-ci-da-/-cid-a-) s. f., g.-d. art. acidamínei; pl. acidamíne

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

TAMBURÍNĂ s.f. Instrument muzical în formă de tobă, cu pielea întinsă pe o singură parte şi cu zurgălăi pe margine, la care se cântă lovindu-l cu mâna. [Var. tamburin s.n. / < fr. tambourin, it. tamburino].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TEOFILÍNĂ s.f. Produs natural extras din ceai, izomer al teobrominei. [Pron. te-o-. / < fr. théophylline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

corosbínă (corosbíne), s.f. – Peşte de mare (Blennius gattorugine). Origine necunoscută.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

coşolínă s.f. – Nutreţ verde, iarbă, furaj. Rus. košenina, probabil contaminat cu rut. košelina „coş” (DAR).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

TETRALÍNĂ s.f. Lichid incolor obţinut din naftalină şi servind ca dizolvant în industria chimică. [< fr. tétraline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

!albaspínă (-bas-pi-/-ba-spi-) s.f., g.-d. art. albaspínei

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

TOLUIDÍNĂ s.f. Amină, derivat al toluenului, folosită la fabricarea unor coloranţi, medicamente etc. [Pron. -lu-i-. / < fr. toluidine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TRICOTÍNĂ s.f. v. tricotin.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TRIOLEÍNĂ s.f. Substanţă lichidă conţinută în grăsimi vegetale. [Pron. tri-o-le-i-. / < fr. trioléine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

