Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » of

of

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

of

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

OF, (1) interj., (2) ofuri, s.n. 1. Interj. Exclamaţie care exprimă: a) durere, amărăciune, regret; deznădejde; necaz, ciudă; b) scârbă, dezgust; c) admiraţie, entuziasm; d) o dorinţă, o rugăminte; e) mirare, surprindere. 2. S.n. Oftat, suspin; p. ext. durere, amărăciune, tristeţe, mâhnire, regret; suferinţă; deznădejde. ♦ Dorinţă neîmplinită. [Var.: oh interj.] – Onomatopee.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OF interj. a!, ah!, aoleu!, au!, i!, o!, oh!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. şi Ban.) tulai!, (Mold.) vah! (~! ce durere simt!)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

of interj.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

of s. n., pl. ófuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

OF2 ~uri n. 1) Sunet produs de o respiraţie adâncă şi prelungită ca manifestare a unei dureri; suspin; oftat. ♢ A scoate ~uri a ofta. 2) Senzaţie de durere; suferinţă. ♢ A avea un ~ la inimă a fi amărât; a fi supărat; a suferi. /Onomat.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OF1 interj. (se foloseşte pentru a exprima durere, amărăciune, neplăcere, deznădejde, necaz, scârbă, dispreţ, admiraţie, surprindere, mirare etc.). /Onomat.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

of Content-Type: text/plain; charset=„us-ascii”MIME-Version: 1.0Content-Transfer-Encoding: 7bitSubject: all day long way withbcc: beacon5919aol.com35dcd57966dd6a2ef51df17c97796313 .

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

of, interj. – Ah (exprimă tristeţea, durerea, dorul). – Mr. oh, uh. Creaţie expresivă, cf. o, uh, şi tc. of, ngr., sb. oh. – Der. of, s.n. (suspin, tînguire; chin, supărare); oafă, s.f. (Arg., femeie stricată, prostituată); oft, s.n. (plîngere, suspin, vaiet); ofta, vb. (a suspina, a se jelui), mr. uhtedz, a cărui der. nu face dificultăţi (după Cipariu, Elemente, 40, din lat. optare; după Cihac, II, 235, din sl. ochu); oftat, s.n. (suspin, plîngere); oftătură, s.f. (plîngere, regret).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

OFT, ofturi, s.n. (Înv. şi reg.) Oftat, suspin; p. ext. amărăciune, regret, durere, suferinţă, deznădejde. – Din aht.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

-ZÓF, -ZOFÍE elem. „Înţelept, înţelepciune”, „învăţat”. (din fr. -sophe, -sophie, cf. gr. sophos, sophikos, sophia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZOF2, zófuri, s.n. (Înv., Var.) Zuf. (din tc. zof)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

OFT s. v. oftare, oftat, suspin, suspinare, suspinat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

oft s. n., pl. ófturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

OFT ~uri n. reg. 1) v. A OFTA. 2) Suferinţă fizică sau morală intensă; durere; chin. /Onomat.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

cof, cófuri, s.n. (reg.) 1. albie. 2. adâncitură de deasupra şoldului la vite; flămânzare. 3. căpiţă de fân.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

pof! interj. (reg.) cuvânt care redă zgomotul produs de o lovitură puternică, provocată de un obiect tare; buf!

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

zof, zófuri, s.n. (înv.) stofă subţire de lână de Angora.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

OFF adj. inv. (cinem.; despre o voce, un zgomot sau un dialog) din afara scenei, a ecranului. (< engl., fr., it. off)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

fof- – Rădăcină expresivă care pare a reda ideea de „a mormăi, a bălmăji”. Această idee trebuie să fie proprie consonanţei f-f, pentru că apare şi în formele cu infix farf- şi fîlf- (s.v.), ca şi în var. fonf. Der. forîrnă, s.f. (femeie fonfăită); fofîrlică, s.f. (în expresia a umbla cu fofîrlica); fofează, s.f. (aripă la moara de vînt; parte de uşă; vîrtelniţă; stativ la războiul de ţesut; Arg., gură, cioc; fluier; inel de sfeştnic); toate sensurile se bazează pe ideea de „zgomot continuu” pe care îl produce piesa astfel numită (ultimul sens pleacă de la cel anterior; încercările făcute de Cihac, II, 500, care porneşte de la mag. fokasz „scară”, şi de Drăganu, Dacor., V, 359, din rut., nu sînt probabile); fofelniţă, s.f. (vîrtelniţă; femeie vorbăreaţă; cuţit de meliţă), cf. Iordan, BF, II, 177; foflînca, vb. (Trans., a mişca, a clătina), pe care DAR îl pune în legătură, în mod curios cu fr. flanc; foflea, s.m. (leneş), numit astfel datorită încetinelii mişcărilor lui; fofolog (var. fofoloc), s.m. şi n. (persoană greoaie; pui de raţă; la cai, bulet), pus greşit în legătură de Loewe 80 cu sl. fŭfati; înfofoli, vb. (a îmbrăca cu haine prea groase); înfoforoja, vb. (a bombăni); înfolfoşa, vb. (a înfofoli). Foflenchi, interj. (poc!; exprimă zgomotul unui obiect care cade), aparţine aceleiaşi serii de creaţii expresive; pare însă a fi o creaţie artificială a lui Creangă, şi nu apare în alte texte (cf. Iordan, BF, II, 178). Folomoc (var. folmotoc, fălmătuc, folfotoc), s.n. (ghem, ghemotoc), pare a fi rezultatul unei încrucişări cu ghemotoc. Der. cu infix nazal fonf, adj. (gîngav), cf. sl. fŭfati „a se bîlbîi”; fonfăi vb. (a gîngăvi); fonfăni, vb. (a gîngăvi), cf. boncăni; fonfé, adv. (în expresia a la fonfé, de clasa întîi), prin imitaţie ironică a pronunţării nazale din fr. (cf. Iordan, BF, IV, 193).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

off (angl.) s. n.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

sof (-furi), s.m. – Camgarn, ţesătură de lînă. – Var. zof, suf (Tiktin). Tc. arab. sof, suf (Tiktin). Sec. XVIII., înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

GROF, grofi, s.m. (Reg.) Mare latifundiar maghiar (având titlul de conte). – Din magh. grof.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LOFT s. n. magazie, atelier transformat în locuinţă, în studio etc. (< engl. loft)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LOFÁ vb. I. intr. (despre nave) a veni cu prora în vânt. II. tr. a forţa o altă navă, din apropiere, să schimbe drumul. (< fr. lofer, engl. loof)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOFÁ, sofale, s.f. Divan îngust, de obicei cu un căpătâi mai ridicat. – Din tc. sofa.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFÍT s.n. Varietate de marmură de culoare verde cu vinişoare galbene.

Dicţionarul limbii române contemporane, Vasile Breban, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980

OFTÁ, oftez, vb. I. Intranz. A scoate un oftat (în semn de dor, de supărare, de regret etc.); a suspina. ♢ Expr. A ofta după cineva (sau ceva) = a regreta mult pierderea cuiva (sau a ceva); a dori din tot sufletul pe cineva (sau ceva), a tânji după cineva (sau ceva). – Din oft.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFÍS s.n. v. oficiu.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFÍT s.n. Varietate de marmură de culoare verde-închis cu vinişoare galbene. – Din fr. ophite, germ. Ophit.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MOFT, mofturi, s.n. (Fam.) 1. Lucru, problemă fără valoare, fără însemnătate; fleac, nimic, bagatelă. ♢ Expr. A umbla cu mofturi = a invoca motive lipsite de temei. ♦ (Rar) Şmecherie, tertip. 2. (La pl.) Capricii, fandoseli, nazuri, fasoane. – Din tc. müft.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SOFT1 s.n. Fire de bumbac sau de celofibră puţin răsucite şi moi, folosite ca bătătură pentru unele ţesături scămoşate. – Cuv. engl.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SOFT2 s.n. (Inform.; fam.) Software. – Prescurtare de la soft[ware].

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SOFT s. v. software.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROF s. v. dascăl, profesor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFTÁ vb. a suspina, (Transilv.) a şioi, (Transilv. şi Ban.) a (se) şuşcăi, (prin Ban.) a suşni. (A ~ din adâncul inimii.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ÓFIS s. v. decret.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MOFT s. v. bagatelă, chiţibuş, fleac, mărunţiş, nimic, palavră, prostie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MOFT s. (mai ales la pl.) v. capriciu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COFO- elem. „surditate, surzenie”. (< fr. copho-, cf. gr. kophos, surd)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

grof s. m., pl. grofi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

moft s. n., pl. mófturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofít s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oftá vb., ind. prez. 1 sg. oftéz, 3 sg. şi pl. ofteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sofá s. f., art. sofáua, g.-d. art. sofálei; pl. sofále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

soft s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A OFT//Á ~éz intranz. 1) A inspira adânc şi prelung şi a expira aerul printre buzele semiînchise cu un sunet caracteristic, ca semn al unui necaz; a scoate suspine; a suspina. ♢ ~ (sau a suspina) după cineva (sau după ceva) a) a dori mult să vadă pe cineva sau ceva; b) a resimţi greu pierderea cuiva (sau a ceva). 2) (despre bolnavi sau suferinzi) A rosti întruna „of” (din cauza unei dureri). /Din oft

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MOFT ~uri n. 1) mai ales la pl. Dispoziţie de moment, neaşteptată şi stranie; capriciu; naz; marafet; maraz; toană. ♢ A face ~uri a face nazuri, fasoane. 2) fig. fam. Pretenţie neîntemeiată. 3) fam. Lucru lipsit de orice valoare; fleac; nimic; mărunţiş; bagatelă. /<turc. müft

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GROF ~i m. (în trecut în Austro-Ungaria) Titlu purtat de marii latifundiari. /<ung. grof

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SOFÁ ~le f. Canapea îngustă având, de obicei, un capăt mai ridicat. [Art. sofaua; G.-D. sofalei] /<turc., fr. sofa

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TOFU s.n. Pastă preparată din „lapte” de soia fiert şi coagulat, presată în diverse forme, având aspect de brânză telemea, de culoare gălbuie sau roşie; se foloseşte ca înlocuitor de carne în preparatele vegetale, fiind foarte bogat în proteine.

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

OFIO- Element prim de compunere savantă cu sensul „(de) şarpe”. [Pron. -fi-o-. / < fr. ophio-, cf. gr. ophis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TROF-1– v. trofo–

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

-TROF2 Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) hrană”. [< fr. -trophe, it. -trofo, cf. gr. trophe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ciof (ciuf), ciofi (ciufi), s.m. (reg.) 1. (înv.) măscărici. 2. (fig.) secătură, vagabond.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

rofí, rofésc, vb. IV (reg.) a pregăti, a prepara în grabă o mâncare.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

scof, scófuri,s.n. (reg.) 1. troacă mică de lemn. 2. flămânzare la vite. 3. stâlp în care se fixează uşa casei. 4. stavilă, zăgaz (la moară).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

OFÍT s.n. Varietate de marmură de culoare verde-închisă, cu striaţii galbene. [< fr. ophite, germ. Ophit].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFI(O)- elem. „şarpe”. (< fr. ophi/o/-, cf. gr. ophis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFIO- elem. ofi(o)-.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFÍT1 s. n. diorit verde-închis, cu striaţii galbene, prezentând aspectul pielii de şarpe. (< fr. ophite, germ. Ophit)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFÍT2 s. m. membru al unei secte gnostice din sec. II-III, care considera şarpele ca mesager ce aduce oamenilor cunoaşterea salvatoare. (< fr. ophite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOFT1 s. n. fire de bumbac sau celofibră puţin răsucite şi moi, ca bătătură pentru ţesături scămoşate. (< engl. soft)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOFT2 s. n. software. (< fr. soft, engl. soft/ware/)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

grof (grófi), s.m. – Conte. Mag. gróf (DAR; Gáldi, Dict., 133). În Trans. Este dublet al lui graf, s.m. (conte), din germ. Graf. – Der. grofiţă, s.f. (contesă, fiică de conte); grofoaie, s.f. (contesă, soţie de conte); grofesc, adj. (de conte; domnesc0.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

moft,rasfat

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

moft (mófturi), s.n. – 1. Fleac, bagatelă. – 2. Scorneală, balivernă. – 3. Fason, sclifoseală. Tc. muft, din per. muft „fără importanţă” (Loebel 204; Şeineanu, II, 262; Lokotsch 1492), cf. sb. mufte „gratuit”. La ultimul sens e posibilă intervenţia unei încrucişări cu ngr. μόχθος „dificultate” (Cihac, II, 677). – Der. moftangiu, s.m. (palavragiu, şarlatan); moftangioaică, s.f. (şarlatancă, escroacă; sclifosită, fandosită); moftologie, s.f. (neseriozitate); moftolog, s.m. (grandoman, snob); mofturos, adj. (năzuros, fandosit).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

sofá (-ále), s.f. – Divan. – Mr. sufae. Tc. (arab.) sofa (Şeineanu, II, 324; Ronzevalle 112), cf. ngr. ροφᾶς, alb. sofa, bg., sb., it., fr. sofa.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (şi ondulate) pe o ţesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o ţesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IOFCÁ, iofcale, s.f. Pastă făinoasă în formă de pătrăţele. – Din tc. yufka.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÓFSET, ofseturi, s.n. Procedeu de reproducere şi de multiplicare a tipăriturilor cu ajutorul formelor de tipar plane din metal, la care hârtia nu ajunge în contact cu clişeul metalic, ci cu un cilindru de cauciuc care preia imaginea de pe forma de tipar şi o aplică pe hârtie. – Din fr. offset.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RÓFII s.f. pl. (Pop.) Nume dat unor bube care apar uneori la copii, pe cap sau pe faţă, îndată după naştere. – Cf. scr. r o h a v „ciupit de vărsat”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POFTÍ, poftesc, vb. IV. 1. Tranz. şi intranz. A dori puternic să obţină sau să se întâmple ceva; a jindui, a râvni. ♦ (Înv. şi reg.) A cere, a solicita (ceva). 2. Tranz. A invita, a chema (pe cineva). ♦ Refl. recipr. A se îmbia, a se îndemna; a se invita (unul pe altul). 3. Tranz. (Înv. şi pop.) A face cuiva o urare. 4. Tranz. (Uneori cu sens imperativ) A ruga (pe cineva ceva). 5. Tranz. A binevoi (să facă ceva, să se ducă undeva etc.). ♦ Intranz. A veni (undeva sau la cineva). [Var.: (înv. şi reg.) pohti vb. IV] – Din sl. pohotĕti.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PÓFIL, pofile, s.n. Curea de ham sau de şa care trece pe sub coada calului. – Din scr. povi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFTÁT, oftaturi, s.n. Respiraţie puternică, profundă şi prelungă, însoţită în expiraţie de un zgomot caracteristic care întrerupe ritmul respirator normal, pricinuită de o durere morală (sau fizică); suspin, oftătură, aht, oft, oftare. – V. ofta.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞOFÁ, şofez, vb. I. Intranz. A conduce un automobil. – Din şofer (derivat regresiv).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFERÍ, ofér, vb. IV. Tranz. 1. A propune cuiva (în semn de atenţie, de bunăvoinţă etc.) să primească un lucru necerut; a da în dar, a pune la dispoziţie. ♦ Refl A se declara dispus să facă un serviciu, a se pune la dispoziţia cuiva. 2. A propune spre cumpărare o marfă, un bun etc. ♦ A propune un preţ pentru o marfă, pentru un bun etc. 3. Fig. A înfăţişa, a arăta, a etala, a prezenta ceva. – Din it. offerire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFILÍ, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se veşteji, a păli; a se îngălbeni. ♢ Tranz. Seceta ofileşte plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-şi pierde culoarea, prospeţimea feţei; a se fana, a se trece; a-şi pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [Var.: (înv. şi reg.) ovilí vb. IV] – Din rus. ohilet' „a se pipernici”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

-ZOFÍE elem. v. -zof.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CÓFĂ, cofe, s.f. Vas de formă (relativ) cilindrică, făcut din doage de brad, cu o toartă, în care se ţine la ţară apa de băut; doniţă; p. ext. conţinutul unui astfel de vas. ♢ Expr. (Fam.) A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a înfunda. A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, torenţial. – Cf. bg., scr. k o f a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COFÉI, cofeie, s.n. (Reg.) Cofă mai joasă şi mai largă. – Cofă + suf. -ei.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COFRÁ, cofrez, vb. I. Tranz. A turna un material de construcţie fluid într-un cofraj. – Din fr. coffrer.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TÓFUS, tofusuri, s.n. Depozit de uraţi de sodiu şi de calciu format în articulaţiile şi cartilajele urechii, degetelor, cotului etc., la bolnavii de gută. – Din fr. tophus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SOFRÁ, sofrale, s.f. (Înv.) Masă mică, circulară şi foarte joasă, la care se mânca stând pe divan. – Din tc. sofra.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

A oferi ≠ a cere

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŢOFT s. v. şoldar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞOFÁ vb. a conduce. (~ cu multă siguranţă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

POFTÍ vb. 1. v. aspira. 2. v. dori. 3. v. cere. 4. a dori, a-i plăcea, a voi, a vrea. (Rămâi cu cine ~.) 5. v. ura. 6. v. chema. 7. a invita, a ruga, a solicita. (Îl ~ să intre.) 8. v. invita. 9. v. îndemna. 10. a veni. (Îl roagă să ~ la catedră.) 11. v. îndrăzni.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFTÁT s. oftare, suspin, suspinare, suspinat, (pop.) aht, (înv. şi reg.) oft, (înv.) oftătură. (Un ~ de uşurare.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFILÍ vb. v. fana, trece.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFILÍ vb. a (se) îngălbeni, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veşteji, (astăzi rar) a tânji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv.şi reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pâhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) probozi, (Mold. şi Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFERÍ vb. 1. v. da. 2. a da. (Îşi ~ reciproc buchete de flori.) 3. v. dărui. 4. (rar) a propune. (A ~ ceva spre vânzare.) 5. a da, a plăti. (Cât ~ pe marfa mea?) 6. a înfăţişa, a prezenta. (Valea Oltului ~ privelişti minunate.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CÓFĂ s. v. stropitoare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CÓFĂ s. v. doniţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BÓFTE s. pl. CRĂIŢĂ. VÂZDOAGĂ.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

cófă s. f., g.-d. art. cófei; pl. cófe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

coféi s. n., pl. coféie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cofrá vb., ind. prez. 1 sg. cofréz, 3 sg. şi pl. cofreáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gofrá vb. (sil. -fra), ind. prez. 1 sg. gofréz, 3 sg. şi pl. gofreáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

iofcá s. f., art. iofcáua, g.-d. art. iofcálei; pl. iofcále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oferí vb., ind. prez. 1 sg. ofér, 3 sg. şi pl. oféră, imperf. 3 sg. ofereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ofére

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofilí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ofilésc, imperf. 3 sg. ofileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ofileáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofiúr s. m.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ófset s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oftát s. n., pl. oftáturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oofág adj. m., pl. oofági; f. sg. oofágă, pl. oofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pófil s. n., pl. pófile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

poftí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. poftésc, imperf. 3 sg. pofteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pofteáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rófii s. f. pl.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sofrá s. f. (sil. -fra), art. sofráua, g.-d. art. sofrálei; pl. sofrále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şofá vb., ind. prez. 1 sg. şoféz, 3 sg. şi pl. şofeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tófus s. n., pl. tófusuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ÓFSET ~uri n. Procedeu de imprimare prin care vopseaua de pe forma plană de tipar este preluată de un cilindru de cauciuc şi apoi aplicată pe hârtie. /<fr. offset

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE OFIL//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre plante) A pierde vlaga şi frăgezimea; a se veşteji. 2) fig. (despre persoane) A pierde prospeţimea fizică; a se veşteji. /<rus. ohilĕti

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A OFIL//Í ~ésc tranz. A face să se ofilească. /<rus. ohilĕti

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A OFERÍ ofér tranz. 1) A pune la dispoziţie; a propune; a da. ~ un ajutor. 2) A da în semn de atenţie sau respect. ~ un cadou. ~ un buchet de flori. 3) A da pentru o marfă. 4) fig. A expune pentru a fi văzut; a pune în faţă; a înfăţişa; a prezenta; a arăta. /<it. offerire, fr. offrir, lat. offerre

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

IOFCÁ ~le f. Preparat alimentar din aluat nedospit, tăiat în pătrăţele, care se consumă fiert. [Art. iofcaua] /<turc. yufka

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A GOFR//Á ~éz tranz. (stofe, ţesături, hârtie, carton, tinichea etc.) A prevedea cu gofraj. /<fr. gaufrer

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CÓF//Ă ~e f. 1) Vas din doage cercuite, cu o singură toartă, având formă de cilindru sau de trunchi de con, în care se păstrează apă. ♢ A pune (sau a băga) în ~ pe cineva a) a pune în încurcătură pe cineva; a dezorienta; b) a-şi demonstra superioritatea faţă de cineva într-un domeniu de activitate. Plouă (sau toarnă) cu ~a plouă tare. 2) (în Moldova medievală) Unitate de măsură pentru lichide egală cu aproximativ 1,288 l. /cf. bulg., sb. kofa

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A POFTÍ poftésc 1. tranz. 1) A dori tare; a jindui; a râvni. ♢ Cât pofteşti cât doreşti; cât vrei; oricât. 2) (persoane) A chema în mod politicos (să vină undeva sau să participe la ceva); a solicita printr-o invitaţie; a invita. 3) pop. (sănătate, fericire, succes etc.) A dori cu deosebită afecţiune; a ura. 4) (urmat de o propoziţie completivă cu conjunctivul) A porunci pe un ton aparent politicos. L-a poftit să închidă uşa. 5) înv. A solicita într-o formă categorică. A pofti bani. 2. intranz. A binevoi să vină (pe undeva sau pe la cineva). Poftiţi în ospeţie la noi. ♢ Să poftească a) să intre; să vină; b) numai să încerce (dacă vrea s-o păţească). /<sl. pohotĕti

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A Şof//Á ~éz intranz. A conduce un automobil . ~ cu multă siguranţă. /Din sofer

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞTOF ~uri n. pop. Vas de sticlă pentru păstrarea sau pentru transportarea lichidelor. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TÓFUS ~uri n. med. Nod format din depuneri, care apare pe articulaţii şi pe cartilajele urechii la bolnavii de gută. /<fr. tophus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

WÓLOF subst. 1. S.m. Membru al unei populaţii vest-africane care ocupă în special regiunea de coastă a Senegalui (şi, parţial, a Gambiei). 2. S.n. Limba vorbită de wolof (1), folosită mai ales ca lingua franca în Senegal. (cf. engl. wolof < wolof wolof) [AHDEL, MW]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

OFIÚR s.m. (Zool.) Animal marin din încrengătura echinodermelor, asemănător stelei-de-mare, cu braţele mai subţiri şi mult mai lungi; şarpe-de-mare. [Pron. -fi-ur. / < fr. ophiure, cf. gr. ophis – şarpe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OOFÍT s.n. (Biol.) Plantă în stare de ovul sau de spor. [< fr. oophyte, cf. gr. oon – ou, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OOFÓR s.n. (Biol.) Ovar. [< germ. Oophoron].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PSOFO- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) zgomot”, „zgomotos”. [< fr. psopho-, it. psofo-, cf. gr. psophos – gălăgie, zgomot].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TROFO- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) nutriţie”, „hrană”, „hrănire”, „hrănitor”, „nutritiv”. [Var. trof-, trofi-. / < fr. tropho-, it. trofo-, cf. gr. trophe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TROFI- v. trofo-

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

-ZOFIC Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „(relativ la) ştiinţă”, „înţelepciune”. [< fr. -sophique, it. -sofico, cf. gr. sophikos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

-ZOFIE Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „ştiinţă”, „înţelepciune”, „doctrină”, „studiu”. [< fr. -sophie, it. -sofia, cf. gr. sophia – înţelepciune].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

gofrá vb. tr. A face un gofraj. (< fr. gaufrer)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

pofta de ras,de joc,de zburdalnicii

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

pofta de viata – neologism

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

COFRÁ vb. I. tr. A executa un cofraj. [< fr. coffrer].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cofár1 s.n. (reg.) argăseală.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cofár2, cofári, s.m. (reg.) 1. dogar de cofe, negustor de cofe. 2. precupeţ de cofe la bucată; sfârnar.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

coféi, coféie, s.n. (reg.) 1. cofă mai joasă şi mai largă; doniţă. 2. cimbăraşul teascului de vie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cofér, cofére, s.f. (reg.) 1. cofă mai mică, vas de dus mâncarea la câmp, şiştar. 2. coş în care se culeg strugurii. 3. vas în formă de lingură mare, cu coadă lungă cu care se scoate borhotul din cazanul de fabricat ţuică; polonic, căuş. 3. unealtă de zidărie, căuş.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cofoí, pers. 3 sg. cofoiéşte, vb. IV refl. (reg.; despre fructe) a se muia, a se fleşcăi, a se cofleşi.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cofoí, pers. 3 sg. cofoiéşte, vb. IV refl. (reg.; despre fructe) a se muia, a se fleşcăi, a se cofleşi.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

profa nea zis ca exercitiul asta e bestial

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

licóf s.n. (reg.) turtă dulce.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

GOFRÁ vb. I. tr. A face cute, ondulaţii paralele pe o ţesătură, pe o tablă. ♦ A face un desen în relief (pe o ţesătură). [< fr. gaufrer].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ofípt, ofípte, s.n. (reg.) broboniţă de năduşeală; bube-dulci.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

OFERÍ vb. IV. tr. 1. A dărui. 2. A face o ofertă de vânzare (pentru o marfă etc.). ♦ A propune un preţ. [P.i. ofér, 3,6 -ră, conj. -re. / < lat. offerre, cf. fr. offrir].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ÓFSET s.n. (Poligr.) Imprimare după clişee metalice prin intermediul unui cilindru rotativ acoperit cu cauciuc, permiţându-se astfel redarea tuturor detaliilor desenului. [< fr., engl. offset].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

sofít, sofíte, s.n. (înv. şi reg.) tavan ornamental.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sofrá, sofrále, s.f. 1. (înv.) masă mică circulară, şi foarte joasă, la care se mânca stând pe divan, pe un scăunel sau pe o rogojină. 2. ghizd (la fântână).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

softá, softále, s.f. (înv.) student la o universitate musulmană (turcească).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

şlof s.n. (reg.) sulf de omorât albinele (cristalizat).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

Stofa groasa le lana prelucrata la piua

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

cófer (-re), s.n. – 1. Polonic, vas de scos lichide. – 2. Găleată, ciubăr. – Var. şofer, şofei. Săs. Schufel, contaminat cu cofă (Scriban). În Trans., Munt şi Olt.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

cófă (cófe), s.f. – 1. (Trans., înv.) Strachină, blid. – 2. Găleată de lemn. – 3. Măsură de capacitate înv., pentru lichide, în valoare de 1,33 litri. – Mr. cofă, megl. covă. Cuvînt care apare în multe limbi, pare a fi intrat în rom. pe mai multe căi în acelaşi timp; bg., sb. kova, kofa, ngr. ϰάφα „coş”, tc. kova, alb. kofé, rut., mag. kofa. Pare a fi vorba de gr. ϰάφινος, de unde arab. quffa şi de aici lat. med., sp. cofa, it. coffa (Battisti, II, 1002), germ. Kufe (săs. Kof). În rom. poate proveni din bg., sb. sau mag., sau din toate trei dintr-o dată. Pare cuvînt identic cu cof, s.n. (albie, coastă, parte), puţin folosit; cf. şi cofer, s.n. (găleată, coş de nuiele; polonic; mistrie), pe care DAR îl pune în legătură cu germ. Küfer. Cf. cufăr. Der. cofar, s.m. (persoană care face sau vinde găleţi), după ipoteza improbabilă a lui Cihac, II, 492, provine din mag. kufár; cofări, vb. (a vinde cu bucata, mai ales alimente); cofăriţă, s.f. (femeie care vinde fructe de pădure); cofaş, s.m. (Munt., mincinos, înşelător) trebuie explicat prin expresia a prinde cu cofa „a descoperi minciunile cuiva”, a duce cu cofa „a amăgi” (explicaţia din DAR, plecîndu-se de la cofar, pare greşită); covă, s.f. (borcan, cană), provine din tc., ca şi în megl.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

cófer (-re), s.n. – 1. Polonic, vas de scos lichide. – 2. Găleată, ciubăr. – Var. şofer, şofei. Săs. Schufel, contaminat cu cofă (Scriban). În Trans., Munt şi Olt.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

cófet (-turi), s.n. – Bomboană dulce. – Mr. cufetă. It. confetto, prin intermediul ngr. ϰουφέτον. – Der. cofetar, s.m.; cofetărie, s.f. Din it. confetti provine direct confetti (var. confete), s.f. pl. al cărui nume se explică prin obiceiul vechi de a arunca în timpul sărbătorilor confeti.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ŞOFÁ vb. I. tr. A conduce un automobil. [< fr. chauffer].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TÓFUS s.n. (Med.) Nodul format din depozite de uraţi care apar pe articulaţii şi pe cartilajele urechii la cei suferinzi de gută. [< fr. tophus, cf. gr. tophos – tuf].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFERÍ vb. tr. 1. a dărui. 2. a face o ofertă. ♢ a propune un preţ. 3. (fig.) a înfăţişa, a prezenta. (< lat. offerre, it. offerire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFÍSM s. n. sectă, doctrină a ofiţilor2. (< ofi/t/- + -ism)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFIÚR s. m. animal marin, asemănător stelei-de-mare, cu braţele mai subţiri şi mai lungi, foarte mobile; şarpe-de-mare. (< fr. ophiure)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ÓFSET s. n. procedeu tipografic de imprimare după clişee metalice prin intermediul unui cilindru rotativ de cauciuc, pe care se imprimă imaginea clişeului. (< fr., engl. offset)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OOFÍT s. n. gametofit la unele criptogame. (< fr. oophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OOFÓR1 s. n. ovar. (< germ. Oophoron)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OOFOR2(O)- elem. „ovar”. (< fr., engl. oophor/o/-, cf. gr. oophoros, care poartă ouă)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PSOFO- elem. „zgomot, perturbaţie”. (< fr. psopho-, cf. gr. psophos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOFÁR s. n. (mar.) sistem de navigaţie în care poziţia navei este determinată cu ajutorul undelor hidroacustice. (< engl. sofar)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ŞOFÁ vb. tr. a conduce un automobil. (< şofer)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TOFÚS s. n. nodul format din depozite de uraţi care apar pe articulaţiile şi pe cartilajele urechii la cei suferinzi de gută. (< fr. tophus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TROF(O)-, -TRÓF, -TROFÍE elem. „hrană, nutriţie, aliment”. (< fr. troph/o/-, -trophe, -trophie, cf. gr. triphe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

iofcá (iofcále), s.f. – Pastă făinoasă, tăieţei. – Var. (i)efca. Tc. yufka (Şeineanu, II, 224; Lokotsch 962).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

oferí (ofér, oferít), vb. – A dărui, a prezenta. Lat. offerre, fr. offrir, asimilat cu conj. de la feri, suferi, cf. referi, conferi. – Der. ofertă, s.f., din it. offerta; ofrandă, s.f., din fr. offrende.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ofilí (ofilésc, ofilít), vb. – 1. A se veşteji. – 2. A slăbi, a se usca pe picioare. – Var. (Mold.) ovili, ugili. Sl. vęliti, fără îndoială în forma *uvęliti, cf. sl. uvęnąti (Cihac, II, 235), uvędati (Tiktin), rut. uvialii (Byhan 340), rus. ochileti (Candrea), cu acelaşi sens.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

pofíl (-luri), s.n. – Taftur. Sl. pochilŭ „încovoait”, contaminat cu sb., cr. povi „taftur”, de unde pofi, s.m. pl. (Trans., taftur). Explicaţia numai prin sb. (Cihac, II, 273; Tiktin) pare insuficientă fonetic. Cf. pocîltit, popi.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

SÓFĂ s.f. v. sofa.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

rófii s.f. pl. – Bubuliţe care apar la copii îndată după naştere. – Var. rohii. Sl. rovŭ „groapă, gaură” (Cihac, II, 318), cf. sb. rohav „ciupitură (de vărsat)”, şi răboj, răvar, în care porneşte de la sensul special de „crestătură, cioplitură”. – Der., cu sensul special, răfui, vb. (a plăti o datorie); răfuială, s.f. (plata unei datorii); raftă, s.f. (Trans., Banat, cotă care revine după o împărţeală), cuvînt care, după Scriban, ar trebui pus în legătură cu raft „harnaşament de lux”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

sofít (-te), s.n. – Intrados. – Var. sufit. It. soffito (Candrea), în parte prin intermediul ngr. σοφίτα.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

sofrá (-ále), s.f. – Măsuţă joasă pentru mîncare. – Mr. sufră. Tc. sofra, din arab. süfret „provizii de drum” (Şeineanu, II, 324; Lokotsch 1937), cf. ngr. σοφρᾶς, alb., bg., sb. sofrá. – Der. sofragiu (var. sufragiu), s .m. (om de serviciu, ospătar), din tc. sofraci, cf. ngr. σοφραντζής, bg., sb. sofradžija; sufragerie (var. sofragerie), s.f. (cameră unde se serveşte masa). Cf. sufertaş.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ALOFÓN, alofone, s.n. (Fon.) Variantă poziţională a unui fonem. – Din fr. allophone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANOFÉL, anofeli, adj. (În sintagma) Ţânţar anofel = gen de ţânţari caracterizaţi prin poziţia lor oblică în timpul repausului şi ale căror femele înţeapă oamenii şi animalele; unele specii propagă malaria (Anopheles maculipennis). – Din fr. anophèle.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CARTÓF, cartofi, s.m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete şi tulpini subterane terminate cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită, comestibili, bogaţi în amidon (Solanum tuberosum); p. restr. tuberculul acestei plante, folosit în alimentaţie şi ca furaj; barabulă, picioc, picioică, barabuşcă, bulughină. ♢ Zahăr de cartofi = glucoză obţinută din amidonul de cartofi (1). 2. (În sintagma) Cartof dulce = batat. [Var.: (reg.) cartoáfă, cartófă, cartóflă s.f.] – Din germ. Kartoffel.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GEOFÓN, geofoane, s.n. 1. Aparat electroacustic folosit în prospectarea geofizică (seismică). 2. Aparat acustic folosit la detectarea pierderilor de apă din conductele îngropate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GOFRÁJ, gofraje, s.n. Serie de cute paralele (şi ondulate) aplicate pe o ţesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ Efect de finisare a unor ţesături, constând în aplicarea de desene imprimate în relief. – Din fr. gaufrage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GOFRÁT1, gofraturi, s.n. Faptul de a gofra. – V. gofra.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GOFRÁT2, -Ă, gofraţi, -te, adj. (Despre o ţesătură, o tablă, o hârtie) Pe care s-au imprimat cute paralele (şi ondulate) ori desene în relief. – V. gofra.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GOFRÉU, gofreuri, s.n. (Arhit.) Ornament constituit din adâncituri cu conturul pătrat, alăturate şi dispuse în şiruri paralele. – Din fr. gaufré.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

JÓFRĂ, jofre, s.f. Prăjitură de formă cilindrică din cremă de ciocolată acoperită cu glazură. – Din fr. joffre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SOFÍSM, sofisme, s.n. Silogism sau raţionament corect din punct de vedere formal, dar greşit din punct de vedere al conţinutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesenţiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce în eroare; p.gener. argument, afirmaţie etc. false. – Din fr. sophisme, lat. sophisma.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SOFÍST, -Ă, sofişti, -ste, s.m. şi f. Filozof şi retor în antichitatea greacă, la început adept al explicării raţionale şi materialiste a fenomenelor naturii (prin respingerea soluţiilor mistico-religioase), mai târziu adept al idealismului filozofic, care folosea ca metodă de discuţie argumentarea sofistică. ♦ P.gener. Persoană care foloseşte sofismele, argumentaţia sofistică. – Din fr. sophiste, lat. sophista.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

WOOFER s.n. Difuzor special pentru redarea frecvenţelor joase. [Pr.: úfăr] – Cuv. engl.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIOFÓB, -Ă adj. (despre particule coloidale) care nu este liofil. (< fr. lyophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LIOFÍL, -Ă adj. (despre particule coloidale) cu afinitate pentru mediul de dispersie. (< fr. lyophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZOOFÁG, -Ă, zoofagi, -ge, adj. Care se hrăneşte cu carne de animale. – Din fr. zoophage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZOOFÍT, zoofite, s.n. (La pl.) Încrengătură care cuprinde animale inferioare a căror formă aminteşte pe aceea a plantelor; (şi la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din fr. zoophyte.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MATOFÍ, matofesc, vb. IV. Refl. (Înv. şi fam.) 1. A îmbătrâni, a se ramoli. 2. A se îmbăta. [Var.: matufí vb.IV] – Cf. m a t u f.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PÓFTĂ, pofte, s.f. 1. Dorinţă puternică de a face sau a obţine ceva; năzuinţă, dispoziţie, chef, plăcere. ♢ Loc. adv. Cu poftă = manifestând multă plăcere, cu plăcere. ♢ Expr. A-şi (mai) pune pofta-n cui, se spune pentru a arăta că cineva este nevoit să renunţe la un lucru mult dorit. Pe (sau după) poftă (sau pofta inimii ori sufletului, voii etc.) = pe placul sau pe gustul cuiva, conform cu dorinţa cuiva, spre mulţumirea cuiva. ♦ Dorinţă, impuls sexual; p. ext. dorinţă exagerată, patimă, viciu. ♦ (Înv.) Lăcomie. 2. Senzaţie de foame sau de sete; dorinţă, chef de a bea sau de a mânca un anumit lucru. ♢ Expr. De poftă sau (ca) să-şi prindă pofta = în cantitate foarte mică, numai cât să guste. Poftă bună (sau mare)! urare adresată celor care mănâncă sau se duc să mănânce. [Var.: (înv. şi reg.) póhtă s.f.] – Din pofti (derivat regresiv).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OMOFÁG, -Ă, omofagi, -ge, adj. Care se hrăneşte cu carne crudă. – Din fr. omophage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OMOFÓN, -Ă, omofoni, -e, adj. (Despre cuvinte, grupuri de cuvinte, silabe etc) Care se pronunţă la fel cu alt cuvânt, grup de cuvinte, silabe etc., fără a se scrie identic. – Din fr. homophone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞOFÉR, şoferi, s.m. Persoană care conduce un automobil sau un autobuz. – Din fr. chauffeur.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TROFÉU, trofee, s.n. 1. (În antichitate) Armura unui duşman învins, aşezată de obicei pe un trunchi de copac, în semn de victorie; p. ext. monument ridicat în amintirea unei victorii sau în cinstea unui erou, pe care se aşezau de obicei armele învinsului. 2. Pradă de război luată de la un inamic. 3. Parte a unui animal vânat păstrată pentru valoarea sau frumuseţea ei. 4. Cupă, obiect ornamental oferit învingătorului într-o întrecere sportivă. – Din fr. trophée.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TRÓFIC, -Ă, trofici, -ce, adj. Privitor la nutriţie, care întreţine nutriţia. – Din fr. trophique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FOFILÁ, fofilez, vb. I. Refl. A se strecura neobservat, cu dibăcie; a pătrunde, a se introduce undeva pe furiş; fig. a obţine o situaţie mai bună prin înşelătorie. ♦ Fig. A se sustrage de la o îndatorire; a se eschiva. – Din fr. faufiler.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AMOFÓS s.n. Îngrăşământ chimic constituit din azot şi anhidridă fosforică. – Din fr. amophos.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PANTÓF, pantofi, s.m. Încălţăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă. – Din germ. Pantoffel.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

JÓFRĂ s. f. prăjitură de formă cilindrică din cremă de ciocolată acoperită cu glazură. (< fr. joffre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POFTÍT, -Ă, poftiţi, -te, adj. (Rar) Invitat, chemat. – V. pofti.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POFTÍM interj. Formulă de politeţe care se foloseşte: a) pentru a da ceva cuiva; ia, na, ţine; b) pentru a invita o persoană să vină sau să se aşeze undeva; pentru a îndemna la acţiune; c) (adesea precedat de exclamaţia „ei”) pentru a exprima indignare, ciudă, reproş, nemulţumire, necaz, revoltă etc.; asta-i bună, na, uite. – Din pofti.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IZOFÓN, -Ă I. adj. în care sunetul are aceeaşi viteză submarină. II. s. f. linie care uneşte punctele cu aceeaşi viteză de propagare a sunetului în apa de mare. (< izo- + -fon2)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IZOFÉN, -Ă I. adj. (despre organisme) 1. cu caractere asemănătoare. 2. derivat din acelaşi fenotip. II. s. f. linie de pe glob care uneşte frecvenţe fenotipice egale. (< fr. isophène)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neştiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ţine de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFÉT, profeţi, s.m. Predicator religios considerat drept trimis al lui Dumnezeu pe Pământ şi capabil să prezică viitorul; proroc. ♦ (Art.) Epitet dat de musulmani lui Mahomed. ♦ Persoană care intuieşte apariţia sau desfăşurarea unor evenimente în viitor. – Din fr. prophète.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFÍL, profiluri, s.n. 1. Contur, aspect al feţei cuiva, privit dintr-o parte. ♢ Loc. adv. Din (sau în) profil = dintr-o parte. ♦ Fig. Portret, figură. 2. Înfăţişare, aspect, formă. ♦ Caracter predominant al cuiva sau a ceva. ♦ Contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. ♢ Profil geologic = reprezentare grafică a structurii geologice a unei porţiuni din scoarţa terestră. Profil morfologic = reprezentare grafică în plan vertical, la o anumită scară, a reliefului unei regiuni. 3. Conturul unei secţiuni plane a unui obiect, a unui edificiu, a unui corp geometric. ♦ Conturul aparent al unui obiect, rezultat dintr-o proiecţie ortogonală pe un plan. 4. Desen care reprezintă o secţiune verticală făcută într-o construcţie sau în sol, pentru a indica distribuţia sau structura acestora. ♢ Plan de profil = plan perpendicular pe două plane de proiecţie şi pe linia de pământ. ♦ Dispozitiv sau ansamblu de piese folosit pentru a indica, într-un plan vertical, limitele până la care trebuie să se întindă o lucrare. 5. Piesă decorativă, în relief, folosită la ornamentarea unei clădiri, la consolidări aparente, la îmbunătăţirea acusticii unei săli etc. 6. Obiectivul de bază al producţiei unei întreprinderi, al activităţii unei instituţii, căruia îi corespunde un anumit mod de organizare. – Din fr. profil.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFÍR, -Ă, profiri, -e, adj. (Mai ales despre vin) De culoare roşu-deschis, trandafirie; profiriu. – Din ngr. profírus „purpură”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFÍT, profituri, s.n. Ceea ce reprezintă un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; câştig, beneficiu, avantaj. (Ec.) Venitul adus de capitalul utilizat într-o întreprindere, reprezentând diferenţa dintre încasările efective şi totalul cheltuielilor aferente. ♦ Spec. (Ec.) Beneficiu obţinut de o întreprindere. – Din fr. profit, germ. Profit.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFÚM s.n. v. parfum.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÓFSAID, ofsaiduri, s.n. (Sport) Împrejurare, penalizată de arbitru, în care un jucător aflat în posesia mingii se găseşte în zona pe care o formează linia ultimului jucător al echipei adverse şi linia porţii adverse. – Din engl. off-side.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFTÁRE, oftări, s.f. Faptul de a ofta; oftat, suspin. – V. ofta.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFTICÁ, oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. 2. Tranz. şi refl. Fig. A (se) chinui, a(-şi) învenina viaţa, a (se) supăra, a (se) amărî tare. – Din oftică.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFUSCÁ, ofuschez, vb. I. Refl. (Fam.) A se simţi jignit; a se supăra, a se ofensa. – Din fr. offusquer, it. offuscare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞOFÁJ s.n. Acţiunea şi tehnica de a şofa. – Din fr. chauffage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞOFÁT s.n. Faptul de a şofa. – V. şofa.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFERTÁ, ofertez, vb. I. Intranz. (Rar) A face o ofertă (1). – Din ofertă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFICIÁ, oficiez, vb. I. Tranz. A face o slujbă bisericească; a sluji în biserică. ♦ A săvârşi un act public sau privat, în special o căsătorie (cu solemnitatea unei ceremonii); a celebra. [Pr.: -ci-a] – Din fr. officier.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFÍCIU, oficii, s.n. 1. Denumire dată unor servicii ale unor întreprinderi sau instituţii; serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. 2. Îndatorire (specială), funcţie, slujbă. ♢ Loc. adj. şi adv. Din oficiu = (care este) în conformitate cu o dispoziţie dată de o autoritate (şi nu la cererea cuiva); fig. în mod automat. ♦ (Înv.) Decizie, decret domnesc. 3. (La pl.) Ajutor, serviciu, înlesnire. ♢ Bune oficii = intervenţie binevoitoare în scopul unei concilieri; servicii făcute cuiva. ♦ Rol, funcţie. 4. Slujbă bisericească, serviciu religios. 5. (Rar) Încăpere anexă a sufrageriei, în care se pregătesc cele necesare pentru servirea mesei. [Var.: (înv.) ofís s.n.] – Din lat. officium, germ. Offizium, fr. office.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFILÍT, -Ă, ofiliţi, -te, adj. 1. (Despre plante) Veştejit, pălit, îngălbenit. 2. Fig. Palid, tras, trecut; slab, uscat; lipsit de vigoare, istovit. [Var.: (înv. şi reg.) ovilít, -ă adj.] – V. ofili.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFÍTIC, -Ă, ofitici, -ce, adj. (Rar) Care aparţine ofitului, privitor la ofit. – Din fr. ophitique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFENSÁ, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ Refl. (Fam.) A se supăra, a reacţiona ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. – Din fr. offenser.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OMOFÓR, omofoare, s.n. Veşmânt bisericesc în forma unei eşarfe, pe care arhiereul îl poartă pe umeri în timpul serviciului bisericesc. – Din sl. omoforŭ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STÓFĂ, stofe, s.f. Ţesătură de lână sau de fibre sintetice, mai groasă decât pânza, întrebuinţată pentru confecţionarea îmbrăcămintei, pentru tapisarea mobilei etc. ♦ Fig. (Cu determinări introduse prin prep. „de”) Predispoziţie, aptitudine, talent. ♢ Expr. A avea stofă = a avea calităţi deosebite (într-un anumit domeniu). [Var.: ştófă s.f.] – Din germ. Stoff, it. stoffa.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OROFÍT, -Ă, orofiţi, -te, adj. (Despre plante) Care este adaptat mediului alpin. – Din fr. orophyte.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZOOFÍL, -Ă adj. 1. Suferind de zoofilie1. 2. (Despre plante) La care polenizarea se face prin intermediul animalelor. (din it. zoofilo)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZOOFÓB, -Ă adj. 1. Suferind de zoofobie. 2. (Despre plante) Care prezintă unele adaptări (ghimpi, spini etc.) de apărare împotriva animalelor erbivore. (din fr. zoophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZOOFÓR s.n. 1. Friză în ordinul ionic sau corintic, cu figuri de animale. 2. Platbandă cu ornamente de tip zoomorf în relief. (din fr. zoophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LIOFÍL, -Ă, liofili, -e, adj. (Despre particulele coloidale) Care are afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. [Pr.: li-o-] – Din fr. lyophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIOFÓB, -Ă, liofobi, -e, adj. (Despre particule coloidale) Care nu are afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. [Pr.: li-o-] – Din fr. lyophobe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MOFLÚZ, -Ă, mofluji, -ze, s.m. şi f., adj. 1. (Înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ♢ Expr. A ieşi (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înşelat, păgubit; p. ext. (om) nemulţumit, dezamăgit, blazat. [Pl. şi: mofluzi. – Var.: muflúz, -ă s.m. şi f., adj.] – Din tc. müflüz.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZOOFÍT, [pl. şi] zoofíţi, s.m. ~. definitie incompleta [gall]

Dicţionarul limbii române literare contemporane, Colectiv, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1955-1957

NEOFÍT, -Ă, neofiţi, -te, s.m. şi f. Persoană care a îmbrăţişat de curând o nouă religie, abandonând credinţa veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. şi este încă neiniţiată deplin. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophyte.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ESOFÁG, esofage, s.n. Segment al tubului digestiv cuprins între faringe şi stomac, prin care trec alimentele înghiţite. [Pl. şi: esofaguri] – Din fr. oesophage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DÓFTOR s.m. v. doctor.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TEOZÓF, teozofi, s.m. Adept al teozofiei. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COFRÁJ, cofraje, s.n. Tipar (din lemn sau de metal) în care se toarnă un material de construcţie în stare fluidă pentru a se întări după forma dorită. – Din fr. coffrage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COFRÉT, cofrete, s.n. Un fel de firidă închisă cu o uşă metalică, în care sunt grupate siguranţele unei instalaţii de curent electric de putere relativ mică – Din fr. coffret.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COFRÁT, , cofraţi, -te, adj. (Despre materiale de construcţie fluide) Care a fost turnat într-un cofraj. – V. cofra.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TROFÍE, trofii, s.f. Trofism. – Din fr. trophie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

REOFÍL, -Ă, reofili, -e, adj. (Despre vieţuitoare) Care preferă mediul din apele curgătoare. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéophile, engl. rheophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

REOFÓR, reofori, s.m. Fir al unei pile electrice. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéophore.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GOFRÉU s. n. (arhit.) ornament din adâncituri cu conturul pătrat, dispuse în şiruri paralele. (< fr. gaufré)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GOFRÁJ s. n. ondulaţii paralele pe o ţesătură, pe o tablă. ♢ desen în relief (pe o ţesătură). (< fr. gaufrage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Ofilit ≠ neofilit

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Poftit ≠ nepoftit

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Profan ≠ sacru

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Profit ≠ pagubă

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GEOFÓN s. n. 1. aparat electroacustic folosit pentru recepţionarea undelor sonore în prospecţiunile geofizice. 2. aparat acustic folosit la delectarea pierderilor de apă din conductele îngropate. (< fr. géophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GEOFÍL, -Ă adj. 1. (despre animale) care îşi petrece o parte din ciclul de dezvoltare în sol. 2. (despre un organ vegetal) care creşte subteran. (< fr. géophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GEOFÁG, -Ă adj. (despre animale) care se hrăneşte cu pământ. (< fr. géophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TROFÍE s. (FIZIOL.) trofism.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TROFÉU s. v. cupă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞOFÉR s. conducător. (~ de basculantă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞOFÉL s. v. ciubăr, hârdău.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞOFÉI s. v. ciubăr, cofă, doniţă, hârdău.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FOFILÁ vb. refl. a se furişa cu dibăcie; (fig.) a se schimba. (< fr. faufiler)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STÓFĂ s. (reg.) pănură. (~ de haine.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FEOFÍL, -Ă I. adj. cu frunze brune. II. s. n. pigment brun, caracteristic feoficeelor. (< fr. phéophylle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EUTRÓF, -Ă adj. (despre plante, sol) bogat în materii nutritive. (< fr. eutrophe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ESOFAG2(O)- elem. „esofag”. (< fr. oesophag/o/-, cf. gr. oisophagos, care duce cele ce se mănâncă)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ESOFÁG1 s. n. organ tubular care leagă faringele cu stomacul. (< fr. oesophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFÍR adj. v. trandafiriu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFÍT s. 1. v. avantaj. 2. v. câştig. 3. afacere, avantaj, chilipir, câştig, folos, pricopseală, (Transilv. şi Maram.) haznă, (fam. şi ir.) scofală. (Nu e nici un ~ să ...)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFÍL s. 1. v. faţă. 2. v. configuraţie. 3. v. contur. 4. secţiune. (Un ~ longitudinal.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFÉT s. prezicător, proroc, vestitor, (înv.) prorocitor. (Un ~ mincinos.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFÉS s. v. prosop, şervet, ştergar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PRÓFĂ s. v. profesoară.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFÁN adj. v. laic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFÁN adj., s. v. ignorant, necunoscător, neiniţiat, nepriceput, neştiutor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ENOFÍL, -Ă adj., s. m. f. (cel) interesat în producerea şi ameliorarea vinurilor. (< it. enofilo)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POFTÓS adj., s. v. amator, doritor, dornic, iubitor, pofticios, râvnitor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

POFTÍT s. v. chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

POFTÍM interj. 1. ia!, na!, ţine! (~! un covrig.) 2. (interogativ) ce?, cum?, (pop. şi fam.) ha? (~? N-am auzit!)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PÓFTĂ s. v. invitare, invitaţie, lăcomie, nesaţ, solicitare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PÓFTĂ s. 1. chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, voie, voinţă, vrere, (pop.) vrută, (înv.) deşiderat, ogod, poftire, poftit, poftitură, râvnă, râvnire, tabiet. (După ~ inimii.) 2. v. aspiraţie. 3. v. plăcere. 4. v. lăcomie. 5. v. jind. 6. v. capriciu. 7. v. apetit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ECOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de ecofobie. (< fr. écophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PANTÓF s. v. papuc.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PANTÓF s. (înv. şi reg.) postal, (reg.) jumătăţi (pl.). (~i de vară.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFUSCÁ vb. v. ofensa, supăra.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFTICÁ vb. v. tuberculiza.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFTÁRE s. v. oftat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFILÍT adj. v. fanat, trecut.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFILÍT adj. galben, îngălbenit, pălit, trecut, uscat, veşted, veştejit, (pop.) gălbenit, (reg.) pâhăvit, (Mold. şi Bucov.) ugilit. (O plantă, o floare ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFÍCII s. pl. v. ajutor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFÍCIU s. I. 1. datorie, îndatorire, obligaţie, rol, sarcină. (Şi-a îndeplinit bine ~ de gazdă.) 2. v. ser-viciu. II. v. agenţie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFICIÁ vb. (BIS.) 1. a celebra, a săvârşi, a sluji. (A ~ liturghia.) 2. v. celebra. 3. a servi, a sluji. (O biserică la care ~ doi preoţi.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFENSÁ vb. 1. v. jigni. 2. v. supăra.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NEOFÍT s. v. debutant, începător.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MOFLÚZ adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaş, sărac, sărman.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MOFLÚZ s. v. bancrutar, bancrută, crah, faliment, falit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MOFLÚZ adj. v. bosumflat, îmbufnat, înşelat, păgubit, supărat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MATOFÍ vb. v. ramoli.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FOFILÁ vb. v. eschiva, fugi, scăpa, sustrage.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FOFILÁ vb. v. furişa.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FOFÉZE s. pl. v. butuci, plazuri, tălpi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ESOFÁG s. (ANAT.) (reg.) guşter.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COFRÁJ s. (CONSTR.) tipar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CARTÓF s. (BOT.; Solanum tuberosum) (reg.) alună, bobâlcă, bologeană, bulugheană, colompiră, coroabă, crump, curulă, erdăpane, fidireie, ghibiroancă, ghistină, goaţă, grumbă, hadaburcă, măr, nap, ou, picioică, ţermer, vovică, poamă-de-pământ, (prin Transilv.) badaliurcă, (Mold.) bandraburcă, (Mold., Bucov. şi prin Transilv.) baraboi, (Mold.) barabulă, barabuşcă, (prin Transilv.) bighiroancă, bigură, boabă, boambă, (prin Transilv. şi Ban.) boboaşă, (Mold.) bulughină, (Transilv., Ban. şi Olt.) crumpenă, (Transilv.) cuculă, (Mold. şi Transilv.) gogoaşă, (prin Transilv.) măgheruşcă, (Transilv.) pară, peruşcă, piroşcă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COFRÉT s. n. dulăpior cu uşă metalică ce adăposteşte aparatajul de siguranţă al unei instalaţii electrice. (< fr. coffret)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COFRÁJ s. n. tipar de lemn sau de metal în care se toarnă betonul în stare fluidă. (< fr. coffrage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZOOFÍT s. (ZOOL.) fitozoar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

alofón s. n., pl. alofóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

amofós s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anofél adj. m., pl. anoféli