UROBILÍNĂ s.f. Pigment biliar care contribuie la colorarea urinei. [< fr. urobiline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MUSCARÍNĂ s. f. alcaloid toxic în unele ciuperci otrăvitoare sau în proteinele degradate (din alimente). (< fr. muscarine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NAFTALÍNĂ s. f. hidrocarbură aromatică, cristalizată, cu miros caracteristic pătrunzător, prin distilarea gudroanelor de cărbune. (< fr. naphtaline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NARCOTÍNĂ s. f. alcaloid din opiu, somnifer uşor, tonic şi calmant al tusei. (< fr. narcotine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NARINGÍNĂ s. f. substanţă chimică mult mai dulce decât zaharina. (< fr. naringine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NECTARÍNĂ s. f. varietate de piersici cu pieliţa fără puf. (< fr. nectarine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NEOFALÍNĂ s. f. produs rezultat din distilarea petrolului, cu calităţi asemănătoare celor ale benzinei. (< fr. néophaline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NEOMICÍNĂ s. f. antibiotic din produsele metabolismului unor ciuperci, cu acţiune comparabilă cu a streptomicinei. (< fr. néomycine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NICHELÍNĂ s. f. 1. aliaj de cupru, nichel şi zinc, folosit la fabricarea rezistoarelor. 2. arseniură naturală de nichel. (< fr. nickéline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NIGROZÍNĂ s. f. materie colorantă neagră, la fabricarea cremei de ghete, a panglicilor pentru maşini de scris etc. (< fr. nigrosine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NORVALÍNĂ s. f. aminoacid din proteinele animale, neesenţiale pentru organism. (< fr. norvaline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NOVOCAÍNĂ s. f. substanţă cristalină, solubilă în apă şi alcool, anestezic local. (< fr. novocaïne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OCITOCÍNĂ s. f. hormon secretat de lobul posterior al hipofizei, cu rol în declanşarea contracţiilor uterine şi stimularea lactaţiei. (< fr. ocytocine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PALMITÍNĂ s. f. ester palmitic al glicerinei, unul dintre constituenţii corpurilor grase. (< fr. palmitine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PALUDRÍNĂ s. f. preparat farmaceutic, pulbere albă cu gust amărui şi fără miros, contra paludismului. (< fr. paludrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PERCALÍNĂ s. f. varietate de lustrin uşor, pentru căptuşeli. (< fr. percaline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PERIBOÍNĂ s. f. depresiune naturală sub acţiunea valurilor mării, care separă marea de un lac litoral şi prin care apele mării se unesc cu ale lacului. (< fr. périboïne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PERVITÍNĂ s. f. substanţă organică, folosită ca stimulent al sistemului nervos central pentru a face să dispară oboseala şi somnul. (< fr. pervitine, germ. Pervitin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PORFIRÍNĂ s. f. substanţă organică din hemoglobină şi clorofilă. (< fr. porphyrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROTAMÍNĂ s. f. proteină bazică cu un conţinut mare de aminoacizi, în celulele seminale ale peştilor. (< fr. protamine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROTOGÍNĂ s. f. rocă granitică cu structură şistoasă. (< fr. protogyne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PULVERÍNĂ s. f. pulbere neagră cu granule foarte fine, folosită ca exploziv şi pentru artificii. (< fr. pulvérin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PURPURÍNĂ s. f. materie colorantă roşie-purpurie, extrasă din rădăcina unor plante sau obţinută sintetic. (< fr. purpurine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RAFINĂRÍE s. f. instalaţie, fabrică pentru rafinarea anumitor produse. (< fr. raffinerie, germ. Raffinerie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RANDALÍNĂ s. f. moletă (1). (< germ. Randeline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REZERPÍNĂ s. f. alcaloid dintr-o plantă exotică, sedativ şi hipotensiv. (< fr. réserpine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REZORCÍNĂ s. f. substanţă organică, cristalizată, din benzen, folosită ca revelator fotografic în industria coloranţilor, a medicamentelor etc. (< fr. résorcine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RODOPSINĂ s. f. albumină prezentă în retină. (< fr. rhodopsine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SAFRANÍNĂ s. f. colorant roşu sau roz-violet folosit pentru bumbac. (< fr. safranine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SANTONÍNĂ s. f. substanţă toxică din seminţele unei specii de pelin, folosit în medicină ca vermifug. (< fr. santonine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SECRETÍNĂ s. f. hormon secretat de mucoasa duodenului, cu acţiune stimulatoare asupra secreţiei sucului pancreatic şi intestinal. (< fr. sécrétine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SIMPATÍNĂ s. f. substanţă secretată de terminaţiile nervoase ale sistemului nervos simpatic. (< fr. sympathine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SINIGRÍNĂ s. f. sare de potasiu extrasă din seminţele de muştar negru, hrean şi ridichi. (< fr. sinigrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SPARTEÍNĂ s. f. alcaloid toxic din seminţele unei plante exotice, analeptic, cardiac şi diuretic. (< fr. spartéine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STEAPSÍNĂ s. f. enzimă secretată de pancreas. (< germ. Steapsin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STIMULÍNĂ s. f. hormon al hipofizei, stimulant al activităţii glandelor endocrine. (< fr. stimuline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STRICNÍNĂ s. f. alcaloid foarte toxic din nuca vomică, folosit în medicină ca stimulent şi tonifiant al sistemului nervos central. (< fr. strychnine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SUBRUTÍNĂ s. f. (inform.) unitate independentă de program, plasată în memorie în altă zonă decât programul principal. (< engl. subroutine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SULTANÍNĂ s. f. soi de viţă de vie cultivată pentru stafide. (< fr. sultanine, germ. Sultanine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TAMBURÍNĂ s. f. instrument muzical, tobă mică cu pielea întinsă pe o singură parte şi cu plăcuţe metalice sau clopoţei pe margine, la care sunetele se obţin prin agitare în aer sau prin lovire cu mâna. (< fr. tambourin, it. tamburino)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TEOFILÍNĂ s. f. alcaloid din frunzele de ceai, izomer al teobrominei, folosit ca diuretic, stimulent al miocardului, vasodilatator etc. (< fr. théophylline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TETRALÍNĂ s. f. lichid incolor, insolubil în apă, solubil în alcool, eter etc., prin hidrogenarea catalitică a naftalinei, dizolvant în industria chimică. (< fr. tétraline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TOLUIDÍNĂ s. f. amină, derivat al toluenului. (< fr. toluidine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRIOLEÍNĂ s. f. substanţă lichidă, unt şi grăsimi vegetale, triester al acidului oleic cu glicerina. (< fr. trioléine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRITICÍNĂ s. f. substanţă azotoasă în făina de cereale. (< engl. triticin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TURMALÍNĂ s. f. mineral din silicaţi naturali de sodiu, calciu, magneziu şi aluminiu cu bor, cristalizaţi şi frumos coloraţi, folosit ca piatră semipreţioasă, în industria optică, în radiotehnică etc. (< fr. tourmaline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ULTRADÍNĂ s. f. superheterodină fără etaj de înaltă frecvenţă. (< fr. ultradyne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