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

biofág adj. m., pl. biofági; f. sg. biofágă, pl. biofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

biofíl adj. m., pl. biofíli; f. sg. biofílă, pl. biofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

biofór s. m. (sil. bi-o-), pl. biofóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cartóf s. m., pl. cartófi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cofráj s. n. (sil. -fraj), pl. cofráje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cofrét s. n. (sil. -fret), pl. cofréte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ecofób adj. m., pl. ecofóbi; f. sg. ecofóbă, pl. ecofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

egofíl adj. m., pl. egofíli; f. sg. egofílă, pl. egofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

egofób adj. m., s. m., pl. egofóbi; f. sg. egofóbă, pl. egofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

enofíl adj. m., pl. enofíli; f. sg. enofílă, pl. enofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

esofág s. n., pl. esofáge/esofáguri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fofilá vb., ind. prez. 1 sg. fofiléz, 3 sg. şi pl. fofileáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

geofág adj. m. (sil. ge-o-), pl. geofági; f. sg. geofágă, pl. geofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

geofíl adj. m.(sil. ge-o-e-), pl. geofíli; f. sg. geofílă, pl. geofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

geofón s. n. (sil. ge-o-), pl. geofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gofráj s. n. (sil. -fraj), pl. gofráje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gofrát s. n. (sil. -frat), pl. gofráturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gofréu s. n. (sil. -freu), art. gofréul; pl. gofréuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

jófră s. f., pl. jófre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

liofíl adj. m. (sil. li-o-), pl. liofíli; f. sg. liofílă, pl. liofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

liofób adj. m. (sil. li-o-), pl. liofóbi; f. sg. liofóbă, pl. liofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

matofí/matufí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. matofésc/matufésc, imperf. 3 sg. matofeá/matufeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. matofeáscă/matufeáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

moflúz s. m., adj. m. (sil. -fluz), pl. moflúji/moflúzi; f. sg. moflúză, g.-d. art. moflúzei, pl. moflúze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neofít s. m. (sil. ne-o-), pl. neofíţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofensá vb., ind. prez. 1 sg. ofenséz, 3 sg. şi pl. ofenseáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. ofenséze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofertá vb., ind. prez. 1 sg. ofertéz, 3 sg. şi pl. oferteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oficiá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. oficiéz, 3 sg. şi pl. oficiáză, 1 pl. oficiém (sil. -ci-em), imperf. 1 sg. oficiám (sil. -ci-am); conj. prez. 3 sg. şi pl. oficiéze; ger. oficiínd (sil. -ci-ind)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. oficíul; pl. ofícii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofític adj. m., pl. ofítici; f. sg. ofítică, pl. ofítice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ófsaid s. n. (sil. -said), pl. ófsaiduri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oftáre s. f., g.-d. art. oftării; pl. oftări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofticá vb., ind. prez. 1 sg. oftíc, 3 sg. şi pl. oftícă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofuscá vb., ind. prez. 1 sg. ofuschéz, 3 sg. şi pl. ofuscheáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. ofuschéze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

omofág adj. m., pl. omofági; f. sg. omofágă, pl. omofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

omofón adj. m., pl. omofóni; f. sg. omofónă, pl. omofóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

omofór s. n., pl. omofoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

orofít adj. m., pl. orofíţi; f. sg. orofítă, pl. orofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

otofón s. n., pl. otofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pantóf s. m., pl. pantófi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

póftă s. f., g.-d. art. póftei; pl. pófte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

poftím interj.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profán adj. m., pl. profáni; f. sg. profánă, pl. profáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profét s. m., pl. proféţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profíl s. n., pl. profíluri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profír adj. m., pl. profíri; f. sg. profíră, pl. profíre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profít s. n., pl. profíturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profúz adj. m., pl. profúzi; f. sg. profúză, pl. profúze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

reofíl adj. m. (sil. re-o-), pl. reofíli; f. sg. reofílă, pl. reofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

reofób adj. m., pl. reofóbi; f. sg. reofóbă, pl. reofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

reofór s. m. (sil. re-o-), pl. reofóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sofiót adj. m., s. m. (sil. -fi-ot), pl. sofióţi; f. sg. sofiótă, pl. sofióte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sofísm s. n., pl. sofísme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sofíst s. m., pl. sofíşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

stófă s. f., g.-d. art. stófei; (sorturi, bucăţi) pl. stófe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şofáj s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şofát s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şofér s. m., pl. şoféri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

teozóf s. m. (sil. te-o-), pl. teozófi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

troféu s. n., art. troféul; pl. trofée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

trófic adj. m., pl. trófici; f. sg. trófică, pl. trófice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

trofíe s. f., art. trofía, g.-d. trofíi, art. trofíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

woofér s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

zoofág adj. m., pl. zoofági; f. sg. zoofágă, pl. zoofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

zoofíl adj. m., pl. zoofíli; f. sg. zoofílă, pl. zoofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

zoofít s. n., pl. zoofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

zoofób adj. m., pl. zoofóbi; f. sg. zoofóbă, pl. zoofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE OFUS//CÁ mă ~chéz intranz. fam. A se simţi jignit; a se ofensa. /<fr. offusquer, it. offuscare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE OFTICÁ mă oftíc intranz. 1) A se îmbolnăvi de oftică; a deveni ofticos. 2) A-şi învenina viaţa. /Din oftică

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A OFTICÁ oftíc tranz. A face să se oftice. /Din oftică

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ÓFSAID ~uri n. (la fotbal) Situaţie (care se penalizează) când un jucător, aflat pe jumătatea de teren a echipei adverse, este pus în posesia mingii în momentul când se găseşte mai aproape de linia porţii decât jucătorii din formaţia opusă (cu excepţia portarului). /<engl. offside

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OFÍCI//U ~i n. 1) Serviciu administrativ special în cadrul unei întreprinderi sau instituţii. ~ poştal. ~ comercial. ♢ Din ~ a) în conformitate cu o dispoziţie a autorităţilor oficiale; b) în mod automat. 2) Local al acestui serviciu. 3) înv. Decret domnesc. 4): ~ divin slujbă religioasă. /<lat. officium, germ. Offizium, fr. office

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A OFICI//Á ~éz tranz. 1) (acte publice sau private) A săvârşi cu solemnitate; a celebra. ~ o căsătorie. 2) (ritualuri bisericeşti) A îndeplini printr-o ceremonie religioasă. [Sil. -ci-a] /<fr. officier

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE OFENS//Á mă ~éz intranz. A se simţi jignit. /<fr. offenser

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A OFENS//Á ~éz tranz. A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta. /<fr. offenser

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

NEOFÍ//T ~ţi m. 1) Persoană care a trecut de curând la o altă credinţă; prozelit. 2) Adept nou şi înflăcărat al unei doctrine sau con-cepţii; prozelit. [Sil. ne-o-] /<fr. néophyte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MOFLÚZ ~i m. 1) înv. Persoană declarată (de instanţele judiciare) în stare de faliment; falit. 2) Persoană care vădeşte în permanenţă rea dispoziţie şi nemulţumire. /<turc. müflüz

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

JÓFR//Ă ~e f. Prăjitură de formă cilindrică din cremă de ciocolată acoperită cu glazură. /<fr. joffre

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GOFRÁJ ~e n. 1) Serie de cute mărunte paralele, aplicate pe un material (stofă, hârtie, tinichea etc.). 2) Motiv ornamental în relief, imprimat pe o ţesătură. /<fr. gaufrage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GEOF//ÓN ~oáne n. Aparat pentru recepţionarea undelor acustice ce se propagă în scoarţa terestră. /<fr. géophone

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE FOFIL//Á mă ~éz intranz. 1) A se strecura pe neobservate. 2) A ajunge la o situaţie bună prin şiretlicuri. 3) fig. A ocoli îndeplinirea unei obligaţii; a se eschiva; a se sustrage. /<fr. faufiler

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ESOFÁG ~uri n. Parte a tubului digestiv cuprinsă între faringe şi stomac, având rolul de a transporta alimentele din gură în stomac. [Pl. şi esofage] /<fr. oesophage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ENOFÍL ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care produce sau îmbunătăţeşte vinurile. [Var. oenofil] /<it. enofilo

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COFRÁJ ~e n. Tipar de lemn sau de metal în care se toarnă betonul pentru a se întări în forma prevăzută. /<fr. coffrage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COFRÉT ~e n. 1) Cutie închisă în care sunt montate siguranţele unei instalaţii electrice. 2) Firidă în peretele unei fortificaţii sau tranşee în care se ţin muniţii, medicamente etc. /<fr. coffret

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CARTÓF ~i m. 1) Plantă erbacee cu flori albe sau violete şi cu tulpina subterană terminată în tuberculi comestibili. 2) Tuberculul comestibil al acestei plante. /<germ. Kartoffel

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ANOFÉL ~i adj. : Ţânţar ~ gen de ţânţar care transmite microbul malariei. /<fr. anophele

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AMOFÓS n. Îngrăşământ mineral, uşor solubil, constând din anhidridă fosforică şi azot. /cf. fr. ammophos, germ. Ammophos

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ALOF//ÓN ~oáne n. livr. Variantă a aceluiaşi sunet sau fonem. /<fr. allophone

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OMOFÁ//G ~gă (~gi, ~ge) (despre fiinţe) Care foloseşte pentru nutriţie carne crudă. /<fr. omophage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OMOFÓN ~ă (ĩ,ĕ) şi substantival (de-spre cuvinte luate în raport unul cu altul) Care se pronunţă la fel (dar se scrie diferit); cu pronunţie identică (dar cu grafie distinctă). /<fr. homophone

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OMOF//ÓR ~oáre n. (în biserica ortodoxă) Haină îmbrăcată de arhiereu în timpul slujbei religioase. /<sl. omoforu

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PANTÓF ~i m. mai ales la pl. Obiect de încălţăminte cu înălţimea până la gleznă. ~i bărbăteşti. ~i sportivi. ~i de toamnă. /<germ. Pantoffel

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PÓFT//Ă ~e f. 1) Dorinţă (nestăvilită) de a avea sau de a face ceva; gust; chef. ~ de lucru. ♢ Cu ~ cu plăcere. Pe (sau după) ~ după cum doreşte cineva; pe gustul cuiva. A-i trece (sau a-i pieri) ~a de ceva sau a i se tăia cuiva ~a de ceva a nu mai dori ceva. A-şi pune ~a în cui a fi nevoit să renunţe la ceva mult dorit sau aşteptat. 2) Gust de mâncare (sau de băutură); apetit. A nu avea ~. ♢ ~ de lup poftă foarte mare. De ~ sau ca să-şi prindă ~a a) numai pentru a-şi satisface dorinţa; b) numai pentru a gusta; foarte puţin. A face ~ a suscita gustul pentru ceva (în special pentru o anumită mâncare). ~ bună (sau mare) formulă de urare adresată celor care se duc să mănânce sau celor care mănâncă. [G.-D. poftei] /v. a pofti

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

POFTÍM interj. 1) (se foloseşte pentru a invita o persoană să intre, să se aşeze sau pentru a i se înmâna ceva). 2) (se foloseşte când cineva, nedesluşind cele spuse, cere să i se repete încă o dată). 3) (fiind precedat de interjecţia ei, exprimă indignare, ciudă, protest) Iaca na; (ei) uite; na-ţi-o bună. /v. a pofti

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFÁN ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival (despre persoane) Care nu este iniţiat într-un domeniu de activitate; neştiutor; ignorant. Sunt ~ în muzică. 2) Care nu respectă ceea ce este considerat de religie drept sfânt. 3) Care nu ţine de religie; înstrăinat de religie; lumesc; laic. Artă ~ă. /<fr. profane, lat. profanus, ~a, ~um

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFÉ//T ~ţi m. 1) rel. Persoană, cu inspiraţie divină, care prezice viitorul; proroc. 2) fig. Persoană care, pătrunzând în esenţa lucrurilor, prevede desfăşurarea evenimentelor ulterioare; proroc; vizionar. /<fr. prophéte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFÍL ~uri n. 1) Aspect al feţei unei fiinţe sau al formei unui lucru, văzute dintr-o parte. ♢ Din (sau în) ~ dintr-o parte. 2) Contur al unui corp volumetric; configuraţie. ~ul muntelui. 3) fig. Prezentare a chipului spiritual al unei persoane într-o formă aleasă şi ilustrativă. ~ul artistului. 4) Secţiune transversală (sau longitudinală) a unui obiect. ~ul filelui. 5) Desen reprezentând o astfel de secţiune. ♢ ~ geologic reprezentare grafică a structurii geologice a unei porţiuni din scoarţa Pământului. 6) Totalitate a trăsăturilor tipice care caracterizează activitatea unei întreprinderi, a unei instituţii sau a unei organizaţii. /<fr. profil

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFÍR ~ă (~i, ~e) (mai ales despre vin) Care este de culoare roşu-deschis. /<ngr. profira

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFÍT ~uri n. Venit material sau spiritual; câştig; folos; beneficiu; avantaj. /<fr. profit, germ. Profit

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SOFÍSM ~e n. Raţionament corect în aparenţă, dar fals în realitate. /<ngr. sófisma, lat. sophisma, fr. sophisme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SOFÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. 1) (în antichitatea greacă) Filozof sau orator profesionist. 2) Persoană care face uz de sofisme. /<ngr. sofistís, lat. sofista, fr. sophiste

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

STÓF//Ă ~e f. 1) Ţesătură calitativă, mai ales de lână. ♢ A avea ~ a fi înzestrat cu anumite aptitudini, ce pot fi dezvoltate. 2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături. [G.-D. stofei] /<germ. Stoff, it. stoffa

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞOFÉR ~i m. Lucrător specializat în conducerea unui autovehicul. ~ de bascu-lantă. /<fr. chauffeur

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TEOZÓF ~i m. Adept al teozofiei. /<fr. théozophe

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TROFÉ//U ~e n. 1) (în antichitate) Echipament al unui duşman învins, expus pe un trunchi de copac în semn de victorie. 2) Monument comemorativ al unei victorii pe care sunt expuse armele celor învinşi. 3) Pradă de război, luată de la duşman; captură. ♢ ~e de vânătoare blana, colţii sau coarnele unui animal vânat, păstrate ca obiecte decorative. /<fr. trophée

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TRÓFI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de troficitate; caracteristic pentru troficitate. /<fr. trophique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ZOOFÁ//G ~gă (~gi, ~ge) Care se alimentează cu carne animală. /<fr. zoophage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ZOOFÍT ~e n. 1) la pl. Încrengătură de animale inferioare care se aseamănă după formă cu plantele. 2) Animal din această încrengătură. /<fr. zoophyte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ZOOFÓB ~ă (~i, ~e) şi substantival Care manifestă o teamă patologică faţă de animale. /<fr. zoophob

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

profil mecatronist

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ALOFÁN s.n. (Geol.) Argilă coloidală care măreşte plasticitatea maselor ceramice. [< fr. alophan].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ALOFÓN s.n. (Lingv.) Variantă a aceluiaşi sunet sau fonem. [< engl. allophone].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARTÓF s. m. plantă erbacee cu flori albe sau violete, tulpină subterană cu tubercule comestibile, bogate în amidon; (p. ext.) tuberculul însuşi. (< germ. Kartoffel)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BIOFÍL, -Ă adj. (Despre elemente chimice ale biosferei) Care se concentrează în corpul vieţuitoarelor. [< fr. <biophile, cf. gr. bios – viaţă, philein – a iubi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BIOFÓR s.m. Nume dat de diferiţi biologi formelor de viaţă foarte mici, invizibile. [< germ. Biophor, cf. gr. bios – viaţă, phoros – purtător].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BIŞÓF s.n. Băutură alcoolică rece, obţinută prin macerarea în vin a lămâii sau portocalei. [Scris şi bischof. / < fr. bischof, engl. bishof, cf. germ. Bischof].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TROFÍE s.f. Trofism. // -trofie Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „nutriţie”, „stare de nutrire”, „creştere”. [Gen. -iei. / cf. fr. trophie, it. trofia].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ECOFÓB, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de ecofobie. [Cf. fr. écophobe, it. ecofobo].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GÓFRĂ, gofre, s.f. Produs de patiserie de formă dreptunghiulară sau hexagonală, din aluat lichid (ca de clătite), presat şi copt într-o formă specifică gofrată, servit ca o prăjitură, cu frişcă, miere, gem sau sirop; din fr. gauffre; sin. (înv.) vafelă, din germ. Waffel, engl. waffle.

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

GEOFÁG, -Ă adj. Care se hrăneşte cu pământ. [< fr. géophage, cf. gr. ge – pământ, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GEOFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) ale cărei organe aeriene în condiţii nefavorabile se usucă, organele subterane supravieţuind în pământ. [Pron. ge-o-. / < fr. géophytes, cf. gr. ge – pământ, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OMOFÓN, -Ă adj. (Despre cuvinte, silabe etc.) Care sună la fel (cu toate că ortografia diferă). [Var. homofon, -ă adj. / < fr. homophone].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SOFIÓT, -Ă, sofióţi, -te, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care locuieşte în Sofia (capitala Bulgariei) sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine Sofiei sau locuitorilor săi, privitor la Sofia sau locuitorii săi. (cf. fr. sofiote)

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

NEOFÍL, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care manifestă neofilie. [Pron. ne-o-. / cf. it. neofilo].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ÓFSAID s.n. (Sport) Greşeală constând în depăşirea fără minge a ultimului jucător din echipa adversă (cu excepţia portarului) de către un fotbalist sau a liniei pe care se află mingea de către un rugbist. ♢ (Argotic) A prinde în ofsaid = a prinde pe picior greşit, a surprinde într-o situaţie nefavorabilă, în care nu are dreptate. [Pron. of-said, scris şi offside. / < engl. offside].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFICIÁ vb. I. tr. A sluji; a face o slujbă religioasă. ♦ A săvârşi un act public sau privat, în special o căsătorie. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, var. ofiţia vb. I. / < fr. officier, lat. med. officiare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFÍCIU s.n. 1. Serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ♢ Din oficiu = fără a fi cerut; ca un serviciu obligatoriu; (în mod) oficial. 2. Funcţie, îndatorire, slujbă. 3. (la pl.) Servicii, ajutoare, înlesniri. ♢ Bune oficii = intervenţie diplomatică a unui stat în vederea împăcării unor state în litigiu sau beligerante. 4. Slujbă religioasă. 5. Mică încăpere lângă sufragerie în care se depozitează cele necesare pentru servirea mesei; cămară. [Pron. -ciu, var. ofiţiu s.n. / cf. lat. officium, germ. Offizium, fr. office].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFÍTIC, -Ă adj. (Geol.) Care aparţine ofitului. ♢ Structură ofitică = structură a rocilor caracterizată prin poziţia neregulată a cristalelor, asemănătoare celei a ofitelor. [< fr. ophitique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFTALM- v. oftalmo-.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BÍŞOF s. n. băutură alcoolică fierbinte, obţinută prin macerarea în vin a lămâiei sau portocalei. (< fr. bichof, engl. bishof)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BIOFÓR s. m. nume dat unor determinanţi genetici din cromozomi, constituiţi din molecule, susceptibile de variaţii ereditare. (< germ. Biophor)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BIOFÍL, -Ă adj. 1. care se dezvoltă pe organisme vii. 2. (despre elemente chimice) care se concentrează în corpul vieţuitoarelor. (< fr. biophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BIOFÁG, -Ă adj. care se hrăneşte cu organisme vii. (< fr. biophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TEOSÓF, -OÁFĂ s.m. şi f. v. teozof.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TEOZÓF, -OÁFĂ s.m. şi f. Adept al teozofiei. [Var. teosof, -oafă s.m.f. / < fr. théosophe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TIOFÉN s.n. (Chim.) Substanţă organică, cu însuşiri asemănătoare benzenului, care se găseşte în gudroanele de la distilarea cărbunilor de pământ. [< fr. thiophène, it. tiofene].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TRÓFIC, -Ă adj. Referitor la nutriţia ţesuturilor, a organismelor. // Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) hrană”, „de nutriţie”. [< fr. trophique, cf. gr. trophikos – hrănitor].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GOFRAJ s. n. 1. Ondula ii paralele pe o esĂ?turĂ?, pe o tablĂ?. 2. Desen în relief (pe o esĂ?turĂ?). -Din fr. Gaufrage

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

gofrét s.n. Mică prăjitură în formă de fagure. (< fr. gaufrette)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GOFREU s. n. (arhit.) Ornament din adâncituri cu conturul pĂ?trat, dispuse în siruri paralele. -Din fr. GaufrĂ?

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZOOFÓR s.n. 1. Friza în ordinul ionic sau corintic, ornată cu figuri de animale. 2. Platbandă cu ornamente de tip zoomorf în relief. [< fr. zoophore, cf. gr. zoon – animal, phoros – care poartă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ZOOFÓB, -Ă adj. 1. Atins de zoofobie. 2. (Despre plante) Care prezintă unele adaptări (ghimpi, spini etc.) de apărare împotriva animalelor erbivore. [Cf. it. zoofobo < gr. zoon – animal, phobos – teamă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ZOOFÍT s.n. Denumire dată unor animale inferioare a căror formă aminteşte pe aceea a plantelor; fitozoar; (la pl.) încrengătură cuprinzând aceste animale. [< fr. zoophyte, cf. gr. zoon – animal, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ZOOFÍL, -Ă adj. 1. Atins de zoofilie. 2. (Despre unele plante) La care polenizarea se face de diferite specii de animale. [Cf. it. zoofilo < gr. zoon – animal, philein – a iubi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ZOOFÁG, -Ă adj. Care se hrăneşte cu carne de animale. [Pron. zo-o-. / < fr. zoophage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GOFRAJ s. n. 1. Ondula ii paralele pe o esĂ?turĂ?, pe o tablĂ?. 2. Desen în relief (pe o esĂ?turĂ?). -Din fr. Gaufrage

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GOFRET s. n. MicĂ? prĂ?jiturĂ? în formĂ? de fagure. -Din fr. Gaufrette

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANOFÉL adj. ţânţar ~ = ţânţar a cărui femelă transmite microbul malariei. (< fr. anophèle, gr. anopheles)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMOFÓS s. n. îngrăşământ chimic complex, uşor solubil, din azot şi anhidridă fosforică. (< fr. ammophos, germ. Ammophos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALOFÓN s. n. (fon.) variantă a unui fonem, în funcţie de context. (< fr. allophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALOFÉN s. n. (biol.) caracter condiţionat de mai multe gene ale unor sisteme celulare diferite. (< alo1- + -fen1)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALOFÁN s. n. argilă coloidală, amestec de silicaţi de aluminiu hidrataţi, care măreşte plasticitatea maselor ceramice. (< fr., engl. allophane)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMOFÓS s.n. Îngrăşământ chimic combinat, uşor solubil, conţinând azot şi anhidridă fosforică. [Cf. fr. ammophos, germ. Ammophos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANOFÉL s.m. (Adesea adj.) Ţânţar care poartă microbul malariei. [< fr. anophèle, cf. gr. anopheles – dăunător].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARTÓF s.m. Plantă erbacee cu flori albe sau violete, a cărei tulpină subterană se termină prin tubercule comestibile, bogate în amidon; (p. ext.) tuberculul comestibil al acestei plante. [Pl. -fi, var. cartoafă, cartofă, cartoflă s.f. / < germ. Kartoffel].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COFRÁJ s.n. Tipar de lemn sau de metal în care se toarnă betonul în stare fluidă. [< fr. coffrage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COFRÉT s.n. Cutie care adăposteşte aparatura de siguranţă a unei instalaţii electrice etc. [< fr. coffret].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

fofleá s.m. invar. (reg.) om puturos, leneş, trândav, gură-cască.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ENOFÍL, -Ă adj., s.m. şi f. Interesat în producerea şi îmbunătăţirea vinurilor. [Cf. it. enofilo].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ESOFÁG s.n. Tub care leagă cavitatea bucală cu stomacul. [Pl. -guri, -ge. / < fr. oesophage, cf. gr. oisophagos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GEOFÓN s.n. Aparat folosit în prospecţiunile geofizice pentru recepţionarea undelor sonore. [< fr. géophone].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GOFRÁJ s.n. Ondulaţii, cute paralele obţinute prin gofrare. ♦ (Text.) Desene în relief imprimate pe unele ţesături. [< fr. gaufrage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GOFRÉU s.n. (Arhit.) Ornament constituit din adâncituri cu conturul pătrat, alcătuite şi dispuse în şiruri paralele. [< fr. gaufré].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ofície, ofícii, s.f. (înv.) hârtie oficială.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

olofír, olofíre, s.n. (înv.) haină de purpură.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

JÓFRĂ s.f. Prăjitură de ciocolată cu cremă. [Pron. jofr. / cf. Joffre – mareşal francez].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

pofidí, pofidésc, vb. IV (înv.) a pretexta.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

LIOFÍL, -Ă adj. (Despre coloizi) Care are afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. [Pron. li-o-. / < fr. lyophile, cf. gr. lyein – a dizolva, philein – a iubi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LIOFÓB, -Ă adj. (Despre coloizi) Care nu are afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. [Pron. li-o-. / < fr. lyophobe, cf. gr. lyein – a dizolva, phobos – frică].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

profír, profíruri, s.n. (înv.) fâşie de blană cusută ca ornament pe marginea unei haine.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

tJROfs <a href=„http://wkipmzsxfujc.com/”>wkipmzsxfujc</a>, [url=http://sapucshawlxa.com/]sapucshawlxa[/url], [link=http://kbllhsffudjl.com/]kbllhsffudjl[/link], http://csmmzfjshpkk.com/

Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali, Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987

NEOFÍT, -Ă s.m. şi f. Persoană recent convertită la o religie; (p. ext.) proaspăt aderent la o grupare, la o societate etc. [< fr. néophyte, cf. lat. neophytus, gr. neophytos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

scoféc s.n. (reg.) cofă mică, cu mânerul drept.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

scófiu, scófii, s.n. (înv.) 1. fir de aur cu care se brodau unele obiecte de îmbrăcăminte (de gală). 2. obiect de îmbrăcăminte brodat cu scofiu.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

scofár, scofári, s.m. (reg.) crescător de purcele (de scroafă).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

OFENSÁ vb. I. tr. 1. A aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. 2. refl. (Fam.) A se supăra; a se ofusca. [< fr. offenser].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFERTÁ vb. I. intr. A face o ofertă. [Et. incertă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFUSCÁ vb. I. refl. (Fam.) A se supăra, simţindu-se jignit, a se ofensa. [P.i. 3,6 -chează. / < fr. offusquer, it. offuscare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OMOFÁG, -Ă adj. Care se hrăneşte cu carne crudă. [< fr. omophage, cf. gr. omos – crud, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

sofreá, sofréle, s.f. (reg.) meşină colorată folosită de cojocari pentru garnituri sau pentru tivituri la cojoace.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

OROFÍT, -Ă adj. (Despre plante) Adaptat mediului alpin. [< fr. orophyte, cf. gr. oros – munte, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cartóf (cartófi), s.m. – Plantă, barabulă (Solanum tuberosum). – Var. carto(a)fă, cartoflă. Germ. Kartoffel.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

şofél, şoféle, s.n. (reg.) 1. ciubăr. 2. căuş.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PROFÁN, -Ă adj., s.m. şi f. 1. Neştiutor, nepriceput; (fam.) ageamiu. 2. (Persoană) care nu respectă preceptele religiei. ♦ Laic. [< fr. profane, lat. profanus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFÉT s.m. Proroc, prezicător. ♦ Titlu dat lui Mahomed de către credincioşii musulmani. [Cf. fr. prophète, lat., gr. prophetes].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFÍL s.n. 1. Contur, aspect al chipului cuiva privit dintr-o parte. ♦ Aspect, portret, figură. 2. Contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. 3. Mod de organizare a unei întreprinderi, a unei instituţii etc. 4. Conturul unei secţiuni plane a unui element de construcţie, a unei regiuni a scoarţei Pământului etc.; reprezentare grafică a unei asemenea secţiuni. [Pl. -luri, -le. / < fr. profil, it. profilo].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFÍT s.n. 1. Câştig, folos, beneficiu. 2. Venitul care are ca izvor plusvaloarea. [< fr. profit, it. profitto].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ştófe s.f. pl. (reg.) rămăşiţele merelor tescuite.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

tofána s.f. (înv.) otravă puternică.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

tofăí, pers. 3 sg. tofăiésşte, vb. IV refl. (reg.; despre porci) a se bălăci în noroi, a se noroi.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

tóflă s.f. (reg.) cizmă sau opincă ruptă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

REOFÍL, -Ă adj. (Despre vieţuitoare) Care preferă apele curgătoare. [< germ. rheophil, cf. gr. rheos – curent, philein – a iubi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

REOFÓR s.m. Fir al unei pile electrice. [< fr. rhéophore, cf. gr. rheos – curent, phoros – care poartă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SOFÍSM s.n. Raţionament fals din punctul de vedere al conţinutului, dar aparent corect din punct de vedere formal, folosit în scopul de a induce în eroare. [< fr. sophisme, cf. gr. sophisma].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SOFÍST, -Ă s.m. şi f. Denumire dată în Grecia antică profesorilor care predau contra plată filozofia şi arta retoricii şi care au devenit mai târziu simpli retori venali, gata să demonstreze orice. ♦ (Astăzi) Cel care face uz de sofisme. [Cf. fr. sophiste, gr. sophistes – înţelept].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ATROF(O)-, -ATROFÍE elem. „atrofiere”. (< fr. atroph/o/-, cf. gr. atrophia, lipsă de hrană)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STÓFĂ s.f. Ţesătură de lână, de fire sintetice etc. mai groasă ca pânza; postav. ♦ (Fig.) Dispoziţie, talent, aptitudini. [Var. ştofă s.f. / < it. stoffa, germ. Stoff].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ŞOFÉR s.m. Conducător de automobil. [Cf. fr. chauffeur].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TROFÉU s.n. 1. Armura unui duşman învins aşezată pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; (p. ext.) monument de piatră sau de marmură purtând armele unui duşman învins şi ridicat pentru a comemora o victorie. ♦ Sculptură sau pictură înfăţişând un asemenea monument. 2. Pradă de război luată de la inamic. ♦ Victorie, biruinţă. ♦ Ofranda adusă unei divinităţi, provenind din prada de război. 3. Coarnele unui cerb vânat. [Pron. -feu, pl. -ee, -euri. / < fr. trophée, cf. it. trofeo < lat. tropaeum, gr. tropaion].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NEOFÍL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care manifestă neofilie. (< fr. neofilo)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NEOFÍT, -Ă s. m. f. cel convertit recent la o religie; (p.ext.) cel care a aderat de curând la o doctrină, la un partid. etc.; începător. (< fr. néophyte, lat. neophytus, gr. neophytos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFENSÁ vb. I. tr. a aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. II. refl. (fam.) a se supăra (simţindu-se jignit); a se ofusca. (< fr. offenser)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFERTÁ vb. intr. a face o ofertă. (< ofertă)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFICIÁ vb. tr. 1. a celebra o slujbă religioasă. 2. a săvârşi un act public sau privat (o căsătorie). (< fr. officier, lat. officiare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFÍCIU s. n. 1. serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. o ~ diplomatic = misiune diplomatică pe lângă o organizaţie internaţională; din ~ = fără a fi cerut, ca un serviciu obligatoriu; (în mod) oficial. 2. funcţie, îndatorire, slujbă. 3. (pl.) servicii, ajutoare, înlesniri. o bune ĩi = intervenţie diplomatică a unui stat în vederea împăcării unor state în litigiu sau beligerante. 4. slujbă religioasă. 5. mică încăpere lângă sufragerie, în care se depozitează cele necesare pentru servirea mesei. (< lat. officium, germ. Offizium, fr. office)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFÍTIC, -Ă adj. de natura ofitului1. o structură ~ă = structură a rocilor prin poziţia neregulată a cristalelor. (< fr. ophitique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ÓFSAID s. n. greşeală; deplasare a unui jucător, în depăşirea fără minge a ultimului jucător advers (cu excepţia portarului), la fotbal, sau a liniei pe care se află mingea, la rugbi. ♦ (arg.) a prinde în ~ = a prinde pe picior greşit. (< engl. offside)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFUSCÁ vb. refl. a se simţi jignit, a se ofensa. (< fr. offusquer, it. offuscare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OMOFÁG, -Ă adj. care se hrăneşte cu carne crudă. (< fr. omophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OMOFÓN, -Ă adj. 1. (despre cuvinte, silabe etc.) care sună la fel cu altul. 2. (despre semne grafice) care notează un acelaşi sunet. (< fr. homophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OPOFÍL, -Ă adj. 1. cu afinitate pentru sucuri glandulare. 2. care creşte în sucuri. (< fr. opophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OROFÍT, -Ă adj. (despre plante) adaptat regiunilor muntoase. (< fr. orophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFÁG s. m. bacteriofag atenuat care trăieşte în simbioză cu o bacterie, putând recăpăta brusc virulenţă. (< fr. prophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFÁN, -Ă adj., s. m. f. 1. ignorant, neştiutor; (fam.) ageamiu. 2. (om) care nu ţine de religie; laic. (< fr. profane, lat. profanus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFÉT s. m. 1. cel care ghiceşte evenimentele din viitor; proroc, prezicător. 2. titlu dat lui Mahomed de către credincioşii musulmani. (< fr. prophète, lat. propheta, gr. prophetes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFÍL s. n. 1. contur, aspect al feţei cuiva privită dintr-o parte. ♢ (fig.) aspect, portret. figură. 2. contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. ♢ desen reprezentând o secţiune verticală a unui element de construcţie, a scoarţei terestre etc. 3. domeniu de specializare a unei întreprinderi, instituţii etc. ♢ specialitate, specific. 4. piesă decorativă în relief servind la ornamentarea unei clădiri, la îmbunătăţirea acusticii unei săli etc. 5. produs laminat din oţel ori din alte metale sau mase plastice, de diferite forme. (< fr. profil, germ. Profil)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFÍT s. n. 1. câştig, folos. 2. beneficiu reprezentând diferenţa dintre activul şi pasivul unei întreprinderi comerciale; plusvaloarea privită ca un rezultat al întregului capital investit. (< fr. profit, germ. Profit)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFÚZ, -Ă adj. abundent. (< fr. profus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REOFÍL, -Ă I. adj. (despre organisme) adaptat a rezista curentului din apele curgătoare. II. s. m. pl. peşti care depun icrele în curentul apelor. (< fr. rhéophil, engl. rheophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REOFÓB, -Ă adj. (despre organisme) care evită apele repezi de munte. (< fr. rhéophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REOFÓR s. m. fir al unei pile electrice. (< fr. rhéophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOFÍSM s. n. raţionament aparent corect, dar în fond incorect, construit astfel în scopul de a induce în eroare. (< fr. sophisme, lat. sophisma)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOFÍST, -Ă s. m. f. 1. (în Grecia antică) profesor de filozofie şi arta retoricii, plătit, gata să demonstreze orice. 2. cel care face uz de sofisme. (< fr. sophiste, lat. sophista)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STÓFĂ s. f. 1. ţesătură din lână, din fire sintetice etc. mai groasă ca pânza; postav. 2. (fig.) talent, aptitudine. o a avea ~ = a avea calităţi deosebite. (< germ. Stoff, it. stoffa)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STROF(O)-, -STRÓF(Ă), -STROFÍE elem. „răsucire, întoarcere, rotire, torsiune”. (< fr. stroph/o/-, -strophe, -strophie, cf. gr. strophos, strophe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ŞOFÁJ s. n. acţiunea de a şofa; şofat. (< şofa + -aj)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ŞOFÁT s. n. şofaj. (< şofa)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ŞOFÉR s. m. conducător de automobil. (< fr. chauffeur)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TEOZÓF s. m. adept la teozofiei. (< fr. théosophe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TIOFÉN s. n. substanţă organică, cu însuşiri asemănătoare benzenului, din gudroanele cărburilor de pământ. (< fr. thiofène)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TIOFÍL, -Ă adj. (despre bacterii) care prosperă în mediile bogate în sulf. (< fr. thiophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TROFÉU s. n. 1. armura unui duşman învins aşezată pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; monument de piatră sau de marmură purtând armele unui duşman învins, pentru a comemora o victorie. 2. pradă de război luată de la inamic. ♢ victorie, biruinţă. ♢ ofrandă adusă unei divinităţi din prada de război. 3. produs vânătoresc reprezentativ pentru cele mai importante specii de vânat (coarne de cerb, colţi de mistreţ etc.). 4. cupă, obiect ornamental oferit învingătorului într-o întrecere sportivă. (< fr. trophée)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRÓFIC, -Ă I. adj. referitor la nutriţie. II. adj., s. n. (medicament) care ajută nutriţia. (< fr. trophique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TROFÍE1 s. f. trofism. (< fr. trophie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

-TROFÍE2 elem. trof(o)-.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ULOFÍL, -Ă adj. cu frunze încreţite. (< lat. ulophyllus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

WOOFER [UFĂR] s. n. difuzor special pentru redarea frecvenţelor joase. (< engl., fr. woofer)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZOOFÁG, -Ă adj. (mai ales despre insecte) carnivor. (< fr. zoophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MOFTUZ , om mofturos..ursuz.. care nu baga lumea in seama

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

cartof

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

OFERÍT adj. v. oferi. [DEX '98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ŞOFÁR, şofare, s.n. 1. Trâmbiţă rituală iudaică din corn răsucit de berbec, care emite un sunet ce inspiră solemnitate.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

moflúz (moflúză), adj. – 1. Falit. – 2. Cu banii pierduţi. – Mr. mufluz. Tc. müflüz (Roesler 599; Şeineanu, II, 262; Lokotsch 1491), cf. ngr. μουφλούζης, alb. müflis „sărac”, bg. mĭuhluz, sb. mufluz. – Der. mofluzi, vb. (a da faliment); mofluzlîc (var. mofluzluc), s.n. (faliment), din tc. mufluzlik.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

OFÍSUS s.n. v. ofis.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

OFTICÍ vb. IV. v. oftica.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

OFTIGÍ vb. IV. v. oftica.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

ofíciu (ofícii), s.n. – Serviciu; birou; meserie; funcţie; slujbă religioasă. – Var. înv. oficie. Fr. office, lat. officium (sec. XIX). Este dubletul lui ofis, s.n., din fr., prin intermediul rus. ofis, sec. XIX, înv., şi al ofichie, s.f. (sarcină, misiune), din ngr. ỏφφίϰιον, sec. XVIII, înv. – Der. oficia, vb., din fr. officier; oficial (var. sec. XVIII ofichial), adj., s.m., din fr. officiel şi mai înainte din ngr. ỏφφιϰιάλης; oficialitate, s.f. din fr. officialité; oficină, s.f., din fr. officine; oficios, adj., din fr. officieux; oficinal, adj., din fr. officinal; cf. ofiţer.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

olofír (-re), s.n. – Purpură. Mgr. ỏλόβηρον, direct sau prin intermediul sl. oloviru (Tiktin; cf. Vasmer, II, 264).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

omofór (omofoáre), s.n. – Podoabă sacrală la preoţii ortodocşi în formă de eşarfă. Mgr. ὠμαφόριον (Murnu 40), cf. sl. omoforu. Sec. XVII.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

pantóf (pantófi), s.m. – Încălţăminte de stradă, papuc. – Mr. pandoflă, megl. pandofli. It. pantofola, germ. Pantoffel, în dialecte prin intermediul ngr. παντάφλα. – Der. pantofar, s.m. (cizmar); pantofărie, s.f. (cizmărie).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

póftă (pófte), s.f. – 1. Plăcere, apetit, dorinţă, rîvnă. – 2. (Banat) Dar de mîncat care se oferă de obicei proaspetelor lăuze. – Var. înv. pohtă. Sl. pochotĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 272; Conev 86), cf. bg. pofta, sb. pohot. Der. din gr. πόθος (Philippide, Principii, 147) nu e posibilă. – Der. poftalnic, adj. (înv., doritor); poftăreţ, adj. (cu poftă); pofteală, s.f. (invitaţie); pofti (var. pohti), vb. (a dori, a jindui, a rîvni; a cere, a solicita; înv., a ruga; a invita, a felicita, a închina (paharul), a oferi), cf. sl. pochoteti; pofticios (var. poftitor), adj. (ahtiat, doritor); nepoftit, adj. (neinvitat, neaşteptat; inoportun).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

profír (-ruri), s.n. – Paspoal, bordură. It. profilo (Tiktin), contaminat cu fir (Candrea), sau poate cu l final asimilat. Este dubletul lui profil, s.n., din fr. profil.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

kFwwoF <a href=„http://nugegveajqwr.com/”>nugegveajqwr</a>, [url=http://lijyizvdtozx.com/]lijyizvdtozx[/url], [link=http://etkppyaiadpk.com/]etkppyaiadpk[/link], http://ehmxrbamwumh.com/

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

ZOOFÍT, zoofite, s.n. (Ieşit din uz) Celenterat. [Pl. şi: (m.) zoofiţi] – Fr. zoophyte.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

şiróf (-oáfă), s.f. – Piuliţă. Mag. sróf (Candrea). În Trans.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

şofeí (-ié), s.n. – (Trans.) Căldare. Germ. Schaff (Tiktin).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

AEROFÁR, aerofaruri, s.n. Dispozitiv optic de semnalizare la mare distanţă, care serveşte ca punct de reper pentru avioane în zbor. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérophare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AEROFÓR, aerofoare, s.n. Aparat care furnizează aerul1 necesar scafandrilor în timpul şederii lor sub apă. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérophore.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOFÓN, -Ă I. adj. (despre muzică) pentru o singură voce sau un singur instrument: monofonic (2). II. s.n. aparat telefonic la care microfonul şi receptorul sunt juxtapuse. (< fr. monophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MONOFÍL, -Ă adj. cu o singură frunză; unifoliat. (< fr. monophyle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MONOFÁG, -Ă adj., s. m. (despre organisme) 1. cu un singur fel de nutiţie. 2. care parazitează o singură specie. (< fr. monophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AUTOFÓN, -Ă, autofoni, -e, adj. (Despre instrumente muzicale de tipul clopoţelului, gongului etc.) Care produce sunete exclusiv prin vibrarea componentelor sale elastice, fără ajutorul unei tensiuni speciale. [Pr.: a-u-] – Din engl. autophone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MOFÉTĂ s. f. emanaţie de bioxid de carbon care străbate prin crăpăturile scoarţei terestre în regiunile vulcanice. (< it. mofeta, fr. mofette)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AVIOFÓN, aviofoane, s.n. Tub acustic prin care comunică în timpul zborului membrii echipajului unei aeronave mai grele decât aerul. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. aviophone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CALOFÍL, -Ă, calofili, -e, adj., s.m. şi f. (Lit.) 1. Adj. (Despre stil) Care denotă calofilie, caracterizat prin calofilie; calofilic. 2. S.m. şi f. Adept al calofiliei. – Din gr. kallos „frumos” şi philos „iubitor”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CELOFÁN s.n. Produs chimic obţinut din soluţie de viscoză sub formă de filme şi de foi subţiri transparente, impermeabile, insolubile în apă şi în alcool, folosit la ambalaje. – Din fr. cellophane.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DADOFÓR, dadofori, s.m. Purtător de faclă în trecut. – Din ngr. dadophóros.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ELIOFÓB, -Ă, eliofobi, -e, adj., s.m. şi f. V. heliofob.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care manifestă ostilitate faţă de tot ceea ce aparţine francezilor sau vine de la ei. – Din fr. gallophobe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MEZOFÍL, -Ă I. adj. (biol.; despre organisme) care se dezvoltă în condiţii de umiditate şi temperatură moderate. II. s. n. ţesut între cele două membrane exterioare ale frunzei, care conţine clorofila. (< fr. mésophylle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GOFRÁRE, gofrări, s.f. Acţiunea de a gofra şi rezultatul ei. – V. gofra.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GROFÉSC, -EÁSCĂ, grofeşti, adj. (Reg.) Care aparţine grofilor, privitor la grofi. – Grof + suf. -esc.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MELOFÓN s. n. instrument muzical din familia alămurilor, asemănător cornului, cu pistoane. (< engl. mellophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MELOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (cel) care nu suferă muzica. (< fr. mélophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HALOFÍL, -Ă, halofili, -e, adj. (Biol.; despre unele organisme) Care se dezvoltă în mediu sărat. – Din fr. halophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HEMOFÁG, -Ă, hemofagi, -ge, adj. (Biol.) 1. (Despre animale) Care se hrăneşte cu sânge. 2. (Despre celule) Care distruge globulele roşii din sânge. – Din fr. hémophage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIPOFÁG, -Ă, hipofagi, -ge, adj. Care mănâncă carne de cal. – Din fr. hippophage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIPOFÓN, -Ă, hipofoni, -e, adj. Referitor la hipofonie. – Din fr. hypophone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MALOFÁG, -Ă I. adj. care se hrăneşte cu pene, păr sau fulgi. II. s. n. pl. ordin de insecte asemănătoare păduchilor, care trăiesc pe păsări şi mamifere, hrănindu-se cu pene, păr şi descuamaţii ale pielii. (< fr. mallophage/s/)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IONOFÓN, ionofoane, s.n. Traductor electroacustic care transformă direct energia electrică în energie acustică. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionophone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IPSOFÓN, ipsofoane, s.n. Dispozitiv bazat pe înregistrarea şi pe redarea magnetică a vocii, care primeşte şi înregistrează mesajele telefonice în absenţa abonatului. – Din germ. Ipsophon.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MALACÓF s. n. crinolină. (< fr. malakoff, rus. malakov)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFIDÍSM s.n. (Med.) Otrăvire cu venin de şarpe. – Din fr. ophidisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LITOFÁG, -Ă adj. (despre unele animale) care se hrăneşte cu nisip sau pietriş. (< fr. lithophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LITOFÍL, -Ă adj. 1. (despre elemente chimice) care se concentrează de preferinţă în litosferă. 2. saxatil. 3. (despre organisme) care creşte pe stânci cu pietre; (despre peşti) care depune icrele pe un substrat pietros. (< germ. lithophil, lat. lithophilus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care nutreşte simpatie faţă de străini sau faţă de cea ce este străin. – Din fr. xénophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

XENOFÓB, -Ă, xenofobi, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care manifestă ură faţă de persoane de altă naţionalitate sau faţă de alte popoare. – Din fr. xénophobe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

XEROFÁG, -Ă, xerofagi, -ge, adj. Care se hrăneşte cu alimente uscate. – Din fr. xérophage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

XILOFÁG, -Ă, xilofagi, -ge, adj. (Despre unele insecte) Care se hrăneşte cu lemn, care roade lemnul. – Din fr. xylophage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

XILOFÓN, xilofoane, s.n. Instrument muzical de percuţie, alcătuit dintr-un sistem de plăci de lemn acordate diferit, care vibrează şi emit sunete când sunt lovite cu nişte ciocănele de lemn, de sticlă sau de metal. – Din fr. xylophone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIPOFÍL, -Ă adj. (despre molecule) cu afinitate pentru substanţele grase. (< fr. lipophite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LIPOFÁG s. m. celulă macrofagă care înglobează particule de grăsime. (< fr. lipophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MALACÓF, malacofuri, s.n. Crinolină. [Pl. şi malacoafe. – Var.: malacóv s.n.] – Din fr. malakoff.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MATOFÍT, -Ă, matofiţi, -te, s.f. adj. (Înv. şi fam.) Îmbătrânit, ramolit. – V. matofi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LEIOFÍL, -Ă adj. cu frunze netede, nepăroase. (< lat. leiophyllus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LITOFÁG, -Ă, litofagi, -ge, adj. (Zool.; despre unele animale) Care se hrăneşte cu nisip sau pietriş. – Din fr. lithophage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFÉNSĂ, ofense, s.f. Cuvânt, comportare, faptă jignitoare; insultă, jignire; injurie. – Din fr. offense.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFENSÍV, -Ă, ofensivi, -e, adj. Care atacă sau cu care se atacă; cu caracter de ofensivă; agresiv. – Din fr. offensif.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FILOZÓF, -OÁFĂ, filozofi, -oafe, s.m. şi f. 1. Persoană care se ocupă cu filozofia, care studiază şi prelucrează problemele fundamentale ale filozofiei, care are o concepţie proprie în domeniul filozofiei; gânditor. 2. (Pop.) Om învăţat, priceput în toate; spec. astrolog. 3. Persoană care are o atitudine înţeleaptă faţă de viaţă. [Var.: filosóf, -oáfă s.m. şi f.] – Din ngr. philósophos, fr. philosophe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OMOFÓRM, -Ă, omoformi, -e, adj. (Despre forme ale unor părţi de vorbire diferite) Care coincide ca pronunţare. – Din fr. homoforme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FOFOLÓG, -OAGĂ, fofologi, -oage, s.m. şi f. (Pop.) Om greoi, leneş, indolent. – Formaţie onomatopeică.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FOTOFÓB, -Ă, fotofobi, -e, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de fotofobie. – Din fotofobie (derivat regresiv).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FOTOFÓN, fotofoane, s.n. Aparat care transmite sunetele prin intermediul unei raze de lumină. – Din fr. photophone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FOTOFÓR, -Ă, fotofori, -e, adj. Care poartă, care are o sursă de lumină. – Din fr. photophore.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre ţesuturi sau organe) A suferi o atrofie. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ATROFÍE, atrofii, s.f. Degenerare morfologică şi funcţională a unui ţesut sau a unui organ. – Din fr. atrophie, lat. atrophia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OCTOFÓR, octofori, s.m. (În antichitate) Purtător de litieră. – Din lat. octophoros.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

JAZOFÍL, -Ă s. m. f. iubitor de jaz. (< fr. jazzophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POFTORÍ, poftoresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. (Folosit şi absol.) A repeta, a reaminti. 2. A ura, a dori ceva (cuiva). 3. A ruga pe cineva (ceva). – Din sl. povŭtoriti.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POFTÍRE, poftiri, s.f. Acţiunea de a pofti şi rezultatul ei; pofteală. – V. pofti.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POFÍDĂ, pofide, s.f. Ciudă, necaz. ♢ Loc. prep. În pofida cuiva (sau a ceva) = în ciuda, în necazul cuiva (sau a ceva). – Cf. pol. p o c h y b a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POFÁLĂ s.f. v. pohfală.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PIROFÓB, -Ă, pirofobi, -e, adj., s.m. şi f. (Med.) Bolnav de pirofobie. – Din fr. pyrophobe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PIROFÓR, pirofori, s.m. 1. Nume dat corpurilor care produc scântei şi se aprind uşor în contact cu aerul (prin frecare sau ciocnire). 2. (La pl.) Gen de insecte coleoptere care emit lumină fosforescentă; (şi la sg.) insectă care aparţine acestui gen. – Din fr. pyrophore.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunţa (cu voce ridicată) blesteme, ameninţări etc. [Prez. ind. şi: profér] – Din fr. proférer.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. şi intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesiune. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susţine public o concepţie, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieşi în evidenţă; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producţiei unei întreprinderi, al activităţii unei instituţii, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. – Din fr. profiler.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obţină cu orice preţ un câştig personal (fără a ţine seamă de interesele altora). – Din fr. profiter.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFUMÁ vb. I v. parfuma.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înţelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înţelegerea, despre gândurile, judecăţile, creaţiile etc. omului) care dovedeşte profunzime, seriozitate, inteligenţă. 2. (Despre însuşiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverenţe etc.) Care se face înclinând foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprimă respect, consideraţie. 3. (Despre ochi, privire) Care exprimă, care sugerează însuşiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adânc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esenţial, radical. 6. (Despre ape, cavităţi, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund este situat la o distanţă (foarte) mare faţă de marginea de sus, de suprafaţă; adânc. – Din lat. profundus, fr. profond.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFIURÍD s.m. v. ofiuridă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFTICÁT, -Ă, ofticaţi, -te, adj. (Pop.) Tuberculos. Fig. Amărât, chinuit. – V. oftica.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OLEOFÍL, -Ă, oleofili, -e, adj. (Chim.) Care absoarbe ulei. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞOFRÁN, şofrani, s.m. 1. Plantă erbacee cu frunzele lungi şi înguste şi cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanţă aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, în bucătărie şi în industrie (Crocus sativus). ♦ P. ext. Substanţă colorantă extrasă din această plantă. 2. (Bot.) Şofrănel (1). – Din rus. şafran, pol. szafran.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÓFTICĂ, oftici, s.f. (Pop.) Tuberculoză pulmonară; ftizie. ♢ Expr. (Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). [Var.: óftigă s.f.] – Din ngr. óhtikas.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFTICÓS, -OÁSĂ, ofticoşi, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Tuberculos, ftizic, atacat. ♢ Fig. Fără putere; slab, pipernicit, anemic. 2. (Fam.) Invidios. [Var.: oftigós, -oásă adj.] – Oftică + suf. -os.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÓFTIGĂ s.f. v. oftică.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFTIGÓS, -OÁSĂ adj. v. ofticos.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFUSCÁT, -Ă, ofuscaţi, -te, adj. (Fam.) Jignit, supărat, ofensat. – V. ofusca.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFENSÁT, -Ă, ofensaţi, -te, adj. Care a suferit o ofensă; insultat, jignit; supărat. – V. ofensa.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFERÍRE, oferiri, s.f. Acţiunea de a (se) oferi şi rezultatul ei. – V. oferi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFÉRTĂ, oferte, s.f. 1. Propunere făcută de o persoană altei persoane pentru vânzarea-cumpărarea unor mărfuri, pentru angajarea într-o slujbă, participarea la o acţiune, prestarea unor servicii etc.; (concr.) act, document scris prin care se face o astfel de propunere. 2. Totalitatea mărfurilor destinate consumului, aflate în circulaţie. – Din it. offerta, germ. Offerte.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFICIÁL, -Ă, oficiali, -e, adj. 1. Care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; care este declarat, stabilit prin lege; care reprezintă o autoritate, un guvern, un stat. Buletinul oficial = periodic în care se publică legile, regulamentele, decretele etc. autorităţilor de stat. ♦ Propriu actelor guvernamentale, documentelor administraţiei de stat; în stilul, în maniera actelor, a documentelor autorităţilor, ale statului. 2. Care se conformează legilor, regulilor, formalităţilor, tradiţiilor (unui stat); aprobat, convenit între autorităţi. 3. Fig. De o politeţe rece, calculată; solemn, formal, stereotip. [Pr.: -ci-al] – Din lat. officialis, fr. officiel.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFICIÓS, -OÁSĂ, oficioşi, -oase, adj., s.n. (Publicaţie) care reprezintă, reflectă, susţine punctul de vedere al unui guvern, al unui partid, al unei grupări etc. fără a avea un caracter oficial. [Pr.: -ci-os] – Din lat. officiosus, fr. officieux.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFIDIÁN, ofidieni, s.m. (La pl.) Ordin de reptile care cuprinde şerpii; (şi la sg.) reptilă care face parte din acest ordin. [Pr.: -di-an] – Din fr. ophidien.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFILÍRE, ofiliri, s.f. Faptul de a (se) ofili şi rezultatul ei. – V. ofili.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFIOFÁG, -Ă, ofiofagi, -ge, adj. (Despre animale, păsări etc.) Care se hrăneşte cu şerpi. [Pr.: -fi-o-] – Din ofiofagie (derivat regresiv).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFIOLÍT, ofiolite, s.n. Rocă eruptivă care apare ca rezultat al activităţii de scufundare şi de oscilaţii ale magmei. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiolite.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFIŢÉR, ofiţeri, s.m. I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent până la general; persoană care poartă unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor funcţionari cu atribuţii sau cu însărcinări speciale; persoană având acest titlu. ♢ Ofiţer al stării civile = persoană însărcinată cu încheierea actelor de stare civilă şi cu oficierea căsătoriei civile. 3. (Ieşit din uz) Grad (mai mare decât cel de cavaler) conferit prin anumite decoraţii; persoană care a primit acest grad. II. (Pop.) Varietate de crap lung şi subţire, cu capul mare şi osos, cu carnea tare şi puţin gustoasă, care trăieşte în bălţile din Delta Dunării (Cyprinus carpio oblongus). – Din pol. oficer, rus. ofiţer, fr. officier.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞTÓFĂ s.f. v. stofă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IPSOFÓN s. n. instalaţie ataşată unui aparat telefonic pentru a înregistra şi reda mesajele în lipsa abonatului. (< germ. Ipsophon)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IONOFÓN s. n. dispozitiv radiofonic care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore, prin oscilaţiile unei coloane de gaze ionizate. (< fr. ionophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IOFOBÍE s. f. teamă patologică de a fi otrăvit. (< fr. iophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FILOSÓF, -OÁFĂ s.m. şi f. v. filozof.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IODOFÍL, -Ă adj. care prezintă iodofilie. (< fr. iodophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FITOFÁG, -Ă, fitofagi, -ge, adj., s.m. (Animal) care se hrăneşte cu plante (producând pagube). – Din fr. phytophage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZOOFÍTE s.n. pl. Încrengătură cuprinzând animale inferioare (echinoderme, meduze, polipi, spongieri, infuzori) cu aspect ce aminteşte de plante; fitozoare. (din fr. zoophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

WOFATÍT s.n. Răşină sintetică. (din fr. wofatite)

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

XEROFÍL, -Ă, adj. (Despre organisme) Adaptat la un climat foarte arid. (din fr. xérophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XEROFÓB, -Ă, adj. (Despre organisme) Care evită terenurile uscate. (din fr. xérophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XIFOFÓR s.m. Peşte mic de acvariu cu o coloraţie variată, în natură de culoare verde-metalic, cu irizaţii şi o dungă roz pe linia laterală, originar din Mexic. (din fr. xiphophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XILOFÁG, -Ă, adj. (Despre insecte, ciuperci) Lignivor. (din fr. xylophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XILOFÍL, -Ă, adj. (Despre ciuperci) Care creşte pe lemn. (din fr. xylophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LITOFÍT, -Ă, litofiţi, -te, adj. (Bot.; despre plante) Care creşte pe stânci, roci sau bolovănişuri. – Din fr. lithophyte.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MELOFÓB, -Ă, melofobi, -e, adj., s.m. şi f. (Livr.) (Persoană) care urăşte muzica. – Din fr. mélophobe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MEZOFÍL, mezofile, s.n. 1. Ţesut cuprins între epiderma superioară şi cea inferioară a frunzei, format din celule care conţin clorofilă. 2. (La pl.) Microorganisme care se dezvoltă la temperaturi medii. – Din fr. mésophylle.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MOCOFÁN, mocofani, s.m. 1. Om prost, bleg. 2. Om bădăran, mojic. – Et. nec. Cf. m o a c ă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MOFÉTĂ, mofete, s.f. Produs gazos, constituit în cea mai mare parte din bioxid de carbon, degajat prin crăpăturile scoarţei terestre în fazele finale ale activităţii vulcanice. – Din it. mofeta, fr. mofette.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MOFÉTIC, -Ă, mofetici, -ce, adj. Care aparţine mofetei, privitor la mofetă. – Din it. mofetico.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MOFLUZÍ, mofluzesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A da faliment; p. ext. a se ruina; a sărăci. – Din mofluz.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOFÁG, -Ă, monofagi, -ge, adj., s.m. şi f. (Organism) al cărui mod de nutriţie este monofagia. – Din it. monofago.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOFÍL, monofile, adj. (Bot.; despre caliciul florilor) Care este format dintr-o singură petală. – Din fr. monophylle.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EIDOFÓR, eidofoare, s.n. Instalaţie pentru proiecţia imaginilor de televiziune pe ecran cinematografic. [Pr.: e-i-] – Din fr. eidophore, engl. eidofor.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DOFTORÍ, doftoresc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice); a doftorici. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). – Din doftor.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DOLOFÁN, -Ă, dolofani, -e, adj. (Despre fiinţe şi părţi ale lor) Gras, durduliu. rotofei. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COFETÁR, cofetari, s.m. Persoană care face sau vinde produse de cofetărie. – Cofet (sg. înv. al lui cofeturi) + suf. -ar.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IDIOFÓN adj. (despre instrumente muzicale) care produce sunetele prin punerea în vibraţie a propriului corp, fără intervenţia unei părţi auxiliare (gongul, trianglul etc.); autofon. (< fr. idiophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COFÓZĂ, cofoze, s.f. (Med.) Anacuzie. – Din fr. cophose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COFRÁRE s.f. Acţiunea de a cofra. – V. cofra.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COLOFÓN, colofoane, s.n. (Rar) Notă, însemnare finală a unei cărţi, care reproduce sau completează cele spuse în titlu. – Din fr. colophon.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HOMOFÁG, -Ă adj. (biol.) 1. cu nutriţie de un singur fel. 2. cu nutriţia legată de aceeaşi plantă gazdă. (< fr. homophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HOLOFÍT, -Ă adj., s. f. (plantă) autotrofă; holofitic. (< holofitic)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TROFÍSM, trofisme, s.n. Stare dinamică a nutriţiei; trofie. – Din fr. trophisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIPOFÁG, -Ă adj. care se hrăneşte cu carne de cal. (< fr. hippophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RUSOFÍL, -Ă, rusofili, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care manifestă simpatie pentru poporul rus şi pentru cultura sa. – Din fr. russophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RIZOFÁG, -Ă, rizofagi, -ge, adj. (Biol.) Care se hrăneşte cu rădăcini. – Din fr. rhisophage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ROTOFÉI, -ÉIE, rotofei, -eie, adj. Dolofan, gras, durduliu. ♦ Fig. (Despre lucruri) Rotund, umflat. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DECOFRÁ, decofrez, vb. I. Tranz. A demonta cofrajul în care s-a turnat o piesă, elementele unei construcţii de beton etc. – Din fr. décoffrer.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SAXOFÓN, saxofoane, s.n. Instrument muzical de suflat din alamă, de forma unui tub conic îndoit – Din fr. saxophone. .

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HEMOFÁG, -Ă adj. 1. (despre animale) care se hrăneşte cu sânge. 2. (despre fagocite) care distruge globulele roşii. (< fr. hémophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HELOFÍL, -Ă adj. (despre plante) cu afinităţi pentru terenurile mlăştinoase. (< lat. helophilus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HALOFÍL, -Ă adj. (despre microorganisme) care se dezvoltă într-un mediu sărat. (< fr. halophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOFÍTĂ, sofite, s.f. Lampă electrică cu incandescenţă în formă de tub, legată la circuitul electric prin ambele capete. [Var.: sufítă s.f.] – Din germ. Soffitten[lampe].

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STRÓFĂ, strofe, s.f. Ansamblu unitar dintr-o poezie format din mai multe versuri legate înre ele prin elemente prozodice (măsură, ritm, rimă). ♦ (În tragedia greacă antică) Arie în versuri pe care o cânta o parte a corului, în timp ce evolua ritmic pe scenă. – Din fr. strophe, lat. stropha.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STRÓFIC, -Ă, strofici, -ce, adj. Care aparţine strofei, privitor la strofă. – Din fr. strophique, germ. strophisch.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CREOFÁG, -Ă, creofagi, -ge, adj. Care se hrăneşte cu carne. [Pr.: cre-o-] – Din fr. créophage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CRIOFÍL, -Ă, criofili, -e, adj., s.m. şi f. (Animal sau plantă) care trăieşte la temperaturi scăzute. [Pr.: cri-o-] – Din fr. cryophil.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Galofil ≠ francofob, galofob

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Galofob ≠ francofil, galofil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Ofertă ≠ cerere

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Oficial ≠ neoficial

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Profund ≠ superficial

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Xenofil ≠ xenofob

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Xenofob ≠ xenoman

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GINOFÓR s. n. alungire a axului floral, care poartă gineceul. (< fr. gynophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TROFÍSM s. (FIZIOL.) trofie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TOFOLÓG adj. v. bleg, indolent, lălâu, moale, molatic, molâu, mototol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TOFLEÁC s. v. ştiulete.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GAMOFÍL, -Ă adj., s. f. (floare) cu elementele morfologice concrescute. (< lat. gamophyllus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GAMOFÓB, -Ă adj. stăpânit de gamofobie. (< fr. gamophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GALOFÓB, -Ă adj., s. m. f. francofob. (< fr. gallophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GALOFÍL, -Ă adj., s. m. f. francofil. (< fr. gallophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ŞOFILÍ vb. v. sfâşia, zdrenţui.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞOFRÁC s. v. ochiul-boului, pitulice.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞOFRÁN s. (BOT.) 1. (Crocus variegatus) şofrănel, brânduşă albă. 2. (Crocus moesiacus) brânduşă galbenă. 3. (Crocus banaticus) şofrănel.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞOFRÁN s. v. brânduşă, codălbiţă, sfrâncioc, şofrănaş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FOTOFÓR, -OÁRE I. adj. care poartă, care are o sursă de lumină. II. s. n. lampă electrică portativă care se prinde de casca celui care o poartă (mineri, speologi etc.). ♢ lampă frontală folosită în otorinolaringologie. III. s. m. organ luminos la coleoptere şi la unele animale marine. (< fr. photophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FOTOFÓN s. n. instalaţie în fotofonie. (< fr. photophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FOTOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de fotofobie; helifob, lucifob. (< fr. photophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FOTOFÍL, -Ă adj. heliofil. (< fr. photophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FITOFÁG, -Ă adj., s. n. (animal, insectă) care se hrăneşte cu plante. (< fr. phytophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOFÓRĂ s. v. salcâm-japonez.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FILOZÓF, -OÁFĂ s. m. f. 1. specialist în filozofie; gânditor. 2. (fig.) înţelept; om echilibrat. (< fr. philosophe, lat. philosophus, gr. philosophos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FILOFÁG, -Ă adj. (despre insecte) care se hrăneşte cu frunzele vegetalelor. (< fr. phyllophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCOFELÍ vb. v. acumula, aduna, agonisi, căuta, cotrobăi, economisi, face, răscoli, scobi, scormoni, scotoci, strânge, umbla.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EXOTRÓF, -Ă adj. (despre organisme) care îşi procură hrana din mediul exterior. (< fr. exotrophe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RUSOFÍL adj., s. filorus. (Tendinţe ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ROTOFÉI adj. 1. v. grăsuţ. 2. v. gras.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RINOFÚG s. (FARM.) nafazolină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFÚND adj., adv. 1. adj. v. adânc. 2. adv. (înv.) preafund. (Străbate ~ în ...) 3. adj. adânc, intim, lăuntric. (Natura ~ă unui fenomen.) 4. adj. v. absolut. 5. adj. v. esenţial. 6. adj. adânc, grav, gros, jos, (fig.) cavernos. (O voce ~; un timbru ~.) 7. adj. adânc, serios, temeinic, (fig.) pătrunzător. (O judecată ~.) 8. adj. adânc, intens, mare, puternic, viu. (O impresie ~.) 9. adj. v. acut. 10. adj. adânc, greu. (Un somn ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFORÁ s. v. dicţiune, pronunţare, rostire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFITÁ vb. 1. v. câştiga. 2. v. beneficia.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFILÁ vb. 1. a se contura, a se delimita, a se desena, a se desluşi, a se distinge, a se evidenţia, a se preciza, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfinţitului.) 2. v. con-figura. 3. v. specializa.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFERÁ vb. (grecism înv.) a proferisi. (A ~ un blestem.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFESÁ vb. a exercita, a face, a practica, (înv.) a metahirisi, a profesui. (A ~ o meserie fru-moasă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFANÁ vb. v. batjocori, compromite, dezonora, necinsti, terfeli.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFANÁ vb. 1. a batjocori, a necinsti, a pângări, a spurca, a viola, (înv. şi pop.) a prihăni. (A ~ un loc considerat sfânt.) 2. v. pângări.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ENDOFÍT, -Ă I. adj. (despre organisme vegetale sau animale) care trăieşte în interiorul unor plante. II. s. f. ciupercă parazită ale cărei micelii se dezvoltă în interiorul ţesuturilor plantei gazdă. (< fr. endophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ENDOFÁG, -Ă adj. (despre insecte) care se hrăneşte în spaţii închise. (< endo- + -fag2)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POFTORÍ vb. v. reaminti, repeta.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

POFTISÍ vb. v. dori, jindui, pofti, râvni, voi, vrea.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

POFTÍRE s. 1. v. chemare. 2. v. invitaţie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

POFTÍRE s. v. chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

POFÍDĂ s. v. ciudă, gelozie, invidie, motiv, necaz, ocazie, pică, pizmă, pornire, pretext, pricină, ranchiună.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EIDOFÓR s. n. instalaţie pentru proiecţia imaginilor de televiziune pe ecran cinematografic. (< fr. eidophore, engl. eidofor)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ECTOFÍT, -Ă I. adj., s. n. (organism) care trăieşte ca parazit în exteriorul plantei gazdă. II. s. n. pl. paraziţi vegetali pe suprafaţa corpului uman. (< fr. ectophyte/s/)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ECOFÍLM s. n. film ecologic. (< eco2- + film)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DRIOFÍL, -Ă adj. (despre plante) care creşte pe stejari. (< lat. dryophilus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFUSCÁT adj. v. supărat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFTICÓS adj., s. v. ftizic, tebecist, tubercu-los.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ÓFTICĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFTICÁT adj., s. v. ftizic, tebecist, tuberculos.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFIŢÉR s. (MIL.) (înv. şi reg.) tist, (rusism înv.) porucic, poruşnic. (Un ~ de cavalerie.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFILÍRE s. îngălbenire, pălire, uscare, veştejire, (pop.) gălbenire. (~ plantelor.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFIDIÁN s. v. şarpe.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFÉNSĂ s. v. jignire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFICIÁL adj., s. 1. adj. v. guvernamental. 2. s. (la pl.) v. oficialităţi. 3. adj. legal. (Preţuri ~ .)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFENSÁT adj. v. jignit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DISTRÓF, -Ă adj. (despre plante) care creşte în soluri sărace în substanţe nutritive; (despre un mediu de cultură, un sol) lipsit de elemente nutritive. (< fr. dystrophe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MOFLUZÍ vb. v. bancruta, calici, falimenta, ruina, sărăci, scăpăta.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MOCOFÁN adj., s. v. mitocan.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MATOFÍT adj. v. ramolit, senil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MALACÓF s. v. crinolină. (Era îmbrăcată cu ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DECOFRÁ vb. tr. a demonta cofrajul în care s-a turnat o piesă, o construcţie de beton. (< fr. décoffrer)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DADOFÓR s. m. (ant.) purtător de faclă, însoţitor al zeului Mithra. (< gr. dadophoros)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FILOZÓF s. 1. cugetător, gânditor, (înv.) cugetăreţ. (Un mare ~ german.) 2. v. înţelept.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FILOZÓF s. v. astrolog.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CRIOFÍL, -Ă adj. (despre organisme) care rezistă la temperaturi scăzute. (< fr. cryophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CREOFÁG, -Ă adj. carnivor. (< fr. créophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DOLOFÁN adj. v. grăsuţ.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DOFTORÍ vb. v. căuta, îndrepta, înfiripa, îngriji, însănătoşi, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, trata, vindeca.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CRIOFÍL adj., s. psihrofil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COFÓZĂ s. v. anacuzie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COFETÁR s. (turcism înv.) cichirgiu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CIOFĂÍ vb. v. clefăi, molfăi, plescăi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CELOFÁN s. (pop.) ţiplă. (Borcan acoperit cu ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COFÓZĂ s. f. anacuzie. (< fr. cophose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ATROFÍE s. (MED.) atrofiere, degenerare, degeneraţie, degenerescenţă. (~ unui ţesut.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ATROFIÁ vb. (MED.) a degenera, (înv. şi pop.) a seca, a se usca. (I s-a ~ mâna.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CITOFÍL, -Ă adj. care are afinitate pentru celule. (< fr. cytophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CITOFÁG, -Ă adj. care prezintă citofagie. (< fr. cytophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CINOFÍL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care iubeşte câinii. (< fr. cynophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CINOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de cinofobie. (< fr. cynophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CENOFÍL, -Ă adj. cu preferinţă pentru un anume biotop. (< fr. cénophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CELOFÁN s. n. foiţă subţire şi transparentă din viscoză, pentru împachetare, pentru clasoarele filatelice etc. (< fr. cellophane)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

actofíl adj. m., pl. actofíli; f. sg. actofílă, pl. actofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aerofár s. n., pl. aerofáruri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aerofón adj. m., pl. aerofóni; f. sg. aerofónă, pl. aerofóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aerofór s. n., pl. aerofoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

antofág adj. m., pl. antofági; f. sg. antofágă, pl. antofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

artofór s. n., pl. artofoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

atrofiá vb. (sil. -tro-fi-a), ind. prez. 3 sg. şi pl. atrofiáză, 1 pl. atrofiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. atrofiéze; ger. atrofiínd (sil. -fi-ind)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

atrófic adj. m., pl. atrófici; f. sg. atrófică, pl. atrófice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

atrofíe s. f. (sil. -tro-) → trofie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

autofón s. m. (sil. a-u-), pl. autofóni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aviofón s. n. (sil. -vi-o-), pl. aviofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

barofíl adj. m., pl. barofíli; f. sg. barofílă, pl. barofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

barofób adj. m., pl. barofóbi; f. sg. barofóbă, pl. barofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bazofíl adj. m., pl. bazofíli; f. sg. bazofílă, pl. bazofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

biofónd s. n., pl. biofónduri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

briofíl adj. m., pl.briofíli; f. sg. briofílă, pl. briofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

calofíl adj. m., pl. calofíli; f. sg. calofílă, pl. calofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

celofán s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cinofíl adj. m., pl. cinofíli; f. sg. cinofílă, pl. cinofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cofetár s. m., pl. cofetári

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

colofón (notă, însemnare) s. n., pl. colofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

comofít adj. m., pl. comofíţi; f. sg. comofítă, pl. comofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

creofág adj. m. (sil. cre-o-), pl. creofági; f. sg. creofágă, pl. creofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

criofíl adj. m., s. m. (sil. cri-o-), pl. criofíli; f. sg. criofílă, pl. criofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dadofór s. m., pl. dadofóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

decofrá vb. (sil. -fra), ind. prez. 1 sg. decofréz, 3 sg. şi pl. decofreáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

distróf adj. m., pl. distrófi; f. sg. distrófă, pl. distrófe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

doftorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. doftorésc, imperf. 3 sg. doftoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. doftoreáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dolofán adj. m., pl. dolofáni; f. sg. dolofánă, pl. dolofáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ectofít s. n., adj. m., pl. ectofíţi; f. sg. ectofítă, pl. ectofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

eidofór s. n., pl. eidofoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

endofág adj. m., pl. endofági; f. sg. endofágă, pl. endofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

endofít adj. m., pl. endofíţi; f. sg. endofítă, pl. endofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

exotróf adj. m., pl. exotrófi; f. sg. exotrófă, pl. exotrófe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

filofág adj. m., pl. filofági; f. sg. filofágă, pl. filofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

filozóf s. m., pl. filozófi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fitofág adj. m., pl. fitofági; f. sg. fitofágă, pl. fitofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fofológ adj. m., s. m., pl. fofológi; f. sg. fofoloágă, pl. fofoloáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fotofón s. n., pl. fotofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fotofór adj. m., pl. fotofóri; f. sg. fotofóră, pl. fotofóre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

galofíl adj. m., s. m., pl. galofíli; f. sg. galofílă, pl. galofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; f. sg. galofóbă, pl. galofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gamofíl adj. m., pl. gamofíli; f. sg. gamofílă, pl. gamofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gamofób adj. m., pl. gamofóbi; f. sg. gamofóbă, pl. gamofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

girofár s. n., pl. girofáruri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gofráre s. f. (sil. -fra-), g.-d. art. gofrării; pl. gofrări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

grofésc adj. m., f. grofeáscă; pl. m. şi f. groféşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

halofíl adj. m., pl. halofíli; f. sg. halofílă, pl. halofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

halofób adj. m., pl. halofóbi; f. sg. halofóbă, pl. halofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

helofíl adj. m., pl. helofíli, f. sg. helofílă; pl. helofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hemofág adj. m., pl. hemofági; f. sg. hemofágă, pl. hemofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hipofág adj. m., pl. hipofági; f. sg. hipofágă, pl. hipofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hipofíl adj. m., pl. hipofíli; f. sg. hipofílă, pl. hipofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hipofón adj. m., pl. hipofóni; f. sg. hipofónă, pl. hipofóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

holofít adj. m., pl. holofíţi; f. sg. holofítă, pl. holofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

homofág adj. m., pl. homofági; sg. f. homofágă, pl. homofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

homofíl adj. m., pl. homofíli; f. sg. homofílă; pl. homofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ionofón s. n. (sil. i-o-), pl. ionofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ipsofón s. n., pl. ipsofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

jazofíl s. m., pl. jazofíli

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

leiofíl adj. m., pl. leiofíli; f. sg. leiofílă, pl. leiofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

litofág adj. m., pl. litofági; f. sg. litofágă, pl. litofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

litofít s. m., pl. litofíţi; f. sg. litofítă, pl. litofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

malacóf s. n., pl. malacoáfe/malacófuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

malofág adj. m., pl. malofági; f. sg. malofágă, pl. malofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

melofób adj. m., pl. melofóbi; f. sg. melofóbă, pl. melofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

melofón s. n., pl. melofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mezofíl (ţesut) s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mocofán s. m., pl. mocofáni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mofétă s. f., pl. moféte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mofétic adj. m., pl. mofétici; f. sg. mofétică, pl. mofétice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mofluzí vb. (sil. -flu-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mofluzésc, imperf. 3 sg. mofluzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mofluzeáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

monofág adj. m., s. m., pl. monofági; f. sg. monofágă, pl. monofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

monofíl adj. n., pl. monofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

octofór s. m., pl. octofóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofénsă s. f., g.-d. art. ofénsei; pl. ofénse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofensív adj. m., pl. ofensívi; f. sg. ofensívă, pl. ofensíve

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oferíre s.f., g.-d. art. oferírii; pl. oferíri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofértă s. f., g.-d. art. ofértei; pl. oférte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oficiál adj. m. (sil. -ci-al), pl. oficiáli; f. sg. oficiálă, pl. oficiále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oficiós adj. m. (sil. -ci-os), pl. oficióşi; f. sg. oficioásă, pl. oficioáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oficiós s. n. (sil. -ci-os), pl. oficioáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofidián s. m. (sil. -di-an), pl. ofidiéni (sil. -di-eni)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofidísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofilíre s. f., g.-d. art. ofilírii; pl. ofilíri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofiofág adj. m. (sil. -fi-o-), pl. ofiofági; f. sg. ofiofágă, pl. ofiofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofiolít s. n. (sil. -fi-o-), pl. ofiolíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofiológ s. m. (sil. -fi-o-), pl. ofiológi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofiţer s. m., pl. ofiţéri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

óftică s. f., g.-d. art. ófticii; pl. óftici

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofticós adj. m., pl. ofticóşi; f. sg. ofticoásă, pl. ofticoáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oleofíl adj. m. (sil. -le-o-), pl. oleofíli; f. sg. oleofílă, pl. oleofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oleofób adj. m., pl. oleofóbi; f. sg. oleofóbă, pl. oleofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

omofórm adj. m., pl. omofórmi; f. sg. omofórmă, pl. omofórme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

opiofág adj. m., s. m., pl. opiofági; f. sg. opiofágă, pl. opiofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

patofít adj. m., pl. patofíţi; f. sg. patofítă, pl. patofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pedofíl s. m., adj. m., pl. pedofíli; f. sg. pedofílă, pl. pedofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pelofág adj. m., pl. pelofági; f. sg. pelofágă, pl. pelofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pelofíl adj. m., pl. pelofíli; f. sg. pelofílă, pl. pelofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pirofíl adj. m., pl. pirofíli; f. sg. pirofílă, pl. pirofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pirofít adj. m., pl. pirofíţi; f. sg. pirofítă, pl. pirofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pirofób adj. m., pl. pirofóbi; f. sg. pirofóbă, pl. pirofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pirofór s. m., pl. pirofóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pofídă s. f., pl. pofíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

poftíre s. f., g.-d. art. poftírii; pl. poftíri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

poftorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. poftorésc, imperf. 3 sg. poftoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. poftoreáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profaná vb., ind. prez. 1 sg. profanéz, 3 sg. şi pl. profaneáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

proferá vb., ind. prez. 1 sg. proferéz/profér, 3 sg. şi pl. profereáză/proféră

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profesá vb., ind. prez. 1 sg. profeséz, 3 sg. şi pl. profeseáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profilá vb., ind. prez. 1 sg. profiléz, 3 sg. şi pl. profileáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profitá vb., ind. prez. 1 sg. profít, 3 sg. şi pl. profítă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profónt s. n., pl. profónturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profúnd adj. m., pl. profúnzi; f. sg. profúndă, pl. profúnde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rizofág adj. m., rizofági; f. sg. rizofágă, pl. rizofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rizofíl adj. m., pl. rizofíli; f. sg. rizofílă, pl. rizofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rizofór adj. m., rizofóri; f. sg. rizofóră, pl. rizofóre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rotoféi adj. m., pl. rotoféi; f. sg. şi pl. rotoféie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rusofíl adj. m., s. m., pl. rusofíli; f. sg. rusofílă, pl. rusofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rusofób adj. m., s. m., pl. rusofóbi; f. sg. rusofóbă, pl. rusofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rusofón adj. m., s. m., pl. rusofóni; f. sg. rusofónă, pl. rusofóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

saxofón s. n., pl. saxofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sinofíl s. m., adj. m., pl. sinofíli; f. sg. sinofílă, pl. sinofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sinofób s. m., adj. m., pl. sinofóbi; f. sg. sinofóbă, pl. sinofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sofióni s. m. pl. (sil. -fi-oni)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sofítă (lampă electrică) s. f., pl. sofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sofóră s. f., pl. sofóre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

strófă s. f., g.-d. art. strófei; pl. strófe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

strófic adj. m., pl. strófici; f. sg. strófică, pl. strófice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şofrán s. m. (sil. -fran), pl. şofráni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

taxofón s. n., pl. taxofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

trofísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

wofatít s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

xenofíl adj. m., s. m., pl. xenofíli; f. sg. xenofílă, pl. xenofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; f. sg. xenofóbă, pl. xenofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

xerofág adj. m., pl. xerofági; f. sg. xerofágă, pl. xerofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

xerofíl adj. m., pl. xerofíli; f. sg. xerofílă, pl. xerofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

xerofób adj. m., pl. xerofóbi; f. sg. xerofóbă, pl. xerofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

xilofág adj. m., pl. xilofági; f. sg. xilofágă, pl. xilofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

xilofón s. n., pl. xilofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

OFTIC//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) şi substantival Care suferă de oftică; cu oftică; tuberculos; ftizic. 2) Care este lipsit de energie şi vigoare; molâu; molatic; mămăligos. /oftică + suf. ~os

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ÓFTICĂ f. Tuberculoză pulmonară; ftizie. [G.-D. ofticii] /<ngr. óhtikas

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OFIŢÉR ~i m. (denumire generică) Militar din efectivul de comandă al forţelor armate sau al poliţiei. /<pol. oficer, rus. ofiţer, fr. officier

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OFICI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) şi substantival (despre publicaţii) Care reprezintă poziţia unui guvern, a unui partid sau a unei grupări politice, deşi nu este legat oficialmente de acestea. [Sil. -ci-os] /<lat. officiosus, fr. officieux

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OFICIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care provine de la administraţia sau de la autorităţile de stat; stabilit prin lege; de stat. Dezminţire ~ă. Ştiri ~e. Act ~. 2) Care reprezintă admini-straţia statului; cu funcţie administrativă. Persoană ~ă. 3) şi adverbial Care este caracteristic actelor guvernamentale sau documentelor administrative; în maniera actelor de stat. Stil ~. 4) Care se face în conformitate cu cerinţele de stat; organizat de autorităţile competente. Ceremonie ~ă. Vizită ~. 5) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care manifestă gravitate şi răceală în comportament; formal. [Sil. -ci-al] /<lat. officialis, fr. officiel

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OFÉRT//Ă ~e f. 1) Propunere făcută în legătură cu realizarea unei acţiuni. 2) jur. Act prin care se legalizează o astfel de propunere. 3) Totalitate de mărfuri aflate la un moment dat în circulaţie. /<it. offerta, germ. Offerte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OFÉNS//Ă ~e f. Vorbă sau faptă ofensatoare; insultă. ♢ A aduce (cuiva) o ~ a ofensa; a jigni. [G.-D. ofensei] /<fr. offense

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OFENSÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care participă la ofensivă; în stare de ofensivă. Trupe ~e. Acţiuni ~e. 2) Care serveşte la ofensivă; pentru ofensivă. Armă ~ă. /<fr. offensif

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A MOFLUZ//Í ~ésc intranz. înv. 1) A deveni mofluz; a da faliment. 2) fig. A deveni sărac; a pierde averea; a se ruina; a sărăci; a scăpăta. /Din mofluz

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MOCOFÁN ~i m. 1) Persoană care vădeşte lipsă de inteligenţă; prost. 2) Persoană care vădeşte lipsă de educaţie; bădăran; mârlan; mojic. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MEZOFÍL ~e n. Ţesut bogat în clorofilă care este cuprins între cele două membrane exterioare ale frunzei. /<fr. mésophylle

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MELOFÓB ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane) Care urăşte muzica. /<fr. mélophobe

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LITOFÁ//G ~gă (~gi, ~ge) zool. Care mănâncă piatră. /<fr. lithophage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LITOFÍ//T ~tă (~ţi, ~te) bot. Care creşte pe stânci, roci sau bolovani. /<fr. lithophyte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

IPSOF//ÓN ~oáne n. Instalaţie pe lângă un aparat telefonic, care are menirea de a înregistra şi a reda mesajele primite în absenţa abonatului. /<fr. Ipsophon

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

IONOF//ÓN ~oáne n. Difuzor care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore, folosit la reproducerea fidelă a sunetelor într-un local public. /<fr. ionophone

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HIPOFÁ//G ~gă (~gi, ~ge) şi substantival Care mănâncă carne de cal. /<fr. hippophage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HEMOFÁ//G ~gă (~gi, ~ge) 1) (despre animale) Care se hrăneşte cu sânge. 2) (despre celule) Care distruge globulele roşii din sânge. /<fr. hémophage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HELOFÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre plante) Care creşte în nămol sau în apă. /<fr. hélophyte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HALOFÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre plante) Care creşte pe soluri sărate. /<fr. halophyte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FOTOF//ÓN ~oáne n. Aparat pentru transmiterea sunetelor cu ajutorul razelor luminoase. /<fr. photophone

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FITOFÁ//G ~gă (~gi, ~ge) şi substantival (despre fiinţe) Care se hrăneşte cu plante. /<fr. phytophage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FILOZ//ÓF ~oáfă, (~ófi, ~oáfe) m. şi f. 1) Persoană care a alcătuit o doctrină filozofică sau a elaborat elemente pentru o astfel de doctrină. 2) Specialist în filozofie. 3) fig. pop. Persoană atotştiutoare; om înţelept. /<gr. philosophos, fr. philosophe

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ENDOFÍ//T ~tă (~ţi, ~te) (despre organisme vegetale şi animale) Care trăieşte în interiorul unor plante. /<fr. endophyte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

EIDOF//ÓR ~oáre n. Instalaţie pentru proiecţia imaginilor de televiziune pe un ecran cinematografic. /<fr. eidophore, engl. eidofor

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ECTOFÍ//T ~tă (~ţi, ~te) (despre organisme vegetale) Care trăieşte ca parazit la suprafaţa unei plante. /<fr. ectophyte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DOLOFÁN ~ă (~i, ~e) Care are forme pline şi rotunjite; durduliu; rotofei. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A DECOFR//Á ~éz tranz. (piese sau construcţii de beton) A elibera de cofraj. /<fr. décoffrer

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CREOFÁ//G ~gă (~gi, ~ge) Care se hrăneşte cu carne. [Sil. -cre-o-] /<fr. créophage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COLOF//ÓN ~oáne n. Notă la sfârşitul unei publicaţii sau pe verso foii de titlu, cuprinzând datele editoriale. /<fr. colophon

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COFETÁR ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care produce sau vinde produse de cofetărie. /cofet + suf. ~ar

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CELOFÁN n. Foaie subţire de celuloză, transparentă şi impermeabilă folosită mai ales ca ambalaj. /<fr. cellophane

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CALOFÍL2 ~i m. Adept al calofilismului. /<gr. kallos + philos

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CALOFÍL1 ~ă (~i, ~e) (despre stil) Care ţine de calofilism; propriu calofilismului. /<gr. kallos + philos

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ATROFÍE f. Degenerare morfologică şi func-ţională a unui ţesut sau organ, cauzată de tulburări de nutriţie sau de inactivitate. ~a nervului optic. /<lat. atrophia, fr. atrophie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE ATROFI//Á pers. 3 se ~áză intranz. (despre ţesuturi, organe) A suferi o atrofie. [Sil. a-tro-fi-a] /<fr. atrophier

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AEROFÁR ~uri n. Instalaţie de semnalizare prevăzută cu o sursă luminoasă, care serveşte ca punct de reper pentru avioane în zbor. /<fr. aérophare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OMOFÓRM ~ă (i, e) (despre formele unor părţi de vorbire diferite) Care are formă coincidentă în pronunţie. /<fr. homoforme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PIROFÓR ~i m. Substanţă care se aprinde când vine în contact cu oxigenul sau cu aerul. /<fr. pyrophore

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

POFÍD//Ă f. Pornire (răutăcioasă) ascunsă; ciudă; necaz. ♢ În ~a cuiva (sau a ceva) cu intenţia de a provoca supărare cuiva (sau de a sfida ceva). /cf. pol. pochyba

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A PROFAN//Á ~éz tranz. (lucruri sau fiinţe sacre) A supune unei batjocuri, unui sacrilegiu; a pângări; a huli. /<fr. profaner, lat. profanare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A PROFER//Á ~éz tranz. (ameninţări, blesteme, injurii) A enunţa cu glas răstit. [Şi profer] /<fr. proférer

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A PROFES//Á ~éz tranz. 1) (meserii, ocupaţii, activităţi etc.) A exercita în mod sistematic; a practica. 2) (opinii, convingeri) A susţine în mod public argumentând. /<fr. professer

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A PROFIL//Á ~éz tranz. 1) A face să se profileze; a contura; a desena; a zugrăvi. 2) (întreprinderi, instituţii) A caracteriza stabilind profilul. /<fr. profiler

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE PROFIL//Á pers. 3 se ~eáză intranz. A-şi delimita bine profilul; a se închega în contururi precise; a se contura; a se desena; a se zugrăvi; a se delimita. /<fr. profiler

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A PROFITÁ profít intranz. A obţine un profit; a trage un folos (neţinând cont de interesele altora). /<fr. profiter

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFÚN//D ~dă (~zi, ~de) 1) (despre ape, cavităţi etc.) Care are fundul departe de suprafaţă. 2) (despre persoane) Care este dotat cu un spirit pătrunzător; capabil să pătrundă uşor în esenţa lucrurilor; perspicace. Savant ~. 3) (despre sentimente, gânduri, judecăţi etc.) Care cere o mare putere de pătrundere; care vine din interior; adânc. 4) Care este mare, extrem în felul său. Linişte ~dă. 5) (despre ochi, privire) Care denotă o intensă trăire interioară. 6) (despre voce, ton etc.) Care are un timbru gros; jos; grav. /<lat. profundus, fr. profond

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RIZOFÁG ~gă (~gi, ~ge) biol. Care se hrăneşte cu rădăcini. /<fr. rhizophage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ROTOFÉ//I ~ie adj. 1) (despre fiinţe) Care are forme rotunjite; cu forme rotunde; dur-duliu; dolofan. 2) fam. (despre lucruri) Care are forme circulare; de formă circulară. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RUSOFÍL ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane) Care iubeşte tot ce este rus. /<fr. russophile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SAXOF//ÓN ~oáne n. Instrument muzical de suflat, din alamă, cu clape şi muştiuc, folosit, mai ales, în formaţiile de muzică uşoară. /<fr. saxophone, germ. Saxophon

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SOFÍT//Ă ~e f. Lampă electrică în formă de tub, legată din ambele capete la circuitul electric. /<lat. soffite, germ. Soffitten

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

STRÓF//Ă ~e f. Parte a unei opere poetice, constând din câteva versuri, ce constituie un tot unitar din punct de vedere al ritmului, rimei şi sensului. /<lat. stropha, fr. strophe, it. strofa, germ. Strophe

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

STRÓFI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de strofă; caracteristic strofei. /<fr. strophique, germ. stophisch

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞOFRÁ//C ~ci m. Pasăre migratoare, de talie mică, cu cioc subţire şi ascuţit, cu penaj roşiatic pe spate şi albicios pe abdomen. /cf. sb. ţvorak

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞOFRÁN ~i m. 1) Plantă erbacee cu frunze lungi şi înguste, cultivată pentru substanţa care se extrage din florile ei violete. 2) Substanţă colorantă obţinută din florile acestei plante şi folosită în diferite scopuri (alimentare, industriale şi medicinale). 3) şi adjectival Soi de mere galbene, cu dungi portocalii-roşcate, care are miez suculent şi gust dulce-acriu. /<sl. šafranu

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

WOFATÍT n. Răşină sintetică. /<fr. wofatite

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

XENOFÍL ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane) Care manifestă atracţie exa-gerată pentru tot ce este străin. /< fr. xénophile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

XENOFÓB ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane) Care manifestă ură şi dispreţ faţă de persoanele de altă naţionalitate; duşmănos faţă de tot ce este străin. /<fr. xénophobe

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

XEROFÁ//G ~gă (~gi,~ge) Care se hrăneşte cu alimente uscate. /<fr. xérophage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

XEROFÍL ~ă (~i, ~e) (despre plante sau despre animale) Care poate trăi în locuri lipsite de umiditate. /<fr. xérophile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

XEROFÓB ~ă (~i, ~e) biol. Care nu poate trăi în regiuni secetoase. /xero- + -fob

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

XILOFÁ//G ~ gă (~gi, ~ge) şi substantival (despre unele insecte) Care se hrăneşte cu lemn, săpând în el galerii (reprezentanţi: ca-rii). /<fr. xylophage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

XILOF//ÓN ~oáne n. Instrument muzical de percuţie, constând dintr-un sistem de plăci de lemn, diferit acordate, care emit sunete când sunt lovite cu două ciocănele. /<fr. xylophone

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

pedofíl, -ă adj., s.m.f. (Cel) care manifestă înclinaţii de pedofilie. (< fr. pédophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AEROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care trăieşte pe alte plante fără să le extragă lor sau solului hrana. [< fr. aérophyte].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COFÓZĂ s.f. Anacuzie; surzenie. [< fr. cophose, cf. gr. kophos – surd].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ATMOFÍL, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care intră în compoziţia atmosferei. [Cf. germ. atmophil, cf. gr. atmos – aer, philein – a iubi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ATROFIÁ vb. I. refl. A-şi pierde vitalitatea, vigoarea; (despre ţesuturi, organe) a se închirci. [Pron. -fi-a., p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. atrophier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ATRÓFIC, -Ă adj. Atins de atrofie. [< fr. atrophique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BAROFÍL, -Ă adj. (Despre organisme vegetale) Capabil să trăiască la presiuni mari (în mări, în oceane). [< fr. barophile, cf. gr. baros – presiune, philein – a iubi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BAZOFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocită) care are afinitate pentru coloranţii bazici. [< fr. basophile, cf. gr. basis – bază, philos – atras].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BISCHÓF s.n. v. bişof.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CALOFÍL, -Ă adj. (Despre scris, stil) Frumos, caligrafic. [Cf. fr. callophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CINOFÍL, -Ă adj., s.m. şi f. Amator de câini; (cel) care iubeşte câinii. [< fr. cynophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CINOFÓB, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de cinofobie. [< fr. cynophobe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COLOFÓN s.n. Însemnare la sfârşitul unei cărţi în epoca manuscriselor şi incunabulelor, cuprinzând date privind tipograful, locul unde a lucrat, autorul şi titlul lucrării. ♦ (Rar) Notiţă grafică la sfârşitul unei cărţi prin care se anunţă date în legătură cu editarea şi tipărirea cărţii. [Var. colofoniu s.n. / < lat. colophon, gr. kolophon].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ENDOFÍT, -Ă adj. (Despre organisme vegetale sau animale) Care trăieşte în interiorul unei plante; endoparazit. [< fr. endophyte, cf. gr. endon – înăuntru, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FILOFÁG, -Ă adj. Insecte filofage = insecte dăunătoare care se hrănesc cu frunzele vegetalelor. [< fr. phyllophage, cf. gr. phyllon – frunză, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FOTOFÓB, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de fotofobie, care prezintă fotofobie; heliofob. [Cf. fr. photophobe, it. fotofobo].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FOTOFÓR, -OÁRE adj. Care poartă, care are o sursă de lumină. // s.n. Lampă electrică portativă care se prinde de casca celui care o poartă (mineri, speologi etc.). ♦ Lampă frontală folosită în otorinolaringologie. // s.m. (Zool.) Organ luminos la coleoptere. [< fr. photophore, cf. gr. phos – lumină, phoros – care poartă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CALOFÍL, -Ă I. adj. (despre stil) care denotă calofilie; calofilic. II. s. m. f. scriitor care acordă o atenţie deosebită ori excesivă expresiei. (< calo + -fil2)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GALOFÍL, -Ă adj., s.m. şi f. Francofil. [< fr. gallophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GALOFÓB, -Ă adj., s.m. şi f. Francofob. [< fr. gallophobe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GAMOFÓB, -Ă adj. Stăpânit de gamofobie. [Cf. fr. gamophobe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GINOFÓR s.n. (Bot.) Peduncul rezultat din alungirea ultimului internodiu al axului floral, care poartă gineceul. [< germ. Gynophore, cf. gr. gyne – femeie, pherein – a purta].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GOFRÁRE s.f. Acţiunea de a gofra şi rezultatul ei; gofraj. [< gofra].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HOMOFÓN, -Ă adj. v. omofon.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OMOFÓRM, -Ă adj. (Despre unele forme izolate, din cadrul unor părţi de vorbire diferite) Care coincide ca pronunţare. [Var. homoform, -ă adj. / < fr. homoforme, rus. omoform].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

IOFOBÍE s.f. Teama patologică de a fi otrăvit. [< fr. iophobie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MEZOFÍL s.n. Ţesut cuprins între cele două membrane exterioare ale frunzei, care conţine clorofila. // adj. (Despre organisme) Care se dezvoltă la temperatură moderată (între 10 şi 45

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MONOFÍL, -Ă adj. (Despre caliciu) Format dintr-o singură frunză. [< fr. monophyle, cf. gr. monos – unic, phyllon – frunză].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MONOFÓN, -Ă adj. Care poate fi executat de o singură voce sau la un singur instrument. // s.n. Aparat telefonic la care microfonul şi receptorul sunt juxtapuse. [Pl. -ni, -ne, (s.n.) -oane. [< fr. monophone, cf. gr. monos – unic, phone – sunet].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OCTOFÓR s.m. Litieră purtată de opt (sclavi). ♦ (Ant.) Purtător de litieră. [< fr. octophore, cf. gr. octophoros].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ÓFFSIDE s.n. v. ofsaid.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFIŢIÁ vb. I. v. oficia.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFICIÁL, -Ă adj. 1. Care emană de la guvern, de la o autoritate; declarat, publicat de o înaltă autoritate. ♢ Buletinul oficial = periodic în care se publică legile, decretele etc. Marii Adunări Naţionale, hotărârile guvernului etc. ♦ În stilul, în maniera actelor, a documentelor autorităţilor, ale statului. 2. Care are caracter legal. 3. (Fig.) Rece, stăpânit; stereotip, formal. [Var. ofiţial, -ă adj. / cf. fr. officiel, lat. officialis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFÍŢIU s.n. v. oficiu.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFIOLÍT s.n. (Geol.) Rocă eruptivă care apare în zonele de sinclinal în urma activităţii magmatice. [Pron. -fi-o-. / < fr. ophiolithe, cf. gr. ophis – şarpe, lithos – piatră].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFIOLÓG, -Ă s.m. şi f. Specialist în ofiologie. [Pron. -fi-o-. / cf. germ. Ophiolog].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFTALMO- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) ochi”, „ocular”. [Var. oftalm-. / < fr. ophtalmo-, it. oftalmo-, cf. gr. ophthalmos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OLEOFÓB, -Ă adj. Care respinge, care nu reţine uleiul. [< fr. oléophobe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PEDOFÍL s.m. Suferind de pedofilie. [< fr. pédophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PIROFÍL, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de pirofilie; care are atracţie pentru foc. ♦ Care nu se alterează în contact cu focul. [< it. pirofilo].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PIROFÍT, -Ă adj. (Despre plante) Ale cărei organe subterane profunde pot supravieţui focului sau ale cărei seminţe posedă un înveliş gros lignificat, care plesneşte sub efectul căldurii incendiului, favorizând germinarea seminţelor respective. [< fr. pyrophyte, cf. gr. pyr – foc, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BRIOFÍL, -Ă adj. care trăieşte pe muşchii de pământ. (< fr. bryophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RIZOFÓR, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Prevăzut cu rădăcini. [< fr. rhizophore, cf. gr. rhiza – rădăcină, pherein – a purta].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SAXOFÓN s.n. Instrument muzical de suflat, de alamă, cu muştiuc şi clape, construit pe principiul clarinetului. [Pl. -oane. / < fr. saxophone, cf. Sax – numele constructorului, gr. phone – voce, it. sassofono].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SOFÍTĂ s.f. Corp electric de iluminat în formă de tub, legat la un circuit electric prin ambele capete. [Var. sufită s.f. / < fr. soffite, germ. Soffitte].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SOFÓRĂ s.f. Arbore din Extremul Orient cu frunziş bogat, care înfloreşte târziu, cultivat ca plantă ornamentală; salcâm japonez. [< fr., lat. sophora].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

girofár s. n. Far rotativ cu sclipiri, montat pe acoperişul unor autovehicule. (< fr. gyrophare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STRÓFIC, -Ă adj. 1. (Despre versuri) Care formează strofe. ♦ (Despre o piesă vocală) Care se repetă identic, de fiecare dată însă pe versuri diferite. 2. (Geol.) Mişcare strofică = mişcare tectonică verticală. [Cf. fr. strophique, it. strofico, germ. strophisch].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BIOFÓND s. n. (biol.) totalitatea speciilor şi comunităţilor dintr-un spaţiu sau biotop. (< bio- + fond)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BIOFÍTE s. n. pl. microorganisme care nu produc tulburări organismelor-gazdă. (< fr. biophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BAZOFÍL, -Ă adj., s. n. (leucocită) cu afinitate pentru coloranţi bazici. (< fr. basophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BAROFÍL, -Ă adj. (despre organisme) care se dezvoltă în locuri cu presiune ridicată. (< fr. barophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XILOFÓN s.n. Instrument muzical de percuţie format din lamele de lemn, diferite ca dimensiuni şi esenţă, care se lovesc cu două baghete de lemn. [< fr., engl. xylophone, cf. gr. xylon – lemn, phone – sunet].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

XILOFÁG, -Ă adj. (Despre insecte) Care sapă galerii în lemn, hrănindu-se cu acesta; a cărei larvă sapă galerii în lemn. [< fr. xylophage, cf. gr. xylon – lemn, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

XEROFÓB, -Ă adj. (Biol.; despre unele organisme) Care nu poate trăi în ţinuturi secetoase. [Cf. gr. xeros – uscat, phobos – teamă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

XEROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care creşte în medii uscate. [< fr. xérophyte, cf. gr. xeros – uscat, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

XEROFÍL, -Ă adj. (Despre plante sau animale) Care poate trăi în locuri lipsite de umiditate. [< fr. xérophile, cf. gr. xeros – uscat, philos – prieten].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

XEROFÁG, -Ă adj. Care se hrăneşte cu alimente uscate. [< fr. xérophage, cf. gr. xeros – uscat, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

XENOFÓB, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care urăşte persoanele sau popoarele de altă naţionalitate, care este duşman a tot ceea ce este străin. [< fr. xénophobe, cf. gr. xenos – străin, phobos – ură].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

XENOFÍL, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care iubeşte pe străini sau ceea ce este străin. [< fr. xénophile, cf. gr. xenos – străin, philos – prieten].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

WOFATÍT s.n. Răşină sintetică. [< fr. wofatite].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

gonofór s.m. Parte a receptaculului unei flori care poartă staminele şi pistilul. (< fr. gonophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ATMOFÍL, -Ă adj. (despre elemente chimice) care intră în compoziţia atmosferei terestre. (< germ. atmophil)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BAROFÓB, -Ă adj. (Despre organisme) Care trăieşte în medii de viaţă cu presiuni atmosferice scăzute. (<fr. barophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

APOFÍTE s. f. pl. plante de origine autohtonă devenite antropocore, uşor adaptabile în culturi. (< fr. apophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANTOFÓR s. n. axă florală, între caliciu şi corolă, care poartă petalele, staminele şi pistilul. (< fr. anthophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANTOFÁG, -Ă adj. (despre insecte) care mănâncă florile. (< fr. anthophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANTOFÍL, -Ă adj. floricol. (< fr. anthophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMFOFÍL, -Ă adj. (biol.; despre celule) care se colorează deopotrivă cu coloranţi bazici şi acizi. (< fr. amphophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COLOFÓN s. n. însemnare la sfârşitul unei cărţi în epoca manuscriselor şi a incunabulelor, date privind tipograful, data şi locul unde e lucrat, autorul şi titlul lucrării. (<fr., lat. colophon, gr. kolophon)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COMOFÍT, -Ă adj., s. f. (plantă) care creşte pe stânci cu detritus sau în crăpăturile acestora. (<fr. chomophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AGROFÍL, -Ă adj. (despre plante) care creşte pe terenuri cultivate. (< fr. agrophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AEROFÁR s.n. Dispozitiv optic de semnalizare la mare distanţă, care serveşte ca punct de reper pentru avioane în zbor. [Pl. -ruri. / cf. fr. aérophare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AEROFÓR s.n. (Tehn.) Aparat care furnizează aerul necesar scafandrilor în timpul cât stau sub apă. [Pl. -foare, (s.m.) -fori. / < fr. aérophore, cf. gr. aer – aer, phoros – care poartă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FILOFÓB, -Ă adj. Persoană căreia îi este frică să iubească. [Cf. gr. philos – prieten, phobos – frică].