UROBILÍNĂ s. f. pigment biliar, una dintre materiile colorante ale urinei. (< fr. urobiline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VALVOLÍNĂ s. f. lubrifiant pentru angrenajele închise ale maşinilor, obţinut prin distilarea ţiţeiului. (< germ. Valvolin/öl/)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VERATRÍNĂ s. f. alcaloid toxic din rizomul de elebor. (< fr. vératrine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZOOTOXÍNĂ s. f. toxină de origine animală. (< germ. Zootoxine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

gabardínă (-ne), s.f. – 1. Stofă fină de lînă. – 2. Trenci. Fr. gabardine. – Der. galibardină, s.f. (Arg., pălărie), combinaţie hazlie cu numele de Garibaldi, nu se ştie dacă din pricină că erau foarte la modă pălăriile de fabricaţie italiană; var. calibarcă, galibarcă, prin confuzie voită cu libarcă.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

gherghínă (gherghíne), s.f. – 1. Dalie (Dahlia variabilis). – 2. Fruct de păducel. Germ. Georgine (DAR), cf. it. georgina (DAR), cf. it. georgina (Battisti, III, 1789), bg., rut. gergina (după Conev 39, din bg.). Este pop.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

gherghínă (-ne), s.f. – 1. Dalie (Dahlia variabilis). – 2. Fruct de păducel. Germ. Georgine (DAR), cf. it. georgina (DAR), cf. it. georgina (Battisti, III, 1789), bg., rut. gergina (după Conev 39, din bg.). Este pop.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

SPIRULINĂ, s.f. Algă având formă spiralată şi culoare verzuie, ce conţine o foarte mare cantitate de clorofilă

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

SINĂLUÍRE s. f. v. sinălui. [Sinonime]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

mandolínă (mandolíne), s.f. – Instrument muzical. – mr. mandolina. Fr. mandoline, it. mandolina. – Der. mandolinist, s.m. (cîntăreţ la mandolină; dandi; crai, donjuan).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

MÂRŢÍNĂ, mârţine, s.f. (Reg.) Mârţoagă. – Slav (v. sl. mrŭcina).

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

otáştină (-ne), s.f. – 1. (Înv.) Dijmă pe vii; reprezintă 1/5 din recoltă şi se plătea în general în natură. – 2. Taxă plătită proprietarului unei vii luate în arendă. Sb. otiština „must” (Tiktin). Der. din sl. desętiština „dijmă” (Cihac, II, 233) nu e probabilă. – Der. otăşticer, s.m. (arendaş de vie).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