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ATROFÍE s.f. Micşorare a volumului şi a puterii unei celule, a unui ţesut, a unui organ etc., cauzată de inactivitate sau de tulburări de nutriţie. [Gen. -iei. / < fr. atrophie, cf. lat. atrophia < gr. a – fără, trophe – hrană].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AVIOFÓN s.n. Tub acustic de comunicare (la avioanele de şcoală) care face legătura între cele două locuri. [< fr. aviophone, cf. rus. aviafon].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HOMOFÍL2, -Ă, homofíli, -e, adj., s.m. şi f. Homosexual. (cf. engl. homophile < pref. hom(o)- + suf. -phil = -fil3) [MW]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

HOMOFÍL1, -Ă, homofíli, -e, adj. (Despre plante) Cu frunze uniforme. (< fr. homophylle < pref. homo- + suf. -phylle = -fil5 (< gr. fíllon = frunză)) [et. şi TLF]

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AEROFÓR, -Ă I. adj. aerifer. II. s. n. aparat care furnizează aerul necesar scafandrilor sub apă. (< fr. aérophore, lat. aerophorus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AEROFÓN, -Ă adj. (despre instrumente muzicale) care produce sunetele prin punerea în vibraţie a unei coloane de aer dintr-un tub sau a unor ancii. (< germ. aerophon)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AEROFÁR s. n. dispozitiv optic de semnalizare la mare distanţă, servind ca punct de reper pentru avioane în zbor. (< fr. aérophare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACTOFÍL, -Ă adj., s. f. (plantă) care creşte pe litoral. (< fr. actophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROFÍL, -Ă adj., s. f. (plantă) care creşte în regiuni înalte. (< fr. acrophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

artofór, artofóruri, s.n. (înv.) vas în care se păstrează pâinea sfinţită (artosul)

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

CELOFÁN s.n. Foiţă subţire şi transparentă obţinută din viscoză, folosită la împachetare. [< fr. cellophane].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COFRÁRE s.f. Acţiunea de a cofra. [< cofra].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cioflác, ciofláci, s.m. (reg.) copil alintat.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ciofléc, cioflécuri, s.n. (reg.) 1. pahar mic, ciocan de ţuică. 2. jumătate de dovleac. 3. lemn mic şi scurt, ramură cazută jos.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cofărí, cofărésc, vb. IV (reg.) a vinde lucruri de mâncare cu mărunţişul; a precupeţi.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

CREOFÁG, -Ă adj. Care se hrăneşte cu carne. [Pron. cre-o-. / < fr. créophage, cf. gr. kreas – carne, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CRIOFÍL, -Ă adj. (Despre organisme vegetale) Care creşte în zonele reci. [Cf. gr. kryos – frig, philein – a iubi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DADOFÓR s.m. (Ant.) Purtător de faclă. [< gr. dadophoros < dadophoreo – a purta o torţă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DECOFRÁ vb. I. tr. A demonta cofrajul în care s-a turnat o piesă, o construcţie de beton. [< fr. décoffrer].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

fofológ, fofoloágă, fofológi, fofoloáge, s.m. şi f. (pop.) 1. om greoi, îndesat, leneş, împiedicat, tont. 2. (la pl.) smocuri de păr crescute pe partea de jos a picioarelor unor cai. 3. boboc de raţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ECTOFÍT, -Ă adj. (Despre organisme vegetale) Care trăieşte ca parazit în exteriorul unei plante. [< fr. ectophyte, cf. gr. ektos – în afară, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ELIOFÓB, -Ă adj. v. heliofob.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AVIOFÓN s. n. tub acustic care permite membrilor echipajului de la bordul unui avion să comunice între ei. (< fr. aviophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

artofór (artofoáre), s.n. – Chivot. Ngr. ἀρτοφόριον (Gáldi 154).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

FILOZÓF, -OÁFĂ s.m. şi f. 1. Specialist în filozofie; gânditor. 2. (Fig.) Înţelept; om echilibrat. [Pl. -ofi, -oafe, var. filosof, -oafă s.m.f. / < fr. philosophe, cf. lat. philosophus, gr. philosophos < philos – prieten, sophia – înţelepciune].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FILOSÓF, -OÁFĂ s.m. şi f. v. filozof.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FITOFÁG, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrăneşte cu materii vegetale. [< fr. phytophage, cf. gr. phyton – plantă, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FOTOFÓN s.n. Aparat care transmite sunetele prin intermediul unei raze de lumină. [< fr. photophone, cf. gr. phos – lumină, phone – voce].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HALOFÍL, -Ă adj. (Despre microorganisme) Care se dezvoltă într-un mediu sărat. [< fr. halophile, cf. gr. hals – sare, philein – a iubi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HEMOFÁG, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrăneşte cu sânge. [< fr. hémophage, cf. gr. haima – sânge, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIPOFÁG, -Ă adj. Care mănâncă carne de cal. [< fr. hippophage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIPOFÓN, -Ă adj. Referitor la hipofonie. [< fr. hypophone].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

IONOFÓN s.n. (Fiz.) Difuzor care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore. [< fr. ionophone].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

IPSOFÓN s.n. Instalaţie ataşată unui aparat telefonic pentru a înregistra şi reda mesajele telefonice în lipsa abonatului. [< germ. Ipsophon].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ofârlí, ofârlésc, vb. IV (înv.; reg.) a dojeni, a ocărî, a insulta.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ofíchie, ofíchii, s.f. (înv.) funcţie (publică).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

pofomóc s.m. (reg.) nume de plantă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

LITOFÁG, -Ă adj. Care mănâncă nisip sau pietriş. [< fr. lithophage, cf. gr. lithos – piatră, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LITOFÍT, -Ă adj. (Despre plante) Care creşte pe stânci, roci sau bolovănişuri. [< fr. lithophyte, cf. gr. lithos – piatră, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MALACÓF s.n. Crinolină. [Pl. -oafe, -ofuri, var. malacov s.n. / < rus. Malakov].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MELOFÓB, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care nu suferă muzica. [< fr. mélophobe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MEZOFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care se dezvoltă în condiţii de temperatură şi de umiditate mijlocii. [< fr. mésophyte, cf. gr. mesos – mijlociu, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

profáce, profác, vb. III (reg.) a face din nou.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

profónt, s.n. (înv.) pâine cazonă de campanie, preparată în trecut pentru militarii din fostul imperiu austro-ungar.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

MOFÉTĂ s.f. Emanaţie de bioxid de carbon care străbate prin crăpăturile scoarţei terestre în regiunile vulcanice. [Cf. it. moffetta, fr. mofette].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MOFÉTIC, -Ă adj. Referitor la mofetă; specific mofetei. [< fr. mofettique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MONOFÁG, -Ă adj., s.m. (Organism) care are ca mod de nutriţie monofagia. [< fr. monophage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUTOFÓN, -Ă adj. idiofon. (< engl. autophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AUTOFÍT s. m. 1. făt teratologic care poate trăi în viaţa extrauterină. 2. plantă autotrofă care se nutreşte prin fotosinteză direct din materia organică. (< fr. autophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

scofăí, scofăiésc, vb. IV (reg.; despre vânat) a stârni, a zgândări, a agita, a hăitui.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

AUTOFÉN, -Ă adj. (despre un caracter genetic) controlat de o singură genă, care se manifestă autonom în cursul transplantelor. (< auto1- + -fen1)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AUTOFÁG, -Ă adj. care prezintă autofagie. (< fr. autophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

scrofós, -oásă, adj. (reg.; despre oameni) gras ca o scroafă; plin la faţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

OFÉNSĂ s.f. Comportare, faptă, exprimare, expresie jignitoare; jignire, insultă, injurie. [< fr. offense, cf. lat. offensa].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFENSÍV, -Ă adj. Care atacă; care serveşte pentru a ataca. [< fr. offensif, germ. offensiv].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFERÍRE s.f. Acţiunea de a oferi. [< oferi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFÉRTĂ s.f. 1. Propunere în legătură cu vânzarea sau cu cumpărarea unei mărfi, cu angajarea într-o slujbă, cu prestarea unui serviciu etc.; (p. ext.) cerere scrisă prin care se face o asemenea propunere. 2. Totalitatea mărfurilor oferite pe piaţă într-un anumit moment. [< fr. offerte, germ. Offerte, it. offerta].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFICIÓS, -OÁSĂ adj. Comunicat de oficialitate, de o autoritate, dar nu cu caracter oficial; care reprezintă părerea oficialităţii, fără a fi recunoscut expres ca atare. // s.n. Organ de presă care exprimă punctul de vedere al guvernului, fără să fie organul său oficial. [Pron. -ci-os. / cf. lat. officiosus, fr. officieux, germ. offiziös].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFIDÍSM s.n. Otrăvire cu venin de şarpe. [< fr. ophidisme, cf. gr. ophidion – şarpe mic].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFIOFÁG, -Ă adj. Care se hrăneşte cu şerpi. [Pron. -fi-o-. / cf. fr. ophiophage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OLEOFÍL, -Ă adj. Care absoarbe, reţine uleiul. [< fr. oléophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

sofagíu, sofagíi, s.m. (înv.) slujbaş la curtea domnească, care avea grijă de divanuri şi sofale (în epoca fanariotă).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PIROFÓB, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de pirofobie. [< fr. pyrophobe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PIROFÓR s.m. 1. Substanţă care ia foc când se află în contact cu aerul; corp care se aprinde uşor prin frecare. 2. Gen de insecte coleoptere, care emit lumină fosforescentă. [< fr. pyrophore, cf. gr. pyr – foc, phoros – care poartă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

şirofá, şiroféz, vb. I (reg.) a înşuruba.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

şlofár, şlofári, s.m. (reg.) tocilar.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

şofrác, şofráci, s.m. (reg.) 1. sfredeluş, pitulice. 2. pasăre cu penele multicolore, cu pene albe şi negre în coadă; codălbiţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

şófră, şófre, s.f. (reg.) peşte mic, zvelt, de culoare albă-argintie cu gura oblică, ce trăieşte în apele dulci; albişoară, albiţă, sorean, obleţ.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PROFERÁ vb. I. tr. A spune, a rosti injurii, ameninţări etc. [< fr. proférer, cf. lat. proferre – a purta înainte].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFESÁ vb. I. tr. 1. A se îndeletnici cu..., a exercita, a practica o profesiune, o meserie etc. 2. A manifesta public o atitudine; a susţine public (ceva). [< fr. professer].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFILÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) înfăţişa în profil; a (se) reliefa. 2. tr. A organiza într-un anumit fel (o instituţie, o întreprindere etc.). 3. tr. A lamina o bară metalică dându-i un profil uniform în lungime. [< fr. profiler].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFITÁ vb. I. intr. A trage un profit, un avantaj, un folos din ceva; a câştiga. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare. [P.i. profít. / < fr. profiter, it. profittare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFÚND, -Ă adj. 1. Adânc. ♦ Greu de pătruns, de cunoscut, de înţeles. ♦ (Despre glas, ton) Grav. 2. Intens, foarte mare. 3. Absolut, complet. ♦ (Despre oameni) Serios, care judecă cu temei, cu seriozitate. [< lat. profundus, cf. fr. profond, it. profondo].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFANÁ vb. I. tr. A pângări; (p. ext.) a necinsti. [< fr. profaner, cf. lat. profanare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

rasofór sm [Atestare: KLEIN, D. 214 / Plural: rasofori / Etimologie: neogreacă ρασοφορος] (Grecism) Călugăr novice, îmbrăcat în rasă (2).

Micul dicţionar academic, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 2002

tofológ, tofoloágă, s.m. şi f. (reg.) 1. persoană cu mişcări încete, greoaie; molâu. 2. (la pl.) ghete mari şi rupte.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

RIZOFÁG, -Ă adj. (Biol.) Care se hrăneşte cu rădăcini. [< fr. rhizophage, cf. gr. rhiza – rădăcină, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RUSOFÍL, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care iubeşte tot ceea ce este rusesc; filorus. [< fr. russophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ciofăí (-ăésc, ít), vb. – A face zgomot mîncînd. – Var. ciofoi, ciofăni, cioflăi, ciofoti. Formaţie expresivă, ca clefăi. – Der. ciofăială, s.f. (zgomot produs cînd se mănîncă neglijent); ciorofeală, s.f. (noroi, mîl). Cf. cuvînt din dialectul din Canare care exprimă aceeaşi noţiune, chuchar.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ciofléc (-ce), s.n. – 1. Cupă, pahar în care se servesc băuturile. – 2. Buchet, mănunchi, ciorchine. – Var. cioflic, ceflec. Origine expresivă. DAR sugerează o legătură cu germ. Schuhfleck „petic.” – Der. ciofleagă, s.m. (om de nimic, vagabond); cioflac, s.m. (copil răsfăţat); ciofleca (var. ciuflica), vb. (a atîrna, a cădea).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

-ATROFÍE2 elem. atrof(o)-.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ATROFÍE1 s. f. reducere a volumului şi puterii unui ţesut sau organ, cauzată de inactivitate sau de tulburări de nutriţie. (< fr. atrophie, lat., gr. atrophia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ATROFIÁ vb. refl. a suferi o atrofie; a-şi pierde vitalitatea, vigoarea; a se degenera. (< fr. atrophier)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ŞTÓFĂ s.f. v. stofă.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

STRÓFĂ s.f. (În tragedia greacă antică) Partea cântată de cor în timp ce se deplasa de la stânga la dreapta scenei. ♦ Fiecare dintre diviziunile unei poezii (lirice), formată din mai multe versuri. [< gr. strophe, cf. it. strofa, fr. strophe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TROFÍSM s.n. Stare dinamică a nutriţiei; trofie. [< fr. trophisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cartofi (folosit mai ales in zona Bihorului)

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

pantofi purtaţi obligatoriu de marinari pe puntea unei nave, mai ales dacă puntea este de lemn. Sunt din piele de calitate, uşori, fără şireturi.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

filosóf (filosófi), s.m. – Persoană care se ocupă cu filosofia, gînditor. – Var. filozof, cu der. – Mr. filozuf. Gr. φιλόσοφος, în parte prin intermediul fr. philosophe (Murnu 25). Apare din sec. XVII. Este posibil să fi intrat în rom. prin intermediul lat. philosophus, al cărui rezultat normal, *firosof nu s-a păstrat, dar care pare a fi atestat de calamburul firoscos (‹ *firosof încrucişat cu din fire scos), care se înţelege mai puţin dacă trebuie să plecăm de la filosof. Contactul literar cu ngr. a contribuit probabil la înlocuirea formei tradiţionale cu cea modernă. Der. filosofie, s.f., din gr. φιλοσοφία (sec. XVII), şi modern din fr. philosophie; filosofic, adj., din fr. philosophique; filosofesc, adj. (înv., filosofic); filosofeşte, adv. (înv., în chip filosofic); filosofisi, vb. (înv., a filosofa).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

exóflă (-le), s.f. – Carte falsă, carte fără valoare la anumite jocuri de cărţi. Ngr. ἐξώφυλλα (Graur, BL, IV, 78). – Der. exoflisi, vb. (a decarta), din ngr. ἐξωφυλλίζω, care ajunge să coincidă cu exoflisi, vb. (a plăti, a scăpa), din ngr. ἐξοφλῶ, aorist ἐξόφλησα (Gáldi 186; Scriban).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

NOMOFÍL, -Ă adj. (despre plante) care creşte pe păşuni. (< lat. nomophylus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OCTOFÓR s. m. (ant.) purtător de litieră. (< fr., lat. octophoros)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFÉNSĂ s. f. cuvânt, faptă jignitoare; insultă, injurie. (< fr. offense, lat. offensa)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFENSÍV, -Ă I. adj. care atacă; cu caracter de ofensivă (II). ♢ agresiv. II. s. f. 1. formă principală a acţiunilor de luptă, înaintarea către obiectiv, cu scopul de a-l nimici pe inamic; atac. ♢ (sport; în jocurile cu mingea) atac susţinut al unei echipe împotriva echipei adverse. 2. (fig.) acţiune puternică ce urmăreşte a realiza ceva. (< fr. offensif, /II/ offesnive, it. offensiva, germ. Offensive)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFÉRTĂ s. f. 1. propunere în legătură cu vânzarea sau cu cumpărarea unei mărfi, cu angajarea într-o slujbă, cu prestarea unui serviciu etc.; document în care se face o astfel de propunere. 2. totalitatea mărfurilor oferite spre vânzare. (< fr. offerte, germ. Offerte, it. offerta)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFF-LINE [OFLAIN] s. n. (inform.) echipament, dispozitiv sau mod de prelucrare a datelor neconectat direct la calculator. (< engl. off-line)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFICIÁL, -Ă adj. 1. care emană de la guvern, de la o autoritate; publicat de o înaltă autoritate. o buletinul ~ = periodic în care se publică acte normative. ♢ (despre limbă) propriu actelor, documentelor autorităţilor, ale statului. 2. care are caracter de lege; (p. ext.) declarat, făţiş. 3. (fig.) rece, stereotip; solemn. (< fr. officiel, lat. officialis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFICIÓS, -OÁSĂ adj., s. n. (organ de presă) care exprimă punctul de vedere al guvernului, fără a fi însă oficial. (< fr. officieux, lat. officiosus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFIDÍSM s. n. intoxicaţie cu venin de şarpe. (< fr. ophidisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFIOFÁG, -Ă adj. (despre animale, păsări) care se hrăneşte cu şerpi. (< fr. ophiophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFIOLÍT s. n. rocă magmatică efuzivă verzuie, amintind de pielea şerpilor, în zonele de sinclinal. (< fr. ophiolithe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFIOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în ofiologie. (< germ. Ophiolog)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFIŢER s. m. grad militar de la sublocotenent până la general. (< pol. oficer, rus. ofiţer, fr. officier, germ. Offizier)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFTALM(O)-, -OFTALMÍE elem. „ochi, vedere”. (< fr. ophtalm/o/-, -ophtalmie, cf. gr. ophtalmos, lat. ophtalmia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OLEOFÍL, -Ă adj. care absoarbe ulei. (< fr. oléophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OMOFÓRM, -Ă adj. (despre unele forme izolate, din cadrul unor părţi de vorbire diferite) care coincide formal. (< fr. homoforme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OOFORÓM s. n. mică tumoare a ovarului. (< fr. oophorome)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OPIOFÁG, -Ă s. m. f. cel care mănâncă opiu. (< fr. opiophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PATOFÍT, -Ă adj., s. n. (agent patogen) care provoacă îmbolnăvirea plantelor. (< fr. pathophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PELOFÁG, -Ă adj. limivor (1). (< fr. pélophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PIROFÍL, -Ă I. adj., s. m. f. (suferind) de pirofilie. II. adj. 1. care nu se alterează în contact cu focul. 2. (despre plante) care preferă terenurile arse. (< fr. pyrophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PIROFÍT, -Ă adj., s. f. (plantă, arbore) care rezistă incendiilor din păduri. (< fr. pyrophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PIROFÓB, -Ă adj., s. m. f. 1. (suferind) de pirofobie. 2. (despre plante) care evită terenurile arse. (< fr. pyrophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PIROFÓR s. m. 1. substanţă care se aprinde spontan în contact cu aerul. 2. insectă coleopteră mare din America de Sud, care emite lumină fosforescentă. (< fr. pyrophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFANÁ vb. tr. a pângări; (p. ext.) a necinsti. (< fr. profaner, lat. profanare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFERÁ vb. tr. a spune, a rosti injurii, blesteme, ameninţări. (< fr. proférer)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFESÁ vb. tr. 1. a practica, a exercita o profesiune, o meserie. 2. a manifesta public o atitudine; a susţine public (ceva). (< fr. professer, lat. professare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFILÁ vb. I. tr., refl. 1. a (se) înfăţişa în profil; a (se) reliefa, a (se) contura. 2. a face să iasă, a ieşi în evidenţă. 3. a (se) specializa într-un anumit domeniu. II. tr. 1. a organiza într-un anumit fel (o instituţie, o întreprindere etc.). 2. a lamina o bară metalică dându-i un profil uniform în lungime. ♢ a fasona un obiect, un material pentru a-i da un anumit profil. (< fr. profiler)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFITÁ vb. intr. a trage un profit, un avantaj; a câştiga. ♢ (depr.) a urmări un folos în orice împrejurare. (< fr. profiter)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFÚND, -Ă adj. 1. adânc. ♢ greu de pătruns, de cunoscut, de înţeles. ♢ (despre glas, ton) grav. 2. intens. 3. absolut, complet. ♢ (despre oameni) serios, care judecă cu temei, cu seriozitate. (< lat. profundus, fr. profond)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RIZOFÁG, -Ă adj. care se hrăneşte cu rădăcini. (< fr. rhizophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RIZOFÍL, -Ă adj. care creşte pe rădăcini. (< fr. rhizophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RODOFÍL, -Ă I. adj. cu frunze rozacee. II. s. f. pigment roşu din plastidele rodoficeelor. (< lat. rhodophyllus, /II/ rhodophyllum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RUSOFÍL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care iubeşte tot ceea ce este rusesc; filorus. (< fr. russophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RUSOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (cel) care urăşte pe ruşi şi tot ceea ce este rusesc. (< engl. russophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RUSOFÓN, -Ă adj., s. m. f. (voluntar) de limbă rusă. (< rus + -fon2)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SAXOFÓN s. n. instrument muzical de suflat, din alamă, cu muştiuc şi clape, îndoit la capăt, pe principiul clarinetului. (< fr. saxophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCIOFÍL, -Ă adj. sciafil. (< lat. sciophilus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SINOFÍL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care iubeşte China, tot ceea ce aparţine chinezilor. (< fr. sinophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SINOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (cel) care urăşte China, pe chinezi. (< fr. sinophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SITOFÍL, -Ă adj. (despre insecte) care caută produsele alimentare înmagazinate pentru hrană. (< fr. sitophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOFÍTĂ s. f. corp de iluminat cu incandescenţă, în formă de tub, legat la un circuit electric prin ambele capete. (< germ. Soffitte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOFÓRĂ s. f. arbore originar din Extremul Orient, cu frunziş bogat, care înfloreşte târziu; salcâm japonez. (< fr., lat. sophora)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STRÓFĂ s. f. 1. (în tragedia greacă antică) partea cântată de cor, precedând antistrofa şi epoda. 2. fiecare dintre diviziunile unei poezii, din mai multe versuri. (< fr. strophe, lat. stropha)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STRÓFIC, -Ă adj. 1. (despre versuri) care formează strofe. ♢ (despre o piesă vocală) care se repetă identic, de fiecare dată însă pe versuri diferite. 2. (geol.) mişcare ~ă = mişcare tectonică verticală. (< fr. strophique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

-STROFÍE elem. strof(o)-.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TAXOFÓN s. n. aparat de telefon care stabileşte automat legătura interurbană, prin introducerea unei monede. (< fr. taxophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TENOFÍT s. n. formaţiune osoasă metaplazică sau cartilaginoasă apărută accidental în structura unui tendon. (< fr. ténophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TEROFÍL, -Ă adj. (despre plante) cu frunze căzătoare, apărute în perioada aceleiaşi veri. (< fr. therophylle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TROFÍSM s. n. stare dinamică a nutriţiei; trofie1. (< fr. trophisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XENOFÍL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care iubeşte pe străini sau ceea ce provine de la ei; xenoman. (< fr. xénophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XENOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (cel) care urăşte pe cei de altă naţionalitate sau alte popoare. (< fr. xénophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XEROFÁG, -Ă adj. care se hrăneşte cu alimente uscate. (< fr. xérophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XILOFÓN s. n. instrument muzical de percuţie din lamele de lemn, diferite ca dimensiuni şi esenţă, care se lovesc cu două baghete (ciocănele) de lemn, de sticlă sau de metal. (< fr. xylophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PELOFÍL, -Ă adj. (despre organisme) care trăieşte pe/în sol mâlos. (< fr. pélophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

óff-line / óffline (angl.) [pron. óflaĭn] loc. adv.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

OFTICÍT adj. v. OFTICI. [DLRM]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

OFTIGÍT adj. v. OFTIGI. [DLRM]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ofénsă (ofénse), s.f. – Injurie, insultă. Fr. offense. – Der. ofensa, vb., din fr. offenser; ofensator, adj. (insultător); ofensiv, adj., din fr. offensif; ofensivă, s.f., din fr. offensive; inofensiv, adj., din fr. inoffensif.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ofiţér (ofiţéri), s.m. – Militar cu grad superior. Fr. officier, prin intermediul germ. Offizier şi probabil al rus. oficer (Sanzewitsch 206; Tiktin). Apare pentru prima dată la Axinte Uricariul (înainte de 1766). – Der. ofiţeresc, adj. (de ofiţer); ofiţereşte, adv. (ca ofiţerii); ofiţerime, s.f. (corp ofiţeresc); subofiţer, s.m. grad superior sergentului şi inferior sublocotenentului). Cf. oficiu.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

óftică (óftici), s.f. – Ftizie, tuberculoză. – Mr., megl. oftică. Ngr. ὄϰτιϰας, cf. alb. ohtikë, bg. ohtika (Philippide, Principii, 107; Tiktin). Schimbul hf pare ngr., cf. φτιϰιόν. – Der. oftica (var. oftici, oftigi), vb. (a contracta tuberculoză; a-şi pierde sănătatea; a (se) otrăvi, a (se) supăra); ofticos (var. Mold. oftigos) adj. (ftizic).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

pofálă (-ắli), s.f. – 1. Pompă, fast. – 2. Elogiu, laudă. – Var. pohfală, pohvală. Sl. pohvala, bg., sb. pofala (Tiktin). Sec. XVII-XIX, înv., ca şi der.: pohfalenie, s.f. (laudă), din sl. pohvaljenije; pohvăli, vb. (a lăuda), din sl. pohvaliti. – Cf. fală.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

pofídă (pofíde), s.f. – Ciudă. – Var. Mold. pohidă, prohită. Origine nesigură. După Cihac, II, 238, din pol. pochyba „greşeală”, cf. sb. himba „vicleşug”. Relaţia cu hîtru (Scriban) nu este convingătoare. – Der. împrohita, vb. (a dispreţui), Mold., înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

poftorí (poftorésc, poftorít), vb. – 1. A repeta. – 2. A pisălogi. Sl. povŭtoriti, din vŭtoryĭ „secund” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 272), cf. ftori. Înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

proforá (-ále), s.f. – Pronunţare, dicţiune. Ngr. προφορά (Gáldi 238). Sec. XVIII, înv. – Der. profori, vb. (a pronunţa), din ngr. προφέρω.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

LUSOFÓN, -Ă adj., s. m. f. – Vorbitor de limbă portugheză.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

≠ calofil

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

şofeúr (-ri), s.m. – Conductor auto. – Var. şofer. Fr. chauffeur.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

şofrác (-ci), s.m. – (Bucov.) Pasăre (Troglodytes parvulus). – Var. Banat şofrag. Sl., cf. sb. čvorak „graur”, švraka „coţofană” (Candrea; Scriban); dar lipseşte veriga de legătură. Trebuie să fie cuvînt identic cu şofran, s.m. (Banat, varietate de şoim, Lanius collurio), care pare că s-ar fi contaminat cu şofran (planta).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

şofrán (-ni), s.m. – 1. Plantă din care se extrage o substanţă galbenă (Crocus sativus). – 2. (S.n.) Substanţă extrasă din această plantă. – Mr. şăfrane, megl. şăfran. Per. za ’fran, arab. za ’farān, prin intermediul sl. šafranŭ (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 383; Conev 46), cf. sb., bg., cr., slov., rus. šafran, ceh. šafrán, pol. szafran, ngr. σαφράνι, tc. safran. – Der. şofrănaş, s.m. (plantă, Carthamus tinctorius); şofrănel, s.m. (plantă, Crocus banaticus); şofrăniu, adj. (galben); şofrăni, vb. (a vopsi cu şofran).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

homofob

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACETOFÁN s.n. Folie transparentă folosită ca suport pentru desenele animate. – Din fr. acétophane.

Supliment DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1988

ACIDOFÍL adj. (În sintagma) Lapte acidofil = produs lactat dietetic, de culoare albă-gălbuie, preparat din lapte de vacă sterilizat, cu un anumit conţinut de bacterii şi fermentat. – Din fr. acidophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOFÓTO s. n. monotip pentru fotoculegere. (< germ. Monophoto)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MONOFLÓR, -Ă adj. (despre miere, polen) care provine de la o singură specie de floare. (< mono1- + -flor)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AUTOTRÓF, -Ă, autotrofi, -e, adj. (Despre organisme vegetale) Care este capabil să transforme substanţele anorganice în elemente organice necesare hranei. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotrophe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BIOFÍZIC, -Ă, biofizici, -ce, adj. De biofizică. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biophysique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BIOFOTÓN, biofotoni, s.m. Radiaţie luminoasă emisă de unele substanţe aflate în organismele vii. [Pr.: bi-o-] – Din engl. biophoton.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIXOTRÓF, -Ă adj. (despre organisme) cu nutriţie mixtă, autotrofă şi heterotrofă sau saprofită şi parazitică. (< fr. mixotrophe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CARPOFÁG, -Ă, carpofagi, -ge, adj. (Despre animale) Care se hrăneşte cu fructe. – Din fr. carpophage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CARPOFÓR, carpofori, s.m. Peduncul care susţine fructul. – Din fr. carpophore, germ. Karpophor.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CARTÓFĂ s.f. v. cartof.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CARTOFÓR, -Ă, cartofori, -e, s.m. şi f. Persoană care are patima jocului de cărţi. – Din ngr. hartophóros (influenţat de carte).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CELOFANÁ, celofanez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbrăca în celofan. – Din celofan.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MICROFÓT2 s. m. unitate de măsură a iluminării, a milioana parte dintr-un fot. (< engl. microphot)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MICROFÓT1 s. n. imagine obţinută prin microfotografiere. (< germ. Mikrophot)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ETEROFÓN, -Ă, eterofoni, -e, adj. V. heterofon.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MICROFÓN s. n. dispozitiv care transformă vibraţiile sonore în oscilaţii electrice, în radioteleviziune şi în telecomunicaţii. (< fr. microphone, germ. Mikrophon)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MICROFÍL, -Ă adj. (despre plante) cu frunze foarte mici. (< fr. microphylle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MICOTRÓF, -Ă adj. (despre plante) ale cărei rădăcini găzduiesc ciuperci simbiotice. (< fr. mycotrophe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MEZOTRÓF, -Ă adj. (despre organisme) care trăieşte pe soluri cu conţinut moderat de substanţe nutritive; (despre soluri) cu un asemenea conţinut. (< fr. mésotrophe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GEOFÍTĂ, geofite, s.f. Plantă perenă care, în condiţii defavorabile, continuă să supravieţuiască numai prin organele subpământene. ♢ (Adjectival) Plantă geofită. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophytes.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GEOFÍZIC, -Ă, geofizici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ştiinţă care studiază structura şi proprietăţile fizice ale globului terestru. 2. Adj. Care aparţine geofizicii (1), privitor la geofizică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophysique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRAFOFÓN, grafofoane, s.n. Fonograf la care sunetele erau înregistrate pe cilindri. – Din fr. graphophone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRAMOFÓN, gramofoane, s.n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe o placă, prevăzut cu o doză2 de redare cu ac şi cu o pâlnie de rezonanţă. – Din fr. gramophone, germ. Grammophon.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GROFOÁIE, grofoaie, s.f. (Reg.; de obicei depr.) Mare latifundiară maghiară sau germană (având titlul de contesă); soţie de grof. – Grof + suf. -oaie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HELIOFÍL, -Ă, heliofili, -e, adj. (Despre plante) Iubitor de lumină, care se îndreaptă către lumină; care creşte în regiuni puternic însorite. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HELIOFÓB, -Ă, heliofobi, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Med.) (Persoană) care suferă de heliofobie. 2. Adj. (Despre plante) Care nu suportă lumina solară, care creşte în regiuni umbrite. [Pr.: -li-o- – Var.: eliofób, -ă adj., s.m. şi f.] – Din heliofobie (derivat regresiv).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIDROFÍL, -Ă, hidrofili, -e, adj., HIDROFÍLĂ, hidrofile, adj.f., s.f. 1. Adj. Care absoarbe apa în mare cantitate; care se îmbibă uşor cu apă; care are afinitate pentru apă, avid de apă. 2. Adj.f., s.f. (Bot.) (Plantă) la care florile se polenizează în apă sau la suprafaţa apei; hidrogamă. – Din fr. hydrophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nici o formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S.m. şi f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIDROFÓN, hidrofoane, s.n. Aparat utilizat pentru semnalizarea sub apă cu ajutorul sunetelor, format din microfoane acţionate electromagnetic. – Din fr. hydrophone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIDROFÓR, hidrofoare, s.n. Instalaţie care asigură presiunea necesară în reţeaua de distribuţie a apei dintr-un cartier, dintr-o clădire înaltă etc. – Din fr. hydrophore.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIDROFÚG, -Ă, hidrofugi, -ge, adj. Hidrofob (1). – Din fr. hydrofuge.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIGROFÍL, -Ă, higrofili, -e, adj. (Despre plante) Care caută umiditatea, care se dezvoltă în condiţii de mare umiditate. – Din fr. hygrophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MARCOFÍL, -Ă I. adj. referitor la marcofilie. II. s. m. f. cel care se ocupă cu marcofilia; marcofilist. (< fr. marcophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IHTIOFÁG, -Ă, ihtiofagi, -ge, adj. Care se hrăneşte cu peşte. [Pr.: -ti-o-] – După fr. ichtyophage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IODOFÓRM s.n. Substanţă solidă, de culoare galbenă cu miros caracteristic, neplăcut şi persistent, foarte puţin solubilă în apă, întrebuinţată în medicină ca antiseptic, anestezic, cicatrizant etc. – Din fr. iodoforme, germ. Iodoform.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACROFÍL s. n. frunză mare. (< fr., lat. macrophyllum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROFÁG, -Ă adj., s. n. (fagocit) care distruge corpurile străine mari din organism. (< fr. macrophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACROFÁG, -Ă, macrofage, adj., s.n. (Biol.) (Globulă albă) Care distruge bacteriile sau diferite particule străine din organism. – Din fr. macrophage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SOFÍSTIC, -Ă, sofistici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. (Despre raţionamente, teorii etc.) Întemeiat pe sofisme; p.gener. (despre afirmaţii, argumente etc.) fals, eronat. 2. S.f. Denaturare (intenţionată) a unui silogism, a unui raţionament, a unei afirmaţii, adesea cu scopul de a înşela; argumentaţie falsă. – Din fr. sophistique, lat. sophisticus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

URANOFÁN, uranofani, s.m. (Chim.) Silicat hidratat de calciu şi de uraniu; uranotil. – Din fr. uranophane, germ. Uranophan.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

XEROFÓRM s.n. Substanţă medicamentoasă care se prezintă sub formă de pulbere galbenă, întrebuinţată ca antibiotic (intestinal). – Din fr. xéroforme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIOFOBÍE s. f. proprietate a substanţelor liofobe. (< fr. lyophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LIOFILÍE s. f. proprietate a substanţelor liofile. (< fr. lyophilie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZOOFAGÍE s.f. Faptul de a se hrăni cu carne de animale. – Din fr. zoophagie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZOOFILÍE s.f. (Med.) Dragoste morbidă pentru animale. – Din fr. zoophilie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZOOFÍTIC, -Ă, zoofitici, -ce, adj. Care aparţine zoofitelor, privitor la zoofite. – Din fr. zoophytique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZOOFOBÍE, zoofobii, s.f. Stare patologică manifestată printr-o frică de animale. – Din fr. zoophobie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIMITRÓF, -Ă adj. (despre un ţinut, o ţară) care se învecinează cu...; vecin. (< fr. limitrophe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MATOFÍRE, matofiri, s.f. (Reg.) Acţiunea de a (se) matofi şi rezultatul ei. – V. matofi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MAVROFÓR, mavrofori, s.m. Voluntar grec din unităţile de elită ale eteriei. – Din ngr. mavrofóros.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LENTOFÍL, -Ă adj. (despre faună) specific apelor stagnante. (cf. it. lento)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFRÁNDĂ, ofrande, s.f. Jertfă adusă unei divinităţi; prinos; dar făcut bisericii. ♦ Fig. Dar oferit unei persoane în semn de devotament, de respect, de recunoştinţă; omagiu. ♦ Fig. Contribuţie la o operă de binefacere; ajutor material dat celor săraci. – Din fr. offrande.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFICÍNĂ, oficine, s.f. (Livr) Laborator al unei farmacii, al unei instituţii de cercetări, etc. ♦ Fig. Loc unde se urzesc intrigi, calomnii, comploturi. – Din lat. officina, fr. officine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SAPROFÍT, -Ă, saprofiţi, -te s.n., adj. (Organism vegetal sau microorganism) care îşi procură hrana din substanţe organice în descompunere. [Var.: saprofítă s.f.] – Din fr. saprophyte.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SICOFÁNT2, sicofanţi, s.m. Insectă de culoare verde-aurie, cu miros de mosc, care trăieşte în pădurile de conifere şi stejari din Europa sudică şi centrală (Calosoma sycophanta). – Din lat. sycophanta.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SICOFÁNT1, sicofanţi, s.m. (Livr.) Denunţător, delator; clevetitor. – Din fr. sycophante.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TERMOFÓR, termofoare, s.n. Recipient plat de cauciuc sau de metal în care se pune apă caldă, ori o perniţă încălzită electric, care se aplică pe o parte bolnavă a corpului, ca mijloc terapeutic. – Din germ. Termophor, fr. thermophore.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FOFEÁZĂ, fofeze, s.f. Nume dat mai multor obiecte în formă de aripă sau de braţ: a) aripa unei ferestre, a unei uşi sau a unei porţi; b) fiecare dintre braţele care poartă scaunele unui scrânciob; c) fiecare dintre aripile unei mori de vânt; d) fiecare dintre tălpile războiului de ţesut; e) fiecare dintre lopăţelele pe care se întinde tortul când se pune pe vârtelniţă; f) fiecare dintre aripile unei grape articulate. ♢ Expr. A umbla ca o fofează = a umbla repede. [Pl. şi: fofezi] – Et.nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ATROFIÁT, -Ă, atrofiaţi, -te, adj. Care a suferit o atrofie. [Pr.: -fi-at] – V. atrofia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PANTOFÁR, pantofari, s.m. Persoană care face ori repară pantofi sau orice fel de încălţăminte; cizmar; negustor sau vânzător de încălţăminte. – Pantof + suf. -ar.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANEMOFÍL, -Ă, anemofili, -e, s.f., adj. (Plantă) ale cărei flori se polenizează prin intermediul vântului. – Din fr. anémophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s.m. şi f. Persoană care aprobă, admiră, iubeşte tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) stapânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

APOSTRÓF, apostrofuri, s.n. Semn ortografic în formă de virgulă, care marchează absenţa accidentală în rostire a unor sunete. [Var.: apostrófă s.f.] – Din fr. apostrophe, lat. apostrophus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

APOFONÍE, apofonii, s.f. (Lingv.) Alternanţă care există între vocalele din tema unui cuvânt. – Din fr. apophonie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

APOFÍZĂ, apofize, s.f. 1. Proeminenţă pe suprafaţa unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificaţie de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor, zăcămintelor, corpurilor eruptive etc., care pătrunde în rocile înconjurătoare. 3. (Arhit.) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane şi baza ei. – Din fr. apophyse, lat. apophysis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VIDEOFÓN, videofoane, s.n. Videotelefon. [Pr.: -de-o-] – Din engl. videophone, fr. vidéophone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POFTITÓR, -OÁRE, poftitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care pofteşte, care invită (pe cineva). 2. Care doreşte ceva; ahtiat, pofticios. ♦ (Despre ochi, privire, gesturi etc.) Care exprimă, care denotă lăcomie, poftă, dorinţă. – Pofti + suf. -tor.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SOFTWARE s.n. (Inform.) Sistem de programe pentru computere şi procedurile de aplicare a lor furnizate o dată cu computerul sau alcătuite de utilizator. [Pr.: -ŭer] – Cuv. engl.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PETROFÍL, -Ă, petrofili, -e, adj. (Bot.; despre plante) care s-a dezvoltat în interiorul pietrelor. – Din fr. pétrophyle.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PORTOFÉI s.n. v. portofel.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PORTOFÉL, portofele, s.n. Obiect din piele, din material plastic etc., în forma unor coperte mici cu mai multe despărţituri interioare, în care se păstrează bani, acte etc.; portvizit, portofoliu (3). [Var.: (înv.) portoféi, portoféu s.n.] – Din rus. portfel', fr. porte-feuille.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PORTOFÉU s.n. v. portofel.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IZOFÓTIC, -Ă adj. uniform expus la lumină. (< fr. isophotique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IZOFÓTĂ s. f. linie care uneşte punctele cu valori egale ale intensităţii luminii. (< germ. Isophote)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IZOFÁZĂ s. f. linie care reprezintă izotermele şi izobarele coincidente pe o diagramă a unui sistem fizico-chimic dintr-un singur component cu două faze coexistente. (< fr. izophase)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROTOFÍT, protofite, s.n. Organism vegetal unicelular primitiv din care a evoluat regnul vegetal. – Din fr. protophyte.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFANÁT, -Ă, profanaţi, -te, adj. (Despre lucruri considerate sacre) Tratat fără respectul cuvenit; batjocorit, dezonorat, necinstit. – V. profana.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFÁZĂ, profaze, s.f. (Biol.) Primul stadiu al mitozei, când se formează cromozomii. – Din fr. prophase.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFÉSIE s.f. v. profesiune.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFÉSOR, -OÁRĂ, profesori, -oare, s.m. şi f. Persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate şi care predă o materie de învăţământ (în şcoală). ♦ (Impr.) Învăţător. ♦ P. gener. Persoană care îndrumă, educă, învaţă pe cineva. [Acc. şi: profesór] – Din fr. professeur, germ. Professor.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFÉTIC, -Ă, profetici, -ce, adj. De profet; care prevesteşte. – Din fr. prophétique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFEŢÍ, profeţesc, vb. IV. Tranz. A face profeţii, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFIRÍU, -ÍE, profirii, adj. (Mai ales despre vin) Profir. ♦ (Substantivat, n.) Vin de culoare roşu-deschis. – Profir + suf. -iu. Cf. p r o f i r.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care caută să obţină un câştig din orice situaţie (neţinând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFUMÁT, -Ă adj. v. parfumat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IUDEOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (cel) care urăşte pe evrei. (< iudeo- + -fob2)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ITALOFÓN, -Ă adj., s. m. f. (vorbitor) de limbă italiană. (< ital/ian/ + -fon2)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ITALOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (cel) care urăşte tot ceea ce este italian. (< it. italofobo)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ITALOFÍL, -Ă adj., s. m. f. iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. (< it. italofilo)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFTÁLMIC, -Ă, oftalmici, -ce, adj. Care aparţine ochiului sau bolilor ochiului, privitor la ochi sau la bolile ochiului. – Din fr. ophtalmique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFTALMÍE, oftalmii, s.f. 1. Conjunctivită gravă, adesea purulentă. 2. Termen generic pentru afecţiunile inflamatorii grave ale structurilor profunde ale globuiui ocular. – Din fr. ophtalmie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFTICÁRE, ofticări, s.f. (Pop.) Faptul de a (se) oftica. – V. oftica.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFENSÁNT, -Ă, ofensanţi, -te, adj. (Rar) Ofensator. – Din fr. offensant.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFENSÁRE, ofensări, s.f. (Rar) Faptul de a (se) ofensa; insultare, jignire; supărare. – V. ofensa.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFERTÁNT, -Ă, ofertanţi, -te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care face o ofertă. – Oferta + suf. -ant.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFICIÁNT, -Ă, oficianţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care oficiază (slujba bisericească). 2. S.m. şi f. (Grad de) funcţionar în unele instituţii sau întreprinderi de stat. [Pr.: -ci-ant] – Din fr. officiant.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFICIÉRE, oficieri, s.f. Acţiunea de a oficia şi rezultatul ei; celebrare. [Pr.: -ci-e-] – V. oficia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFICINÁL, -Ă, oficinali, -e, adj. Din domeniul farmaciei; farmaceutic. ♢ Plante oficinale = plante care servesc la prepararea unor medicamente. – Din lat. officinalis, fr. officinal.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFICLEÍD, oficleide, s.n. Instrument muzical de suflat din alamă, cu timbru de bas. – Din fr. ophicléide.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OMOFÓNIC, -Ă, omofonici, -ce, adj. Care se referă la omofonie, care ţine de omofonie. – Omofon + suf. -ic.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OMOFONÍE, omofonii, s.f. 1. Însuşirea de a fi omofon. 2. Factură a unei piese muzicale caracterizată prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte (care formează acompaniamentul). – Din fr. homophonie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FILOZOFÁ, filozofez, vb. I. Intranz. (Fam.) A face reflecţii asupra problemelor vieţii. – Din fr. philosopher, lat. philosophari.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IODOFÓRM s. n. substanţă galbenă, cristalizată, cu miros specific, antiseptic, anestezic etc. (< fr. iodoforme, germ. Iodoform)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZIGOFÍTE s.f. pl. Plante rezultate din conjugarea celor doi gameţi. (din fr. zygophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZOOFILÍE s.f. 1. Afecţiune morbidă pentru animale sau păsări. 2. Satisfacere a instinctului erotic în mod preferenţial sau exclusiv prin contact sexual cu animale, la indivizi întârziaţi mintal. 3. Preferinţa unor ţânţari pentru sângele animalelor. (din fr. zoophilie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZOOFÍTIC, -Ă adj. Referitor la zoofite; (despre simbioză) cu relaţii între plante şi animale. (din fr. zoophytique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OSTEOFÍT, osteofite, s.n. Modificare patologică manifestată prin proliferarea anormală a ţesutului osos în apropierea unei articulaţii vertebrale; cioc de papagal. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéophyte.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OSTEOFÓN, osteofoane, s.n. Dispozitiv electroacustic care transmite sunetele exterioare în urechea internă prin intermediul sistemului osos al capului. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéophone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

XANTOFÓR s.m. Cromatofor galben. (din fr. xanthophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XEROFÓRM s.n., pl. xerofórmuri

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

XILOFÍTE s.f. pl. Plante lemnoase (arbori, arbuşti; subarbuşti). (din lat. xylophytae)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LIGNOFÓL s.n. v. lignofoliu.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIMITRÓF, -Ă, limitrofi, -e, adj. Care se află în limita, la hotarul unei ţări, unui ţinut, unei suprafeţe etc.; vecin, învecinat. – Din fr. limitrophe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIOFILÍE s.f. (Chim.) Însuşirea şi starea substanţelor liofile. [Pr.: li-o-] – Din fr. lyophilie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COPROFÁG, -Ă. coprofagi, -ge, adj. (Despre animale) Care se hrăneşte cu excremente. – Din fr. coprophage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LOGOFĂT, logofeţi, s.m. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Titlu de mare dregător în ierarhia boierilor români, membru al sfatului domnesc; persoană care deţinea acest titlu. ♢ Mare logofăt = (în Moldova) întâiul boier de divan, care conducea cancelaria domnească şi, în lipsa domnului sau al mitropolitului, prezida divanul; (în Muntenia) unul dintre cei mai de seamă boieri de divan, urmând după ban. Logofăt al doilea = locţiitorul marelui logofăt. Logofăt al treilea = secretarul marelui logofăt. Logofăt de obiceiuri = dregător având atribuţii de maestru de ceremonii. Logofăt de taină (sau domnesc) = secretar particular al domnului. Logofăt de vistierie = secretar al vistieriei domneşti. ♦ Şeful cancelariei domneşti. 2. (Înv.) Secretar, scriitor într-o cancelarie; grămătic, diac, pisar, copist. 3. Vătaf (la o moşie boierească). – Din ngr. logothétis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MICROFÍL, -Ă, microfili, -e, adj. (Bot.; despre plante) Cu frunze (foarte) mici. – Din fr. microfil.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MICROFÓN, microfoane, s.n. Aparat care transformă vibraţiile sonore în oscilaţii electrice, folosit în radioteleviziune şi în telecomunicaţii. – Din fr. microphone, germ. Mikrophon.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MITROFÓR, mitrofori, adj. Care are dreptul să poarte mitră1 (1). – Din ngr. mitrofóros.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIXOTRÓF, -Ă, mixotrofî, -e, adj. (Biol.; despre organisme) Care se hrăneşte cu substanţe organice preparate sau luate din mediul înconjurător. – Din fr. myxotrophe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MOFLUZÍT, -Ă, mofluziţi, -te, s.m. şi f. (Înv.) Om falit; p. ext. om ruinat, sărăcit. – V. mofluzi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MOFTOLÓG, moftologi, s.m. (Fam.) Moftangiu. – Din moftologie (derivat regresiv).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MOFTURÓS, -OÁSĂ, mofturoşi, -oase, adj., s.m. şi f. (Persoană) care face mofturi (2); (om) capricios, năzuros. – Moft + suf. -os.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOFLÓR, -Ă, adj. (Despre miere, polen etc.) Care a fost cules de la o singură specie de floare. – Mono- + flor[al].

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOFÓTO s.n. Monotip adaptat pentru culegerea prin fotografiere. – Din germ. Monophoto.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NEOFOBÍE s.f. Fobie faţă de tot ceea ce este nou. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophobie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s.m. (Animal) care se hrăneşte cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NECROFÍL, -Ă, necrofili, -e, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de necrofilie. – Din fr. nécrophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s.m. şi f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NECROFÓR, necrofori, s.m. Gen de insecte din ordinul coleopterelor, care se hrănesc cu cadavre; gropar (Necrophorus). – Din fr. nécrophore.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EXTROFÍE, extrofii, s.f. Defect de conformaţie al unui organ care este astfel întors, încât faţa sa internă devine externă. – Din fr. extrophie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NEPOFTÍT, -Ă, nepoftiţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este chemat, invitat, poftit sau dorit. – Ne- + poftit.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EUTROFÍE, eutrofii, s.f. Dezvoltare armonioasă a organismului, ca urmare a unei bune nutriţii a ţesuturilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutrophie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DISCOFÍL, -Ă, discofili, -e, s.m. şi f. Amator de muzică înregistrată pe discuri; colecţionar de discuri. – Din fr. discophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DUROFLÉX s.n. Material flexibil şi dur folosit în industria încălţămintei. – Dur + flex[ibil].

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DOFTORÍE s.f. v. doctorie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COFĂIÉL, cofăiele, s.n.(Reg.) Cofiţă. [Pr.: -fă-iel] – Cofei + suf. -el.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COFEÍNĂ s.f. v. cafeină.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IHTIOFÁG, -Ă adj., s. m. f. (animal) care se hrăneşte cu peşte. (< fr. ichtyophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COFÉTURI s.n. pl. Diverse sortimente de bomboane, de zaharicale etc. – Din ngr. ko[n]féta.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COFÍŢĂ, cofiţe, s.f. Diminutiv al lui cofă; cofăiel, cofăieş. – Cofă + suf. -iţă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TEMPOFÓN, tempofoane, s.n. Aparat folosit pentru modificarea duratei unei înregistrări cu sau fără schimbarea frecvenţei. – Din fr. tempophone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TEOFANÍE s.f. (Livr.) Apariţie sau manifestare a divinităţii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théophanie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TEOZÓFIC, -Ă, teozofici, -ce, adj. Care aparţine teozofiei, privitor la teozofie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TEOZOFÍE s.f. Doctrină filozofică-religioasă de origine orientală, care susţine teoria cunoaşterii nemijlocite a esenţei divinităţii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COFLEŞÍ, pers. 3 cofleşeşte, vb. IV. Refl. (Pop. : despre fructe) A se muia, a se fleşcăi. – Lat. *conflexire „a încovoia”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TERMOFÍL, -Ă, termofili, -e, adj. 1. (Despre microbi) Care este prezent în apele termale. 2. (Despre plante) Iubitor de căldură. – Din fr. thermophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TURCOFÍL, -Ă, turcofili, -e, s.m. şi f. Persoană care manifestă simpatie pentru poporul turc, cultura şi civilizaţia turcă. – Din fr. turcophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TURBOFÓR, turbofoare, s.n. Turbină folosită la forarea unei sonde; turbobur. – Din fr. turbophore.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RADIOFÁR, radiofaruri, s.n. Post fix de radioemisiune, folosit la dirijarea navigaţiei maritime şi aeriene. ♦ Radiobaliză. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiophare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RADIOFÓN, radiofoane, s.n. (Aeron.) Aparat de comunicare prin radiofonie. [Pr.: -di-o-] – Din fr., engl. radiophone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIGROFÓB, -Ă adj. (despre plante) care evită umiditatea excesivă. (< fr. hygrophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIGROFÍL, -Ă adj. (biol.; despre organisme) care se dezvoltă în condiţii de mare umiditate. (< fr. hygrophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIDROFÚG, -Ă adj. hidrofob (I, 1). (< fr. hydrofuge)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIDROFÓR, -Ă I. adj. canal ~ = canal prin care circulă apa în sistemul ambulacrar la echinoderme. II. s. n. 1. instalaţie mecanică pentru împingerea apei în conducte, la o anumită înălţime. 2. aparat răcitor format dintr-un sistem de ţevi prin care se asigură circulaţia apei reci, ca mijloc terapeutic. (< fr. hydrophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIDROFÓN s. f. aparat pentru semnalizarea prin sunete sub apă, care transformă oscilaţiile acustice în oscilaţii electrice. (< fr. hydrophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIDROFÓB, -Ă I. adj. 1. (despre materiale, soluri) care nu are afinitate pentru apă, care nu absoarbe apa; acvifug, hidrofug. 2. (despre organisme) care nu se poate dezvolta într-un mediu cu prea multă umezeală. II. adj., s. m. f. (suferind) de hidrofobie (2). (< fr. hydrophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIDROFÍL, -Ă I. adj. 1. (despre materiale, soluri) cu afinitate pentru apă. 2. (despre organisme) care trăieşte permanent în apă. II. adj., s. f. (plantă) la care polenizarea se face prin intermediul apei; hidrogamă. (< fr. hydrophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ROTOFÍLM, rotofilme, s.n. Peliculă fotografică specială folosită la executarea formelor de tipar cilindrice. – Din germ. Rotofilm.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ROTOFÓTO s.n. Instalaţie pentru culegerea fotografică bazată pe sistemul monotip. – Din fr. rotophoto[graphie].

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DECOFRÁJ, decofraje, s.n. Decofrare. – Din fr. décoffrage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SAPROFÁG, -Ă, saprofagi, -ge, adj. (Biol.; despre animale) Care se hrăneşte cu materii organice în descompunere. – Din fr. saprophage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SARCOFÁG, sarcofage, s.n. Sicriu antic făcut din piatră, bronz etc. (artistic ornamentat). ♦ Monument funerar în formă de sicriu. [Var.: (rar) sarcofágiu s.n.] – Din fr. sarcophage, lat. sarcophagus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SCOFÁLĂ s.f. (Fam. şi ir.) Pricopseală, folos, ispravă. ♦ Ceea ce e de folos, util, valoros. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SCATOFÁG, -Ă, scatofagi, -ge, adj., s.m. şi f. (Med.) Coprofag. – Din fr. scatophage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HELIOFÓB, -Ă I. adj., s. m. f. (suferind) de heliofobie; fotofob. II. adj. (despre plante) care nu suportă lumina solară. (< fr. héliophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HELIOFÍL, -Ă adj. (despre organisme) iubitor de lumină; fotofil. (< fr. héliophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SLAVOFÍL, -Ă, slavofili, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care are simpatie deosebită pentru popoarele slave, pentru cultura şi civilizaţia lor; care este partizan al apropierii culturale şi politice de popoarele şi statele slave. 2. S.m. şi f. Simpatizant al culturii şi civilizaţiei slave. – Din fr. slavophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SLAVOFÓB, -Ă, slavofobi, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care este potrivnic slavilor. 2. S.m. şi f. Adversar al apropierii culturale, economice şi politice de popoarele şi statele slave. – Din fr. slavophobe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SPOROFÍT, sporofiţi, s.m. Organism vegetal care poartă spori1. – Din fr. sporophyte.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SOFFIÓNI s.m. pl. (Geol.) Izvoare externe şi vapori de apă emanaţi la temperaturi înalte şi la presiuni mari. [Pr.: -fi-oni] – Din it. soffioni.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRAMOFÓN s. n. aparat pentru reproducerea sunetelor pe discuri, cu o diagramă, un ac şi o pâlnie acustică. (< fr. gramophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STROFÁNT, strofanţi, s.m. Nume dat mai multor specii de plante tropicale din ale căror seminţe se extrage strofantina (Strophanthus). – Din fr. strophante.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRAFOFÓN s. n. fonograf care reproduce, de pe un cilindru pe care a fost imprimată, muzică, vocea omenească etc. (< fr. graphophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GRAFOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (bolnav) de grafofobie. (< fr. graphophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOFRAGÍU s.m. v. sufragiu1.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COPROFÍL, -Ă, coprofili, -e, adj. (Despre insecte) Care trăieşte pe excremente. – Din fr. coprophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CROMOFÓR, cromofori, s.m. Grup de atomi care, introduşi în molecula unei substanţe organice, colorează acea substanţă. – Din fr. chromophore.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Hidrofil ≠ hidrofob

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Hidrofob ≠ hidrofil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Higrofil ≠ higrofob

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Higrofob ≠ higrofil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Mofturos ≠ nemofturos, necapricios

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Nepoftit ≠ poftit

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Slavofil ≠ slavofob

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Slavofob ≠ slavofil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GIPSOFÍL, -Ă I adj. (despre plante) care prezintă afinitate pentru solurile cu ghips sau cu calcar. II. s. f. plantă erbacee cultivată pentru florile sale albe, roz sau roşii; floarea-miresei. (< fr. gypsophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GINOFÍTE s. f. pl. (bot.) exemplare femele din generaţia sexuată. (< fr. gynophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GIMNOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de gimnofobie. (< fr. gymnophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GEROFÁNT, -Ă I. s. m. hierofant. II. s. f. preoteasă la vechii greci şi egipteni. (< it. gerofante)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

URANOFÁN s. (CHIM.) uranotil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GEOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) cu organe subterane perene (bulbi, rizomi, tuberculi). (< fr. géophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GEOFÍZIC, -Ă I. adj. referitor la geofizică. II. s. f. ştiinţă care studiază structura şi proprietăţile fizice ale globului terestru. (< fr. géophysique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GEOFAGÍE s. f. practică patologică de a ingera pământ sau nisip. (< fr. géophagie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GENOTRÓF, -Ă adj. (despre plante) rezultat prin adaptarea la condiţii de nutriţie particulare. (< fr. génotrophe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GENOFÓND s. n. rezervor genetic al unei populaţii. (< geno- + fond)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TURBOFÓR s. v. turbină de foraj.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GALEOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (om) stăpânit de galeofobie. (< fr. galéophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GALEOFÍL, -Ă adj., s. m. f. (om) stăpânit de galeofilie. (< fr. galéophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TIOFENÓL s. (CHIM.) mercaptobenzen, fenil mercaptan.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TIMÓFTĂ s. v. timoftică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TERMOFÓR s. (MED.) buiotă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FOTOTRÓF, -Ă adj. (despre plante şi unele organisme) care sintetizează substanţele organice cu ajutorul luminii solare. (< fr. phototrophe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ŞOLORÓF s. v. şorţ.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞOFÁRIU s. v. administrator, intendent.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FONOFÍLM s. n. film sonor. (< fono- + film)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SÓFTWARE s. (INFORM.) soft.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SOFÍSTIC adj. (înv.) sofisticesc. (Raţionament ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FILOZOFÁ vb. intr. a face reflecţii asupra vieţii şi aspectelor ei. (< fr. philosopher, lat. philosophari)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SICOFÁNT s. v. denunţător, pârâtor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FEOFICÉE s. f. pl. clasă de alge marine care conţin un pigment brun, mascând clorofila; alge brune. (< fr. phéophycées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCROFĂÍ vb. v. porcăi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SCOFÁLĂ s. v. afacere, avantaj, chilipir, câştig, folos, ispravă, pricopseală, profit, treabă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SCOFELÍT adj. v. râcâit, scormonit, scurmat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SCATOFÁG adj., s. (MED.) coprofag.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SARCOFÁG s. v. coşciug, sicriu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EXOFORÍE s. f. tendinţă de deviaţie a ochiului în afară; strabism divergent. (< fr. exophorie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EUTROFÍE s. f. dezvoltare armonioasă a organismului ca urmare a unei bune nutriţii a ţesuturilor. (< fr. eutrophie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EUTRÓFIC, -Ă adj. (despre copii) hrănit bine; dezvoltat normal. (< fr. eutrophique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EURITRÓF, -Ă adj. cu resurse nutritive normale. (< fr. eurytrophe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RADIOFÁR s. (FIZ.) radiobaliză.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EREMOFÍL, -Ă adj., s. f. (plantă) care se dezvoltă în stepe şi deşerturi. (< fr. érémophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFTAXÍ vb. v. ajunge, apuca, dovedi, expedia, grăbi, înhăţa, înşfăca, lua, prididi, prinde, răzbi, sosi, trimite, veni, zori.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFITÓR s., adj. v. afacerist.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFIRÍU adj. v. trandafiriu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFEŢÍ vb. v. prezice.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFÉTIC adj. 1. prevestitor, vizionar, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) prorocesc. (Afirmaţii ~.) 2. v. mesianic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFESUÍ vb. v. exercita, face, practica, profesa.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFESÓR s. dascăl, (livr.) magistru, (fam.) prof, (peior.) belfer. (În liceu am avut un ~ de istorie minunat.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PRÓFASIS s. v. motiv, pretext, scuză.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFANÁT adj. v. compromis, dezonorat, discreditat, necinstit, terfelit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFANÁT adj. pângărit, spurcat, (rar) prihănit, (fig.) întinat, mânjit, murdărit, pătat. (Lucruri sfinte ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ENDOTRÓF, -Ă adj. (despre organisme) care îşi procură hrana în interiorul altui organism. (< fr. endotrophe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PORTOFÉL s. v. minister.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PORTOFÉL s. portmoneu, (prin Transilv.) buchelar, (Transilv.) pughilareş, (prin Bucov.) pulearţ, (Ban. şi Transilv.) şlăitaf, (înv.) portmonetă, portofoliu, (arg.) coajă, scoarţă. (Îşi ţine banii în ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ELENOFÓN, -Ă adj., s. m. f. (vorbitor) de limbă elenă. (< elen + -fon2)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POFTORÍT adj. v. repetat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

POFTITÓR adj., s. v. amator, doritor, dornic, iubitor, pofticios, râvnitor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EGOFONÍE s. f. voce asemănătoare behăitului caprei, în isterie şi în paralizia generală progresivă. (< fr. égophonie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EDAFOFÍT, -Ă I. adj., s. f. (plantă) cu rădăcinile în sol. II. s. f. pl. plante care constituie flora microscopică a solului. (< fr. édaphophyte/s/)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ECTOTRÓF, -Ă adj. 1. (despre organisme vegetale saprofite sau parazite) care trăieşte pe suprafaţa altui organism animal sau vegetal. 2. cu micoriză la care filamentele miceliene se dezvoltă numai în straturile superficiale ale rădăcinilor plantei gazdă. (< fr. ecto-trophe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ECOFOBÍE s. f. teamă patologică de a sta singur în casă. (< fr. écophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DUROFLÉX s. n. material dur, flexibil şi uşor, cu mare rezistenţă la uzură, folosit ca talpă de încălţăminte. (< dur/abil/ + flex/ibil/)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PANTOFÁG adj. v. omnivor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PANTOFÁR s. cizmar, (înv. şi reg.) papucar, papugiu, (Mold.) ciubotar, (Transilv., Ban., Maram. şi Bucov.) şuştăr, (înv.) cavaf. (De meserie ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OSTEOFÍT s. (MED.) cioc de papagal.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFTICÁRE s. v. tuberculizare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFRÁNDĂ s. (BIS.) dar, jertfă, prinos, sacrificiu, (înv.) arse (pl.), oblaţiune, plocon. (~ adusă divinităţii.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFICINÁL adj. v. farmaceutic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFICIÉRE s. (BIS.) 1. celebrare, săvârşire, slujire, slujit, (înv.) serbare. (~ liturghiei.) 2. v. celebrare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFENSÁRE s. v. jignire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NEPOFTÍT adj. 1. v. nechemat. 2. inoportun, nedorit, neoportun. (Oaspete ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NEOFILÍT adj. neveştejit, proaspăt. (Flori ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NECROFÓR s. v. gropar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DISCOFÓN s. n. aparat de telefon şi agendă cu numere de telefoane. (< disc + -fon2)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DISCOFÍL, -Ă s. m. f. amator de muzică înregistrară pe discuri. (< fr. discophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MONOFLÓR adj. (BOT.) uniflor. (Plantă ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MOFTURÓS adj. 1. boieros, capricios, fandosit, năzuros, pretenţios, sclifosit, (pop.) izmenit, (reg.) năsfiros, năturos. (E cam ~ dumnealui!) 2. dificil, năzuros, (pop.) gingaş, lingav, (Mold., Munt. şi sudul Transilv.) scarandiv. (~ la mâncare.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MOFTOLÓG s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vor-băreţ.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MOFLUZÍE s. v. bancrută, crah, faliment.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MOFLUZÍT s. v. bancrutar, falit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MIOFILÍN s. (FARM.) aminofilină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MACROFÁG s. (BIOL.) monocit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LOGOFĂT s. v. administrator, vechil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LOGOFĂT s. 1. v. diac. 2. v. vătaf.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LIMITRÓF adj. 1. v. învecinat. 2. v. mărginaş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DECOFRÁJ s. n. decofrare. (< fr. décoffrage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIDROFÓB adj. hidrofug. (Substanţă ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

HIDROFÚG adj. v. hidrofob.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GRAMOFÓN s. v. patefon.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CRONOFÁG, -Ă adj. (fam.) consumator de timp. (< crono- + -fag2)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CROMOFÓR s. m. grupare de atomi care, introdusă în molecula combinaţiilor organice, le dă culoare. (< fr. chromophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CROMOFÓB, -Ă adj. (despre celule, ţesuturi) care nu se colorează cu un anume colorant. (< fr. chromophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CROMOFÁG s. n. cromatofag. (< fr. chromophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CROMOFÍL, -Ă adj. (despre celule, ţesuturi) care fixează un anumit colorant. (< fr. chromophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FOFILÁRE s. v. furişare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FOFEÁZĂ s. v. aripă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FOFEÁZĂ s. 1. v. bată. 2. (TEHN.) cotoc, (reg.) fuscel, lăturaş. (~ la alergătoarea de urzit.) 3. (reg.) mănuşă, mână, rază. (~ la vârtelniţă.) 4. aripă. (~ la moară.) 5. v. săgeată.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FILOZOFÁ vb. a cugeta. (Nu mai ~ întreaga zi!)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CRISOFÍL, -Ă I. adj. cu frunze de culoare galbenă-aurie. II. s. f. pigment care apare în urma descompunerii clorofilei, toamna, care colorează frunzele în galben. (< fr. chrysophyle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CRIOFÍTE s. f. pl. plante (alge, muşchi, ciuperci, bacterii) adaptate la temperaturi joase. (< fr. chryophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CRENOFÍL, -Ă adj. (despre organisme) care trăieşte numai în apa izvoarelor. (< fr. crénophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EXOFLISÍ vb. v. achita, concedia, debarasa, degaja, descotorosi, dezbăra, îndepărta, lichida, onora, plăti, scăpa, scoate.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CORDOFÓN, -Ă adj. (despre instrumente muzicale) cu coarde. (< germ. chordophon)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COPROFÍL, -Ă adj. 1. care manifestă o atracţie morbidă pentru excremente. 2. (despre insecte, plante) care trăieşte, creşte pe fecale; scatofil. (< fr. coprophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COPROFÁG, -Ă ajd., s. m. (coleopter) care se hrăneşte cu excremente; scatofag. (< fr. coprophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COPROFÁG adj., s. (MED.) scatofag.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COFLEŞÍ vb. v. fleşcăi, muia, terciui.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COFÍŢĂ s. donicioară, (reg.) cofăiel, cofăieş. (O ~ cu apă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COFÉTURI s. pl. dulciuri (pl.), zaharicale (pl.), (reg.) zăhărele (pl.), (grecism înv.) zumaricale (pl.). (A mâncat multe ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COFĂIÉL s. v. cofiţă, donicioară.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BROFIMÉN s. (FARM.) bromhexină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CÓFERDAM s. n. compartiment transversal, îngust şi etanş, care separă tancurile de combustibili sau lubrifianţi ale unei nave de celelalte compartimente. (< engl. cofferdam)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COFEÍNĂ s. f. cafeină. (< germ. Koffein)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CLOROFÓR s. m. corpuscul impregnat cu clorofilă din citoplasma celulei vegetale. (< fr. chlorophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CLADOFÓR I. s. n. parte a tulpinii care poartă ramurile inflorescenţei. II. s. f. pl. ordin de alge verzi filamentoase, ramificate dihotomic, pe pietre sau pe sol. (< fr. cladophore/s/)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ATROFIÁT adj. (MED.) degenerat, (pop.) uscat, (înv. şi reg.) sec. (O mână ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CISTOFÓR2, -Ă s. m. f. (ant.) cel care purta o cistă (1) la procesiuni. (< fr. cistophore, lat. cistophorus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CISTOFÓR1 s. n. hifă purtătoare de ciste (4). (< fr. cystophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

APOFONÍE s. (FON.) ablaut. (~ reprezintă alternanţa între vocalele din tema unui cuvânt.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ANGLOFÍL adj., s. angloman.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CIANOFÍL, -Ă adj. cu afinitate pentru coloranţi albaştri sau verzi. (< fr. cyanophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VIDEOFÓN s. videotelefon.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acetofán s. n., pl. acetofáni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidofíl adj. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

agrofónd s. n. → fond

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anemofíl adj. m., pl. anemofíli; f. sg. anemofílă, pl. anemofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anglofíl adj.m., s. m., pl. anglofíli; f. sg. anglofílă, pl. anglofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; f. sg. anglofóbă, pl. anglofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anglofón adj. m., pl. anglofóni; f. sg. anglofónă, pl. anglofóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

apofilít s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

apofítă s. f., pl. apofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

apofíză s. f., g.-d. art. apofízei; pl. apofíze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

apofoníe s. f., art. apofonía, g.-d. art. apofoníei; pl. apofoníi, art. apofoníile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

apostróf (semn ortografic) s. n., pl. apostrófuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

arabofón s. m., adj. m., pl. arabofóni; f. sg. arabofónă, pl. arabofóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

astrófic adj. m., pl. astrófici; f. sg. astrófică, pl. astrófice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

audiofón s. n., pl. audiofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

autotróf adj. m. (sil. a-u-to-trof); pl. autotrófi; f. sg. autotrófă, pl. autotrófe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bentofág adj. m., pl. bentofági; f. sg. bentofágă, pl. bentofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bentofíl s. m., adj. bentofíli; f. sg. bentofílă, pl. bentofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

biofízic adj. (sil. bi-o-) → fizic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

biofotón s. m. (sil. bi-o-) → foton

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

carpofág adj. m., pl. carpofági; f. sg. carpofágă, pl. carpofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

carpofór s. m., pl. carpofóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cartofór s. m., pl. cartofóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

casmofíl adj. m., pl. casmofíli; f. sg. casmofílă, pl. casmofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ceaiofíl s. m. (sil. cea-io-),pl. ceaiofíli

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

celofaná vb., ind. prez. 1 sg. celofanéz, 3 sg. şi pl. celofaneáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

chinofíl adj. m., pl. chinofíli; f. sg. chinofílă, pl. chinofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cistofór s. m., pl. cistofóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cladofór s. n., pl. cladofóre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cofăiél s. n. (sil. -fă-iel), pl. cofăiéle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

coféină v. cafeină

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cóferdam s. n., pl. cóferdamuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

coféturi s. n. pl.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cofíţă s. f., g.-d. art. cofíţei; pl. cofíţe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cofleşí vb. (sil. -fle-), ind. prez. 3 sg. cofleşéşte, imperf. 3 sg. cofleşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cofleşeáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

coprofág adj. m. (sil. -pro-), pl. coprofági; f. sg. coprofágă, pl. coprofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cromofór s. m., pl. cromofóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

decofráj s. n., pl. decofráje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

discofíl s. m., pl. discofíli

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

doftorít s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

durofléx s. n., pl. durofléxe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ecofobíe s. f., g.-d. art. ecofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ectotróf adj. m., pl. ectotrófi; f. sg. ectotrófă, pl. ectotrófe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

egofilíe s. f., g.-d. art. egofilíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

egofobíe s. f., g.-d. art. egofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

egofoníe s. f., g.-d. art. egofoníei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

elenofón adj. m., pl. elenofóni; f. sg. elenofónă, pl. elenofóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

endotróf adj. m., pl. endotrófi; f. sg. endotrófă, pl. endotrófe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

eterofón adj. m., pl. eterofóni; f. sg. eterofónă, pl. eterofóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

eutrofíe s. f. (sil. e-u-tro-), art. eutrofía, g.-d. art. eutrofíei; pl. eutrofíi, art. eutrofíile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

exoflisí vb. (sil. -fli-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. exofliseáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

extrofíe s. f., g.-d. art. extrofíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

filozofá vb., ind. prez. 1 sg. filozoféz, 3 sg. şi pl. filozofeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fofeáză s. f., g.-d. art. fofézei; pl. foféze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fonofílm s. n., pl. fonofílme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

galeofíl adj. m. (sil. -le-o-), pl. galeofíli; f. sg. galeofílă, pl. galeofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

galeofób s. m.(sil. -le-o-), adj. m., pl. galeofóbi; f. sg. galeofóbă, pl. galeofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

geofagíe s. f. (sil. ge-o-e-), g.-d. art. geofagíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

geofítă s. f. (sil. ge-o-), pl. geofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

geofízic adj. (sil. ge-o-) → fizic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gimnofób adj. m., s. m. pl. gimnofóbi; f. sg. gimnofóbă, pl. gimnofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gipsofíl adj. m., pl. gipsofíli; f. sg. gipsofílă, pl. gipsofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

glicofíl adj. m., pl. glicofíli; f. sg. glicofílă, pl. glicofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

grafofób s. m., pl. grafofóbi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

grafofób adj. m., pl. grafofóbi; f. sg. grafofóbă, pl. grafofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

grafofón s. n., pl. grafofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gramofón s. n., pl. gramofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

grofoáie s. f., art. grofoáia, g.-d. art. grofoáiei; pl. grofoáie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

heliofíl adj. m., pl. heliofíli; f. sg. heliofílă, pl. heliofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

heliofób adj. m., pl. heliofóbi; f. sg. heliofóbă, pl. heliofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hidrofíl adj. m. (sil. -dro-), pl. hidrofíli; f. sg. hidrofílă, pl. hidrofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hidrofób adj. m., s. m. (sil. -dro-), pl. hidrofóbi; f. sg. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hidrofón s. n. (sil. -dro-), pl. hidrofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hidrofór s. n. (sil. -dro-), pl. hidrofoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hidrofúg adj. m. (sil. -dro-), pl. hidrofúgi; f. sg. hidrofúgă, pl. hidrofúge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

higrofíl adj. m. (sil. -gro-), pl. higrofíli; f. sg. higrofílă, pl. higrofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

higrofób adj. m., pl. higrofóbi; f. sg. higrofóbă, pl. higrofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ihtiofág adj. m. (sil. -ti-o-), pl. ihtiofági; f. sg. ihtiofágă, pl. ihtiofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

iodofórm s. n. (sil. io-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

italofíl s. m., adj. m., pl. italofíli; f. sg. italofílă, pl. italofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

italofób s. m., adj. m., pl. italofóbi; f. sg. italofóbă, pl. italofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

italofón s. m., adj. m., pl. italofóni; f. sg. italofónă, pl. italofóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

iudeofób s. m., adj. m., pl. iudeofóbi; f. sg. iudeofóbă, pl. iudeofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

izofáză s. f. → fază

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

izofónă s. f., g.-d. art. izofónei; pl. izofóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lentofíl adj. m., pl. lentofíli; f. sg. lentofílă, pl. lentofíle (sil. -oai-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

limitróf adj. m. (sil. -trof), pl. limitrófi; f. sg. limitrófă, pl. limitrófe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

logofăt s. m., pl. logoféţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrofág s. n. (sil. -cro-), pl. macrofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macrofíl s. n., pl. macrofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

marcofíl adj. m., pl. marcofíli; f. sg. marcofílă, pl. marcofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mavrofór s. m. (sil. -vro-), pl. mavrofóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mezofíle (microorganisme) s. n. pl.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

microfíl adj. m., pl. microfíli; f. sg. microfílă, pl. microfíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

microfón s. n. (sil. -cro-), pl. microfoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mitrofór adj. m. (sil. -tro-), pl. mitrofóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mixotróf adj. m., pl. mixotrófi; f. sg. mixotrófă, pl. mixotrófe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mofluzít s. m. (sil. -flu-), pl. mofluzíţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

moftológ s. m., pl. moftológi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mofturós adj. m., s. m., pl. mofturóşi; f. sg. mofturoásă, pl. mofturoáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

monoflór adj. m., f. monoflóră

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

monofóto s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nautofón s. n., pl. nautofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

necrofág adj. m., s. m. (sil. -cro-), pl. necrofági; f. sg. necrofágă, pl. necrofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

necrofób s. m. (sil. -cro-), pl. necrofóbi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

necrofór s. m. (sil. -cro-), pl. necrofóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

negrofíl adj. m., s. m., pl. negrofíli; f. sg. negrofílă, pl. negrofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neofilíe s. f., art. neofilía, g.-d. art. neofilíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neofítă s. f. (sil. ne-o-), pl. neofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neofobíe s. f., art. neofobía, g.-d. art. neofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nepoftít adj. m., pl. nepoftíţi; f. sg. nepoftítă, pl. nepoftíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nitrofíl adj. m., pl. nitrofíli; f. sg. nitrofílă, pl. nitrofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofensánt adj. m., pl. ofensánţi; f. sg. ofensántă, pl. ofensánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofensáre s. f., g.-d. art. ofensării; pl. ofensări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofertánt adj. m., s. m., pl. ofertánţi; f. sg. ofertántă, pl. ofertánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oficiánt adj. m., s. m. (sil. -ci-ant), pl. oficiánţi; f. sg. oficiántă, pl. oficiánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oficiére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. oficiérii; pl. oficiéri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oficinál adj. m., pl. oficináli; f. sg. oficinálă, pl. oficinále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oficínă s. f., g.-d. art. oficínei; pl. oficíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oficleíd s. n. (sil. -cle-), pl. oficleíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofrándă s. f. (sil. -fran-), g.-d. art. ofrándei; pl. ofránde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oftálmic adj. m., pl. oftálmici; f. sg. oftálmică, pl. oftálmice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oftalmíe s. f., art. oftalmía, g.-d. art. oftalmíei; pl. oftalmíi, art. oftalmíile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofticáre s. f., g.-d. art. ofticării; pl. ofticări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofuscáre s. f., g.-d. art. ofuscării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

omofónic adj. m. fonic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

omofoníe s. f., art. omofonía, g.-d. art. omofoníei; pl. omofoníi, art. omofoníile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

osteofít s. n. (sil. -te-o-), pl. osteofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

osteofón s. n. (sil. -te-o-), pl. osteofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oftalmie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pantofág adj. m., pl. pantofági; f. sg. pantofágă, pl. pantofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pantofár s. m., pl. pantofári

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

panzofíe s. f., g.-d. art. panzofíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

perlofíl s. m., pl. perlofíli

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

petrofíl adj. m., pl. petrofíli; f. sg. petrofílă, pl. petrofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pistofón (fiz.) s. n., pl. pistofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pleiofág adj. m., pl. pleiofági; f. sg. pleiofágă, pl. pleiofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

poftitór adj. m., pl. poftitóri; f. sg. şi pl. poftitoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

politróf adj. m., pl. politrófi; f. sg. politrófă, pl. politrófe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

portofél s. n., pl. portoféle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profanát adj. m., pl. profanáţi; f. sg. profanátă, pl. profanáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profésor/profesór s. m., pl. profésori/profesóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profétic adj. m., pl. profétici; f. sg. profétică, pl. profétice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profeţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. profeţésc, imperf. 3 sg. profeţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. profeţeáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profiríu (roşu-deschis) adj. m., f. profiríe; pl. m. şi f. profiríi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; f. sg. şi pl. profitoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pro fórma loc. adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

protofít s. n., pl. protofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

psamofíl adj. m., pl. psamofíli; f. sg. psamofílă, pl. psamofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

radiofár s. n. (sil. -di-o-), pl. radiofáruri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

radiofón s. n. (sil. -di-o-), pl. radiofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rotofílm s. n., pl. rotofílme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rotofóto s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

saprofág adj. m., pl. saprofági; f. sg. saprofágă, pl. saprofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

saprofíl adj. m., pl. saprofíli; f. sg. saprofílă, pl. saprofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

saprofít adj. m. (sil. -pro-), pl. saprofíţi; f. sg. saprofítă, pl. saprofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

saprofít s. n. /saprofítă s. f. (sil. -pro-), pl. saprofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sarcofág s. n., pl. sarcofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

scatofág adj. m., pl. scatofági; f. sg. scatofágă, pl. scatofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

scofálă s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sicofánt (denunţător, insectă) s. m., pl. sicofánţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

slavofíl adj. m., s. m., pl. slavofíli; f. sg. slavofílă, pl. slavofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

slavofób adj. m., s. m., pl. slavofóbi; f. sg. slavofóbă, pl. slavofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

slavofón adj. m., pl. slavofóni; f. sg. slavofónă, pl. slavofóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sofístă s. f., pl. sofíste

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sofístic adj. m., pl. sofístici; f. sg. sofístică, pl. sofístice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sofrológ s. m., pl. sofrológi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sporofít s. m., pl. sporofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

strofánt s. m., pl. strofánţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

strofión s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

strofísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şoferíe s. f., art. şofería, g.-d. şoferíi, art. şoferíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tempofón s. n., pl. tempofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

teofaníe s. f. (sil. te-o-), art. teofanía, g.-d. art. teofaníei; pl. teofaníi, art. teofaníile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

teozófic adj. m. (sil. te-o-), pl. teozófici; f. sg. teozófică, pl. teozófice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

teozofíe s. f. (sil. te-o-), art. teozofía, g.-d. teozofíi, art. teozofíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

termofíl adj. m., pl. termofíli; f. sg. termofílă, pl. termofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

termofón s. n., pl. termofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

termofór s. n., pl. termofoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

trofeíne s. f., pl. trofeíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

trofogén adj. m., pl. trofogéni; f. sg. trofogénă, pl. trofogéne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tropofíl adj. m., pl. tropofíli; f. sg. tropofílă, pl. tropofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

turbofán s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

turbofór s. n., pl. turbofoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

turcofíl adj. m., pl. turcofíli; f. sg. turcofílă, pl. turcofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

turcofób adj. m., pl. turcofóbi; f. sg. turcofóbă, pl. turcofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

uranofán s. m., pl. uranofáni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

videofón s. n. (sil. -de-o-), pl. videofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

viziofón s. n., pl. viziofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

xerofórm s. n., pl. xerofórmuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

zoofagíe s. f., art. zoofagía, g.-d. zoofagíi, art. zoofagíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

zoofilíe s. f., g.-d. art. zoofilíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

zoofític adj. m., pl. zoofítici; f. sg. zoofítică, pl. zoofítice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

zoofobíe s. f. → fobie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

OFTÁLMI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de ochi sau de bolile de ochi; propriu ochilor sau bolilor de ochi. Nerv ~. /<fr. ophtalmique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OFTALMÍ//E ~i f. (denumire generică) Stare patologică constând în inflamarea membranelor globului ocular; aprindere de ochi. ~ de zăpadă. ~ purulentă. /<fr. ophtalmie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OFRÁND//Ă ~e f. 1) rel. Dar oferit divinităţii sau reprezentanţilor ei; prinos. 2) Dar oferit unei biserici; prinos; jertfă. 3) Donaţie oferită în semn de veneraţie şi de recunoştinţă; prinos; omagiu. 4) fig. Contribuţie materială filantropică. [Sil. -fran-] /<fr. offrande

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OFICLEÍD ~e n. (mai ales în trecut) Instrument muzical de suflat constând dintr-un tub conic de alamă, îndoit în formă de potcoavă, cu clape, care emite sunete grave. [Sil. -cle-] /<fr. ophicléide

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OFICIÁN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival Care oficiază (o slujbă religioasă). Preot ~. [Sil. -ci-ant] /<fr. officiant

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OFICINÁL ~ă (~i, ~e) 1) (despre preparate medicale) Care este produs în oficină; preparat în farmacie; farmaceutic. 2) (despre plante) Care este folosit în oficină la prepararea medicamentelor; utilizat în farmacologie. /<lat. officinalis, fr. officinal

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OFICÍN//Ă ~e f. 1) Laborator anexat la o farmacie, unde se prepară unele medicamente. 2) Mediu social unde se urzesc intrigi, calomnii sau comploturi. ~ de spionaj. ~ de false noutăţi. /<lat. officina, fr. officine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OFERTÁN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival Care face o ofertă. /ofertă + suf. ~ant

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OFENSÁN//T ~tă (~ţi, ~te) livr. v. OFENSATÓR /<fr. offensant

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

NEOFOBÍE f. Teamă bolnăvicioasă şi nemotivată de ceea ce este nou. [Sil. ne-o-] /<fr. néophobie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

NECROFÁ//G ~gă (~gi, ~ge) şi substantival (despre unele animale) Care se hrăneşte cu cadavre. /<fr. nécrophage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

NECROFÓR ~i m. Gândac care îşi depune ouăle pe cadavre. /<fr. nécrophore

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MOFTUR//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) şi substantival (despre persoane) Care face mofturi; capricios; dificil; năzuros. /moft + suf. ~os

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MICROF//ÓN ~oáne n. Aparat care transformă vibraţiile sonore în oscilaţii electrice, folosit în radioteleviziune şi în telecomunicaţii. /<fr. microphone, germ. Microphon

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LOGOF//ẮT ~éţi m. 1) (în evul mediu în Ţara Românească şi în Moldova; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier cu funcţia de preşedinte al divanului, care avea în grijă pecetea domnească şi întocmirea hrisoavelor domneşti. 2) Şef al cancelariei domneşti. 3) înv. Slujbaş într-o cancelarie însărcinat cu copierea şi întocmirea actelor; copist; pisar; scrib. 4) Supraveghetor al slugilor de la o curte boierească. /<ngr. logothétis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LIMITRÓF ~ă (~i, ~e) (despre o regiune, o ţară etc.) Care se află în imediata vecinătate; învecinat. [Sil. -mi-trof] /<fr. limitrophe, lat. limitrophus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

IODOFÓRM n. Substanţă antiseptică sub formă de cristale galbene, având un miros specific puternic. /<fr. iodoforme, germ. Iodoform

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

IHTIOFÁ//G ~gă (~gi, ~ge) (despre animale şi păsări) Care se hrăneşte cu peşte. [Sil. -ti-o-] /<fr. ichtyophage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HIGROFÍL ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre plante) Care se dezvoltă în condiţii de umiditate sporită. /<fr. hygrophile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HIGROFÍ//T ~ tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre plante terestre) Care se dezvoltă în condiţii de mare umiditate. /<fr. hygrophyte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HIDROFÚ//G ~gă (~gi, ~ge) şi substantival (despre materiale) Care nu permite pătrunderea apei. /<fr. hydrophuge

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HIDROF//ÓR ~oáre n. Instalaţie mecanică pentru împingerea apei din conducte la o înălţime. /<fr. hydrophore

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HIDROF//ÓN ~oáne n. Aparat pentru semnalizarea acustică sub apă. /<fr. hydrophone

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HIDROFÓB2 ~i m. Persoană care suferă de hidrofobie. /<fr. hydrophobe

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HIDROFÓB1 ~ă (~i, ~e) 1) Care nu absoarbe apă. 2) (despre plante) Care nu se poate dezvolta într-un mediu cu multă umezeală. 3) (despre substanţe) Care nu intră în reacţie cu apa. 4) şi substantival Care se teme de apă. /<fr. hydrophobe

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HIDROFÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre plante) Care este adaptat la viaţa acvatică. /<fr. hydrophite

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HIDROFÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care are proprietatea de a absorbi apa. 3) şi substantival (despre plante) Ale căror flori se polenizează cu ajutorul apei. /<fr. hydrophile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HELIOFÓB ~ă (~i, ~e) şi substantival (de-spre plante) Care nu suportă radiaţia solară. /Din heliofobie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HELIOFÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre plante) Care se dezvoltă normal în condiţii de radiaţie solară intensă. /<fr. héliophyte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HELIOFÍL ~ă (~i, ~e) Care este iubitor de lumină; care se îndreaptă spre lumină. Plante ~e. /<fr. héliophile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GRAMOF//ÓN ~oáne n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri, având şi o pâlnie de rezonanţă pentru amplificare. /<fr. gramophone

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GEOFÍZI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de geofizică; propriu geofizicii. /<fr. géophysique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GEOFÍT//Ă ~e f. Plantă care în timpul iernii îşi continuă viaţa numai prin organe subpământene (bulbi, tuberculi, rizomi). /<fr. géophytes

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FOFEÁZĂ foféze f. Obiect în formă de braţ sau de aripi (la ferestre, uşi etc.). ♢ A umbla ca o ~ a umbla foarte repede. [G.-D. fofezei; Sil. -fea-ză] / Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A FILOZOF//Á ~éz intranz. fam. A reflecta asupra problemelor lumii (ca un filozof). /<fr. philosopher, lat. philosophari

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ECOFOBÍE f. Teamă de a sta singur în casă /<fr. écophobie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DISCOFIL ~ă (~i, ~e) m. şi f. Amator de muzică înregistrată pe discuri; colecţionar de discuri. /<fr. discophile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COFÉTURI f. pl. Produse de cofetărie; dulciuri; zaharicale. /<ngr. ko[n]féta

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CARTOFÓR ~i m. Persoană pasionată excesiv de jocul de cărţi. /<ngr. kartophóros

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CARPOFÓR ~i m. Peduncul care susţine fructul. /<fr. carpophore

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CARPOFÁ//G ~gă (~gi, ~ge) Care se hrăneşte cu fructe. /<fr. carpophage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BIOFÍZI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de biofizică; propriu biofizicii. [Sil. bi-o-] /<fr. biophysique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AUTOTRÓF ~ă (~i, ~e) (despre plante şi unele bacterii) Care îşi produce singur substanţele de care are nevoie. [Sil. a-u-to-trof] /<fr. autotrophe

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

APOSTRÓF ~uri n. Semn ortografic, în formă de virgulă, care marchează dispariţia accidentală a unui sunet. [Sil. -pos-trof] /<fr. apostrophe, lat. apostrophus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

APOFÍZ//Ă ~e f. 1) Proeminenţă pe suprafaţa unui os. 2) Ramură a unei roci eruptive. /<fr. apophyse, lat. apophysis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ANGLOFÓB ~ă (~i, ~e) şi substantival Care urăşte tot ce este englez. /<fr. anglophobe

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ANGLOFÍL ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane) Care iubeşte tot ce este englez; angloman. /<fr. anglophile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ANEMOFÍL ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre plante) Care ţine de anemofolie; propriu anemofiliei. /<fr. anémophile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OMOFÓNI//C ~că (~ci, ~ce) v. OMOFON. /omofon + suf. ~ic

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OMOFONÍE f. lingv. 1) Fenomen de coincidenţă sonoră a formei unor cuvinte diferite. 2) Tip de muzică în care predomină o linie melodică asupra celorlalte care o întregesc armonic (formând acompaniamentul). /<fr. homophonie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PANTOFÁR ~i m. 1) înv. Muncitor care confecţionează pantofi. 2) rar Meşter care face şi repară încălţăminte; cizmar; ciubotar. /pantof + suf. ~ar

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PETROFÍL ~ă (~i, ~e) (despre plante) Care se dezvoltă printre pietre. /<fr. pétrophyle

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

POFTIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care pofteşte; care invită. 2) Care doreşte ceva nespus de mult; lacom la ceva; ahtiat. /a pofti + suf. ~tor

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PORTOFÉL ~e n. Obiect de buzunar, confecţionat din piele sau din alt material, având forma de copertă cu mai multe despărţituri interioare, în care se poartă bani (de hârtie) şi acte. /<fr. portfeuille

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFES//ÓR ~oáră (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) Persoană care predă o materie de studiu (într-o şcoală, într-o universitate, etc.), având o pregătire specială. 2) Persoană având cel mai înalt titlu conferit cadrelor didactice universitare. [Acc. şi profesór] /<fr. professeur, germ. Professor

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFÉTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de profet; propriu pentru profeţi. 2) Care conţine o profeţie; cu caracter de profeţie. /<fr. prophétique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A PROFEŢ//I ~ésc tranz. v. A PROFETIZA. /Din profet

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFIR//ÍU ~íe (~íi) v. PROFIR. /profir + suf. ~iu

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFIT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care profită; care foloseşte orice prilej pentru a trage un profit. /<fr. profiteur

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFIT//ÓR2 ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care caută profit, câştig uşor. /<fr. profiteur

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RADIOFÁR ~uri n. Staţie de radio fixă, care transmite semnale speciale şi serveşte la dirijarea navigaţiei aeriene şi maritime; radiobaliză. [Sil. -di-o-] /<fr. radiophare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SAPROFÁ//G ~gă (~gi, ~ge) Care se hrăneşte cu materiale organice în descompunere. /<fr. saprophage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SAPROFÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre microorganisme) Care se dezvoltă în substanţe organice în descompunere. [Sil. sa-pro-] /<fr. sapriphyte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SARCOFÁ//G ~ge n. Sicriu monumental făcut din piatră sau din alt material dur (cu ornamente artistice). /<fr. sarcophage, lat. sarcophagus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SCOFÁLĂ f. fam. Treabă realizată; ispravă. ♢ Mare ~! mare lucru! (Nu) e mare ~ (nu) e cine ştie ce lucru important. A (nu) face mare ~ a (nu) face cine ştie ce ispravă. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SICOFÁN//T ~ţi m. Gândac de talie medie, verde-auriu, cu miros de mosc, răspândit în pădurile de conifere şi de stejar. /<lat. sycophanta

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SLAVOFÍL ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane) Care iubeşte tot ce este slav. /<fr. slavophile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SLAVOFÓB ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane) Care urăşte tot ce este slav. /<fr. slavophobe

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SOFÍSTI//C ~că (~ci, ~ce) Care con- stituie un sofism; de natura sofismului. Raţionament ~. /<ngr. sofistikós, lat. sophisticus, fr. sophistique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SOFTWARE [pr.: sóft-uer] n. Sistem de programe pentru computere. [Var. soft] /Cuv. engl.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SPOROFÍT ~e n. 1) la pl. Grup de plante inferioare care se înmulţesc prin spori (reprezentanţi: algele, ciupercile, lichenii, ferigile etc.); criptogamă. 2) Plantă din acest grup. /<fr. sporophyte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

STENOFÁ//G ~gă (~gi, ~ge) şi substantival (despre fiinţe) Care foloseşte pentru nutriţie un anumit fel de hrană. /<germ. stenophag

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

STROFÁN//T ~ţi m. Arbust exotic ale cărui seminţe conţin substanţe folosite în medicină. /<fr. strophante

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE STROFOL//Í mă ~ésc intranz. pop. A vorbi pe un ton ridicat, gesticulând şi dându-şi importanţă; a se răţoi; a se cocoşi. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞOFERÍE f. pop. 1) Tehnică a conducerii autovehiculelor. 2) Ocupaţie de şofer. [Art. şoferia; G.-D. şoferiei; Sil. -ri-e] /şofer + suf. ~ie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TEOZÓFI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de teozofie; propriu teozofiei. /<fr. théosophique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TEOZOFÍE f. Doctrină filozofico-religioasă care declară înţelepciunea divină obiect al cunoaşterii, iar intuiţia mistică drept izvor al acesteia. [G.-D. teozofiei] /<fr. théosophie, germ. Theosophie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TERMOFÍL ~ă (~i, ~e) (despre microbi, bacterii sau despre unele plante) Care poate să trăiască şi să se dezvolte la temperaturi înalte. /<fr. thermophile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TERMOF//ÓR ~oáre n. Pungă de cauciuc umplută cu apă caldă sau pernuţă încălzită electric, care se aplică pe partea bolnavă a corpului pentru a calma durerile sau a încălzi în caz de criză. /<germ. Termophor, fr. thermophore

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TURBOF//ÓR ~oáre n. tehn. Agregat de foraj electric constituit dintr-o turbină hidraulică, care pune în mişcare o sapă rotativă. /<fr. turbofore

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TURCOFIL ~ă (~i, ~e) Care aprobă, admiră tot ce este turcesc, ce vine de la turci. /<fr. turcophile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TURCOFOB ~ă (~i, ~e) Care dezaprobă, urăşte tot ce este turcesc, ce vine de la turci. /<fr. turcophobe

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

XEROFÓRM ~uri n. Substanţă medicamentoasă sub formă de pulbere galbenă, folosită ca antibiotic. /<fr. xéroforme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ZOOFAGÍE f. Deprinderea de a folosi carnea animală drept hrană. /<fr. zoophagie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ZOOFOBÍE f. 1) Caracter zoofob. 2) Stare a celui zoofob. /<fr. zoophobie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

arabofón, -ă adj., s.m.f. (Vorbitor) de limbă arabă. (< fr. arabophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOFÍL, -Ă adj. Care are afinitate pentru coloranţi acizi; oxifil. [< fr. acidophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CASMOFÍL, -Ă adj. (despre plante) care creşte în crăpăturile stâncilor. (< fr. chasmophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CARTOFÍL, -Ă s. m. f. pasionat de cartofilie. (< fr. cartophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANDROFÓR s.n. (Bot.) Peduncul rezultat din alungirea ultimului internod al pedunculului floral, pe care sunt prinse staminele. ♦ Peduncul care poartă anteridia. [< fr. androphore, cf. gr. aner – bărbat, phoros – care poartă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANEMOFÍL, -Ă adj., s.f. (Plantă) la care polenizarea se face cu ajutorul vântului; anemogam. [< fr. anémophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANIZOFÍL, -Ă adj., s.f. (Plantă) cu frunze de forme şi dimensiuni diferite. [< fr. anisophyle, cf. gr. anisos – inegal, phyllon – frunză].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PALEOFÓN, paleofoane, s.n. Aparat folosit pentru înregistrarea şi reproducerea mecanică a sunetelor; fonograf. – Din fr. paléophone.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

CARPOFÓR s. m. 1. bază lărgită a gineceului. 2. pedicel al sporocarpului. ♢ partea sporiferă a ciupercilor superioare. (< fr. carpophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CARPOFÁG, -Ă adj., s. m. f. frugivor. (< fr. carpophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANTOFÍTE s.f.pl. Denumire generică pentru plantele cu flori; fanerogame; (la sg.) plantă din acest grup. [< fr. anthophytes, cf. gr. anthos – floare, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

APOFIZÁR, -Ă adj. (Anat.) Al apofizei. [< fr. apophysaire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

APOFONÍE s.f. Schimbare a vocalei radicale a unui cuvânt în diferite forme flexionare, potrivit unor legi constante. [Gen. -iei. / < fr. apophonie, cf. gr. apo – departe, phone – sunet].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ASTRÓFIC, -Ă adj. (Despre versuri) Care nu formează strofe. [< fr. astrophique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUDIOFÓN s.n. Aparat acustic folosit de hipoacuzici pentru amplificarea sunetelor. [< fr. audiophone].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CALCOFÍL, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care are o deosebită afinitate pentru sulf. [< fr. calcophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CASMOFÍT, -Ă adj. (Despre plante) Care creşte în crăpăturile stâncilor. [< fr. chasmophyte, cf. gr. khasma – deschidere, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CIANOFÍL, -Ă adj. Care are afinitate pentru coloranţi albaştri sau verzi. [Pron. ci-a-. / cf. gr. kyanos – albastru, philein – a iubi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CISTOFÓR, -Ă s.m. şi f. (Ant.) Cel care purta un coş sacru la serbările în cinstea lui Bachus. [< lat. cistophorus, cf. fr. cistophore].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COFEÍNĂ s.f. Cafeină. [Pron. -fe-i-. / < germ. Koffein].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COFERDÁM s.n. (Mar.) Compartiment al unei nave limitat de doi pereţi transversali etanşi, care separă magaziile de mărfuri de tancurile de combustibili sau lubrifianţi. [< engl. cofferdam].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COFERDÁM s.n. (Mar.) Compartiment al unei nave limitat de doi pereţi transversali etanşi, care separă magaziile de mărfuri de tancurile de combustibili sau lubrifianţi. [< engl. cofferdam].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COFEÍNĂ s.f. Cafeină. [Pron. -fe-i-. / < germ. Koffein].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CROMOFÓR s.m. (Fiz.) Grup de atomi care, introduşi în molecula unei substanţe, o colorează. ♦ Cromatofor. [< fr. chromophore].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CRONOFÁG, -Ă adj. (Fam.) Mâncător, consumator de timp. [Cf. gr. chronos – timp, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ECTOTRÓF, -Ă adj. (Biol.; despre organisme vegetale saprofite sau parazite) Care trăieşte pe suprafaţa altui organism animal sau vegetal. [< fr. ectotrophe, cf. gr. ektos – în afară, trophe – hrană].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EGOFONÍE s.f. Voce asemănătoare behăitului caprei, întâlnită în isterie şi în paralizia generală progresivă. [< fr. égophonie, cf. gr. aix – capră, phone – sunet].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EUTRÓFIC, -Ă adj. (op. d i s t r o f i c) Hrănit bine; dezvoltat normal. [< fr. eutrophique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EXTROFÍE s.f. (Med.) Dezvoltare a unui organ intern în afara cavităţii corpului. [< fr. exstrophie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FEOFICÉE s.f.pl. (Bot.) Clasă de alge marine care conţin clorofilă şi un pigment brun; (la sg.) algă din această clasă. [Pron. fe-o-fi-ce-e, sg. invar. / < fr. phéophycées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FILOSOFÁ vb. I. v. filozofa.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FILOZOFÁ vb. I. intr. (Fam.) A face filozofie, a face reflecţii asupra vieţii şi asupra aspectelor ei. [Var. filosofa vb. I. / cf. fr. philosopher, lat. philosophari].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GALEOFÍL, -Ă adj., s.m. şi f. Stăpânit de galeofilie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. şi f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GEOFAGÍE s.f. (Biol.) Hrănire cu pământ, faptul de a fi geofag. [Gen. -iei. / < fr. géophagie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GEOFÍZIC, -Ă adj. Referitor la geofizică, de geofizică. ♢ Prospecţiune geofizică = ansamblu de metode de cercetare a proprietăţilor fizice ale componenţilor scoarţei Pământului în scopul prospectării terenurilor. [Cf. fr. géophysique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GEROFÁNT, -Ă (Ant.) Hierofant. // s.f. Preoteasă la vechii greci şi egipteni. [Cf. it. gerofante < gr. hierophantes].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GIMNOZÓF s.m. v. gimnozofist.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. şi f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GRAFOFÓN s.n. Fonograf care reproduce, de pe un cilindru pe care a fost imprimată, muzică, vocea omenească etc. [< fr. graphophone, cf. gr. graphein – a scrie, phone – voce].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HELIOFÍL, -Ă adj. Care tinde, se îndreaptă către lumină; amator, iubitor de lumină; (despre plante) care creşte în regiuni puternic însorite. [< fr. héliophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIDROFÁN s.n. Varietate de opal, uşoară şi poroasă. [< fr. hydrophane].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIDROFÓB, -Ă adj. Care nu intră niciodată în combinaţii cu apa. ♦ (Despre plante) Care nu se poate dezvolta într-un mediu cu prea multă umezeală. // adj., s.m. şi f. (Suferind) de hidrofobie (2) [în DEX '98 şi DN]. [< fr. hydrophobe, cf. gr. hydor – apă, phobos – frică].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIPOFIZÁ vb. I. tr. (Biol.) A aplica metoda hipofizării. [Cf. fr. hypophiser].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CALCOFÍL, -Ă adj. (despre elemente chimice) care are afinitate pentru sulf. (< fr. chalcophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HOMOFÓRM, -Ă adj. v. omoform.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OMOFONÍE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este omofon. 2. (op. p o l i f o n i e) Stil muzical caracterizat prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte. [Gen. -iei, var. homofonie s.f. / < fr. homophonie, cf. gr. homos – la fel, phone – voce].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. şi f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LIOFOBÍE s.f. Proprietatea substanţelor liofobe. [Pron. li-o-. / < fr. lyophobie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MALOFÁGE s.n. pl. (Zool.) Ordin de insecte asemănătoare păduchilor, care trăiesc pe păsări şi mamifere, hrănindu-se cu pene, păr şi descuamaţii ale pielii; (la sg.) insectă din acest ordin. [Cf. gr. mallos – lână, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MICROFÁG s.n. Fagocit de dimensiuni mici. [< fr. microphage, cf. gr. mikros – mic, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MICROFÓT s.n. Imagine obţinută prin microfotografiere. [< germ. Mikrophot].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NAUTOFÓN s.n. (Mar.) Emiţător de sunete aeriene bazat pe vibraţia unei membrane metalice acţionate de un electromagnet, servind ca mijloc de semnalizare acustică pe timp de ceaţă. [Pron. -na-u-. / < fr. nautophone].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. şi f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NEOFILÍE s.f. Tendinţă, dorinţă pentru tot ceea ce este nou; tendinţă pentru schimbare (neprevăzută). [Pron. ne-o-, gen. -iei. / cf. it. neofilia < gr. neos – nou, philos – prieten].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFIŢIÁL, -Ă adj. v. oficial.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFICIÉRE s.f. Acţiunea de a oficia şi rezultatul ei; slujire, îndeplinire a unei solemnităţi. [Pron. -ci-e-. / < oficia].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFIDIÉNI s.m.pl. Ordin de reptile care cuprinde şerpii; (la sg.) animal din acest ordin. [Pron. -di-eni, sg. ofidian. / < fr. ophidiens, cf. gr. ophis – şarpe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFIURÍDE s.f. pl. (Zool.) Clasă de echinoderme asemănătoare cu stelele-de-mare, dar cu braţele mai lungi, foarte mobile; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. ofiuridă s.f. (var. ofiurid s.m.) / < fr. ophiurides].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFUSCÁRE s.f. Faptul de a se ofusca. [< ofusca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OMOFAGÍE s.f. Obiceiul de a se hrăni cu carne crudă. [Gen. -iei. / < fr. omophagie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OSTEOFÍT s.n. (Med.) Modificare patologică a apofizelor transverse ale vertebrelor. V. spondiloză. [< fr. ostéophyte, cf. gr. osteon – os, phyton – vegetaţie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PANTOFÁG, -Ă adj. (Rar; despre animale) Omnivor. [< pantophage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PERLOFÍL s.n. Fibră sintetică asemănătoare nailonului, foarte rezistentă. [< perlon].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PETROFÍT, -Ă adj. (Despre plante) Care se dezvoltă în interiorul pietrelor. [< fr. pétrophyte, cf. gr. petra – piatră, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PISTOFÓN s.n. Instrument pentru măsurarea presiunii acustice. [< fr. pistophone].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFÍLĂ s.f. (Bot.) Bractee mică; bracteolă. [< fr. profile, it. profilo].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFÚZIE s.f. v. profuziune.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PSAMOFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care creşte în locuri nisipoase. [< germ. psammophyt, cf. gr. psammos – nisip, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RADIOFÁR s.n. Post fix de emisiune radiofonică prin semnale, servind la dirijarea navigaţiei aeriene şi marine. V. radiobaliză. [Pron. -di-o-, pl. -re, -ruri. / cf. fr. radiophare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BRIOFÍTE s. f. pl. încrengătură de plante având corpul diferenţiat în tulpină şi frunze, cu structură foarte simplă: muşchiul; muscinee. (< fr. bryophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCATOFÍL, Ă adj. 1. (Despre ciuperci, paraziţi) Care trăieşte, creşte pe excremente. 2. Suferind de scatofilie. [< fr. scatophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFÓRMA adj. invar., PROFÓRMĂ, proforme, s.f. (Ec.) Factură proforma sau (substantivat) proformă = 1. Copia unei facturi finale, expediată clientului în avans. 2. Factură „de formă”, utilizată la exportul unor mărfuri fără plată, cu valoarea utilizată doar pentru calcularea taxelor vamale. – Din fr., engl. proforma.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

SOFFIÓNI s.m.pl. (Geol.) Izvoare termale şi emanaţii de vapori fierbinţi, provenind din magmă. [Pron. -fi-oni. / < it. soffioni].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SOFTWARE s.n. (Cib.; op. h a r d w a r e) Suită de limbaje şi de programe care permit unui sistem electric de elaborare a datelor să-şi dezvolte operaţiile pentru care este destinat. [Pron. soft-uer. / < engl. software, cf. soft – moale, ware – elemente].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SPOROFÍT s.m. Individ vegetal născut prin fecundare, care, la maturitate, produce spori pentru înmulţire. [< fr. sporophyte, cf. gr. spora – sămânţă, spor, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

STROFIÓN s.n. 1. Eşarfă care susţinea sânii, purtată de femei în Grecia. 2. Panglică pentru cap. [Pron. -fi-on. / < gr. strophion].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BIOFOTÓN s. m. radiaţie luminoasă emisă de unele substanţe din organismele vii. (< engl. biophoton)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BIOFÍZIC, -Ă I. adj. referitor la biofizică. II. s. f. ştiinţă care studiază procesele fizice ce stau la baza fenomenelor biologice. (< fr. biophysique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TALOFÍTE s.f.pl. Încrengătură a regnului vegetal care cuprinde plante fără rădăcină, tulpină şi frunze, cu corpul format dintr-un tal; (la sg.) plantă din această încrengătură. [Sg. talofită. / < fr. thallophytes, cf. gr. thalos – tal, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TEOFANÍE s.f. (Rel.) 1. Apariţie sau manifestare a divinităţii în formă personală ori impersonală. 2. Obiect în care s-ar realiza manifestarea divină. [Pron. te-o-, gen. -iei. / cf. it. teofania, gr. theophaneia – apariţie a divinităţii].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TEOSÓFIC, -Ă adj. v. teozofic.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TEOSOFÍE s.f. v. teozofie.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TEOZÓFIC, -Ă adj. Referitor la teozofie. [Var. teosofic, -ă adj. / < fr. théosophique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TEOZOFÍE s.f. Doctrină filozofică-religioasă care susţine ideea pretinsei cunoaşteri nemijlocite a divinităţii pe calea legăturii cu aşa-numita lume transcendentală. V. mistică. [Gen. -iei, var. teosofie s.f. / cf. fr. théosophie, gr. theosophia < theos – zeu, sophia – înţelepciune].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TERMOFÓN s.n. Instrument termoacustic, folosit fie ca emiţător de sunete, fie pentru măsurarea presiunii acustice. [< fr. thermophone].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TEROFÍTE s.f.pl. (Bot.) Plante erbacee anuale lipsite de capacitatea de a forma organe de iernare, înmulţindu-se numai prin seminţe sau prin spori. [Sg. terofită. / < fr. thérophytes, cf. gr. theros – vară, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BENTOFÍL, -Ă adj., s. m. (peşte) care îşi depune icrele pe un substrat vegetal, pietros sau nisipos. (< fr. benthophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BENTOFÁG, -Ă adj. care se hrăneşte cu vieţuitoare bentonice. (< fr. benthophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TROPOFÍL, -Ă adj. (Despre arbori) Care leapădă frunzele (iarna sau în perioadele de secetă). [Cf. fr. tropofille < gr. tropos – schimbare, phyllon – frunză].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ZOOFÓRIC, -Ă adj. Care serveşte ca suport unei figuri de animal. [< fr. zoophorique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ZOOFOBÍE s.f. Teamă morbidă de unele animale. [Pron. zo-o-, gen. -iei. / < fr. zoophobie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ZOOFÍTIC, -Ă adj. Care conţine zoofite. [Pron. zo-o-. / < fr. zoophytique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ZOOFILÍE s.f. 1. Dragoste morbidă pentru animale, cu nuanţă erotică. 2. Preferinţa unor ţânţari pentru sângele animalelor. [Gen. -iei. / cf. fr. zoophilie, it. zoofilia].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ZOOFAGÍE s.f. Faptul de a se hrăni cu carne de animale. [Gen. -iei. / < fr. zoophagie, cf. gr. zoon – animal, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

XEROFÓRM s.n. Substanţă medicamentoasă sub formă de praf, folosită ca antiseptic intestinal. [< fr. xéroforme, cf. gr. xeros – uscat + (acid) form(ic)].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VIDEOFÓN s.n. Videotelefon. [< fr. vidéophone].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GRAMOFON s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor pe discuri, cu o diagramĂ?, un ac şi o pâlnie acusticĂ?. -Din fr. Gramophone

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ASTRÓFIC, -Ă adj. (despre versuri) care nu formează strofe. (< fr. astrophique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

APOSTRÓF s. n. semn ortografic în formă de virgulă (,) care marchează absenţa accidentală a unor sunete ori silabe. (< fr. apostrophe, lat. apostrophus, gr. apostrophos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

APOFONÍE s. f. alternanţă vocalică; ablaut. (< fr. apophonie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

APOFÍZĂ s. f. 1. proeminenţă a unui os. 2. umflătură la baza unei capsule. 3. ramură secundară a unei roci eruptive. 4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane şi baza ei. (< fr. apophyse, gr. apophysis, excrescenţă)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANTOFÍTE s. f. pl. fanerogame. (< fr. anthophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANOMOFÍL, -Ă adj. cu frunze neregulate, asimetrice. (< fr. anomophylle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANOFTÁLM s. m. monstru fără ochi. (< fr. anophtalme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANIZOFÍL, -Ă adj., s. f. (plantă) cu frunze de forme şi dimensiuni diferite. (< fr. anizophylle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANGLOFÓN, -Ă adj., s. m. f. (vorbitor) de limbă engleză. (< fr. anglophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANGLOFÍL, -Ă adj., s. m. f. angloman, filoenglez. (< fr. anglophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANGLOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (cel) stăpânit de anglofobie. (< fr. anglophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANEMOFÍL, -Ă adj., s. f. (plantă) a cărei polenizare se face prin intermediul vântului; anemogam. (< fr. anémophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANDROFÓR s. n. peduncul din alungirea ultimului internod al pedunculului floral, pe care sunt prinse staminele. (< fr. androphore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMOFÓSCA s. n. îngrăşământ chimic complex, care conţine azot, fosfor şi potasiu. (< fr. ammophoska)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMATOFÍL, -Ă adj., s. f. (plantă) care preferă solurile nisipoase. (< fr. amathophilus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALSOFÍTE s. f. pl. plante care cresc în crânguri. (< lat. alsophytae)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AGROFÓND s. n. ansamblu de procedee agrotehnice pentru fertilizarea unui teren experimental. (< rus. agrofond)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AGROFÍTE s. f. pl. plante de cultură. (< lat. agrophytae)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AFIDOFÁG, -Ă adj. care se hrăneşte cu afide. (< fr. aphidophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANGLOFÍL, -Ă adj., s.m. şi f. Angloman. [< fr. anglophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANGLOFÓB, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) stăpânit de anglofobie. [< fr. anglophobe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