păragínă (părágini), s.f. – 1. Ruină, dărîmătură. – 2. Părăsire, abandonare. – 3. Ţarină, ogor negru, ţelină, pîrloagă. – 4. (Adj.) Viran, nepopulat. – Var. paragină. Origine îndoielnică. Poate în loc de *părajinăpărădui. Se pune de obicei în legătură cu mag. parrag, parlag „pîrloagă”, cf. pîrlog (Cihac, II, 246; Tiktin; Candrea); dar der. este dificilă din punct de vedere fonetic (Tiktin presupune că finala o reproduce pe cea din ţelină, compoziţie care e puţin probabilă) şi nu explică toate sensurile cuvîntului rom. Giuglea, Dacor., I, 495, prefera etimonul lat. *voraginem, încrucişat cu pîrlog sau părăsi şi Conev 39 pornea de la sl. prazdĭnŭ, ambele improbabile. Pare bătătoare la ochi coincidenţa cu lucan. prasana, pe care Rohlfs, Ital., 359 îl explică printr-un lat. *piraginem. Der. părăgini, vb. (a părăsi; a lăsa ogorul pîrloagă; a (se) degrada, a (se) ruina); părăginos, adj. (ruinat, părăsit); parangină, s.f. (viţelar, Anthoxanthum odoratum).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ploştínă (plóştine), s.f. – Mlaştină. Sb., cr. ploština (Cihac, II, 264; cf. Conev 40).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

RĂCIUÍNĂ, răciuini, s.f. Mică plantă erbacee cu flori albe (Galium rotundifolium).

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

praştínă (-ni), s.f. – Tescovină, boştină. – Mr. pruştină. Bg. praština (Conev 63).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

schíndină (-ne), s.f. – Pericol. Ngr. ϰίνδυνος. Sec. XVIII, înv. (Gáldi 248).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ADAMANTÍNĂ s.f. (Anat.) Smalţ dentar. – Din fr., engl. adamantine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ADRENALÍNĂ s.f. Hormon produs de glandele suprarenale sau fabricat pe cale sintetică, utilizat ca medicament datorită proprietăţilor vasoconstrictoare şi stimulatoare ale muşchiului cardiac; epinefrină. – Din fr. adrénaline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AGLUTINÍNĂ s.f. Substanţă specifică de tipul anticorpilor, care apare în serul sanguin în urma administrării de vaccinuri. – Din fr. agglutinine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ALABANDÍNĂ s.f. Sulfură naturală de mangan, compactă, negricioasă, cu luciu metalic. – Din fr. alabandine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ALINĂTÚRĂ, alinături, s.f. (Rar) Loc pe parcursul unui râu unde apa este liniştită. – Alina + suf. -ătură.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AMFETAMÍNĂ s.f. (Farm.) Benzedrină. – Din fr. amphétamine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AMPICILÍNĂ s.f. (Farm.) Antibiotic cu spectru larg. – Din engl. ampicillin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AUTOTOXÍNĂ, autotoxine, s.f. Toxină produsă de un organism prin el însuşi. [Pr.: a-u-] – Auto1- + toxină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BENZEDRÍNĂ s.f. (Farm.) Excitant cerebral care înlătură temporar somnul şi foamea; amfetamină. – Din engl. benzedrine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BILIRUBÍNĂ s.f. Pigment biliar, derivat al hemoglobinei, prezent în sânge, în bilă1 şi în calculii biliari. – Din fr. bilirubine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BÓRMAŞINĂ, bormaşini, s.f. Maşină de găurit metale, piatră etc. cu ajutorul unui burghiu rotitor. – Din germ. Bohrmaschine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BRIGANTÍNĂ, brigantine, s.f. Navă cu pânze de dimensiuni mici, cu două catarge. ♦ Pânză de corabie de formă trapezoidală, fixată de catargul acestei nave. – Din fr. brigantin(e).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIOGLOBÍNĂ s. f. pigment hemoglobinic din fibrele musculare care are rolul de a fixa şi furniza acestora oxigenul necesar. (< fr. myoglobine, engl. myoglobin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MICROUZÍNĂ s. f. uzină(-şcoală) de proporţii reduse. (< micro1- + uzină)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GARANŢÍNĂ s.f. Materie colorantă roşie, extrasă din rădăcinile garanţei. – Din fr. garancine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METILAMÍNĂ s. f. amină primară, sub formă de substanţă gazoasă, incoloră, solubilă în apă şi alcool. (< fr. méthylamine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GIBERELÍNĂ, gibereline, s.f. Substanţă vegetală cu acţiune stimulatoare asupra creşterii plantelor folosită pentru a facilita aclimatizarea şi dezvoltarea unor plante de cultură. – Din fr. gibbérelline.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HÁRŞCHINĂ, harşchine, s.f. V. harchină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HELIANTÍNĂ, heliantine, s.f. (Chim.) Metiloranj. [Pr.: -li-an-] – Din fr. hélianthine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HEMOLIZÍNĂ, hemolizine, s.f. Substanţă de origine vegetală, animală sau de natură imună, caracterizată prin proprietatea de a descompune şi dizolva globulele roşii, eliberând hemoglobina. – Din fr. hémolysine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HEMOTOXÍNĂ, hemotoxine, s.f. (Med.) Substanţă care exercită o acţiune nocivă asupra globulelor roşii. – Din fr. hémotoxine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HETERODÍNĂ s.f. Generator electronic cu ajutorul căruia se produc oscilaţii de înaltă frecvenţă. – Din fr. hétérodyne.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MAŞINĂRÍE s. f. ansamblu de piese ale unei maşini; mecanism. (< fr. machinerie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TACHINĂRÍE, tachinării, s.f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. – Din fr. taquinerie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LUCIFERÍNĂ s. f. substanţă fotogenă secretată de licurici. (< fr. luciférine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