APOFÍZĂ s.f. 1. (Anat.) Parte proeminentă a unui os. ♦ (Bot.) Partea terminală, vizibilă, a solzului seminal la corpurile mature. 2. Ramură secundară a unei roci eruptive. 3. Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane şi baza ei. [< fr. apophyse, cf. gr. apophysis – excrescenţă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

APOSTRÓF s.n. Semn ortografic în formă de virgulă ('), care marchează absenţa accidentală a unor sunete sau litere. [Pl. -uri. / < fr. apostrophe, cf. lat. apostrophus, gr. apostrophos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUTOTRÓF, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care îşi produce singur substanţele de care are nevoie. [Pron. a-u-, pl. -fi, -fe. / < fr. autotrophe, cf. gr. autos – însuşi, trophe – hrană].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ADENOFÓR s. m. organ care poartă glandele nectarifere. (< fr. adénophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACTOFÍTE s. f. pl. plante de litoral. (< fr. actophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROFÍTE s. f. pl. plante care cresc la altitudini (sub)alpine. (< germ. Akrophyten)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOFÍL, -Ă adj. (despre substanţe, ţesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil. (< fr. acidophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETOFÁN s. n. folie transparentă din material plastic, pentru conturarea şi colorarea imaginilor filmului de animaţie. (< fr. acétophane)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACAROFÍL, -Ă adj. care creşte în simbioză cu acarienii; acarofitic. (< fr. acarophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BIOFÍZIC, -Ă adj. Referitor la biofizică. [< fr. biophysique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BRIOFÍTE s.f.pl. Încrengătură de plante cu corpul diferenţiat în tulpini şi frunze, al căror prototip este muşchiul; (la sg.) plantă din această încrengătură. [Sg. briofită, pron. bri-o-. / < fr. bryophytes, cf. gr. bryon – muşchi, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARPOFÁG, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrăneşte cu fructe. [< fr. carpophage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARPOFÓR s.m. Peduncul care susţine fructul. [Cf. fr. carpophore, germ. Karpophor].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARTÓFĂ s.f. v. cartof.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CELOFANÁ vb. I. tr. A îmbrăca în celofan. [Et. incertă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ciofleác, ciofléci, s.m. (reg.) om de nimic, ciofleagă, târâie-brâu, pierde-vară.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ciorofór, ciorofóri, s.m. (reg.) cerşetor, venetic.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

AZOTOFÍL, -Ă adj., s. f. (plantă) care creşte pe soluri bogate în azotaţi. (< fr. azotophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COPROFÁG, -Ă adj., s.m. (Insectă) care se hrăneşte cu excremente; scatofag. [< fr. coprophage, cf. gr. kopros – excrement, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COPROFÍL, -Ă adj. (Despre insecte) Care trăieşte pe materii fecale. [< fr. coprophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cofterié s.f. (înv.) stofă preţioasă din care se făceau dulămi boiereşti şi cingători femeieşti.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

CRONOFÁG, -Ă adj. (Fam.) Mâncător, consumator de timp. [Cf. gr. chronos – timp, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

corcofán, corcofáni, s.m. (reg.) păduche mare.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cornofán, cornofáni, s.m. (reg.) salcâm, mălin.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

coroftíe s.f. (reg., înv.) nume de stofă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

DECOFRÁJ s.n. Decofrare. [< fr. décoffrage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

fofíncă s.m. (reg.) fonf.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

DISCOFÍL, -Ă s.m. şi f. Amator de discuri muzicale. [< fr. discophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

apostróf (-oáfe), s.n. – Semn ortografic în fomă de virgulă, care marchează absenţa accidentală în rostire a unor sunete. – Var. apostrofă. – Apostrofă, s.f. (apostrofare, mustrare). Gr. ἀποστροφή (sec. XVII, Gáldi 151); şi modern din fr. apostrophe. – Der. apostrofa, vb., din fr.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ECOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă morbidă de a sta singur în casă. [Gen. -iei. / cf. fr. écophobie, it. ecofobia < gr. oikos – casă, phobos – teamă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HELIOFÓB, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de heliofobie; fotofob. ♦ (Despre plante) Care nu suportă lumina solară, care creşte în regiuni umbrite. [Var. eliofob, -ă adj. / < heliofobie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ETEROFÓN, -Ă adj. Referitor la eterofonie. [Var. heterofon, -ă adj. / < fr. hétérophone].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EUTROFÍE s.f. Dezvoltare armonioasă a organismului, ca urmare a unei bune nutriţii a ţesuturilor. [Gen. -iei. / < fr. eutrophie, cf. gr. eu – bine, trophe – hrană].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

întoflá, întóflu, vb. I refl. (reg.) a se încălţa cu ciubote mari, în care se pun obiele multe, sau cu opinci mari, cu obiele multe, umflând piciorul; a se toflogi; a se încălţa umflând laba piciorului făcând un tofleu.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

GRAMOFÓN s.n. Fonograf care reproduce sunetele înregistrate pe discuri. [< germ. Grammophon, fr. gramophone, cf. gr. gramma – scriere, phone – sunet].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIDROFÍL, -Ă adj. Cu afinitate pentru apă, care se îmbibă uşor cu apă. // adj., s.f. (Plantă) la care polenizarea se face prin intermediul apei. [Cf. fr. hydrophile, cf. gr. hydor – apă, philos – prieten].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIDROFÓN s.n. Aparat pentru semnalizarea prin sunete sub apă, format din microfoane acţionate electromagnetic. [< fr. hydrophone].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIDROFÓR s.n. Instalaţie mecanică pentru împingerea apei din conducte la o anumită înălţime. // adj. (Biol.) Canal hidrofor = canal prin care circulă apa. [Pl. -oare. / < fr. hydrophore, cf. gr. hydor – apă, phoros – care poartă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIDROFÚG, -Ă adj. (Despre un material) Care nu permite pătrunderea apei, a umidităţii. [< fr. hydrofuge, cf. gr. hydor – apă, lat. fugare – a alunga].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIGROFÍL, -Ă adj., s.f. (Plantă) care caută umiditatea, care se dezvoltă în condiţii de mare umiditate. [< fr. hygrophile, cf. gr. hygros – umed, philein – a iubi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

motofolí, motofolésc, vb. IV (reg.) a se tăvăli (în noroi); a se murdări.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

IHTIOFÁG, -Ă adj. Care se hrăneşte aproape exclusiv cu peşte. [Cf. fr. ichtyophage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUXOTRÓF, -Ă adj. (despre organisme) care trebuie să-şi asigure factorii de creştere din mediul exterior. (< auxo- + -trof)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IODOFÓRM s.n. Substanţă galbenă, cristalizată, cu miros specific, folosită ca antiseptic, anestezic etc. [< fr. iodoforme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUTOTRÓF, -Ă adj. (despre organisme vegetale) care îşi produce singur substanţele nutritive necesare. (< fr. autotrophe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

pansofíe s.f. (înv.) înţelepciune universală.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

offsorre

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

pofáică s.f. (reg.) figură, obraz, faţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

pofiláş, pofiláşe, s.n. (reg.) cureluşă care trece pe sub coada calului, fixând şaua sau hamul.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

LIMITRÓF, -Ă adj. (Despre un ţinut, o ţară) Care se învecinează cu...; vecin. [< fr. limitrophe, cf. lat. limitrophus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LIOFILÍE s.f. (Chim.) Proprietate a substanţelor liofile. [Gen. -iei. / < fr. lyophilie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACROFÁG, -Ă adj., s.n. (Fagocit) care distruge bacteriile şi corpurile străine din organism. [< fr. macrophage, cf. gr. makros – mare, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MICROFÓN s.n. Aparat care transformă vibraţiile sonore în oscilaţii electrice, folosit în telefonie, în radiofonie etc. [< fr. microphone, germ. Mikrophon, cf. gr. mikros – mic, phone – voce].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

profituí, profituiésc, vb. IV (înv.) a profita.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

MONOFLÓR, -Ă adj. (Despre miere) Care provine de la o singură specie de floare. [Cf. gr. monos – unic, lat. flos – floare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MONOFÓTO s.n. Monotip adaptat pentru fotoculegere. [< germ. Monophoto].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NECROFÁG, -Ă adj., s.m. (Animal) care se hrăneşte cu cadavre. [< fr. nécrophage, cf. gr. nekros – mort, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NECROFÍL, -Ă adj., s.m. (Suferind) de necrofilie. [< fr. nécrophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NECROFÓB, -Ă s.m. şi f. Suferind de necrofobie. [< fr. nécrophobe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NECROFÓR s.m. Gen de insecte coleoptere care se hrănesc cu cadavre. [< fr. nécrophore, cf. gr. nekros – mort, phoros – purtător].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

sarcofág, -ă, adj. (înv.; despre animale) carnivor.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

NEOFOBÍE s.f. Fobie faţă de tot ceea ce este nou. [Gen. -iei. / cf. it. neofobia < gr. neos – nou, phobos – frică].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

scofălí, scofălésc, vb. IV (reg.) a găti bine, a face mâncăruri bune.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

scrofotí, pers. 3 sg. scrofotéşte, vb. IV (reg.; despre porci) a grohăi.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

OFENSÁNT, -Ă adj. (Liv.) Ofensator. [Cf. fr. offensant].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFENSÁRE s.f. (Rar) Acţiunea de a ofensa; jignire, insultare; supărare. [< ofensa].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFERTÁNT, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care propune, care face o ofertă. [< ofertă + -ant, cf. it. offerente].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFICIÁNT, -Ă adj., s.m. şi f. (Rar) (Cel) care slujeşte, care oficiază (o slujbă religioasă). [Pron. -ci-ant. / cf. fr. officiant].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFICINÁL, -Ă adj. Farmaceutic. ♢ Plante oficinale = plante din care se prepară medicamentele oficinale; medicament oficinal = medicament cu compoziţie stabilă, în general nealterabil, preparat dinainte în farmacie. [Cf. fr. officinal].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFICÍNĂ s.f. (Liv.) 1. Laborator (la o farmacie, la o instituţie etc.). 2. Loc unde se unelteşte ceva, unde se urzesc intrigi, comploturi. [Cf. fr. officine, lat. officina, germ. Offizin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFICLÉID s.n. Instrument de alamă care are în orchestră rolul de bas. [Pron. -cle-id. / < fr. ophicléide, cf. gr. ophis – şarpe, kleis – cheie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFRÁNDĂ s.f. Jertfă adusă unei divinităţi sau preotului ei pe altar. ♦ (Fig.) Dar, binefacere, pomană; omagiu. [< fr. offrande].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFTÁLMIC, -Ă adj. Referitor la ochi sau la bolile ochilor. [< fr. ophtalmique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFTALMÍE s.f. (Med.) Inflamaţie a globului ocular. [Gen. -iei. / < fr. opthalmie, cf. gr. ophtalmos – ochi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OMOFÓNIC, -Ă adj. Care ţine de omofonie (2). [< fr. homophonique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OSTEOFÓN s.n. Dispozitiv electroacustic care transmite sunetele exterioare în urechea internă prin intermediul sistemului osos al capului. [< fr. ostéophone, cf. gr. osteon – os, phone – sunet].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cartofór (cartofóri), s.m. – Trişor. Ngr. ϰαρτοφόρος (Gáldi 158).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

şirofár, şirofáre, s.n. (reg.) unealtă de dulgherie; şurubelniţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PORTOFÉL s.n. Obiect portativ de forma unei pungi plate, în care se ţin hârtii, bani etc. [Cf. rus. portfeli, fr. portefeuille].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

şlofróc s.n. (reg.) rochie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

şofílă, şofíle, s.f. (reg.) 1. (mai ales la pl.) zdreanţă, cârpă, ruptură. 2. (în loc. vb.) a face şofilă = a distruge. 3. fâşie (de ţesătură, de hârtie). 4. bucată de ţesătură folosită în toată lăţimea ei la confecţionarea unui obiect.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PROFÉSIE s.f. v. profesiune.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFÉSOR, -OÁRĂ s.m. şi f. Persoană cu o pregătire specială care predă o materie de specialitate la o şcoală sau în învăţământul universitar. [Acc. şi profesór. / < fr. professeur, it. professore].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFÁZĂ s.f. (Biol.) Primul stadiu al mitozei, în care are loc formarea cromozomilor. [< fr. prophase, cf. gr. pro – înainte, phasis – fază].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFÉTIC, -Ă adj. De profet; prezicător. [Cf. fr. prophétique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFITÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. (Cel) care caută să profite din orice situaţie; afacerist, speculant. [Cf. fr. profiteur].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

şoroflí, şoroflésc, vb. IV (reg.) 1. a înşuruba. 2. (în forma: şorfoli; despre roata căruţei) a strânge pe fus.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

RADIOFÓN s.n. Aparat de comunicare prin radiofonie. [< fr. radiophone].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

tofoleán s.m. (reg.) hamei.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ROTOFÓTO s.n. (Poligr.) Instalaţie pentru culegerea fotografică, bazată pe sistemul monotip. [Cf. fr. rotophotographie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SAPROFÁG, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrăneşte cu materii organice descompuse. [< fr. saprophage, cf. gr. sapros – putred, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SAPROFÍT, -Ă adj., s.n. (Organism vegetal, microorganism) care trăieşte pe corpuri organice în descompunere. [< fr. saprophyte, cf. gr. sapros – putred, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SARCOFÁG s.n. 1. Sicriu făcut din piatră. 2. Monument funerar în formă de coşciug. [Pl. -ge, var. sarcofagiu s.n. / cf. lat. sarcophagum, gr. sarkophagos < sarx – carne, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AULOFÍTE s. f. pl. plante care trăiesc în cavităţile unor organe ale altor plante cu autotrofe sau saprofite. (< fr. aulophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCATOFÁG, -Ă adj., s.m. Coprofag. [< fr. scatophage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SICOFÁNT1 s.m. (Rar) Denunţător, delator. [< fr. sycophante].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SICOFÁNT2 s.m. Insectă cu miros de mosc, de culoare verde-aurie, care trăieşte în pădurile de conifere şi stejari din sudul şi centrul Europei. [< lat. sycophanta].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUDIOFÓN s. n. aparat acustic la hipoacuzici pentru amplificarea sunetelor. (< fr. audiophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SLAVOFÍL, -Ă adj. Favorabil slavilor. // s.m. şi f. Partizan al apropierii culturale şi politice de popoarele şi statele slave; prieten al slavilor. [< fr. slavophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SLAVOFÓB, -Ă adj. Potrivnic slavilor. // s.m. şi f. Adversar al apropierii culturale şi politice de popoarele şi statele slave. [< fr. slavophobe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SOFÍSTIC, -Ă adj. (Despre judecăţi) Bazat pe un sofism; fals, eronat. [< fr. sophistique, gr. sophistikos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFESOR

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cofleşí (-şésc, -ít), vb. refl. – Despre fructe, a se strica. – Var. cofleji, cofleşti, chifligi, cofoi. Formaţie expresivă. Este rezultatul normal al lui cofleşticofleşci, pe baza lui fleşcăi cu co- expresiv, ca în cocîrja, copleşi, cotropi etc. Giuglea, Cercetări, 6 şi REW 2136 presupun un lat. *conflexire „a curba”, puţin probabil şi insuficient pentru a explica semantismul; cf. împotriva acestei păreri Iordan, BF, II, 172 şi Graur, BL, V, 94. Graur, V, 142, pleacă de la ţig. kovlo „moale” (cf. împotrivă Pascu, R. critică, VIII, 184) şi Scriban din lat. confracescere, imposibil din punct de vedere fonetic.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

cofteríe (cofteríi), s.f. – Ţesătură de mătase. – Var. coroftie. Tc. (per.) kofter (Şeineanu, II, 140; Berneker 537), cf. pol. kofter, rus. kufterĭ (Vasmer, I, 707). Sec. XVI., înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

STROFÁNT s.m. Arbust tropical din ale cărui seminţe se extrage strofantina. [< fr. strophante].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

*acetofán s. n.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!acidofíl adj. m., pl. acidofíli; f. acidofílă, pl. acidofíle

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

TERMOFÍL, -Ă adj. (Despre bacterii, vegetaţie) Care poate trăi la temperaturi ridicate – până la 70°- dezvoltându-se, de obicei, în apele fierbinţi. [< fr. thermophile, gr. thermos – cald, philein – a iubi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TERMOFÓR s.n. Aparat format dintr-o pungă plată în care se pune apă caldă sau dintr-o pernă încălzită electric, folosit ca mijloc terapeutic; buiotă. [< fr. thermophore, cf. gr. thermos – cald, phoros – purtător].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TURBOFÓR s.n. Turbină hidraulică care acţionează o sapă de foraj. [< fr. turbophore].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TURCOFÍL, -Ă adj., s.m. şi f. Admirator faţă de poporul şi cultura turcă; filoturc. [< fr. turcophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TURCOFÓB, -Ă adj., s.m. şi f. (Persoană) care detestă, urăşte ceea ce este turcesc. [< fr. turcophobe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TEOFANIE s.f. (livr) – apariţie sau manifestare a divinităţii.(Pr.:te-o)- Din fr. theophanie

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MOSCOFÓR s. m. (în iconografia greco-romană) imagine reprezentând un personaj care poartă pe umeri un viţel destinat sacrificiului. (< ngr. moskhos, viţel + -for2)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NAUTOFÓN s. n. (mar.) aparat care emite semnale de ceaţă prin vibraţia unei membrane metalice, acţionate de un electromagnet. (< fr. nautophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NECROFÁG, -Ă adj. (despre animale, insecte, ciuperci parazite; şi s.) care se hrăneşte cu corpurile organismelor moarte. (< fr. nécrophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NECROFÍL, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de necrofilie. (< fr. nécrophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NECROFÓB, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de necrofobie. (< fr. nécrophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NECROFÓR s. m. gen de insecte coleoptere care se hrănesc cu cadavre. (< fr. nécrophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NEGROFÍL, -Ă adj., s. m. f. prieten, simpatizant al negrilor. (< fr. négrophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NEOFILÍE s. f. tendinţă, dorinţă pentru tot ce este nou. (< it. neofilia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NEOFÍTĂ s. f. plantă răspândită recent de om. (< fr. néophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NEOFOBÍE s. f. fobie faţă de tot ceea ce este nou. (< fr. néophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NITROFÍL, -Ă adj. (despre plante) care creşte pe soluri bogate în nitraţi. (< fr. nitrophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NOMOFÍTE s. f. pl. plante nomofile. (< lat. nomophytae)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NOSOFÍTE s. f. pl. paraziţi vegetali dezvoltaţi pe plante bolnave. (< fr. nosophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFERTÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care face o ofertă (1). (< ofertă + -ant)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFF-SHORE OFŞOR/ adj. referitor la petrolul submarin. (< engl. off-shore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFICIÁNT, -Ă adj., s. m. f. 1. (preot) care oficiază o slujbă religioasă. 2. (grad de) funcţionar în unele instituţii de stat; (spec.) funcţionar de poştă. (< fr. officiant)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFICINÁL, -Ă adj. utilizat în farmacie; medicinal. o medicament ~ = medicament cu compoziţie stabilă, nealterabil, preparat dinainte de farmacie. (< fr. officinal)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFICÍNĂ s. f. 1. laborator (într-o farmacie, instituţie). 2. loc, mediu unde se urzesc intrigi, comploturi. (< fr. officine, lat. officina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFICLEÍD CLE-ID/ s. n. instrument de suflat, din alamă, cu timbru de bas. (< fr. ophicléide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFIDIÉNI s. m. pl. ordin de reptile: şerpii. (< fr. ophidiens)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFIURÍDE s. f. pl. clasă de echinoderme: ofiurii. (< fr. ophiurides)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFRÁNDĂ s. f. 1. jertfă adusă unei divinităţi. 2. (fig.); dar, cadou, omagiu. ♢ ajutor oferit celor săraci. (< fr. offrande)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFTÁLMIC, -Ă adj. referitor la ochi sau la bolile ochilor. (< fr. ophtalmique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFTALMÍE1 s. f. inflamaţie a globului ocular sau a unor membrane. (< fr. ophtalmie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

-OFTALMÍE2 elem. oftalm(o)-.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OICOFÍTE s. f. pl. plante spontane introduse în mod voluntar de om în cultură în aceeaşi regiune. (< engl. oikophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OLIGOFÁG, -Ă adj. (despre animale) cu nutriţie limitată la un număr restrâns de specii; stenofag. (< fr. oligopghage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OMBROFÍL, -Ă adj. (despre plante) sciafil. (< fr. ombrophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OMBROFÓB, -Ă adj. (despre plante) neadaptat pentru ploi abundente. (< fr. ombrophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OMOFAGÍE s. f. 1. (ant.; la greci) sacrificiu urmat de mestecarea de carne crudă. 2. hrănirea cu carne crudă. (< fr. omophagie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OMOFONÍE s. f. 1. însuşirea de a fi omofon. 2. tehnică de compoziţie în care o voce predomină, iar celelalte o acompaniază. 3. ansamblu de halucinaţii în care una dintre voci ocupă o poziţie dominantă. (< fr. homophonie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ORTOFÍTE s. f. pl. 1. plante care prezintă o dezvoltare normală. 2. plante care, în dezvoltarea lor ontogenetică, parcurg toate etapele ciclului evolutiv. (< fr. orthophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OSTEOFÍT s. n. proliferare a ţesutului osos în vecinătatea unei inflamaţii, în general a unei artrite cronice. (< fr. ostéophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OSTEOFÓN s. n. dispozitiv electroacustic care transmite sunetele exterioare în urechea internă prin intermediul sistemului osos al capului. (< fr. ostéophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PAGOFÍTE s. f. pl. plante care cresc în regiunile submontane. (< fr. pagophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PANZOFÍE s. f. stăpânire enciclopedică a tuturor cunoştinţelor aparţinând disciplinelor umane; ştiinţă universală. (< engl. pansophy, lat. pansophia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PETROFÍL, -Ă adj. (despre plante, animale) care se dezvoltă pe stânci şi pietre. (< fr. pétrophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PIOFAGÍE s. f. deglutiţie de puroi din cavitatea bucală sau din căile respiratorii. (< fr. pyophagie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PISTOFÓN s. n. instrument pentru măsurarea presiunii acustice. (< fr. pistophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFÁZĂ s. f. prima fază a meiozei sau mitozei, în care are loc formarea cromozomilor. (< fr. prophase)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFÉSIE s. f. elem. profesiune.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFESIO- elem. „profesiune, ocupaţie”. (< germ. professio-, cf. lat. professio)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFÉSOR/PROFESÓR, -OÁRĂ s. m. f. persoană cu o pregătire specială care predă un obiect de învăţământ într-un domeniu al ştiinţei, al artei etc. o ~ universitar = cel mai înalt grad didactic în învăţământul superior, titularul unei catedre. (< fr. professeur, germ. Professor)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFÉTIC, -Ă adj. (ca) de profet; prezicător. (< fr. prophétique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFÍLĂ s. f. bracteolă. (< fr. profile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFITÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care caută să profite din orice situaţie; afacerist, speculant. (< fr. profiteur)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PRO FÓRMA loc. adv. de formă. (< lat. pro forma)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROTOFÍT s. n. organism vegetal unicelular sau colonial, la baza evoluţiei regnului vegetal. (< fr. protophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PSAMOFÍL, -Ă adj. 1. (despre organisme) pe soluri nisipoase. 2. (despre peşti) care depune icrele pe un substrat nisipos. (< fr. psamophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RADIOFÁR s. n. staţie radio ale cărei semnale permit stabilirea punctului radiogoniometric. (< fr. radiophare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RINCOFÍL, -Ă adj. cu frunze rostrate. (< lat. rhynchophyllus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RODOFÍTE s. f. pl. încrengătură a algelor roşii. (< lat. rhodophytae)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ROTOFÍLM s. n. peliculă fotografică specială folosită la executarea formelor de tipar cilindrice. (< germ. Rotofilm)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ROTOFÓTO s. n. (poligr.) instalaţie pentru culegerea fotografică, bazată pe sistemul monotip. (< fr. rotophoto/graphie/)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SAPROFÁG, -Ă adj. (despre organisme) care se hrăneşte cu materii organice în descompunere. (< fr. saprophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SAPROFÍL, -Ă adj. (biol.) care preferă resturile organice, crescând pe humus. (< fr. saprophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SAPROFÍT, -Ă adj., s. n. / saprofítă s. f. (microorganism, plantă) care creşte pe substanţe organice în descompunere. (< fr. saprophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SARCOFÁG s. n. 1. sicriu antic, din piatră, bronz etc. ornamentat artistic. 2. monument funerar în formă de sicriu. (< fr. sarcophage, lat. sarcophagus, gr. sarkophagos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SARCOFÍL, -Ă adj. cu frunze cărnoase. (< lat. sarcophyllus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCATOFÁG, -Ă adj. coprofag. (< fr. scatophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCATOFÍL, -Ă adj. coprofil. (< fr. scatophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCIOFÍTE s. f. pl. sciafite. (< lat. sciophytae)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCOTOFÍL, -Ă adj. sciafil. (< lat. scotophilus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCROFULO- elem. „umflătură, nodul”. (< fr. scrofulo-, cf. lat. scrofulae, tumori)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SICOFÁNT1 s. m. 1. (în Grecia antică) nume dat la Atena celor care denunţau pe contrabandiştii de smochine; (p. ext.) denunţător. (< fr. sycophante, lat. sycophanta, gr. sykophantes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SICOFÁNT2 s. m. insectă cu miros de mosc, verde-aurie, în pădurile de conifere şi stejari din sudul şi centrul Europei. (< lat. sycophanta)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SLAVOFÍL, -Ă I. adj. favorabil slavilor. II. s. m. f. partizan al apropierii culturale şi politice de popoarele şi statele slave. (< fr. slavophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SLAVOFÓB, -Ă I. adj. potrivnic slavilor. II. s. m. f. adversar al apropierii culturale şi politice de popoarele şi statele slave. (< fr. slavophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SLAVOFÓN, -Ă adj., s. m. f. (vorbitor) de limbă slavă. (< fr. slavophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOFFIÓNI s. m. pl. izvoare termale şi emanaţii de vapori fierbinţi, provenind din magmă. (< it. soffioni)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOFIÁNIC, -Ă adj. (despre o creaţie spirituală) care dă expresie sentimentului că transcendentul coboară, revelându-se în orice întruchipare a cosmosului. (cf. Sf. Sofia, bazilică din Constantinopol)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOFÍSTIC, -Ă I. adj. (despre judecăţi) bazat pe un sofism; fals, eronat. II. s. f. 1. folosirea în discuţie sau în demonstraţii a unor raţionamente greşite şi a sofismelor, cu scopul de a denatura adevărul. 2. arta şi orientarea filozofică a sofiştilor. (< fr. sophistique, lat. sophisticus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOFROLÓG, -Ă s. m. f. specialist în sofrologie. (< sofrologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOFTWARE [-UÉR] s. n. (inform.) ansamblu de activităţi (codificare, organizare, analiză, programare) pentru calculatoarele electronice; soft. (< engl. software)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SPOROFÍT s. m. organism vegetal din oul fecundat, care, la maturitate, poartă spori. (< fr. sporophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STENOFÁG, -Ă adj. oligofag. (< germ. stenophag)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STEROFÍL, -Ă adj. (despre plante) care creşte în mlaştini. (< fr. sterrophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STILOFÓR, -Ă adj. (despre plante) înzestrat cu stil. (< fr. stylophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STROFÁNT s. m. arbust tropical din ale cărui seminţe se extrage strofantina. (< fr., lat. strophantus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STROFIÓN s. n. 1. eşarfă care susţinea sânii, purtată de femei în Grecia. 2. panglică pentru cap. (< fr. strophion)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STROFÍSM s. n. torsiune a unui organ vegetal ca reacţie la excitaţii externe. (< fr. strophisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ŞOFERÍE s. f. meseria de şofer. (< şofer + -ie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TALOFÍTE s. f. pl. plante cu organizaţie simplă, redusă la un tal, care se înmulţesc prin spori, diviziune sau gameţi. (< fr. thallophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TEMPOFÓN s. n. aparat care permite modificarea duratei unei înregistrări, cu sau fără schimbarea frecvenţei. (< fr. tempophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TEOFANÍE s. f. apariţie, manifestare a divinităţii sub formă materială. (< fr. théophanie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TEOZOFÍE s. f. doctrină filozofico-religioasă care susţine ideea cunoaşterii nemijlocite a divinităţii pe calea legăturii cu lumea transcendentală. (< fr. théosophie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TERMOFÍL, -Ă adj. (despre bacterii, plante) iubitor de căldură. (< fr. thermophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TERMOFÓN s. n. transductor termoacustic fie ca emiţător de sunete, fie pentru măsurarea presiunii acustice. (< fr. thermophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TERMOFÓR s. n. aparat dintr-o pungă plată în care se pune apă caldă sau dintr-o pernă încălzită electric, ca mijloc terapeutic; buiotă. (< germ. Thermophor, fr. thermophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TEXTOFÓN s. n. aparat telefonic pentru surzi, constând în imprimarea cu degetele pe claviatura aparatului telefonic, automat a textului mesajului. (< engl. textofon)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TIOFENÓL s. m. 1. (pl.) derivaţi organici ai hidrogenului sulfurat. 2. compus organic lichid cu miros pătrunzător. (< fr. thiofénol)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRICOFÍL, -Ă adj. cu frunze păroase. (< lat. tricophyllus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TROFOCÍT s. n. celulă ramificată, care pătrunde în altă celulă, cu rol de nutriţie. (< fr. trophocyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TROPOFÍL, -Ă adj. (despre arbori) care pierde frunzele (iarna sau în perioadele de secetă). (< fr. tropophille)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TURBOFÓR s. n. turbotrepan. (< fr. turbophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TURCOFÍL, -Ă adj., s. m. f. admirator al poporului şi culturii turce; filoturc. (< fr. turcophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TURCOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (de) care urăşte ceea ce este turcesc. (< fr. turcophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VIDEOFÓN s. n. videotelefon. (< engl. videophone, fr. vidéophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VITROFÍR s. n. rocă magmatică efuzivă cu structură hialină. (< germ. Vitrophyr)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VIZIOFÓN s. n. telefon cu imagine. (< fr. visiophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XEROFÓRM s. n. substanţă medicamentoasă, compus al bismutului, pulbere galbenă, antiseptic gastrointestinal. (< fr. xéroforme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZOOFAGÍE s. f. faptul de a fi zoofag. (< fr. zoophagie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZOOFOBÍE s. f. teamă morbidă de unele animale. (< fr. zoophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Teosofia, după cum arată şi numele (gr. theos – Divinitate, Zeu, Dumnezeu şi gr. sophia – înţelepciune), înseamnă cunoaşterea înţelepciunii divine, putând fi definită ca un ansamblu de adevăruri ce stau la baza religiilor. Ea este la fel de veche ca şi lumea, de aceea, mai poartă şi numele de „Înţelepciune antică“. Teosofia redă omenirii învăţătura pierdută a antichităţii, ŞTIINŢA SUFLETULUI, luminând scrierile sfinte ale tuturor religiilor, relevând sensul lor esoteric, justificându-le în faţa raţiunii, dar şi a intuiţiei. Teosofia este adevărul aflat la baza tuturor religiilor. Este Gnosa creştinilor, Sufismul mahomedanilor ori Brahma-Vidya a indienilor. Teosofia are două principii de bază: imanenţa lui Dumnezeu şi, ca un corolar la acest adevăr suprem, fraternitatea şi solidaritatea umană. Dumnezeu este peste tot, în toate. Spiritul care este întâlnit în orice, de la arhanghel la atom, este viaţa veţnică, este El, Unicul, este Dumnezeu.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

profesor idiot si cretin care nu mai prinde loc la BALCESCU pentru cei mai remarcabili oameni dar scrie carti fara nr fara nr si nu le citeste nimeni si te ia somnu la ore.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

poftíţi interj.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

logofắt (logoféţi), s.m. – 1. În vechea organizare socială, nobil de prim rang, preşedinte al sfatului şi păstrător al sigiliului principatului; cancelar. – 2. (Înv.) Ministru în diferite ramuri administrative: logofătul dreptăţii, ministru de justiţie; logofătul Credinţei, ministru al cultelor; logofăt de obiceiuri, maestru de ceremonii. – 3. Secretar, scrib. – 4. (Munt.) Administrator de moşie. – 5. (Mold.) Lacheu. – 6. Titlu ironic dat tinerilor intelectuali sau celor cu pretenţii intelectuale. – Mr. logothet. Ngr. λογοθέτης, parţial prin intermediul sb. logotetĭ, logofetĭ (Murnu 33; Tiktin; cf. Vasmer Gr., 91), cf. tc. logofet. Sec. XIV. – Der. logofeteasă, s.f. (nevastă de logofăt); logofeţel, s.m. (scrib, copist); logofeţie, s.f. (demnitatea de logofăt).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

mavrofór (mavrofóri), s.m. – Soldat din batalionul sfînt al Eteriei greceşti de la 1821. Ngr. μαυροφόρος „îmbrăcat în negru” (Tiktin; Gáldi 208).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

OFTICÍRE s.f. v. OFTICI. [DLRM]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

OFTIGÍRE s.f. v. OFTIGI. [DLRM]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

proftaxí (-xésc, -ít), vb. – A pregăti, a regla. Ngr. προστάσσω, viitor προστάξω (Tiktin; Gáldi 238).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

TOFLÍCĂ s.f. Denumire generică pentru peştele mărunt.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

scofálă (-féli), s.f. – Perlă, comoară, praf de aur, obiect de valoare. Creaţie expresivă, probabil bazată la început pe a scobi „a face o gaură”. S-ar fi zis iniţial cu sensul de felie, cînd era tăiată dintr-un fruct, în rotund, cf. scofleaje, s.f. (felie de dovleac) şi scofală „deformare” în Damé. Însemna, prin urmare „lucru fără importanţă” sau „fleacuri, nimicuri” şi s-a folosit cu sens opus numai ca ironie, care ar fi urmat să fie sensul actual. Legătura cu fală „glorie” (Scriban) nu este posibilă. Der. scofeli, vb. (a scormoni, a scruta; Olt., a asambla, a reuni; a economisi), care presupune un sens primitiv, nestestat, de „a găuri”, pentru a cărui evoluţie semantică, cf. sclipui şi Graur, BL, VI, 146; scofîlci, vb. refl. (a se dărîma, a se ruina; a se trage la faţă, a se zbîrci, a se rida), pe care Tiktin îl lega greşit de falcă şi Scriban de rus. kovylčati „a şchiopăta”; scofîlcitură, s.f. (cavitate, scobitură); scofleaje, s.f. (felie de dovleac sau de pepene); scofaină, s.f. (Banat, adîncitură, depresiune); scobîlţi, vb. (Trans., a diminua, a reduce), prin contaminare cu cobîlţ; scomîrlă, s.f. (Trans., om slab, vlăguit).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACROFOBÍE s.f. Teamă patologică de locuri înalte. – Din fr. acrophobie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AEROFAGÍE s.f. Act reflex caracterizat prin înghiţirea, odată cu saliva sau cu alimente ingerate, a unei cantităţi mari de aer1 (ducând la tulburări organice). [Pr.: a-e-] – Din fr. aérophagie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AEROFOBÍE s.f. Fobie faţă de curenţii de aer1. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérophobie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOFTÓNG s. m. vocală care provine din reducerea unui diftong. (< fr. monophtongue)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MONOFTÁLM, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de monoftalmie. (< monoftalmie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MONOFONÍE s. f. 1. procedeu de reproducere a sunetelor înregistrate sau transmise prin radio folosind un singur canal. 2. tip de muzică în care melodia este executată solistic ori de către un grup vocal sau instrumental la unison sau octavă. (< fr. monophonie, engl. monophony)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MONOFÓNIC, -Ă adj. 1. (fiz.) care are o singură sursă sonoră. 2. (muz.) monofon. (< fr. monophonique, engl. monophonie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MONOFOCÁL, -Ă adj. (fiz.) cu un singur focar. (< fr. monofocal)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MONOFOBÍE s. f. teamă patologică de singurătate. (< fr. monophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MONOFIZÍT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al monofizitismului. (< fr. monophysite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MONOFÍTIC, -Ă adj. (despre paraziţi) care îşi petrec întreg ciclul evolutiv pe o singură specie. (< fr. monophytique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MONOFILÁR, -Ă adj. unifilar. (< engl. monophilar)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MONOFAZÍE s. f. tulburare a vorbirii în care bolnavul repetă un singur cuvânt sau o singură propoziţie. (< engl. monopfazia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MONOFÁZIC, -Ă adj. 1. monofazat. 2. (despre substanţe omogene) care prezintă, la un moment dat, o singură stare de agregare. (< fr. monophasique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MONOFAZÁT, -Ă adj. (despre un curent electric) cu o singură fază; monofazic (1). (< fr. monophasé)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MONOFAGÍE s. f. însuşire a organismelor monofage. (< fr. monophagie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALGOFOBÍE, algofobii, s.f. (Med.) Teamă patologică de durere. – Din fr. algophobie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AUTOFAGÍE, autofagii, s.f. (Med.) Consumare a propriilor ţesuturi de către un organism supus inaniţiei. [Pr.: a-u-] – Din fr. autophagie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BIBLIOFÁG, -Ă, bibliofagi, -ge, adj., s.m. şi f. (Insectă) care se hrăneşte cu celuloza din hârtie. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliophague.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BIBLIOFÍL, -Ă, bibliofili, -e, s.m. şi f. Iubitor şi colecţionar de cărţi rare şi preţioase. ♢ (Adjectival) Ediţie bibliofilă = carte rară, frumoasă, preţioasă, editată în condiţii grafice deosebite; ediţie de lux. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BIBLIOFÓB, bibliofobi, s.m. Duşman al cărţilor. [Pr.: -bli-o-] – Din germ. Bibliophobe, engl. bibliophob.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BIOFÍLTRU, biofiltre, s.n. Filtru1 (1) biologic pentru curăţarea apei poluate a canalelor cu ajutorul bacteriilor aerobe. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biofiltre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MITOFOBÍE s. f. teamă patologică de mituri. (< engl. mythophobia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BRIOFÍTĂ, briofite, s.f. (La pl.) Încrengătură de plante cu corpul redus la un tal sau diferenţiat în tulpini şi frunze, răspândite de obicei în locuri umede; (şi la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: bri-o-] – Din fr. bryophytea.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BROMOFÓRM s.n. Lichid incolor, volatil, dulceag, preparat pe bază de brom şi folosit pentru calmarea tusei, a spasmelor şi a convulsiilor. – Din fr. bromoforme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MISOFOBÍE s. f. teamă patologică de murdărie, de contagiune. (< engl. mysophobia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CACOFÓNIC, -Ă, cacofonici, -ce, adj. Care produce o cacofonie; lipsit de armonie. – Din fr. cacophonique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CACOFONÍE, cacofonii, s.f. Asociaţie neplăcută de sunete; cacofonism. ♦ (Muz.) Suprapunere de sunete discordante; lipsă de armonie. – Din fr. cacophonie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIOFIBRÓM s. n. tumoare benignă a ţesutului muscular. (< fr. myofibrome)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CALOFÍLIC, -Ă, calofilici, -ce, adj. (Lit.) Calofil (1). – Calofil + suf. -ic.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CALOFILÍE s.f. (Lit.) Tendinţă de a da expresiei literare o atenţie deosebită sau excesivă; expresie (extrem sau excesiv de) cizelată într-o operă literară; calofilism. – Calofil + suf. -ie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CARTOFIÓR, cartofiori, s.m. Diminutiv al lui cartof.Cartof + suf. -ior.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CARTÓFLĂ s.f. v. cartof.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CASETOFÓN, casetofoane, s.n. Magnetofon (portabil) cu benzi magnetice introduse în casete. – Din casetă (după magnetofon, microfon, gramofon etc.).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CELOFANÁT, -Ă, celofanaţi, -te, adj. (Rar) Care a fost îmbrăcat în celofan. – V. celofana.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MICROSÓFT s. n. (inform.) limbaj de programare de nivel înalt, simplu, cu instrucţiuni din cuvinte ale limbii engleze şi notaţii matematice. (< engl. microsoft)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MICROFÍTE s. n. pl. organisme vegetale de dimensiuni foarte mici; bacterii. (< fr. microphytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MICROFÍLM s. f. film fotografic pentru reproducerea la scară redusă a documentelor, a unor pagini de carte etc. ♢ (inform.) suport fotografic de informaţii; microfişă. (< fr., engl. microfilm, germ. Mikrofilm)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GALOFOBÍE s.f. Ostilitate faţă de tot ceea ce aparţine francezilor sau vine de la ei. – Din fr. gallophobie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GAMETOFÍT, gametofiţi, s.m. Una dintre cele două generaţii din ciclul de dezvoltare a plantelor sexuate. – Din fr. gamétophyte.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MICETOFÍL, -Ă adj. (despre insecte) care trăieşte în interiorul ciupercilor. (< fr. mycétophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MIATROFÍE s. f. amiotrofie. (< fr. myatrophie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MEZOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) care creşte pe soluri cu umiditate moderată. (< fr. mésophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MEZOFÓTIC, -Ă adj. care necesită lumină de intensitate moderată. (< fr. mésophotique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GROFÍŢĂ, grofiţe, s.f. (Reg.) Fiică sau soţie de grof. – Grof + suf. -iţă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MELOFOBÍE s. f. aversiune patologică faţă de muzică. (< fr. mélophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MELITOFÍL, -Ă adj. (despre plante) polenizat de albine. (< fr. mélittophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MELANOFÓR s. m. crematofor care conţine melanină. (< fr. mélanophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HALOFÍTĂ, halofite, s.f., adj.f. (Plantă) adaptată condiţiilor de viaţă pe solurile sărate. – Din fr. halophyte.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HELOFÍTĂ, helofite, s.f., adj.f. (Plantă de mlaştină) cu rizomul în apă sau în nămol, intermediară între plantele terestre şi cele de apă. – Din fr. hélophyte.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HEMATOFÁG, -Ă, hematofagi, -ge, adj., s.m. şi f. (Animal) care se hrăneşte cu sângele altui animal. – Din fr. hématophage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HEMOFILÍE, hemofilii, s.f. Boală ereditară, transmisă de mamă numai băieţilor, care constă într-o predispoziţie spre hemoragie, cauzată de prelungirea timpului de coagulare a sângelui. – Din fr. hémophilie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HETEROFÓN, -Ă, heterofoni, -e, adj. Care este în legătură cu heterofonia. [Var.: eterofón, -ă adj.] – Din fr. hétérophone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIEROFÁNT, hierofanţi, s.m. Preot antic grec care iniţia pe neofiţi în mistere şi în oracole. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiérophante.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIPOFAGÍE s.f. Hrănire cu carne de cal. – Din fr. hippophagie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIPOFIZÁR, -Ă, hipofizari, -e, adj. Care aparţine hipofizei, privitor la hipofiză. – Din fr. hypophysaire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIPOFÍZĂ, hipofize, s.f. (Şi în sintagma glandă hipofiză) Glandă endocrină cu funcţii multiple, situată la baza creierului şi având o mare influenţă asupra celorlalte glande, în special asupra glandelor sexuale şi a tiroidei; adenohipofiză. – Din fr. hypophyse.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIPOFONÍE, hipofonii, s.f. (Fon.) Amuţire a unui sunet. – Din fr. hypophonie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INOFENSÍV, -Ă, inofensivi, -e, adj. Care nu face rău; nevătămător, neofensiv. – Din fr. inoffensif.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MALOFAGÍE s. f. pervertirea gustului la ovine prin consumarea lânii. (< fr. mallophagie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MALACOFÍL, -Ă adj., s. f. (plantă) polenizată de către melci. (< fr. malacophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MAGOFONÍE s. f. mare sărbătoare a perşilor, instituită în anul 522 a. Chr., în amintirea masacrării magilor de la Persepolis. (< fr. magophonie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ÎNFOFOLÍ, înfofolesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A (se) îmbrăca sau a (se) acoperi cu (prea) multe haine groase şi călduroase pentru a (se) feri de frig; a (se) îmbodoli, a (se) încotoşmăna. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFIOLÁTRU, -Ă, ofiolatri, -e, s.m. şi f. Adorator al şerpilor. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiolâtre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LUMINOFÓR, -Ă I. adj. purtător de lumină; care are un semnal luminos. II. s. m. substanţă sintetică fotoluminescentă, în becurile fluorescente, tuburi catodice etc. III. s. n. semnal luminos. (< fr., engl. luminophore, engl. luminofor)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LOGOFOBÍE s. f. teamă de a pronunţa cuvinte dificil de articulat. (< logo- + -fobie2)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LITOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) care creşte pe stânci, roci sau bolovănişuri. (< fr. lithophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LISOFOBÍE s. f. teamă morbidă de turbare, de a deveni nebun. (< fr. lyssophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XENOFILÍE s.f. Simpatie faţă de tot ceea ce este străin. – Din fr. xénophilie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

XENOFOBÍE s.f. Ură faţă de străini şi faţă de tot ce este străin. – Din fr. xénophobie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

XEROFAGÍE s.f. Regim de alimentaţie vegetariană care are la bază alimente uscate, seci. – Din fr. xérophagie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

XEROFÍLĂ, xerofile, adj., s.f. (Bot.) Xerofită. – Din fr. xérophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

XEROFÍTĂ, xerofite, s.f., adj. (Plantă) care este adaptată pentru a trăi într-un mediu cu umiditate scăzută; xerofilă. – Din fr. xérophytes.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIPOFILÍE s. f. însuşirea moleculelor hipofile. (< fr. lipophilie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LIOFILIZÁ vb. tr. a supune operaţiei de liofilizare. (< fr. lyophiliser)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LIMNOFÍTE s. f. pl. hidrofite fixate pe fundul apelor dulci ale lacurilor. (< fr. limnophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

APOSTROFÁ, apostrofez, vb. I. Tranz. A adresa cuiva o mustrare (violentă), a mustra pe cineva (cu ton aspru). – Din fr. apostropher.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctoricí vb. IV] – Din doftor.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFENSÍVĂ, ofensive, s.f. Formă principală a acţiunilor de luptă ale armatei, constând în luarea iniţiativei operaţiilor prin care se urmăreşte distrugerea forţei inamicului şi cucerirea terenului pe care îl ocupă. ♦ (Sport; mai ales la jocurile cu mingea) Atac susţinut al unei echipe împotriva echipei adverse. ♦ Fig. Acţiune puternică, concentrată, întreprinsă în vederea înfrângerii unei dificultăţi, lichidării unei situaţii neconvenabile, cuceririi unui nou obiectiv sau unei noi victorii. – Din fr. offensive, germ. Offensive.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FILOZOFÍE, filozofii, s.f. 1. Ştiinţă constituită dintr-un ansamblu închegat de noţiuni şi idei, care interpretează şi reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepţie generală despre lume şi viaţă. 2. Totalitatea concepţiilor şi a principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau a unei ştiinţe. 3. (Rar) Atitudine (înţeleaptă) faţă de întâmplările vieţii; mod specific de a privi problemele vieţii. 4. (Fam.) Lucru greu de făcut, problemă greu de rezolvat. – Din ngr. philosophia, fr. philosophie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LATINOFÓN, -Ă adj., s. m. f. (vorbitor) de limbă latină. (< fr. latinophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCRÓFULĂ, scrofule, s.f. Ganglion limfatic din regiunea cervicală, inghinală sau axilară atins de scrofuloză. ♦ (La pl.) Scrofuloză. – Din fr. scrofule, lat. scrofulae.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FOFLÉNCHI interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea unui corp; tronc! zdrang! – Onomatopee.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LAMPROFÍR s. n. rocă eruptivă cu structură porfirică, bogată în fier şi magneziu. (< fr. lamprophyre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FOTOFOBÍE, fotofobii, s.f. Aversiune pentru lumină, ca urmare a unei hipersensibilităţi a ochiului faţă de lumină, constituind simptomul unei boli de ochi. – Din fr. photophobie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FOTOFONÍE s.f. Transmitere a sunetelor prin intermediul razelor luminoase. – Din fr. photophonie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FRANCOFÍL, -Ă, francofili, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubeşte tot ce este franţuzesc sau vine de la francezi. – Din fr. francophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s.m. şi f. (Vorbitor) de limbă franceză. – Din fr. francophone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ATROFIÉRE, atrofieri, s.f. Faptul de a se atrofia. [Pr.: -fi-e-] – V. atrofia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PANTOFIÓR, pantofiori, s.m. Diminutiv al lui pantof.Pantof + suf. -ior.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PEDOFILÍE, pedofilii, s.f. (Med.) Atracţie sexuală faţă de copii. – Din fr. pédophilie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANTOFÍTĂ, antofite, s.f. (La pl.) Nume dat plantelor cu flori; (şi la sg.) plantă din acest grup; spermatofită. – Din fr. anthophytes.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NOSOFOBÍE s.f. (Rar) Stare patologică manifestată printr-o teamă exagerată de boli. – Din fr. nosophobie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

APROFUNDÁ, aprofundez, vb. I. Tranz. A cerceta profund, în amănunt o problemă. – După fr. approfondir.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOFAZÁT, -Ă, monofazaţi, -te, adj. (Fiz.; despre un circuit electric alternativ) Care este alimentat cu o singură sursă de tensiune sau cu mai multe surse având tensiunile în fază; (despre o maşină, o instalaţie) care foloseşte circuitul electric descris mai sus; monofazic. – Din fr. monophasé.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POGONOFÓR, pogonofori, s.m. (La pl.) Grup de nevertebrate superioare, vermiforme, cilindrice, cu corpul lung şi subţire, care se hrănesc prin absorbţia hranei capturate şi digerate la nivelul tentaculelor (Pogonophora); (şi la sg.) animal din acest grup. – Din fr. pogonophore.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POFTORÍRE, poftoriri, s.f. (Înv.) Acţiunea de a poftori şi rezultatul ei; invitaţie; insistenţă. – V. poftori.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POFTICIÓS, -OÁSĂ, pofticioşi, -oase, adj. (Despre oameni) Care doreşte puternic ceva; lacom, doritor; poftăreţ. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă poftă, dorinţă, lăcomie. ♦ (Rar, despre mâncăruri, mirosuri etc.) Care aţâţă pofta; apetisant. – Pofti + suf. -icios.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POFTEÁLĂ, pofteli, s.f. Faptul de a pofti; poftire. – Pofti + suf. -eală.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PIROFOBÍE, pirofobii, s.f. (Med.) Teamă de foc. – Din fr. pyrophobie, engl. pyrophobia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PICOFARÁD, picofarazi, s.m. (Fiz.) Unitate (derivată) de măsură a capacităţii electrice, egală cu a 10-12 parte dintr-un farad. – Din fr. picofarad.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PIROFÓRIC, -Ă, piroforici, -ce, adj. (Despre corpuri, materiale, substanţe etc.) Care are proprietăţile unui pirofor (1). – Din fr. pyrophorique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFANÁRE, profanări, s.f. Acţiunea de a profana şi rezultatul ei; profanaţiune. – V. profana.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFERÁRE, proferări, s.f. (Livr.) Acţiunea de a profera şi rezultatul ei. – V. profera.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFESÁRE, profesări, s.f. (Rar) Acţiunea de a profesa şi rezultatul ei. – V. profesa.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFETÍSM s.n. 1. Curent religios care propagă învăţătura şi susţine menirea profeţilor. 2. Caracter profetic; profeţie. – Din fr. prophétisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeţi. – Din fr. prophétiser.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFEŢÍE, profeţii, s.f. Ceea ce profeţeşte cineva; prorocire, prevestire, prezicere. – Din fr. prophétie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFILÁRE, profilări, s.f. Acţiunea de a (se) profila şi rezultatul ei. – V. profila.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROFUNDÓR, profundoare, s.n. Partea posterioară, mobilă a ampenajului orizontal al unei aeronave, care asigură uşurinţa mânuirii, echilibrul şi stabilitatea aeronavei. – După fr. profondeur.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s.m. şi f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăieşte la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFIURÍDĂ, ofiuride, s.f. (La pl.) Clasă de echinoderme asemănătoare cu stelele de mare, cu cinci braţe, însă mai lungi, foarte mobile, bine delimitate de discul central (Ophiuroidea); (şi la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -fi-u-. – Var.: ofiuríd s.m.] – Din fr. ophiurides.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OLIGOTRÓF, -Ă, oligotrofi, -e, adj. 1. (Despre soluri) Sărac în substanţe minerale şi nutritive. 2. (Despre plante) Care creşte pe soluri oligotrofe (1). – Din fr. oligotrophe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFENSATÓR, -OÁRE, ofensatori, -oare, adj. Care ofensează, care constituie o jignire; insultător, jignitor; injurios. – Ofensa + suf. -tor.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFIOFAGÍE, ofiofagii, s.f. Folosire a şerpilor ca hrană de către unele animale, păsări etc. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiophagie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFIOLÓGIC, -Ă, ofiologici, -ce, adj. Referitor la ofiologie, de ofiologie. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiologique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFIOLOGÍE s.f. Ramură a zoologiei care studiază şerpii; ofiografie. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiologie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OFIŢERÓI, ofiţeroi, s.m. (Depr.) Augmentativ al lui ofiţer (I 1). – Ofiţer + suf. -oi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COLOFÓNIU s.n. Substanţă răşinoasă obţinută prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. (din germ. Kolophonium, ngr. kolofónion)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ORNITOFÍL, -Ă, orinitofili, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Iubitor de păsări. 2. Adj. (Despre plante) La care polenizarea se face cu ajutorul păsărilor. 3. Adj. De ornitofilie. – Din fr. ornithophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EOZINOFÍL, -Ă, eozinofili, -e, adj.Care fixează eozina. ♦ (Despre leucocite) Care are o granulaţie de tipul eozinei. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IPSO FÁCTO loc. adv. prin chiar acest fapt, înţeles de la sine, implicit. (< lat. ipso facto)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FILOZÓFIC, -Ă, filozofici, -ce, adj. Care aparţine filozofiei, privitor la filozofie, caracteristic filozofului; care dovedeşte, exprimă înţelepciune. – Din fr. philosophique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IODOFILÍE s. f. afinitate pentru iod a unor celule sau bacterii. (< fr. iodophilie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZIGOFÁZĂ, zigofáze, s.f. (Biol.) Fază în dezvoltarea unui organism între momentul fertilizării şi diplofază. (din fr. zygophase) [morf. DOOM]

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZIGOFÍTĂ, zigofíte, s.f.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