UROTROPÍNĂ, urotropine, s.f. Medicament pe bază de formaldehidă şi amoniac, folosit mai ales ca antiseptic al căilor urinare. – Din fr. urotropine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZACHERLÍNĂ s.f. Numele unui insecticid folosit în trecut. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MARINĂRÉSC, -EÁSCĂ, marinăreşti, adj. De marinar, caracteristic marinarului sau marinei. – Marinar + suf. -esc.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MAŞINĂRÍE, maşinării, s.f. 1. Totalitatea pieselor şi angrenajelor care alcătuiesc mecanismul unei maşini (1) sau al unui grup de maşini; mecanism; p.ext. maşină (1). – Maşină + suf. -ărie. Cf. fr. m a c h i n e r i e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MĂRĂCÍNĂ s.f. v. mărăcine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MĂTĂCÍNĂ, mătăcine, s.f. Numele a două plante erbacee aromatice: a) plantă meliferă, originară din Siberia, cu frunze lanceolate şi cu flori albastre sau albe, cultivată ca plantă ornamentală şi pentru florile ei bogate în nectar (Dracocephalum moldavica); b) roiniţă2. [Var.: mătăciúne s.f.] – Din bg. maticina, scr. matočina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SCARLATÍNĂ, scarlatine, s.f. Boală infecţioasă, contagioasă şi epidemică (mai ales la copii), care se manifestă prin febră, dureri de gât şi o erupţie roşie pe tot corpul, urmată de descuamare. – Din fr. scarlatine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FOLICULINĂ s.f. Hormon secretat de glandele sexuale feminine; preparat medical care conţine acest hormon. – Din fr. folliculine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FOLOŞTÍNĂ, foloştine, s.f. 1. Rămăşiţă de la vegetale fierte, de la boabe de struguri tescuite, etc. 2. (Rar) Zăpadă care cade în fulgi mari. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LANGUSTÍNĂ s. f. specie de homar din Norvegia. (< fr. langoustine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PAPAVERÍNĂ s.f. Alcaloid extras din opiu sau preparat sintetic, întrebuinţat în medicină. – Din fr. papavérine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PAŢACHÍNĂ, paţachine, s.f. 1. (Bot.) Verigar. 2. (Fam.) Epitet injurios pentru o femeie vulgară, strident îmbrăcată, cu purtări necuviincioase; epitet pentru o femeie de moravuri uşoare. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PĂRÁNGINĂ, părangini, s.f. (Bot.; reg.) Viţelar. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PĂTLÁGINĂ, pătlagini, s.f. Gen de plante erbacee cu frunzele de obicei ovale, dispuse în rozetă la baza tulpinii, cu flori grupate în spice, de cu