XENOFILÍE s.f., art. xenofilía, g.-d. xenofilíi, art. xenofilíei; pl. xenofilíi

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

XENOFOBÍE s.f., art. xenofobía, g.-d.art. xenofobíei; pl. xenofobíi

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

XENOFONÍE s.f. Tulburare a fonaţiei care dă vocii un accent străin. [g.-d. art. xenofoníei] (din fr. xénophonie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XEROFAGÍE s.f., art. xerofagía, g.-d. xerofagíi, art. xerofagíei; pl. xerofagíi

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

XEROFILÍE s.f. 1. (Bot.) Calitatea de a creşte într-o regiune sau de a fi adaptat la o zonă uscată, în special uscată şi fierbinte. 2. (Zool.) Calitatea de a trăi într-un mediu uscat. [g.-d. art. xerofilíei] (cf. engl. xerophily) [def. MW]

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

XILOFAGÍE s.f. Regim alimentar al insectelor xilofage. (din fr. xylophagie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XILOFÍTĂ s.f., pl. xilofíte

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

ORTOFÓNIC, -Ă, ortofonici, -ce, adj. (Despre transmisiuni radio-electrice) Care nu modifică timbrul sunetului emis. – Din fr. orthophonique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ORTOFONÍE s.f. Pronunţare considerată normală sau corectă a unui fonem sau a unui grup de foneme. – Din fr. orthophonie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LAMPROFÍR, lamprofire, s.n. (Min.) Rocă eruptivă cu structură porfirică, bogată în fier şi magneziu. – Din fr. lamprophyre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LUMINOFÓR, -Ă, (1) luminofori, -e, adj., s.m., (2) luminofoare, s.n. 1. S.m. Substanţă care are proprietatea de luminescenţă, folosită la acoperirea tuburilor fluorescente. 2. S.n. Semnal luminos. 3. Adj. (Livr.) Care are semnal luminos. – Din fr., engl. luminophore.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CITOFAGÍE s.f. (Biol.) Înglobare a unei celule sau porţiuni de celulă de către altă celulă. – Din engl. cytophagy.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIOFILIZÁ, liofilizez, vb. I. Tranz. A supune evaporării în vid şi la temperaturi foarte scăzute o soluţie sau o suspensie apoasă conţinând un vaccin, plasmă sangvină etc. pentru a le putea păstra timp îndelungat. [Pr.: li-o-] – Din fr. lyophiliser.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MELOFOBÍE s.f. (Livr.) Aversiune faţă de muzică. – Din fr. mélophobie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MEZOFÍTĂ, mezofite, adj., s.f. (Plantă) care se dezvoltă în regiuni cu climă temperată şi în condiţii de umiditate moderată. – Din fr. mésophyte.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MICROFÍLM, microfilme, s.n. Film fotografic pe care sunt copiate documente sau cărţi la o scară foarte mică, obţinându-se o mare economie de spaţiu. – Din fr. microfilm, germ. Mikrofilm.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MISOFOBÍE, misofobii, s.f. (Med.) Teamă patologică de murdărie sau de contaminare. – Din it. misofobia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MOFTANGÍU, moftangii, s.m. (Fam.) Om neserios pe care nu se poate conta, flecar (şi şmecher); moftolog. – Moft + suf. -angiu.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MOTOFLÉTE, motofleţi, s.m. (Reg.) Om neîndemânatic, moale, prost, nătâng. – Cf. m o t o t o l,  n ă t ă f l e t e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CLOROFÓRM s.n. Compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic, întrebuinţat în medicină ca narcotic, anestezic etc. – Din fr. chloroforme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOFAGÍE s.f. Mod de nutriţie bazat pe un singur tip de hrană. – Din fr. monophagie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOFÁZIC, -Ă, monofazici, -ce, adj. (Fiz.) Monofazat. ♦ (Despre substanţe omogene) Care prezintă, la un moment dat, o singură stare de agregare. – Din monofazat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOFAZÍE, monofazii, s.f. (Med.) Tulburare de vorbire care se manifestă prin repetarea aceluiaşi sunet, cuvânt etc. – Din engl. monophasia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOFIZÍT, -Ă, monofiziţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine monofizitismului, privitor la monofizitism. 2. S.m. şi f. Adept al monofizitismului. – Din fr. monophysite.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOFOBÍE s.f. Stare patologică în care bolnavul se teme de singurătate. – Din fr. monophobie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOFÓNĂ, monofone, adj. (Muz.; despre melodie) Care este executat de o singură voce sau de un singur instrument. – Din monofonie (derivat regresiv).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOFÓNIC, -Ă, monofonici, -ce, adj. (Fiz.) De monofonie, al monofoniei. – Din fr. monophonique, engl. monophonic.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOFONÍE s.f. (Fiz.) Procedeu tehnic de transmitere şi captare a sunetului prin intermediul unui singur canal. – Din fr. monophonie, engl. monophony.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOFTÓNG, monoftongi, s.m. Vocală provenită din reducerea unui diftong. – Din fr. monophtongue.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INOFENSÍV, -Ă adj. care nu face rău; nevătămător. (< fr. inoffensif)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NEMŢOFÍL, -Ă, nemţofili, -e, s.m. şi f., adj. (Rar) Germanofil. [Var.: neamţofíl, -ă s.m. şi f., adj.] – Neamţ[o] + fil[o]-.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NEOFICIÁL, -Ă, neoficiali, -e, adj. Care nu este oficial, care are un caracter particular. [Pr.: ne-o-fi-ci-al] – Ne- + oficial.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ENDOFAZÍE s.f. (Psih.) Trăire interioară a actului vorbirii; limbaj interior. – Din fr. endophasie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s.m. şi f. (Animal) care se hrăneşte cu insecte. – Din fr. entomophage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ENTOMOFÍL, -Ă, entomofili, -e, adj. (Despre plante) La care polenizarea se face prin intermediul insectelor. – Din fr. entomophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ESOFAGIÁN, -Ă esofagieni, -e, adj. De esofag, referitor la esofag. [Pr.: -gi-an] – Din fr. oesophagien.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ESOFAGÍSM s.n. Spasm al esofagului care apare la bolnavii de tetanos, în isterie, turbare etc. – Din fr. oesophagisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STAVROFÓR, stavrofori, s.m. Preot sau arhimandrit (în Biserica ortodoxă) care poartă, ca distincţie ecleziastică, o cruce (de aur) pe piept. – Din ngr. stavrofóros.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DISTRÓFIC, -Ă, distrofici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine distrofiei, privitor la distrofie. 2. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de distrofie. – Din fr. dystrophique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DISTROFÍE, distrofii, s.f. Stare patologică constând în alterarea structurii unui ţesut, a unui organ, a unui sistem sau a organismului, în urma tulburărilor de nutriţie. – Din fr. dystrophie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DOFTORÁŞ s.m. v. doctoraş.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COFĂIÉŞ, cofăieşe, s.n. (Reg.) Cofiţă. [Pr.: -fă-ieş] – Cofei + suf. -aş.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COFERMÉNT, cofermenţi, s.m. (Biochim.) Coenzimă. – Din fr. coferment.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TALOFÍTĂ, talofite, s.f. (La pl.) Încrengătură a regnului vegetal care cuprinde plante inferioare cu corpul vegetativ format dintr-un tal şi care se înmulţesc prin spori, prin diviziune sau prin gameţi (Thallophyta); (şi la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. – Din fr. thallophytes.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TEROFÍTĂ, terofite, s.f. Plantă erbacee anuală lipsită de capacitatea de a-şi forma organe de iernare (muguri, rizomi) şi care se înmulţeşte numai prin seminţe. ♢ (Adjectival) Plantă terofită. – Din fr. thérophytés.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IDEOFOBÍE s. f. teamă patologică de idei. (< engl. ideophobia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TELOFÁZĂ s.f. (Biol.) A patra fază în diviziunea celulei prin mitoză, când fosta celulă unică se împarte în două celule distincte. – Din fr. télophase.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HTONOFÍTE s. f. pl. plante care trăiesc pe sol sau subteran. (< lat. chtonophytae)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TERMOFICÁ vb. I v. termifica.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TOPOFOBÍE s.f. (Med.) Stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă şi nemotivată faţă de un anumit loc. – Din fr. topophobie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TOXICOFÓR, -OÁRE, toxicofori, -oare, adj. (Despre vieţuitoare) Care conţine substanţe toxice (pentru om). – Din fr. toxicophore.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TOXOFOBÍE, toxofobii, s.f. (Med.) Toxicofobie. – Din fr. toxophobie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HÓMO FÁBER s. m. (la Bergson) omul primitiv care îşi făurea singur uneltele necesare. (< lat. homo faber)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COLOFÓNIU s.n. Reziduu de culoare galbenă-roşcată obţinut după îndepărtarea terebentinei din răşina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc.; sacâz. – Din ngr. kolofónion, germ. Kolophonium.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HOLOFÍTIC, -Ă adj. holofit (< fr. holophytique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRIPTOFÁN s.m. (Chim.) Aminoacid de bază din proteinele naturale. – Din fr. tryptophane.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RADIOFICÁ vb. I. Tranz. (Folosit numai la timpurile compuse sau trecute). A instala în oraşe şi în sate posturi de radioficaţie, a efectua o radioficare. [Pr.: -di-o-] – Din radioficare şi radioficat (derivat regresiv).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituţii etc.; a reorganiza. – Re2- + profila.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIPOFONÍE s. f. amuţire a unui sunet. (< fr. hypophonie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIPOFÍZĂ s. f. glandă endocrină pe faţa inferioară a encefalului; glandă pituitară. (< fr. hypophyse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIPOFIZÁR, -Ă adj. al hipofizei. (< fr. hypophysaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIPOFAGÍE s. f. folosirea cărnii de cal ca aliment. (< fr. hippophagie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HILOFOBÍE s. f. teamă patologică de trecerea prin pădure. (< engl. hylophobia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIEROFÁNT s. m. 1. (ant.) preot care prezida misterele din Eleusis; gerofant (I). 2. (fig.) preot, pontif. (< fr. hiérophante)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FILOSÓFIC, -Ă adj. v. filozofic.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

FILOSOFÍE s.f. v. filozofie.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

DECOFRÁRE, decofrări, s.f. Acţiunea de a decofra şi rezultatul ei. – V. decofra.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HETEROFÁG, -Ă adj. 1. cu nutriţie variată. 2. care parazitează plante diferite. (< fr. hétérophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HEMOFOBÍE s. f. hematofobie. (< engl. hemophobia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HEMOFÍLIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de hemofilie. (< fr. hémophilique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HEMOFILÍE s. f. predispoziţie ereditară la hemoragii, datorită insuficientei puteri de coagulare a sângelui. (< fr. hémophilie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCOFÂLCÍ, scofâlcesc, vb. IV. Refl. 1. A slăbi foarte mult, a avea obrajii descărnaţi, a ajunge să i se vadă oasele; p. ext. a îmbătrâni sau a părea bătrân. ♢ Tranz. Boala l-a scofâlcit. 2. Fig. (Despre obiecte) A se strâmba, a se deforma, a se încovoia, a se turti; a se coşcovi, a se scoroji. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SCROFULÓS, -OÁSĂ, scrofuloşi, -oase, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care ţine de scrofuloză, privitor la scrofuloză. 2. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care are scrofule, cu scrofule; bolnav de scrofuloză. – Din fr. scrofuleux.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HEMEROFÍL, -Ă adj. (despre plante) uşor de cultivat. (< fr. hémérophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HEMATOFÁG, -Ă adj., s. m. f. (animal, insectă) care se hrăneşte cu sânge. (< fr. hématophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HELOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) care creşte în bălţi şi mlaştini cu apă dulce. (< fr. hélophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SIDEROFÍL, -Ă, siderofili, -e, adj. (Despre unele elemente chimice) Care, după unele ipoteze, se consideră că are un rol important în alcătuirea părţii centrale a globului pământesc. – Din fr. sidérophile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SIFONOFÓR, sifonofore, s.n. (La pl.) Ordin de animale celenterate care au un sifon (5) ca mijloc de locomoţie (Siphonophora); (şi la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. siphonophores.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SINDROFÍE, sindrofii, s.f. 1. (Fam.) Reuniune de invitaţi, petrecere (în familie). ♦ Totalitatea participanţilor la o petrecere familială. 2. (Reg.) Prietenie, tovărăşie. – Din ngr. sindrofía.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SITOFOBÍE, sitofobii, s.f. Stare patologică care constă în frica de mâncare şi care apare în unele boli mintale. [Var.: sitiofobíe s.f. ] – După fr. sitiophobie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HALOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) care creşte pe solurile bogate în săruri. (< fr. halophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOFISTICÁ, sofistichez, vb. I. Tranz. 1. A folosi în mod conştient raţionamente false, care denaturează adevărul. 2. A da un caracter căutat, artificial, complicat sau preţios. – Din fr. sophistiquer.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STYROFLÉX, s.n. Material izolant obţinut din polistiren, folosit la izolarea cablurilor de înaltă frecvenţă şi ca dielectric pentru condensatori cu stabilitate la temperatură. – Din fr. styroflex.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CREOFAGÍE s.f. Obişnuinţă de a se hrăni cu carne. [Pr.: cre-o-] – Din fr. créophagie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CRIOFÍTĂ, criofite, s.f. (La pl.) Grup de plante format din alge, muşchi, ciuperci şi bacterii adaptate la temperaturi joase; (şi la sg.) plantă din acest grup. [Pr.: cri-o-] – Din fr. cryophites.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Cacofonie ≠ eufonie

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Francofil ≠ francofob, galofob

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Francofob ≠ galofil, francofil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Melofobie ≠ melomanie

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Neoficial ≠ oficial

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Ofensivă ≠ defensivă

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GINOFILÍE s. f. 1. transformare a elementelor carpelare în frunze obişnuite. 2. virescenţă a ovarului. (< fr. gynophyllie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GEOTROFÍE s. f. creştere unilaterală şi inegală a unui organism vegetal datorită poziţiei luate sub influenţa gravitaţiei. (< fr. géotrophie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GENOFOBÍE s. f. teamă patologică de activitatea sexuală. (< it. genofobia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GATOFOBÍE s. f. galeofobie. (< engl. gatophobia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GATOFILÍE s. f. galeofilie. (< engl. gatophilia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GASTROFÍL, -Ă adj. (despre microorganisme) care trăieşte ca parazit în cavitatea gastrică a unor animale. (< fr. gastrophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TOCOFERÓL s. v. vitamina E.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GAMOFILÍE s. f. concreştere a frunzelor. (< fr. gamophyllie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GAMOFOBÍE s. f. teamă de căsătorie. (< fr. gamophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GAMETOFÓR s. m. parte a gametofitului care poartă gametangii. (< fr. gamétophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GAMETOFÍT s. m. 1. organism vegetal care se înmulţeşte prin gameţi. 2. fază din ciclul vital al unei plante care produce gameţi. 3. generaţie sexuată având celule cu nuclei haploizi. (< fr. gamétophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GALOFILÍE s. f. francofilie. (< fr. gallophilie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GALOFOBÍE s. f. francofobie. (< fr. gallophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FREATOFÍL, -Ă adj. (despre plante) 1. care creşte în bazinele de apă. 2. care are nevoie de apă subterană foarte aproape de suprafaţă. (< fr. phréatophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FRANCOFÓN, -Ă adj., s. m. f. (vorbitor) de limbă franceză. (< fr. francophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FRANCOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (cel) care urăşte tot ceea ce este francez; galofob. (< fr. francophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FRANCOFÍL, -Ă adj., s. m. f. admirator a tot ceea ce este francez; filofrancez, galofil. (< fr. francophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FOTOFONÍE s. f. procedeu de transmitere a sunetelor prin intermediul razelor luminoase cu ajutorul fotonului. (< fr. photophonie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FOTOFOBÍE s. f. hipersensibilitate a ochiului la lumină. (< fr. photophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FOTOFÁZĂ s. f. stadiu de lumină al fotosintezei în care are loc desfacerea moleculei de apă sub acţiunea energiei luminoase absorbite, fixate şi transformate de pigmenţii clorofilei. (< fr. photophase)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FONOFOBÍE s. f. teamă patologică de a vorbi cu voce tare. (< engl. phonophobia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STRÓFULUS s. v. prurigo.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FOBOFOBÍE s. f. teamă patologică de a nu avea stări obsesive de frică. (< engl. phobophobia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FILOZOFÍE s. f. 1. concepţie generală despre lume şi viaţă, formă a conştiinţei sociale, constituind un sistem coerent de noţiuni şi idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale. o ~ lingvistică = teorie neopozitivistă care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului. 2. totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al ştiinţei. o ă culturii = disciplină teoretică relativ autonomă, care se preocupă de definirea genetică, structurală şi funcţională a fenomenului culturii. 3. comportare, fel de a reacţiona al cuiva în faţa unor lovituri, nenorociri etc.; fel de a privi lumea şi viaţa; înţelepciune, stoicism. 4. (fam.) problemă greu de rezolvat. 5. sistem filozofic aparţinând unei persoane, şcoli sau epoci. (< fr. philosophie, gr. philosophia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FILOZÓFIC, -Ă adj. referitor la filozofie. (< fr philosophique, lat. philosophicus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FILOZOFÉM s. n. 1. (la Aristotel) raţionament ştiinţific; aporemă. 2. temă filozofică. (< fr. philosophème, germ. Philosophem)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FETOFAGÍE s. f. obicei la unele carnasiere primipare de a-şi devora propriii pui imediat după fătare. (< feto- + -fagie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FEROFÉRIC, -Ă adj. (despre combinaţii ale fierului) care conţine ioni ai fierului cu valenţa 2 şi 3. (< fr. ferroferrique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FENOFÁZĂ s. f. fază din ciclul vital al plantelor şi animalelor, însoţită de modificări sezoniere şi evolutive. (< fr. phénophase)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCRÓFULĂ s. (MED.) 1. (la pl.) scrofuloză, (reg.) cârtiţă, (Transilv.) şui. (Om bolnav de ~.) 2. (pop.) gâlcă, (reg.) cârtiţă, moimă, uimă, (Mold. si Bucov.) jolnă. (I-a apărut o ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SCOFÂLCÍ vb. a se descărna. (Obrazul i s-a ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SCOFÂLCÍ vb. v. burduşi, coji, coşcovi, defor-ma, scoroji, strâmba.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SCOFÁINĂ s. v. caldeiră, cazan, căldare, circ, zănoagă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FAGOFOBÍE s. f. teamă patologică de a ingera alimente, de a se îneca în timpul deglutiţiei. (< fr. phagophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EXSTROFÍE s. f. defect de conformaţie al unui organ intern, care se prezintă întors, răsturnat; extroversiune. (< fr. exstrophie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REPROFILÁ vb. v. reorganiza.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EUGEOFÍTE s. f. pl. geofite a căror perioadă de repaus biologic se datoreşte lipsei de lumină sau căldură. (< fr. eugéophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ETNOZOFÍE s. f. concepţie filozofică a unei etnii. (< etno- + -zofie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ESOFAGIÁN, -Ă adj. referitor la esofag. (< fr. oesophagien)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ESOFAGÍSM s. n. spasm al esofagului, în unele boli. (< fr. oesophagisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PSIHROFÍL adj., s. (BIOL.) criofil. (Animal ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ERITROFÍL, -Ă adj. (despre celule) cu afinitate pentru coloranţii roşii. (< fr. érythrophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EREMOFÍTE s. f. pl. plante xerofite care cresc în deşerturi. (< fr. érémophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFORISÍ vb. v. pronunţa, rosti.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFILÁRE s. conturare, delimitare, evidenţiere, precizare, proiectare, reliefare. (~ imaginii ei în lumina asfinţitului.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFEŢÍE s. v. prezicere.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFETIZÁ vb. v. prezice.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFESÁRE s. exercitare, practicare. (~ unei profesiuni.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFERISÍ vb. v. profera.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFASISÍ vb. v. invoca, pretexta.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFANÁRE s. v. batjocorire, compromitere, dezonorare, necinstire, terfelire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFANÁRE s. 1. batjocorire, necinstire, pângărire, sacrilegiu, spurcare, violare, (înv. şi pop.) prihănire. (~ unui loc considerat sfânt.) 2. v. pân-gărire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EOZINOFÍL, -Ă I. adj. (biol.) care se colorează uşor prin eozină. II. adj., s. f. (leucocită) care conţine granulaţii citoplasmatice sensibile la coloranţi acizi; acidofil. (< fr. éosinophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ENTOMOFÍT, -Ă adj. (despre criptogame şi bacterii) care creşte pe insecte. (< fr. entomophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ENTOMOFÍL, -Ă adj. (despre plante) la care polenizarea se face prin intermediul insectelor. (< fr. entomophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ENTOMOFÁG, -Ă I. adj. insectivor. II. s. n. pl. grup de insecte himenoptere care devorează alte insecte. (< fr. entomophage/s/)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ENERGOFÁG, -Ă adj. (fam.; despre industrie, procese tehnologice) mare consumator de energie. (< energo- + -fag2)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ENDOFAGÍE s. f. însuşire a unor insecte de a fi endofage. (< endofag + -ie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ENDOFAZÍE s. f. trăire interioară a actului vorbirii, fără exteriorizare verbală. (< fr. endophasie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POFTORÍRE s. v. repetare, repetiţie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

POFTICIÓS adj., s. 1. adj. v. mâncăcios. 2. adj., s. amator, doritor, dornic, iubitor, râvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreţ, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, râvnaci. (~ de petreceri.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

POFTICIÓS adj. v. apetisant, aţâţător, bun, delicios, excitant, excitator, gustos, îmbietor, plăcut, savuros, suculent.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PIROFILÍT s. (MIN.) agalmatolit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PINOFÍTĂ s. v. gimnospermă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PANTOFIÓR s. v. parameci.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OLIGOFRÉN s. v. arierat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OFENSATÓR adj. v. jignitor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DISTROFÍE s. f. 1. leziune organică, tisulară sau glandulară, având la bază tulburări metabolice. 2. boală cronică de nutriţie la sugari. (< fr. dystrophie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DISTRÓFIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de distrofie. (< fr. dystrophique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NEMŢOFÍL adj., s. filogerman, germanofil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DIOFÁNTIC, -Ă adj. (mat.) ecuaţii ĕ = ecuaţii cu mai multe necunoscute şi cifre întregi drept coeficienţi, al căror rezultat este tot o cifră întreagă. (< germ. diophantisch)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DINOFOBÍE s. f. teamă patologică de vertij. (< fr. dinophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MOTOFLÉTE adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MONOFAZÁT adj. (FIZ.) monofazic. (Circuit electric ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MONOFÁZIC adj. v. monofazat. (Circuit electric ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DICTIOFÍL, -Ă adj. cu frunze reticulate. (< fr. dictyophylle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DICTIOFÓR, -Ă adj. (despre organe vegetale) împânzit în formă de reţea; reticulat. (< lat. dictyophorus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MOFTUREÁN s., adj. v. clănţău, flecar, gura-liv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MOFTANGÍU s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

METALOFÓN s. v. glockenspiel.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LUMINOFÓR s. v. fosfor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DENDROFÁG, -Ă adj. (despre insecte) care se hrăneşte cu ţesutul lemnos al arborilor. (< lat. dendrophagus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DEMOFOBÍE s. f. teamă patologică de aglomeraţiile de oameni. (< fr. démophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ÎNFOFOLÍ vb. a (se) încotoşmăna, (înv. şi pop.) a (se) obloji, (reg.) a (se) cocoli, a (se) cocoloşi, a (se) îmbodoli, a (se) încrosna, a (se) înhăimura, (prin vestul Transilv.) a (se) bloboji.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

INOFENSÍV adj. v. nevătămător.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

HIPOFÍZĂ s. (ANAT.) adenohipofiză, glandă pitu-itară.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CTENOFÓRE s. n. pl. clasă de celenterate pelagice transparente, cu simetrie bilaterală, care se deplasează cu ajutorul a opt palete vibratile, în formă de pieptene. (< fr. cténophores)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FILOZOFÍE s. v. înţelepciune.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FILOZÓFIC adj. (înv.) filozofesc. (Teorie ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FENOFÁZĂ s. v. fază fenologică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CRIOFOBÍE s. f. teamă excesivă şi nejustificată de frig. (< fr. cryophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CRIMOFÍTE s. f. pl. plante care cresc în regiuni polare. (< lat. crymophytae)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CREOFAGÍE s. f. obişnuinţă de a se hrăni cu carne. (< fr. créophagie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CRENOFÍTE s. f. pl. vegetaţie a apelor de izvoare. (< fr. crénophites)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ENDOFÍTĂ s. (FITOP.) endoparazită.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DOFTORICÍ vb. v. căuta, îndrepta, înfiripa, îngriji, însănătoşi, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, trata, vindeca.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COROFILÍE s. f. relaţii homosexuale ale femeilor adulte cu fetiţe. (< fr. corophilie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CORMOFÍTE s. f. pl. subregn vegetal cuprinzând plantele cu corm. (< fr. cormophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COPROFÍTE s. f. pl. plante saprofite pe excremente. (< fr. coprophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COLOFÓNIU s. (CHIM.) sacâz. (~ pentru vioară.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COFERMÉNT s. v. coenzimă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COFĂIÉŞ s. v. cofiţă, donicioară.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CLOROFÓRM s. (FARM.) triclormetan. (~ul este un narcotic.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CARCIOFÓI s. v. anghinare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CALOFILÍE s. (LIT.) calofilism. (~ oglindită într-un roman.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CACOFONÍE s. (LINGV.) (rar) cacofonism. (A folosit o ~)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BRIOFÍTĂ s. (BOT.) muşchi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COFERMÉNT s. m. coenzimă. (< fr. coferment)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CLOROFÓRM s. n. compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic şi gust dulceag, folosit în medicină, ca solvent etc.; triclormetan. (< fr. chloroforme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CLOROFÍTE s. f. pl. încrengătură de alge verzi în ape (dulci sau stătătoare) şi în locuri umede. (< fr. chlorophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AXEROFTÓL s. v. vitamina A.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ATROFIÉRE s. v. atrofie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CITOFAGÍE s. f. înglobare sau distrugere a unei celule de către altă celulă. (< fr. cytophagie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

APROFUNDÁ vb. (fig.) a adânci. (~ o problemă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CINOFILÍE s. f. ataşament pentru câini. (< fr. cynophilie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CINOFOBÍE s. f. teamă patologică de câini. (< fr. cynophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

APOSTROFÁ vb. v. certa.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ANTOFÍTĂ s. v. fanerogamă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CHIONOFÓB, -Ă adj. (despre organisme) care în regiunile cu zăpadă abundentă pier, din cauza lipsei de hrană, sau sunt nevoite să migreze. (< fr. chionophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CHIONOFÍL, -Ă adj. (despre plante, animale) care poate trăi sub zăpadă. (< fr. chionophyle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CHILOFÍTE s. f. pl. plante suculente. (< lat. chylophytae)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CHEMOTRÓF, -Ă adj. capabil de chemosinteză. (< engl. chemotrophic)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XEROFÍLĂ s., adj. (BOT.) xerofită. (Plantă ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

XEROFÍTĂ s., adj. v. xerofilă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CENOFOBÍE s. f. teamă patologică de spaţii largi. (< fr. cénophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acantofág adj. m., pl. acantofági; f. sg. acantofágă, pl. acantofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acantofíl adj. m., pl. acantofíli; f. sg. acantofílă, pl. acantofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acidotróf adj. m., pl. acidotrófi; f. sg. acidotrófă, pl. acidotrófe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrofítă s. f., pl. acrofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrofobíe s. f. (sil. -cro-), art. acrofobía, g.-d. acrofobíi, art. acrofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acrofoníe s. f., art. acrofonía, g.-d. art. acrofoníei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

actofítă s. f., pl. actofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aerofagíe s. f., art. aerofagía, g.-d. aerofagíi, art. aerofagíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aerofobíe s. f., art. aerofobía, g.-d. aerofobíi, art. aerofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

agrofítă s. f., pl. agrofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

algofobíe s. f. → fobie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

amofóscă s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anofelísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anterofór s. n., pl. anterofóre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

antofilít s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

antofítă s. f., pl. antofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

apofántic adj. m., pl. apofántici, f. sg. apofántică, pl. apofántice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

apostrofá vb., ind. prez. 1 sg. apostroféz, 3 sg. şi pl. apostrofeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aprofundá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. aprofundéz, 3 sg. şi pl. aprofundeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

argirofíl adj. m., pl. argirofíli; f. sg. argirofílă, pl. argirofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

atrofiánt adj. m., pl. atrofiánţi; f. sg. atrofiántă, pl. atrofiánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

atrofiére s. f. (sil. -tro-fi-e-), g.-d. art. atrofiérii; pl. atrofiéri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

autofagíe (sil. a-u-) g. -d. art. autofagíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

balanofág adj. m., pl. balanofági; f. sg. balanofágă, pl. balanofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

barofobíe s. f., g.-d. art. barofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

batofobíe s. f., g.-d. art. batofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bazofilíe s. f., pl. bazofilíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bazofobíe s. f., g.-d. art. bazofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bibliofág adj. m., s. m. (sil. -bli-o-), pl. bibliofági; f. sg. bibliofágă, pl. bibliofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bibliofíl s. m. (sil. -bli-o-), pl. bibliofíli

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bibliofób s. m. (sil. -bli-o-), pl. bibliofóbi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

biofíltru s. n. (sil. bi-o-) → filtru

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

briofítă s. f. (sil. bri-o-), pl. briofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bromofórm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bugetofág s. m., pl. bugetofági

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cacofónic adj. → fonic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cacofoníe s. f., art. cacofonía, g.-d. art. cacofoníei; pl. cacofoníi, art. cacofoníile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

calofilíc adj. m., pl. calofilíci; f. sg. calofilícă, pl. calofilíce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

calofilíe s. f., g.-d. art. calofilíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cartofiór s. m. (sil. -fior), pl. cartofióri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

casetofón s. n., pl. casetofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cenofobíe s. f., g.-d. art. cenofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cinofilíe s. f., art. cinofilía, g.-d. art. cinofilíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cinofobíe s. f., art. cinofobía, g.-d. cinofobíi, art. cinofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

citofagíe s. f. (sil. -gi-e), g.-d. art. citofagíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

clorofórm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cofăiéş s. n. (sil. -fa-ieş), pl. cofăiéşe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cóferment s. m., pl. cófermenţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

colofóniu (sacâz) s. n. [-niu pron. -nĩu], art. colofóniul

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

creofagíe s. f. (sil. cre-o-), art. creofagía, g.-d. creofagíi, art. creofagíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

crimofíte s. f. pl.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

criofítă s. f., pl. criofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

decofráre s. f. (sil. -fra-), g.-d. art. decofrării; pl. decofrări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

demofobíe s. f., g.-d. art. demofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dendrofág adj. m., pl. dendrofági; f. sg. dendrofágă, pl. dendrofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dictiofíl adj. m., pl. dictiofíli; f. sg. dictiofílă, pl. dictiofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dictiofór adj. m., pl. dictiofóri; f. sg. dictiofóră, pl. dictiofóre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

distrófic adj. m., s. m., pl. distrófici; f. sg. distrófică, pl. distrófice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

distrofíe s. f., art. distrofía, g.-d. art. distrofíei; pl. distrofíi, art. distrofíile (sil. -fi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

doftoricí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. doftoricésc, imperf. 3 sg. doftoriceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. doftoriceáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

endofagíe s. f., g.-d. art. endofagíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

endofazíe s. f., g.-d. art. endofazíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

endofítă s. f., pl. endofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

energofág adj. m., pl. energofági; f. sg. energofágă, pl. energofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; f. sg. entomofágă, pl. entomofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

entomofíl adj. m., pl. entomofíli; f. sg. entomofílă, pl. entomofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

entomofít adj. m., pl. entomofíţi; f. sg. entomofítă, pl. entomofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

eozinofíl adj. m. (sil. e-o-), pl. eozinofíli; f. sg. eozinofílă, pl. eozinofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

eozofobíe s. f., g.-d. art. eozofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

esofagián adj. m. (sil. -gi-an), pl. esofagiéni (sil. -gi-eni); f. sg. esofagiánă, pl. esofagiéne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

esofagísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

etnofilíe s. f., g.-d. art. etnofilíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

etnofobíe s. f., g.-d. art. etnofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

eurofobíe s. f., art. eurofobía, g.-d. art. eurofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

exstrofíe s. f., art. exstrofía, g.-d. exstrofíi, art. exstrofíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fagofobíe s. f., g.-d. art. fagofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fenofáză s. f., g.-d. art. fenofázei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

filozófic adj. m., pl. filozófici; f. sg. filozófică pl. filozófice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

filozofíe s. f., art. filozofía, g.-d. art. filozofíei; pl. filozofíi, art. filozofíile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

foflénchi interj. (sil. -flenchi)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fonofobíe s. m., g.-d. art. fonofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fotofobíe s. f. → fobie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fotofoníe s. f. → fonie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

francofíl adj. m., pl. francofíli; f. sg. francofílă, pl. francofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

francofób s. m., adj. m., pl. francofóbi; f. sg. francofóbă, pl. francofóbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

francofón s. m., adj. m., pl. francofóni; f. sg. francofónă, pl. francofóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

freatofíl adj. m. (sil. fre-a-), pl. freatofíli; f. sg. freatofílă, pl. freatofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

galofilíe s. f., art. galofilía, g.-d. galofilíi, art. galofilíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

galofobíe s. f., art. galofobía, g.-d. galofobíi, art. galofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gametofít s. m., pl. gametofíţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gametofór s. m., pl. gametofóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gamofilíe s. f., g.-d. art. gamofilíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gamofobíe s. f., g.-d. art. gamofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gastrofíl adj. m., pl. gastrofíli; f. sg. gastrofílă, pl. gastrofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gatofilíe s. f., g.-d. art. gatofilíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gatofobíe s. f., g.-d. art. gatofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ginofilíe s. f., g.-d. art. ginofilíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ginofítă s. f., pl. ginofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

grofíţă s. f., g.-d. art. grofíţei; pl. grofíţe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

halofítă s. f., pl. halofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hapalofíl adj. m., pl. hapalofíli; f. sg. hapalofílă, pl. hapalofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

helofítă s. f., pl. helofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hematofág adj. m., s. m., pl. hematofági; f. sg. hematofágă, pl. hematofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hemofilíe s. f., art. hemofilía, g.-d. art. hemofilíei; pl. hemofilíi, art. hemofilíile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hemofobíe s. f., g.-d. art. hemofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

heterofág adj. m., pl. heterofági; f. sg. heterofágă, pl. heterofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

heterofón adj. m., pl. heterofóni; f. sg. heterofónă, pl. heterofóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hierofánt s. m. (sil. hi-e-), pl. hierofánţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hilofobíe s. f., g.-d. art. hilofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hipofagíe s. f., art. hipofagía, g.-d. hipofagíi, art. hipofagíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hipofizár adj. m., pl. hipofizári; f. sg. hipofizáră, pl. hipofizáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hipofíză s. f., g.-d. art. hipofízei; pl. hipofíze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hipofoníe s. f., art. hipofonía, g.-d. art. hipofoníei; pl. hipofoníi, art. hipofoníile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hodofobíe s. f., g.-d. art. hodofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

homofilíe s. f., g.-d. art. homofilíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

inofensív adj. m. (sil. mf. in-) ofensiv

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ípso fácto loc. adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

izofígmă s. f., g.-d. art. izofígmei; pl. izofígme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

înfofolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înfofolésc, imperf. 3 sg. înfofoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înfofoleáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

în pofída loc. prep.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

jazofílă s. f., pl. jazofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lamprofír s. n., pl. lamprofíre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

latinofón adj. m., s. m., pl. latinofóni; f. sg. latinofónă, pl. latinofóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

liofilizá vb. (sil. li-o-), ind. prez. 1 sg. liofilizéz, 3 sg. şi pl. liofilizeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lisofobíe s. f., pl. lisofobíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

logofobíe s. f., pl. logofobíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

luminofór adj. m., pl. luminofóri; f. sg. luminofóră, pl. luminofóre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

luminofór (substanţă luminescentă, semnal luminos) s. m., pl. luminofóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

malofagíe s. f., art. malofagía, g.-d. art. malofagíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

melitofíl adj. m., pl. melitofíli; f. sg. melitofílă, pl. melitofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

melofobíe s. f., art. melofobía, g.-d. melofobíi, art. melofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

metalofón s. n., pl. metalofoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mezofítă adj. f., s. f., pl. mezofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

micetofág adj. m., pl. micetofági; f. sg. micetofágă, pl. micetofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

micetofíl adj. m., pl. micetofíli; f. sg. micetofílă, pl. micetofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

microfílm s. n. (sil. -cro-), pl. microfílme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

microsóft s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

miofibróm s. n., pl. miofibroáme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

misofobíe s. f., pl. misofobíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

moftangíu s. m., art. moftangíul; pl. moftangíi, art. moftangíii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

monofagíe s. f., art. monofagía, g.-d. monofagíi, art. monofagíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

monofazát adj. m., pl. monofazáţi; f. sg. monofazátă, pl. monofazáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

monofázic adj. m., pl. monofázici; f. sg. monofázică, pl. monofázice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

monofazíe s. f., pl. monofazíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

monofizít adj. m., s. m., pl. monofizíţi; f. sg. monofizítă, pl. monofizíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

monofobíe s. f., art. monofobía, g.-d. monofobíi, art. monofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

monofónă adj. f., pl. monofóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

monofónic adj. m., pl. monofónici; f. sg. monofónică, pl. monofónice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

monofoníe s. f., g.-d. art. monofoníei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

monoftóng s. m. (sil. mf. -ftong), pl. monoftóngi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

motofléte s. m. (sil. -fle-), pl. motofléţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

musofobíe s. f., g.-d. musofobíei; pl. musofobíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nanofarád s. m., pl. nanofarázi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nemţofíl s. m., adj. m., pl. nemţofíli; f. sg. nemţofílă, g.-d. art. nemţofílei, pl. nemţofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neoficiál adj. m. (sil. ne-o-, -ci-al), pl. neoficiáli; f. sg. neoficiálă, pl. neoficiále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nosofobíe s. f., art. nosofobía, g.-d. nosofobíi, art. nosofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nucleofíl adj. m., pl. nucleofíli; f. sg. nucleofílă, pl. nucleofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofensatór adj. m., pl. ofensatóri; f. sg. şi pl. ofensatoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofensívă s. f., g.-d. art. ofensívei; pl. ofensíve

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofiofagíe s. f. (sil. -fi-o-), art. ofiofagía, g.-d. ofiofagíi, art. ofiofagíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofiolátru s. m. (sil. -fi-o-, -tru), art. ofiolátrul; pl. ofiolátri, art. ofiolátrii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofiológă s. f. (sil. -fi-o-), g.-d. art. ofiológei; pl. ofiológe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofiológic adj. m. (sil. -fi-o-), pl. ofiológici; f. sg. ofiológică, pl. ofiológice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofiologíe s. f. (sil. -fi-o-), art. ofiología, g.-d. ofiologíi, art. ofiologíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofiţerói s. m., pl. ofiţerói, art. ofiţeróii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofiurídă (paleont., mat.) s. f. (sil. -fi-u-), g.-d. art. ofiurídei; pl. ofiuríde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ofsetipíe s. f., g.-d. art. ofsetipíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oicofítă s. f., pl. oicofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oligofrén s. m., adj. m., pl. oligofréni; f. sg. oligofrénă, pl. oligofréne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oligotróf adj. m., pl. oligotrófi; f. sg. oligotrófă, pl. oligotrófe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

opiofagíe s. f., art. opiofagía, g.-d. art. opiofagíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ornitofág adj. m., pl. ornitofági; f. sg. ornitofágă, pl. ornitofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ornitofíl s. m., adj. m., pl. ornitofíli; f. sg. ornitofílă, g.-d. art. ornitofílei, pl. ornitofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ortofítă s. f., pl. ortofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ortofónic adj. m. fonic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ortofoníe s. f., art. ortofonía, g.-d. ortofoníi, art. ortofoníei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pagofilă s. f., pl. pagofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pagofită s. f., pl. pagofite

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pagofobíe s. f., art. pagofobía, g.-d. art. pagofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

palinofág adj. m., pl. palinofági; f. sg. palinofágă, pl. palinofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pantofiór s. m., pl. pantofióri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

patofobíe s. f., g.-d. art. patofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pedofilía s. f., g.-d. art. pedofilíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pedofobíe s. f., g.-d. art. pedofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pelofítă s. f., pl. pelofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

picofarád s. m., pl. picofarázi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pirofilíe s. f., art. pirofilía, g.-d. art. pirofilíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pirofobíe s. f., art. pirofobía, g.-d. art. pirofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pirofóric adj. m., pl. pirofórici; f. sg. pirofórică, pl. pirofórice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pofteálă s. f., g.-d. art. poftélii; pl. poftéli

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pofticiós adj. m., pl. pofticióşi; f. sg. pofticioásă, pl. pofticioáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

poftoríre s. f., g.-d. art. poftorírii; pl. poftoríri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pogonofór s. m., pl. pogonofóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ponofobíe s. f., g.-d. art. ponofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

potamofíl adj. m., pl. potamofíli; f. sg. potamofílă, pl. potamofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profanáre s. f., g.-d. art. profanării; pl. profanări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

proferáre s. f., g.-d. art. proferării; pl. proferări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profesáre s. f., g.-d. art. profesării; pl. profesări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profetísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profetizá vb., ind. prez. 1 sg. profetizéz, 3 sg. şi pl. profetizeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profeţíe s. f., art. profeţía, g.-d. art. profeţíei; pl. profeţíi, art. profeţíile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profiláre s. f., g.-d. art. profilării; pl. profilări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profráză s. f., pl. profráze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profúndă s. f., pl. profúnde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

profundór s. n., pl. profundoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

psihrofíl adj. m., s. m. (sil. -hro-), pl. psihrofíli; f. sg. psihrofílă, pl. psihrofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

radioficá vb. (sil. -di-o-) (numai la timpuri compuse sau simple trecute)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

reprofilá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. reprofiléz, 3 sg. şi pl. reprofileáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rizofită s. f., pl. rizofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

romanofón adj. m., pl. romanofóni; f. sg. romanofónă, pl. romanofóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rubeofórm adj. m., pl. rubeofórmi; f. sg. rubeofórmă, pl. rubeofórme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rupofobíe s. f., g.-d. art. rupofobíei; pl. rupofobíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rusofilíe s. f., g.-d. art. rusofilíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rusofobíe s. f., g.-d. art. rusofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rusofoníe s. f., g.-d. art. rusofoníei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

scofâlcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scofâlcésc, imperf. 3 sg. scofâlceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scofâlceáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

scrófulă s. f., g.-d. art. scrófulei; pl. scrófule

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

scrofulós adj. m., s. m., pl. scrofulóşi; f. sg. scrofuloásă, pl. scrofuloáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

siderofíl adj. m., pl. siderofíli; f. sg. siderofílă, pl. siderofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sifonofór s. n., pl. sifonofóre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sindrofíe s. f., art. sindrofía, g.-d. art. sindrofíei; pl. sindrofíi, art. sindrofíile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sinofilíe s. f., g.-d. art. sinofilíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sinofobíe s. f., g.-d. art. sinofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sitofobíe s. f. → fobie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sofisticá vb., ind. prez. 1 sg. sofistichéz, 3 sg. şi pl. sofisticheáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sonofobíe s. f. → fobie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

stagnofíl adj. m., pl. stagnofíli; f. sg. stagnofílă, pl. stagnofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

stavrofór s. m. (sil. -vro-), pl. stavrofóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

stirofléx s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

styrofléx s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şofrăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şofrănésc, 3 sg. şofrănéşte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tafofobíe s. f., g.-d. art. tafofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

talasofíl adj. m., pl. talasofíli; f. sg. talasofílă, pl. talasofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

talofítă s. f., pl. talofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

telofáză s. f., g.-d. art. telofázei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

termoficá vb. v. termifica

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

terofítă s. f., g.-d. art. terofítei; pl. terofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

topofobíe s. f., art. topofobía, g.-d. topofobíi, art. topofobíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

toxicofór adj. m., pl. toxicofóri; f. sg. toxicofóră, pl. toxicofóre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

toxofobíe s. f., art. toxofobía, g.-d. art. toxofobíei; pl. toxofobíi; art. toxofobíile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

triptofán s. m.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

xenofilíe s. f., art. xenofilía, g.-d. xenofilíi, art. xenofilíei; pl. xenofilíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

xenofobíe s. f., art. xenofobía, g.-d. xenofobíi, art. xenofobíei; pl. xenofobíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

xenofoníe s. f., g.-d. art. xenofoníei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

xerofagíe s. f., art. xerofagía, g.-d. xerofagíi, art. xerofagíei; pl. xerofagíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

xerofilíe s. f., g.-d. art. xerofilíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

xerofítă adj. f., s. f., pl. xerofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

xilofítă s. f., pl. xilofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

zigofáză s. f., pl. zigofáze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

zigofítă s. f., pl. zigofíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

OFIOLOGÍE f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul şerpilor. [Sil. -fi-o-] /<fr. ophiologie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OFENSÍV//Ă ~e f. 1) Acţiune de atac a unor forţe armate, cu scopul de a nimici inamicul şi de a cuceri terenul ocupat de acesta. 2) sport Atac organizat al unei echipe sportive asupra echipei adverse. 3) fig. Acţiune energică de amploare, realizată prin participarea mai multor persoane, în vederea atingerii unui anumit scop. ~ diplomatică. /<fr. offensive, germ. Offensive

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OFENSAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ofensează; care aduce cuiva ofensă; jignitor; insultător. /a ofensa + suf. ~tor

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

NEOFICIÁL ~ă (~i, ~e) (negativ de la oficial) Care are caracter particular. [Sil. ne-o-fi-ci-al] /ne- + oficial

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MOTOFLÉ//TE ~ţi m. Om moale, neîndemânatic şi nătâng. /cf. mototol, nătăflete

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MONOFTÓN//G ~gi m. Sunet vocal simplu care provine din reducerea unui diftong. /<fr. monophtongue

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MONOFOBÍE f. Stare patologică în care bolnavul se teme de singurătate. /<fr. monophobie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MONOFÁZI//C ~că (~ci, ~ce) (despre sisteme fizico-chimice) Care cuprinde o singură fază. /<fr. monophasique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MONOFAZÁ//T ~tă (~ţi, ~te) (despre curentul electric) Care are o singură fază. /<fr. monophasé

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MONOFAGÍE f. Mod de nutriţie bazat pe un singur tip de hrană. /<fr. monophagie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MOFTANGÍ//U ~i m. Persoană care vădeşte lipsă de seriozitate. /moft + suf. ~giu

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MICROFÍLM ~e n. Film fotografic pe care sunt reproduse, la scară mică, documente, cărţi, manuscrise. /<fr. microfilm, germ. Mikrofilm

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MEZOFÍT//Ă ~e adj. şi substantival (despre plante) Care creşte în regiunile cu climă temperată şi umiditate suficientă. /<fr. mésophyte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MELOFOBÍE f. livr. Fobie faţă de muzică. /<fr. mélophobie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LAMPROFÍR ~e n. Rocă eruptivă de culoare închisă, bogată în fier şi magneziu. /<fr. lamprophyre

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ÎNFOFOL//Í ~ésc tranz. A îmbrăca cu haine multe şi groase (pentru a feri de frig); a încotoşmăna; a îmbodoli; a cocoloşi. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

INOFENSÍV ~ă (~i, ~e) Care nu produce nimănui nici un rău; fără consecinţe; anodin. /<fr. inoffensif

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HIPOFÍZ//Ă ~e f. Glandă endocrină centrală având rol important în reglarea hormonală. /<fr. hypophyse

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HEMOFILÍ//E ~i f. (numai la băieţi) Boală ereditară transmisă de mamă, manifestată prin dereglarea sistemului de coagulare a sângelui. [G.-D. hemofiliei] /<fr. hémophilie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HEMATOFÁ//G ~gă (~gi, ~ge) şi substantival (despre animale) Care se hrăneşte cu sânge. /<fr. hématophage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GAMETOFÍ//T ~ţi m. Plantă care se înmulţeşte prin gameţi. /<fr. gamétophyte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GALOFOBÍE f. Ostilitate faţă de Franţa sau de francezi. /<fr. gallophobie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GALOFILÍE f. Atitudine admirativă, prietenească faţă de Franţa şi de francezi. /<fr. gallophilie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FRANCOFÓB ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane) Care urăşte tot ce este francez. /<fr. francophobe

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FRANCOFÍL ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane) Care iubeşte tot ce este francez. /<fr. francophile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FOTOFONÍE f. Procedeu de transmitere a sunetelor cu ajutorul fotofonului. [Art. fotofonia; G.-D. fotofoniei; Sil. -ni-e] /<fr. photophonie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FOTOFÓNI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de fotofonie; propriu fotofoniei. /<fr. photophonique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FOTOFOBÍ//E ~i f. Fobie faţă de lumină. [Art. fotofobia; G.-D. fotofobiei; Sil. -bi-e] /<fr. photophobie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FILOZOFÍ//E ~i f. 1) Concepţie generală despre lume şi viaţă, proprie unui gânditor sau unui grup de gânditori. 2) Ştiinţă care se ocupă cu studierea legilor şi principiilor generale ale existenţei şi dezvoltării naturii, societăţii şi gândirii. 3) Bază metodologică pe care se sprijină o ştiinţă; ansamblu de principii metodologice. ~a limbii. 4) Atitudine specifică; comportament personal. 5) Problemă greu de rezolvat; lucru greu de făcut. 6) iron. Vorbire încurcată şi abstractă. A început o ~ ! [Art. filozofia; G.-D. filozofiei; Sil. -fi-e] /<gr. philosophia, fr. philosophie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FILOZÓFI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de filozofie; propriu filozofiei. Concepţie ~că. /<fr. philosophique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ESOFAGÍSM n. Spasm al esofagului. /<fr. oesophagisme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ENTOMOFÁ//G ~gă (~gi, ~ge) (despre unele vieţuitoare) Care se hrăneşte cu insecte; insectivor. /<fr. entomophage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ENERGOFÁ//G ~gă (~gi, ~ge) Care este mare consumator de energie. /energo- + ~fag

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DISTROFÍ//E ~i f. med. Stare patologică constând în dereglarea funcţiilor organismului în urma tulburărilor de nutriţie. [Art. distrofia; G.-D. distrofiei; Sil. -fi-e] /<fr. dystrophie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DISTRÓFI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de distrofie; propriu distrofiei. 3) şi substantival Care suferă de distrofie; bolnav de distrofie. /<fr. dystrophique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CREOFAGÍE f. Obişnuinţă de a se hrăni cu carne. [Sil. cre-o-fa-gi-e] /<fr. créophagie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COLOFÓNIU n. Produs care rămâne după înlăturarea terebentinei din răşina coniferelor şi care are întrebuinţare industrială; sacâz. [Sil. -fo-niu] /<ngr. kolofónion

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CLOROFÓRM n. Compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic, întrebuinţat în medicină ca narcotic şi anestezic. /<fr. chloroforme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CASETOF//ÓN ~oáne n. Magnetofon (portabil) de proporţii reduse, cu benzile magnetice închise în casete. /casetă + [magneto]fon

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CACOFONÍ//E ~i f. 1) Asociaţie sau repetare neplăcută de sunete în vorbire. 2) muz. Amestec discordant de sunete; lipsă de armonie. [G.-D. cacofoniei; Sil. -ni-e] /<fr. cacophonie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CACOFÓNI//C ~că (~ci, ~ce) Care produce o cacofonie. /<fr. cacophonique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BIOFÍLTR//U ~e n. Instalaţie de epurare pe cale biologică a apei poluate; filtru bacterian. [Sil. bi-o-fil-tru] /<fr. biofiltre

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BIBLIOFÓB ~i m. Persoană care urăşte cărţile; duşman al cărţilor. [Sil. -bli-o-] /<germ. Bibliophobe

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BIBLIOFÍL ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care are pasiunea de a colecţiona cărţi (rare şi preţioase). [Sil. -bli-o-] /<fr. bibliophile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BIBLIOFÁ//G ~gă (~gi, ~ge) şi substantival (despre insecte) Care se hrăneşte cu celuloza din hârtie. [Sil. -bli-o-] /<fr. bibliophaque

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A APROFUND//Á ~éz tranz. 1) A cerceta profund; a studia serios; a adânci. ~ o problemă. 2) (idei, teorii etc.) A completa cu idei noi; a adânci; a dezvolta. /<fr. approfondir

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A APOSTROF//Á ~éz tranz. (persoane) A supune unei apostrofe; a întrerupe brutal făcând o observaţie aspră. /<fr. apostropher

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ALGOFILÍE f. Predispoziţie pentru senzaţii dureroase. /<fr. algophilie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ALGOFOBÍE f. Frică patologică de durere. /<fr. algophobie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AEROFOBÍE f. Teamă patologică de curenţi de aer. /<fr. aérophobie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AEROFAGÍE f. biol. Proces, prin care odată cu alimentele pătrunde în stomac şi o cantitate de aer. [G.-D. aerofagiei] /<fr. aérophagie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACROFOBÍE f. med. Teamă patologică de locurile înalte. /<fr. acrophobie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OLIGOFRÉN ~i m. Persoană bolnavă de oligofrenie. /<fr. oligophrene

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OLIGOTRÓF ~ă (~i, ~e) 1) (despre soluri) Care este sărac în substanţe minerale şi nutritive. 2) (despre plante) Care creşte pe astfel de soluri. /<fr. oligotrophe

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ORNITOFÍL ~ă (~i, ~e) şi substantival 1) (despre persoane) Care iubeşte păsările. 2) (despre plante) La care polenizarea se face cu ajutorul păsărilor. /<fr. ornithophile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PIROFÓRI//C ~că (~ci, ~ce) (despre substanţe) Care conţine pirofor. /<fr. pyrophorique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

POFTICI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) (despre persoane) Care pofteşte puternic (tot ce vede). 2) (despre ochi, privire) Care exprimă poftă, dorinţă mare. /a pofti + suf. ~icios

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A PROFETIZ//Á ~éz tranz. 1) A intui ceea ce se va întâmpla. 2) A prezice ca profet; a proroci. /<fr. prophétiser

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PROFEŢÍ//E ~i f. rel. Fapt prezis de un profet; prorocire. /<fr. prophétie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PSIHROFÍL ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre animale sau plante) Care trăieşte la temperaturi scăzute. /<fr. psychrophile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A RADIOFICÁ tranz. (localităţi, edificii, locuinţe etc.) A înzestra cu instalaţii de difuzare a programelor de radio. [Sil. -di-o-] /v. radioficaţie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A REPROFIL//Á ~éz tranz. (întreprinderi, instituţii etc.) A profila din nou; a face să capete un nou profil. /re- + a profila

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SCOFÂLC//Í ~ésc tranz. A face să se scofâlcească. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE SCOFÂLC//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A se trage la faţă prin slăbire excesivă. 2) (despre obiecte din lemn, carton, piele etc.) A-şi pierde forma iniţială (din cauza căldurii sau/şi a vechimii); a se deforma prin încovoiere; a se scorogi. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SCRÓFUL//Ă ~e f. Inflamaţie a ganglionilor limfatici la bolnavii de scrofuloză. /<fr. scrofules

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SCROFUL//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care are scrofuloză; care este bolnav de scrofuloză. 2) Care ţine de scrofuloză; propriu scrofulozei. /<fr. scrofuleux

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SINDROFÍ//E ~i f. fam. 1) Petrecere în familie. 2) Totalitate a participanţilor la o astfel de petrecere. [G.-D. sindrofiei; Sil. sin-dro] /<ngr. sindrofia

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SOFISTI//CÁ ~chéz tranz. A da un caracter artificial; a complica (inutil) ceva. /<fr. sophistiquer

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TALOFÍT//Ă ~e f. 1) la pl. Grup de plante inferioare, al căror corp vegetativ este un tal, care se înmulţesc prin spori, prin diviziune sau prin gameţi. 2) Plantă din acest grup. /<fr. thallophytes

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TOPOFOBÍE f. Teamă patologică de anumite locuri (păduri, pieţe etc.). /<fr. topophobie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TOXICOF//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (despre vieţuitoare) Care conţine substanţe toxice pentru om. /<fr. tixicophore

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

XENOFILÍE f. Dragoste (exagerată) faţă de tot ce este străin. [G.-D. xenofiliei] /<fr. xénophilie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

XENOFOBÍE f. Aversiune exagerată faţă de tot ce este străin. [G.-D. xenofobiei] /<fr. xénophobie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

XEROFAGÍ//E ~i f. Regim de alimentaţie vegetariană care are la bază alimente uscate. /<fr. xérophagie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

XEROFÍT//Ă ~e f. şi adjectival Plantă care se adaptează la un mediu cu umiditate scăzută. /<fr. xérophyte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CASMOFÍTE s. f. pl. plante casmofile. (< fr. chasmophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CASETOFÓN s. n. magnetofon cu casete (3). (< casetă + /magneto/fon)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROFONÍE s.f. (Fon.) Pronunţare accentuată a iniţialei unui cuvânt. [< fr. acrophonie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ALGOFILÍE s.f. Predispoziţie către senzaţiile dureroase. [< fr. algophilie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ALOTRÓFIC, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care foloseşte substanţele organice sintetizate de alte organisme. [< fr. allotrophique, cf. gr. allos – altul, trophe – hrană].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AEROFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de aer, manifestată ca simptom al unor afecţiuni nervoase. [Gen. -iei. / < fr. aérophobie, cf. gr. aer – aer, phobos – frică].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANOFELÍSM s.m. Prezenţa anofelilor într-o regiune. [< fr. anophélisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARPOFÍTE s. f. pl. plante inferioare cu sporangii în organe speciale. (< fr. carpophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANTOFILÍT s.n. Varietate de amfibol care conţine fier şi magneziu. [< fr. antophyllite].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

APOFÁNTIC, -Ă adj. (Log.) Care evidenţiază existenţa unui raport printr-o afirmaţie sau o negaţie cu privire la ceva. [< fr. apophantique, cf. gr. apophantikos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ATROFIÁNT, -Ă (rar) Care atrofiază. [Pron. -fi-ant. / cf. fr. athrophiant].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUTOFONÍE s.f. Rezonanţă penibilă şi obsedantă a propriei voci. [Gen. -iei. / < fr. autophonie, cf. gr. autos – însuşi, phone – sunet].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BATOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de adâncime. [Cf. fr. bathophobie < gr. bathys – adânc, phobos – frică].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BAZOFILÍE s.f. (Biol.) 1. Însuşirea de a fi bazofil. 2. Prezenţa excesivă a leucocitelor bazofile. [< fr. basophilie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BAZOFOBÍE s.f. Teama morbidă de a cădea din mers. [Gen. -iei. / < fr. basophobie, cf. gr. basis – mers, phobos – frică].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BIBLIOFÁG s.m. Denumire dată insectelor care distrug cărţile şi actele. [< fr. bibliophage, cf. gr. biblion – carte, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ARGIROFÍL, -Ă adj. Care are afinitate pentru sărurile de argint. (< eng. argyrophile, germ. argyrophil)

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BOX-OFFICE s.n. (Anglicism) Ansamblul încasărilor realizate de un film sau o piesă de teatru, o carte etc. [Pron. box-ofis. / < engl. box-office].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BROMOFÓRM s.n. Lichid dens, cu miros plăcut, volatil şi insolubil în apă, întrebuinţat în medicină ca anestezic şi calmant. [< fr. bromoforme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

acantofág, -ă adj. (despre animale) care se hrăneşte cu spini. (< fr. acanthophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acantofíl, -ă adj. (despre plante) cu frunzele terminate cu ţepi. (< fr. acanthophyle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CALOFILÍE s.f. Preocupare pentru scrisul frumos, caligrafic, fără substanţă, dar cu virtuţi formale în opera de artă. [Cf. fr. callophilie < gr. kallos – frumos, philia – dragoste].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CINOFILÍE s.f. Ataşament, interes pentru câini. [Gen. -iei. / < fr. cynophilie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CINOFOBÍE s.f. Teamă patologică de câini. [< fr. cynophobie, cf. gr. kyon – câine, phobos – frică].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COLOFÓNIU1 s.n. v. colofon.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COLOFÓNIU2 s.n. Produs obţinut prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. [Pron. -niu. / < germ. Kolophonium].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CORMOFÍTE s.f.pl. (op. t a l o f i t e) Încrengătură a regnului vegetal, cuprinzând plante cu corm (criptogamele vasculare şi plantele cu flori); (la sg.) plantă din această încrengătură. [< fr. cormophytes, gr. kormos – trunchi, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DECOFRÁRE s.f. Acţiunea de a decofra; decofraj. [< decofra].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DISTRÓFIC, -Ă adj., s.m. şi f. (op. e u t r o f i c) (Suferind) de distrofie. [< fr. dystrophique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ENTOMOFÍT, -Ă adj. (Despre criptogame şi bacterii) Care creşte pe insecte. [< fr. entomophyte].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EOZINOFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocită) care conţine granulaţii sensibile la coloranţi acizi, ca eozina; acidofil. [Pron. e-o-. / < fr. éosinophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ETEROTRÓF, -Ă adj. v. heterotrof.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EXSTROFÍE s.f. (Biol.) Defect de conformaţie al unui organ care este întors astfel încât faţa sa internă devine externă. [Gen. -iei. / < fr. exstrophie, cf. gr. ex – afară, strophe – întoarcere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FILOSÓFIC, -Ă adj. v. filozofic.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FILOSOFÍE s.f. v. filozofie.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FILOZÓFIC, -Ă adj. Referitor la filozofie. [Var. filosofic, -ă adj. / cf. lat. philosophicus, fr. philosophique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FILOZOFÍE s.f. 1. Formă a conştiinţei sociale, constituind un sistem coerent de noţiuni şi idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepţie generală despre lume şi viaţă. ♢ Filozofie lingvistică = teorie neopozitivistă care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului. 2. Totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al ştiinţei. ♢ Filozofia culturii = disciplină teoretică care se preocupă de definirea genetică, structurală şi funcţională a fenomenului culturii. 3. Comportare, fel de a reacţiona al cuiva în faţa unor lovituri, a unor nenorociri etc.; fel al cuiva de a privi lumea şi viaţa. 4. (Fam.) Problemă greu de rezolvat. [Gen. -iei, var. filosofie s.f. / < lat., gr. philosophia < philein – a iubi, sophia – înţelepciune, cf. fr. philosophie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FILOZOFÉM s.n. Teză filozofică. [< fr. philosophème].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CALOFILÍE s. f. preocupare de a folosi în opera de artă frumosul decorativ, în dauna conţinutului; calofilism. (< calofil + -ie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FRANCOFÍL, -Ă adj., s.m. şi f. (Persoană) care admiră tot ceea ce este francez; filofrancez, galofil. [< fr. francophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care urăşte Franţa şi tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GALOFILÍE s.f. Francofilie. [Gen. -iei. / < fr. gallophilie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GALOFOBÍE s.f. Francofobie. [Gen. -iei. / < fr. gallophobie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GAMOFOBÍE s.f. Teamă de căsătorie. [Gen. -iei. / < fr. gamophobie, cf. gr. gamos – căsătorie, phobos – frică].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GENOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă morbidă de activitatea sexuală. [Gen. -iei. / cf. it. genofobia < gr. gennan – a naşte, phobos – frică].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HEMATOFÁG, -Ă adj., s.m. şi f. (Animal) care se hrăneşte cu sângele altui animal. ♦ Referitor la hematofagie. [< fr. hématophage, cf. gr. haima – sânge, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HEMOFÍLIC, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de hemofilie. [< fr. hémophilique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIEROFÁNT s.m. (Ant.) Preot care iniţia în mistere, mare pontif; gerofant. [< fr. hiérophante, lat., gr. hierophantes].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HOMO FABER s.m. Termen folosit de filozoful francez Bergson pentru a desemna pe omul primitiv care îşi făurea singur uneltele necesare, transformând natura pentru a o face aptă de a corespunde necesităţilor sale. [< lat. homo faber].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HOMOFONÍE s.f. v. omofonie.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFSETIPÍE s.f. (Poligr.) Tipar ofset. [Gen -iei. / < fr. offsettypie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INDOFENÓL s.m. Nume dat materiilor colorante albastre obţinute prin acţionarea unui fenat alcalin asupra unei amine. [< fr. indophénol].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ISOFÍGMĂ s.f. v. izofigmă.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

IZOFÍGMĂ s.f. Linie care uneşte punctele cu aceeaşi frecvenţă de apariţie a cutremurelor de pământ. [Var. isofigmă s.f. / et. incertă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LIOFILIZÁ vb. I. tr. A supune operaţiei de liofilizare. [Pron. li-o-. / cf. it. liofilizzare, fr. lyophiliser].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LISOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă morbidă de turbare. [Gen. -iei. / < fr. lyssophobie, cf. gr. lyssa – turbare, phobos – teamă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MAGOFONÍE s.f. Mare sărbătoare a perşilor, instituită în anul 522 î.e.n. în amintirea masacrării magilor de la Persepolis. [Gen. -iei. / < fr. magophonie, cf. gr. magos – mag, phonos – ucidere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CACOFONÍE s. f. întâlnire de sunete discordante, neplăcute auzului; asociere de cuvinte care redau imagini, fapte neplăcute; cacofonism. (< fr. cacophonie, gr. kakophonie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CACOFÓNIC, -Ă adj. care produce o cacofonie; lipsit de armonie. (< fr. cacophonique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

METALOFÓN s.n. (Muz.) Glockenspiel. [< métallophone].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MIATROFÍE s.f. Atrofie musculară; amiotrofie. [Gen. -iei. / < fr. myatrophie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MICETOFÁG, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrăneşte cu ciuperci. [< fr. mycétophage, cf. gr. mykes – ciupercă, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MIOFIBRÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă a ţesutului muscular. [Pron. mi-o-, pl. -oame. / < fr. myofibrome].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MONOFAGÍE s.f. (Biol.) Proprietate a unor paraziţi de a se dezvolta pe o singură plantă gazdă. [Gen. -iei. / < fr. monophagie, cf. gr. monos – unic, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MONOFÓNIC, -Ă adj. (Fiz.) Care are o singură sursă sonoră; monofon. [Cf. fr. monophonique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MONOFONÍE s.f. (Fiz.) Proprietatea a ceea ce este monofonic. [Cf. fr. monophonie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MONOFTÁLM, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de monoftalmie. [< monoftalmie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NANOFARÁD s.m. (Fiz.) Unitate de capacitate electrică, egală cu a miliarda parte dintr-un farad. [< fr. nanofarad].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NEUTROFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocit) cu afinitate pentru coloranţii neutri; apt a trăi în mediu nici acid, nici alcalin. ♦ (Despre plante) Adaptat la o reacţie neutră a solului. [< fr. neutrophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NITROFÍLM s.n. Film obţinut pe bază de nitroceluloză. [< germ Nitrofilm].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NOMOFILÁC s.m. (Ant.; la greci) Magistrat însărcinat cu supravegherea modului cum erau executate legile. [< fr. nomophylaque, gr. nomophylax < nomos – lege, phylax – paznic].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NOSOFOBÍE s.f. Teamă patologică de boli; v. ipohondrie. / < fr. nosophobie, cf. gr. nosos – boală, phobos – teamă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFERTÓRIU s.n. (Bis.) Parte a liturghiei catolice care urmează după citirea evangheliei şi când preotul face consacraţia pâinii şi vinului de împărtăşanie. [Pron. -riu. / cf. it. offertorio, lat.t. offertorium].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFIOLÍTIC, -Ă adj. De natura ofiolitului. [< fr. ophiolitique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OOFORÍTĂ s.f. Ovarită. [< fr. oophorite].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OPIOFAGÍE s.f. Toxicomanie prin ingerare de opiu. [Gen. -iei. / < fr. opiophagie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ORTOFORÍE s.f. (Med.) Paralelism perfect al axelor vizuale. ♦ Echilibru muscular normal al ochilor. [Gen. -iei. / < fr. orthophorie, cf. gr. orthos – drept, pherein – a duce].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PAGOFÍLĂ s.f. (Zool.) Pescăruş alb. [< fr. pagophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Filosofia reprezinta asezarea lui Dumnezeu in notiuni spre a caror stabilire judecata nu se foloseste de alta autoritate decat de a sa proprie.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

Filosofia reprezinta asezarea lui Dumnezeu in notiuni spre a caror stabilire judecata nu se foloseste de alta autoritate decat de a sa proprie.Filosofiile ateiste reprezinta porti de scapare de sub autoritatea lui Dumnezeu.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

PATOFOBÍE s.f. Teamă patologică de boli. [Gen. -iei. / < fr. pathophobie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PEDOFILÍE s.f. (Med.) Atracţie sexuală pentru copii, care se manifestă mai ales la bătrâni. V. pederastie. [Gen. -iei. / < fr. pédophilie, cf. gr. pais – copil, philein – a iubi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PICOFARÁD s.m. (Electr.) Unitate de măsură a capacităţii electrice, egală cu a bilioana parte dintr-un farad; micromicrofarad. [Pl. -azi. / < germ. Picofarad].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PIROFILÍE s.f. Atracţie morbidă către foc. ♦ Calitatea a ceea ce este pirofil. [Gen. -iei. / < it. pirofilia, cf. gr. pyr – foc, phillos – iubitor].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PRETROFÓB, -Ă s.m. şi f. Persoană stăpânită de un puternic sentiment anticlerical. [< fr. prêtrophobe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFETÍSM s.n. Caracter profetic; profeţie. [< fr. prophétisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFEŢÍE s.f. (Mai ales în concepţiile religioase) Prorocire, prezicere. [Cf. fr. prophétie, lat. prophetia].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFITÁRE s.f. Faptul de a profita. [< profita].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

XENOFÍL-Ă adj., s.m. şi f. (Persoană) care nutreşte simpatie faţă de străini şi faţă de ceea ce este străin.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

PROTOFÍTE s.n.pl. Organisme vegetale unicelulare sau coloniale, care stau la baza evoluţiei regnului vegetal. [Sg. protofit. / < fr. protophytes, cf. gr. protos – primul, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PSICROFÍL, -Ă adj. (Despre microorganisme) Care se dezvoltă la temperaturi scăzute. [< fr. psychrophile, cf. gr. psychros – rece, philein – a iubi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PSICROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care creşte la umiditate şi la frig. [Var.psihrofit, -ă adj., s.f. / cf. fr. psychrophite, germ. Psychrophyt].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PSILOFÍTE s.f.pl. Criptogame vasculare fosile, având tulpinile ramificate dihotomic, cu frunze subţiri şi spinoase în vârf. [Sg. psilofită. / < germ. Psilophyten].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BROMOFÓRM s. n. lichid dens, cu miros plăcut, volatil şi insolubil în apă, anestezic şi calmant. (< fr. bromoforme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REPROFILÁ vb. I. tr. 1. A schimba profilul, a reorganiza (o instituţie, o întreprindere etc.). 2. A reface profilul unei piese degradate, al unei şosele vechi care se modernizează. ♦ refl. A-şi schimba meseria, calificarea. [< re- + profila].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RINOFÍMĂ s.f. (Med.) Hipertrofie a părţii inferioare a nasului. ♦ Afecţiune a pielii localizată pe nas ca urmare a agravării acneei rozacee. [< fr. rhinophyma, cf. gr. rhis – nas, phyme – tumoare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RINOFONÍE s.f. (Med.) Rinolalie. [Gen. -iei. / cf. it. rinofonia].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RODOFICÉE s.f.pl. Clasă de alge marine care, în loc de clorofilă, conţin un pigment roşu; alge roşii; (la sg.) algă din această clasă. [Pron. -ce-e., sg. invar. / < fr. rhodophycées, cf. gr. rhodon – trandafir, phykos – algă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BOX-OFFICE FIS/ s. n. casă de bilete. ♢ totalul încasărilor realizate pentru un film, o piesă de teatru, o carte etc. (< engl. box-office)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RUPOFOBÍE s.f. Teamă obsedantă, maniacală de murdărie. [Gen. -iei. / < fr. rupophobie, cf. gr. rypos – murdărie, phobos – teamă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SCLEROFÍL, -Ă adj. (Despre plante) Care are frunzele dure, cu cuticulă groasă, adaptate la secetă. [< fr. sclérophylie, cf. gr. skleros – dur, phyllon – frunză].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SCRÓFULĂ s.f. (Med.) Tumoare a ganglionilor limfatici de la gât, adesea de natură tuberculoasă. [< fr. scrofule, cf. lat. scrofula].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SCROFULÓM s.m. Tumoare scrofuloasă. [Pl. -oame. / < fr. scrofulome].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SCROFULÓS, -OÁSĂ adj., s.m. şi f. (Bolnav) de scrofuloză; strumos. [< fr. scrofuleux].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SIDEROFÍL, -Ă adj. 1. (Despre unele elemente chimice) Care alcătuiesc zona centrală a globului terestru. 2. Care prezintă siderofilie. [< fr. sidérophile, cf. gr. sideros – fier, philein – a iubi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BLASTOFÓR s. n. 1. cordon ombilical al ovulului. 2. fir care leagă sămânţa de pericarp, nutrind-o în tinereţe. 3. formaţiune anatomică cu aspect de cordon. (< fr. blastophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STRÓFULUS s.n. (Med.) Prurigo infantil. [< fr. strophulus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BIOFÍLTRU s. n. instalaţie pentru purificarea apei poluate a canalelor cu ajutorul bacteriilor aerobe. (< fr. biofiltre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TAFOFOBÍE s.f. (Med.) Fobia de a nu fi îngropat de viu. [Gen. -iei. / < fr. taphophobie, cf. gr. taphos – mormânt, phobos – teamă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TELOFÁZĂ s.f. (Biol.) Ultima fază a mitozei, în care se formează nucleul şi noua membrană. [< fr. télophase].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TOCOFERÓL s.m. Vitamina E. [< fr. tocophérol].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TOCOFOBÍE s.f. (Med.) Fobie de naştere. [Gen. -iei. / cf. gr. tokos – naştere, phobos – frică].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BIBLIOFÓB, -Ă s. m. f. duşman al cărţilor. (< germ. Bibliophobe, engl. bibliophob)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BIBLIOFÍL, -Ă I. s. m. f. iubitor, colecţionar de cărţi preţioase, rare. II. adj. (despre cărţi, ediţii) rar şi preţios; realizat în condiţii grafice deosebite. (< fr. bibliophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BIBLIOFÁG, -Ă adj., s. m. (insectă) care distruge cărţile şi actele. (< fr. bibliophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TOPOFOBÍE s.f. Teamă patologică de anumite locuri (păduri, pieţe etc.), care apare în anumite stări astenice. V. agorafobie. [Gen. -iei. / < fr. topophobie, cf. gr. topos – loc, phobos – teamă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BENTOFÍTE s. f. pl. plante fixate pe fundul mărilor sau al apelor dulci. (< lat. benthophytae)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TROCOFÓRA s.f. Larva anelidelor. [< germ. Trochophora, cf. gr. trochos – roată, phoros – purtător].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TROPOFÍTE s.f.pl. Plante care pot face faţă anotimpului secetos pierzându-şi frunzele şi intrând în repaus biologic şi care, atunci când dispun din nou de apă, înfrunzesc şi se dezvoltă rapid. [Cf. fr. tropophytes, germ. Tropophyten < gr. tropos – schimbare, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BAZOFOBÍE s. f. teamă patologică de a merge, de a cădea din mers. (< fr. basophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BAZOFILÍE s. f. 1. însuşirea de a fi bazofil. 2. creşterea excesivă a numărului de leucocite din sânge. (< fr. basophilie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BATOFOBÍE s. f. teamă patologică de adâncime terestră. (< fr. bathophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XEROFILÍE s.f. (Biol.) Proprietate a organismelor xerofile. [< germ. Xerophilie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

XEROFÍTIC, -Ă adj. Referitor la plantele xerofite. [< fr. xérophytique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

XILOFAGÍE s.f. Acţiunea insectelor xilofage. [Gen. -iei. / < fr. xylophagie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

XEROFAGÍE s.f. Regim de alimentaţie vegetariană care are la bază alimente uscate, seci. [Gen. -iei. / < fr. xérophagie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

XENOFOBÍE s.f. Ură faţă de străini şi faţă de tot ceea ce este străin. [Gen. -iei. / < fr. xénophobie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

XENOFILÍE s.f. Dragoste, ataşament faţă de tot ceea ce este străin. [Gen. -iei. / < fr. xénophilie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

oligrofen animal

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

oligrofen animal antic

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

BALANOFÁG, -Ă adj. (Despre animale) care se hrăneşte cu ghindă. (< fr. balanophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BAROFOBÍE s. f. Teamă patologică de gravitaţie. (<fr. barophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARHEOFÍTE s. f. pl. plante antropofile, răspândite încă din culturile preistorice. (< fr. archéophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARGIROFÍL, -Ă adj. care are afinitate pentru sărurile de argint. (< engl. argyrophile, germ. argyrophil)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

APROFUNDÁ vb. tr. a studia temeinic; a pătrunde cu mintea. (după fr. approfondir)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BIOTRÓFIC, -Ă adj. (med.) referitor la nutriţia ţesuturilor. (<bio- + trofic)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

APOSTROFÁ vb. tr. a adresa cuiva o mustrare, a dojeni, a critica. (< fr. apostropher)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

APOFÁNTIC, -Ă adj. (log.) care evidenţiază existenţa unui raport printr-o afirmaţie sau negaţie cu privire la ceva. (< fr. apophantique, gr. apophantikos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANTOFILÍT s. n. amfibol care conţine fier şi magneziu. (< fr. anthophyllite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANTEROFÓR s. n. axă care poartă anterele. (< fr. anthérophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANOFELÍSM s. m. prezenţa de ţânţari anofeli într-o anumită zonă. (< fr. anophélisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANAEROFÍT, -Ă adj., s. m. f. (plantă) anaerobă. (< fr. anaérophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMPELOFÁG, -Ă adj., s. f. (insectă) care atacă viţa de vie. (< fr. ampélophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMATOFÍTE s. f. pl. plante care cresc pe terenurile nisipoase; psamofite. (< lat. amathophytae)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALOTRÓFIC, -Ă adj. 1. (biol.; despre organisme) care foloseşte substanţele organice sintetizate. 2. (despre flori) cu adaptare redusă pentru primirea insectelor. (< fr. allotrophique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALGOFOBÍE s. f. teamă patologică de durere. (< fr. algophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALGOFILÍE s. f. căutarea patologică a senzaţiilor dureroase. (< fr. algophilie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALETOFÍTE s. f. pl. plante mezofile în locuri umblate de oameni sau animale. (< fr. aletophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COLOFÓNIU s. n. substanţă răşinoasă prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. (<germ. Kolophonium, ngr. kolofonion)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de locurile înalte. [Gen. -iei. / cf. fr. acrophobie, gr. akron – extremitate, vârf, phobia – teamă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AEROFAGÍE s.f. (Biol.) Act reflex prin care, odată cu alimentele, pătrunde în stomac şi o cantitate de aer. [Gen. -iei. / < fr. aérophagie, cf. gr. aer – aer, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ALGOFOBÍE s.f. Teamă patologică de durere. [< fr. algophobie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

APOSTROFÁ vb. I. tr. A vorbi cuiva aspru, a mustra. [< fr. apostropher].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

APROFUNDÁ vb. I. tr. A cerceta temeinic; a adânci, a pătrunde cu mintea. [După fr. approfondir].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ATROFIÉRE s.f. Faptul de a se atrofia. [Pron. -fi-e-. / < atrofia].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUTOFAGÍE s.f. Consumare a propriilor ţesuturi ale unui organism supus inaniţiei. [Gen. -iei. / < fr. autophagie, cf. gr. autos – însuşi, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HOMOFILÍE s.f. Însuşire a plantelor homofile1. (< fr. homophyllie < pref. homo- + suf. -phyllie = -filie3) [et. şi TLF]

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AEROFOBÍE s. f. teamă patologică de mişcarea maselor de aer. (< fr. aérophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AEROFÍTĂ adj., s. f. (plantă) care creşte complet în aer, pe un suport; epifită. (< fr. aérophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AEROFAGÍE s. f. înghiţire inconştientă de aer, care pătrunde în stomac. (< fr. aérophagie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROFONÍE s. f. pronunţare accentuată a iniţialei unui cuvânt. (< fr. acrophonie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACROFOBÍE s. f. teamă patologică de locurile înalte; hipsofobie. (< fr. acrophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BIBLIOFÍL, -Ă s.m. şi f. Iubitor, colecţionar de cărţi preţioase, frumoase şi rare. // adj. (Despre cărţi, ediţii) Rar şi preţios. [< fr. bibliophile, cf. gr. biblion – carte, philos – prieten].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BIBLIOFÓB s.m. Duşman al cărţilor. [< germ. Bibliophobe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIDOTRÓF, -Ă adj. (despre animale) care consumă hrană acidă. (< acido- + -trof)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIDOFÍTE s. f. pl. plante adaptate la solurile acide. (< fr. acidophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACANTOFÓR, -Ă adj. (despre plante) care poartă ghimpi; acantifer. (< fr. acanthophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BIOFÍLTRU s.n. Dispozitiv pentru purificarea biologică a apei poluate; filtru bacterian. [< fr. biofiltre].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CACOFÓNIC, -Ă adj. Care produce o cacofonie; lipsit de armonie. [< fr. cacophonique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CACOFONÍE s.f. Întâlnire de sunete care impresionează neplăcut auzul; cacofonism. ♦ (Muz.) Reunire de sunete discordante; lipsă de armonie. [Gen. -iei. / < fr. cacophonie, cf. gr. kakos – rău, phone – sunet].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARTÓFLĂ s.f. v. cartof.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HOMOFOBÍE, homofobii, 1. frica de homosexualitate sau frica de homosexuali 2. adversiunea ,dezaprobarea ,discriminarea ,ura fata de homosexualitate si fata de persoanele de aceasta orientare sexuala Homofobia poate fi clasificată drept un tip de xenofobie homo (acelaşi) şi phobos (teamă). Radicalul homo nu trebuie confundat cu cuvântul latinesc homo (om).

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

CLOROFÓRM s.n. Lichid volatil incolor, care este un compus organic al clorului şi se foloseşte în medicină. [< fr. chloroforme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COFERMÉNT s.m. Coenzimă. [< fr. coferment].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cioflấnc, cioflấncuri, s.n. (reg.) pană de fier, cui de fier, belciug de fier, cârlig, lanţ de tras poveri.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cofăşii s.f. pl. (reg.) minciuni, nesincerităţi.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

CREOFAGÍE s.f. Obişnuinţă de a se hrăni cu carne. [Pron. cre-o-, gen. -iei. / < fr. créophagie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

corcofelí, corcofelésc, vb. IV (reg.) a amesteca.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

coţoflíc s.n. (reg.) coada porcului.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cristofór s.m. (pop.) iarba sfântului Cristofor; osbalţ.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

mofofolie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

fofârnă, fofârne, s.f. (reg.) femeie cârnă care vorbeşte pe nas.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

foféngher s.m. (reg.) luceafărul dimineţii; steaua-porcului.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

foflâncá vb. I refl. (reg.) a-şi îndoi spatele încolo şi încoace.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

AXEROFTÓL s. n. vitamina A. (< fr. axerophtol)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DISTROFÍE s.f. (Med.) Stare patologică constând în dezorganizarea nutriţiei ţesuturilor sau a organelor. ♦ Tulburare de nutriţie cronică la sugari. [Gen. -iei. / < fr. dystrophie, cf. gr. dys – dificil, trophe – hrană].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ENDOFAZÍE s.f. Trăire interioară a actului vorbirii, limbaj interior. [Gen. -iei. / < fr. endophasie, cf. gr. endon – înăuntru, phasis – vorbire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ENTOMOFÁG, -Ă adj. (Despre plante şi animale) Care se hrăneşte cu insecte; insectivor. [< fr. entomophage, cf. gr. entomos – insectă, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ENTOMOFÍL, -Ă adj. (Despre plante) La care polenizarea se face cu ajutorul insectelor. [< fr. entomophile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ESOFAGIÁN, -Ă adj. Referitor la esofag, al esofagului. [Pron. -gi-an. / cf. fr. oesophagien].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ESOFAGÍSM s.n. (Med.) Spasm al esofagului, prezent în unele boli. [< fr. oesophagisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HETEROFÓN, -Ă adj. v. eterofon.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FOTOFOBÍE s.f. Hipersensibilitate a ochiului la lumină, constituind simptomul unor boli de ochi. [Gen. -iei. / < fr. photophobie, cf. gr. phos – lumină, phobos – frică].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FOTOFONÍE s.f. Transmitere a sunetelor prin intermediul razelor luminoase. [Gen. -iei. / < fr. photophonie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FRANCOFÓN, -Ă adj., s.m. şi f. Vorbitor de limbă franceză. [< fr. francophone].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GAMETOFÍT s.n. (Bot.) Plantă care se înmulţeşte prin gameţi. [< fr. gamétophyte, cf. gr. gametes – soţ, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HALOFÍTĂ adj., s.f. (Plantă) care creşte pe solurile bogate în săruri; (la pl.) nume generic dat acestor plante. [Pl. -te. / < fr. halophyte, cf. gr. hals – sare, phyton – plantă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HELOFÍTĂ adj., s.f. (Plantă) care trăieşte cu partea inferioară în apă sau în nămol. [< fr. hélophyte].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HEMOFILÍE s.f. Predispoziţie ereditară la hemoragii, datorită insuficientei puteri de coagulare a sângelui. [Gen. -iei. / < fr. hémophilie, cf. gr. haima – sânge, philos – prieten].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

morofleác, morofleácă, morofléci, morofléce, adj. (reg.) bleg, mototol.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

morofléţ s.m. (reg.) 1. marţafoi. 2. gură (în expr.) ţine-ţi morofleţu. 3. (s.n. la pl.) mofturi, fasoane.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

HIPOFAGÍE s.f. Hrănire cu carne de cal. [Gen. -iei. / < fr. hippophagie, cf. gr. hippos – cal, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIPOFIZÁR, -Ă adj. Referitor la hipofiză, al hipofizei. [Cf. fr. hypophysaire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIPOFÍZĂ s.f. (Anat.) Glandă endocrină situată pe faţa inferioară a encefalului; glandă pituitară. [< fr. hypophyse, cf. gr. hypo – sub, physis – creştere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIPOFONÍE s.f. Amuţire a unui sunet. [Gen. -iei. / < fr. hypophonie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INOFENSÍV, -Ă adj. Nevătămător. [Cf. fr. inoffensif].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HIPOFIZIE s.f. subdezvoltare fizică [< fr. -hypophysie, (cf. gr. hypo – sub, physis – fizic, natură)]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

nomofiláx, nomofilácşi, s.m. (înv.) persoană însărcinată să supravegheze modul cum erau respectate legile bisericeşti.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

LAMPROFÍR s.n. Rocă eruptivă cu structură porfirică, bogată în minerale feromagneziene. [< fr. lamprophyre, cf. gr. lampros – strălucitor].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

pofiltáie, pofiltắi, s.f. (reg.) falcă, obraz.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

poftálnic, poftálnică, adj. (reg.) foarte doritor, pofticios, lacom; poftarnic.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

poftárnic, poftárnică, adj. (înv. şi reg.) foarte doritor, pofticios, lacom; poftalnic.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

pofteálă, poftéli, s.f. (înv. şi reg.) 1. poftă, dorinţă de ceva. 2. invitare, îmbiere a cuiva la ceva; chemare.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

LUMINOFÓR, -Ă adj. (Liv.) Purtător de lumină; care are un semnal luminos. // s.n. Substanţă sintetică fotoluminescentă, folosită în becurile fluorescente. [< fr. luminophore, cf. lat. lumen – lumină, gr. phoros – purtător].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

omofonele sunt cuvintele care se pronunta la fel

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MELOFOBÍE s.f. Dispreţ, aversiune faţă de muzică. [Gen. -iei. / < fr. mélophobie, cf. gr. melos – muzică, phobos – teamă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MICROFÍLM s.n. Film folosit pentru reproducerea la scară redusă a documentelor, a unor pagini de carte etc. [< fr. microfilm].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

profiérbe, profiérb, vb. III (reg.) a fierbe din nou.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

profilaxí, profilaxésc, vb. IV (înv.) a garanta.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

MISOFOBÍE s.f. Teamă patologică de a se murdări. [Gen. -iei. / < it. misofobie, cf. gr. mysos – murdar, phobos – frică].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MONOFAZÁT, -Ă adj. (Despre un curent electric) Cu o singură fază; monofazic. [Cf. fr. monophasé].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MONOFÁZIC, -Ă adj. 1. Monofazat. 2. (Despre substanţe omogene) Care prezintă la un moment dat o singură stare de agregare. [< fr. monophasique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MONOFAZÍE s.f. (Med.) Tulburare a vorbirii în care bolnavul repetă un singur cuvânt sau o singură propoziţie. [Gen. -iei. / cf. gr. monos – unic, phasis – vorbire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MONOFIZÍT, -Ă adj. Referitor la monofizitism. // s.m. şi f. Adept al monofizitismului. [Cf. germ. Monophysit, it. monofisita].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MONOFOBÍE s.f. Teamă patologică de singurătate. [Gen. -iei. / < fr. monophobie, cf. gr. monos – unic, phobos – frică].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MONOFTÓNG s.m. (Fon.) Sunet care provine din reducerea unui diftong. [< fr. monophtongue, cf. gr. monos – unic, phtongos – sunet].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUTOFONÍE s. f. rezonanţă penibilă şi obsedantă a propriei voci. (< fr. autophonie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AUTOFOBÍE s. f. teamă patologică de a fi singur. (< engl. autophobia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AUTOFILÍE s. f. narcisism. (< fr. autophilie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

scofáină2, scofáine, s.f. (reg.) scofală, pricopseală.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

scofelíci s.m. sg. (reg.) persoană (mai ales copil) care scotoceşte peste tot; scofelitor.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

scoféturi s.n. pl. (reg.) mâncăruri bune, gustoase.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

scofârcí, scofârcésc, vb. IV (reg.) 1. (despre ouă) a (se) strivi, a (se) terciui. 2. a scuipa des.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

AUTOFAGÍE s. f. consumare a propriilor ţesuturi de către un organism supus inaniţiei. (< fr. autophagie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

scrofălí, scrofălésc, vb. IV (reg.) a scrofăi.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

scrofărí, scrofărésc, vb. IV (reg.) a scrofăi.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

scrofoáie, s.f. (reg.) scroafă (purcea) mare.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

OFENSATÓR, -OÁRE adj. Insultător, jignitor, injurios; ofensant. [< ofensa + -tor].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFENSÍVĂ s.f. (Op. d e f e n s i v ă) Mişcare de înaintare a unor forţe armate către obiectiv, cu scopul de a-l nimici pe inamic; atac. ♦ (Fig.) Acţiune puternică dusă cu scopul de a realiza ceva. [< fr. offensive, it. offensiva, germ. Offensive].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFIOFAGÍE s.f. Obiceiul de a se hrăni cu şerpi. [Pron. -fi-o-, gen. -iei. / < fr. ophiophagie, cf. gr. ophis – şarpe, phagein – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFIOLÁTRU, -Ă s.m. şi f. Adorator al şerpilor. [Pron. -fi-o-. / < fr. ophiolâtre].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la ofiologie. [Pron. -fi-o-. / < fr. ophiologique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OFIOLOGÍE s.f. (Biol.) Disciplină care se ocupă cu studiul şerpilor. [Gen. -iei. / < fr. ophiologie, cf. gr. ophis – şarpe, logos – studiu].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OLIGOFRÉN, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de oligofrenie. [< fr. oligophrène].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OLIGOTRÓF, -Ă adj. 1. (Despre plante) Care creşte pe soluri sărace în substanţe nutritive. 2. (Despre soluri sau medii de cultură) Sărac în substanţe organice şi minerale. [< fr. oligotrophe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

sofroníst, sofroníşti, s.m. (înv.) fiecare dintre cei zece magistraţi atenieni care aveau misiunea de a face recensământul persoanelor şi al averilor şi de a supraveghea moravurile politice.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ORNITOFÍL, -Ă adj. 1. Iubitor de păsări. 2. (Despre plante) La care polenizarea se face cu ajutorul păsărilor. [Cf. fr. ornithophile, germ. ornithophil].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ORTOFÓNIC, -Ă adj. Care redă precis timbrul sunetului emis. [Cf. fr. orthophonique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ORTOFONÍE s.f. Pronunţare considerată normală sau corectă a unui fonem sau a unui grup de foneme. [Gen. -iei. / < fr. orthophonie, cf. gr. orthos – drept, phone – sunet].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

stofloşí, stofloşésc, vb. IV (reg.) a tropăi; a bate (din picioare).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

stroflocí, stroflocésc, vb. IV (reg.) V. străfloca.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PIROFOBÍE s.f. Teamă morbidă de foc. [Gen. -iei. / < fr. pyrophobie, cf. gr. pyr – foc, phobos – frică].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PIROFÓRIC, -Ă adj. Cu calităţi de pirofor. [Cf. fr. pyrophorique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

şofăríe s.f. (reg.) funcţie de administrator, de intendent, de şafar.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PROFANÁRE s.f. Acţiunea de a profana şi rezultatul ei; pângărire, necinstire; profanaţiune. [< profana].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFERÁRE s.f. Acţiunea de a profera şi rezultatul ei. [< profera].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFESÁRE s.f. Acţiunea de a profesa. [< profesa].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFETIZÁ vb. I. tr. A proroci (ceva); a prezice. [< fr. prophétiser].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFILÁRE s.f. Acţiunea de a (se) profila şi rezultatul ei; reliefare, înfăţişare. [< profila].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROFUNDÓR s.n. (Av.) Parte mobilă a ampenajului orizontal, care serveşte pentru a asigura echilibrul şi mobilitatea longitudinală a avionului. [Cf. fr. profondeur].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

şoroflóg, şoroflógi, s.m. (reg.) om îmbrăcat urât.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ştofleác, ştofléci, s.m. (reg.; deprec.) 1. om lacom. 2. om naiv, nătăfleţ.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ştoflocí, ştoflocésc, vb. IV (reg.; despre obiecte de îmbrăcăminte) a uza, a terfeli.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ştoflogí s.m. pl. (reg.) ghete vechi, deformate, rupte; papuci de casă făcuţi din ghete sau cizme uzate.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

RADIOFICÁ vb. I. tr. A înzestra oraşele şi satele cu posturi de radioficaţie. [< radioficaţie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

torofínă s.f. (reg.) 1. resturi de seminţe, fructe stoarse. 2. rămăşiţe de fagure. 3. apă tulbure pe fundul vasului.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

torofleác s.m. (reg.) om voinic şi gras.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

AULOFOBÍE s. f. teamă patologică de sunete emise de instrumente de suflat. (< engl. aulophobia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

cioflînc (-curi), S.n. – Cîrlig. Germ. Schiebling, prin intermediul pronunţării săs. Schivlänk (Drăganu, Dacor., III, 707). Mag. csafling ar putea proveni din rom. După Iordan, BF, II, 172, este vorba de o creaţie expresivă, identificînd-o cu cuvîntul următor.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

SITOFOBÍE s.f. v. sitiofobie.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SOFISTICÁ vb. I. tr. 1. A face sofisme; a falsifica, a complica. 2. (Liv.) A arăta mult rafinament; a se purta nenatural. [Cf. fr. sophistiquer, it. sofisticare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ATROFIÁNT, -Ă adj. care atrofiază. (< fr. athrophiant)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TERMOFICÁ vb. I. v. termifica.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TOXICOFÓR, -Ă adj. (Despre vieţuitoare) Care conţine substanţe toxice (pentru om). [< fr. toxicophore, cf. gr. toxikon – otravă, phoros – purtător].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TOXOFOBÍE s.f. Toxicofobie. [Gen. -iei. / < fr. toxophobie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Homofobia este o fobie (aversiune sau teamă patologică) care se manifestă printr-o discriminare sau ură faţă de persoanele cu o orientare sexuală alta decât cea heterosexuală, în principal faţă de homosexuali. Homofobia poate fi clasificată drept un tip de xenofobie. Adjectivul asociat este „homofobic”.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

cristofór (cristofóri), s.m. – Plantă (Actaea spicata). De la Cristofor (sec. XIX).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

Homofobia este o fobie (aversiune sau teamă patologică) care se manifestă printr-o discriminare sau ură faţă de persoanele cu o orientare sexuală alta decât cea heterosexuală, în principal faţă de homosexuali. Homofobia poate fi clasificată drept un tip de xenofobie. Adjectivul asociat este „homofobic”.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

!bibliofíl (bi-bli-o-) adj. m., s. m., pl. bibliofíli; adj. f., s. f. bibliofílă, pl. bibliofíle

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!bibliofób (rar) (bi-bli-o-) adj. m., s. m., pl. bibliofóbi; adj. f., s. f. bibliofóbă, pl. bibliofóbe

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

sindrofie

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

*bóx-office (angl.) [office pron ofis] s. n., art. bóx-office-ul

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

NANOFARÁD s. m. unitate de capacitate electrică, a miliarda parte dintr-un farad. (< fr. nanofarad)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NECROTRÓF, -Ă adj. (despre microorganisme) care continuă să se hrănească în interiorul celulelor necrozate. (< fr. nécrotrophe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NEMATOFÍL, -Ă adj. cu frunze filamentoase. (< lat. nematophyllus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NEUTROFÍL, -Ă adj. 1. (despre leucocite polinucleare) cu afinitate pentru coloranţii acizi şi bazici. 2. (despre organisme) care trăieşte în soluri neutre. (< fr. neutrophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NITROFÍLM s. n. film obţinut pe bază de nitroceluloză. (< germ. Nitrofilm)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NOMOFILÁC s. m. (ant.; la greci) magistrat însărcinat cu supravegherea modului cum erau executate legile. (< fr. nomophylaque, gr. nomophylax)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NOSOFOBÍE s. f. teamă patologică de boli. (< fr. nosophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFENSATÓR, -OÁRE adj. care ofensează; insultător, jignitor. (< ofensa + -tor)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFERTÓRIU s. n. parte a liturghiei catolice în care preotul oferă lui Dumnezeu pâinea şi vinul pentru consacraţie. ♢ cânt religios, din a doua parte a misei, care însoţeşte această oblaţie. (< lat. offertorium, it. offertorio)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFIOCEFÁL, -Ă adj. cu cap de şarpe. (< ofio + -cefal)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFIOFAGÍE s. f. obiceiul de a se hrăni cu şerpi. (< fr. ophiophagie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFIOFOBÍE s. f. teamă morbidă de şerpi; ofidiofobie. (< engl. ophiophobia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFIOLÁTRU, -Ă s. m. f. adorator al şerpilor. (< fr. ophiolâtre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFIOLOGÍE s. f. studiu ştiinţific al şerpilor; ofiografie. (< fr. ophiologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OFSETIPÍE s. f. tipar ofset. (< fr. offsettypie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OICOFOBÍE s. f. teamă morbidă de întoarcerea acasă după ieşirea din spital. (< engl. oikophobia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OLIGOFRÉN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de oligofrenie. (< fr. oligophrène)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OLIGOTRÓF, -Ă adj. 1. (despre soluri, medii de cultură) sărac în substanţe minerale şi nutritive. 2. (despre plante) care creşte pe soluri oligotrofe (1). (< fr. oligotrophe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OMBROTRÓF, -Ă adj. (despre formaţii vegetale) care nu-şi ia hrana din sol, fiind alimentată doar de ploaie şi de praful atmosferic. (< fr. ombrotrophique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OOFORÍTĂ s. f. ovarită. (< fr. oophorite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OPIOFAGÍE s. f. toxicomanie prin ingerare de opiu. (< fr. opiophagie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ORGANOFÍL, -Ă adj. cu afinitate pentru anumite organe sau ţesuturi. (< fr. organophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ORNITOFÁG, -Ă adj. (despre animale) care se hrăneşte cu păsări. (< fr. ornithophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ORNITOFÍL, -Ă adj. 1. iubitor de păsări. 2. (despre plante) care prezintă ornitofilie (2). (< fr. ornithophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ORNITOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de ornitofobie. (< fr. ornithophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ORTOFÓNIC, -Ă adj. referitor la ortofonie. ♢ (despre transmisiuni radioelectrice) care redă precis timbrul sunetului emis. (< fr. orthophonique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ORTOFONÍE s. f. pronunţare considerată corectă şi normală conform tuturor normelor lingvistice ale unei limbi. (< fr. orthophonie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ORTOFORÍE s. f. stare normală de echilibru muscular al globilor oculari. (< fr. orthophorie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PAGOFÍLĂ s. f. pescăruş alb. (< fr. pagophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PATOFOBÍE s. f. teamă patologică de boli. (< fr. pathophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PEDIOFÍTE s. f. pl. plante care cresc pe podişuri. (< lat. pediophytae)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PEDOFILÍE s. f. atracţie erotică morbidă pentru copii, mai ales la bătrâni. (< fr. pédophilie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PEDOFOBÍE s. f. fobie determinată de prezenţa sugarilor sau a păpuşilor semănând cu aceştia, în schizofrenie. (< engl. pedophobia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PELOFÍTĂ s. f. plantă care creşte pe soluri noroioase. (< fr. pélophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PICOFARÁD s. m. unitate de măsură a capacităţii electrice, a bilioana parte dintr-un farad; micromicrofarad. (< fr. picofarad)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PIRENOFÓR s. m. parte a citoplasmei care conţine nucleul. (< fr. pyrenophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PIROFILÍE s. f. 1. atracţie patologică către foc. 2. calitatea a ceea ce este pirofil (II). (< fr. pyrophilie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PIROFOBÍE s. f. teamă patologică de foc, de incendii. (< fr. pyrophobie, engl. pyrophobia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PIROFÓRIC, -Ă adj. cu calităţi de pirofor (1). (< fr. pyrophorique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PLACOFÓRE s. f. pl. moluşte marine inferioare, ale căror cochilii sunt acoperite cu plăci calcaroase. (< fr. placophores)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POTAMOFÍL, -Ă adj. (despre plante) care creşte în ape curgătoare. (< fr. potamophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PRETROFÓB, -Ă s. m. f. cel stăpânit de un puternic sentiment anticlerical. (< fr. prétrophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFETÍSM s. n. 1. sistem religios fondat pe învăţătura profeţilor. 2. caracter profetic; profeţie. (< fr. prophétisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFETIZÁ vb. tr. a proroci; a prezice. (< fr. prophétiser)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFEŢÍE s. f. (în concepţiile religioase) ceea ce profe-tizează cineva; prorocire, prezicere. (< fr. prophétie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFRÁZĂ s. f. element lingvistic care ţine locul unei propoziţii sau fraze. (< pro1- + frază)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROFUNDÓR s. n. partea mobilă a ampenajului orizontal, care asigură echilibrul şi mobilitatea longitudinală a avionului. (< fr. profondeur)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PSAMOFÍTE s. f. pl. amatofite. (< fr. psammophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RADIOFICÁ vb. tr. a instala aparatura de radioficare. (< radioficaţie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REPROFILÁ vb. I. tr. 1. a schimba profilul, a reorganiza (o instituţie, o întreprindere etc.). 2. a reface profilul unei piese degradate, al unei şosele vechi care se modernizează. II. refl. a-şi schimba meseria, calificarea. (< re1- + profila)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RETROFLÉX, -Ă adj. (anat., bot.) întors, curbat spre înapoi. (< lat. retroflexus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RINOFÍMĂ s. f. 1. hipertrofie a părţii inferioare a nasului. 2. afecţiune a pielii localizată pe nas, ca urmare a agravării acneei rozacee. (< fr. rhinophyma)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RIPOFOBÍE s. f. teamă patologică de gunoaie, de murdărie. (< engl. rhypophobia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RIZOFÍTĂ s. f. plantă rădăcinoasă. (< fr. rhizophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RODOFICÉE s. f. pl. clasă de alge marine care conţin, pe lângă clorofilă, rodofil (II); alge roşii; floridee. (< fr. rhodophycées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ROMANOFÓN, -Ă adj., s. m. f. (vorbitor) de limbă romanică. (< roman/ic/ + -fon2)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RUPOFOBÍE s. f. teamă obsedantă, maniacală de murdărie. (< fr. rupophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RUSOFILÍE s. f. prietenie faţă de ruşi. (< fr. russophilie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RUSOFOBÍE s. f. ură faţă de ruşi. (< engl. russophobia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RUSOFONÍE s. f. faptul de a fi rusofon. ♢ colectivitate constituită de populaţiile rusofone. (< rusofon + -ie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SARISOFÓR s. m. (ant.) soldat în armata macedoneană cu sarisă. (< lat. sarisophorus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCIADOFÍL1, -Ă adj. sciafil. (< fr. sciadophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCIADOFÍL2, -Ă adj. cu frunze ca umbrela. (< lat. sciadophyllus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCIADOFÓB, -Ă adj. (despre plante) care evită locurile umbroase. (< lat. sciadophobus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCLEROFÍL, -Ă adj. (despre plante) cu frunze rigide şi cu cuticulă groasă, adaptat la secetă. (< fr. sclérophylle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCLEROFÍT, -Ă adj., s. f. (plantă) cu frunze rigide, cu spini, săracă în clorofilă, sempervirescentă. (< fr. sclérophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCOTOFÍTE s. f. pl. plante pe locuri întunecoase. (< fr. scotophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCRÓFULĂ s. f. tumoare a ganglionilor limfatici de la gât (de natură tuberculoasă. (< fr. scrufule, lat. scrofula)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCROFULÓM s. m. tumoare scrofuloasă. (< fr. scrofulome)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCROFULÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. (bolnav) de scrofuloză; strumos. (< fr. scrofuleux)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SFEROFÍTE s. f. pl. plante cu fructificaţii globuloase. (< fr. sphérophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SIDEROFÍL, -Ă adj. 1. (despre elemente chimice) din zona centrală a globului terestru. 2. care prezintă siderofilie. (< fr. sidérophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SIDEROFÓB, -Ă adj. (despre bacterii) care evită substraturile feroase. (< fr. sidérophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SINOFILÍE s. f. admiraţie faţă de tot ceea ce este chinez. (< fr. sinophilie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SINOFOBÍE s. f. ură faţă de tot ceea ce este chinez. (< fr. sinophobe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOFISTICÁ vb. tr. 1. a face sofisme; a falsifica, a complica. 2. a arăta mult rafinament; a se purta nenatural. (< fr. sophistiquer)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SONOFOBÍE s. f. fobie faţă de zgomote. (< sono- + -fobie2)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STENOTRÓF, -Ă adj. 1. (despre organisme) adaptat la un conţinut redus de substanţe nutritive. 2. (despre agenţi patogeni) care produce infecţii în condiţii limitative de mediu. (< fr. sténotrophe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STERCOFÍL, -Ă adj. (despre plante) care creşte pe excremente. (< fr. stercophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STEROFÍTE s. f. pl. plante de mlaştini. (< lat. sterrophytae)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STRÓFULUS s. n. prurigo infantil. (< fr. strophulus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TAFOFOBÍE s. f. fobia de a fi îngropat de viu. (< fr. taphophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TALASOFÍL, -Ă adj. (biol.; despre specii) care trăieşte în mări şi oceane. (< fr. thalassophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TEHNOFÍLM s. n. film cu caracter tehnic. (< tehno- + film)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TELOFÁZĂ s. f. ultima fază a mitozei, în care se formează nucleul şi noua membrană. (< fr. télophase)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TERMOFICÁ vb. elem. termifica.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TEROFÍTĂ adj., s. f. (plantă) erbacee anuală, lipsită de capacitatea de a forma organe de iernare, hibernând numai prin seminţe sau prin spori. (< fr. thérophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TOCOFERÓL s. m. vitamina E. (< fr. tocophérol)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TOCOFOBÍE s. f. teamă patologică de naştere. (< engl. tokophobia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TOPOFOBÍE s. f. teamă patologică de anumite locuri (păduri, pieţe etc.), care apare în anumite stări astenice. (< fr. topophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TOXICOFÓR, -Ă adj. (despre vieţuitoare) care poartă substanţe toxice. (< fr. toxicophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TOXOFOBÍE s. f. teamă patologică de otrăvuri; toxicofobie. (< fr. toxophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRICOFÍTE s. f. pl. plante tricofile. (< fr. trichophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRIPTOFÁN s. m. aminoacid heterociclic în proteine, hemoglobină etc., indispensabil organismului. (< fr. tryptophane)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TROCOFÓRA s. f. larvă a unor viermi şi moluşte, sferică turtită. (< fr. trochophore, germ. Trochophora)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TROGLOFÍL, -Ă adj. (despre organisme) care iubeşte peşterile, fără a trăi exclusiv în ele. (< fr. troglophyle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TROPOFÍTE s. f. pl. plante adaptate la alternanţa dintre anotimpurile secetoase, când îşi pierd frunzele intrând în repaus biologic, şi cele umede, când înfrunzesc şi se dezvoltă rapid. (< fr. tropophytes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VIDEOFÍLM s. n. film pe casetă video. (< video1- + film)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XENOFILÍE s. f. simpatie faţă de tot ceea ce este străin; xenomanie. (< fr. xénophilie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XENOFOBÍE s. f. ură, aversiune faţă de tot ceea ce este străin. (< fr. xénophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XEROFAGÍE s. f. regim alimentar bazat pe alimente uscate. (< fr. xérophagie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

XEROFÍTĂ adj., s. f. (plantă) xerofilă. (< fr. xérophyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IZOFÍGMĂ s. f. linie care uneşte punctele cu aceeaşi frecvenţă de apariţie a cutremurelor de pământ.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

foféngher s.m. – Luceafăr. Cuvînt incert, menţionat o singură dată de Odobescu, care îi dă etimologia; din gr. φῶς „lumină”, φέγγει „străluceşte”. Nu apare în alt text, nici nu pare posibilă der. propusă.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

nonprofít adj. invar.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

CIOFLÂNG, cioflânge, s.n. (Reg.) Cui de oţel, lung şi gros, cu care se târăşte o povară (fânul, butucii din pădure etc.). – Sas schivlänk (= germ. Schiebling).

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

CIOFLICÁT, -Ă, cioflicaţi, -te, adj. (Reg.) Clăpăug (1).

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

NEOFENSÍV adj. v. INOFENSIV. Care nu face rău; nevătămător, neofensiv. [DEX '98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

NOMOFOBIE, NOMOFOBII, s.f. Frica de a nu avea acces la retelele de telefonie mobila.(din engleza – „no mobile phobia”)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

HOMOFOBÍE, homofobii, s.f. aversiune sau teamă patologică (fobie) care se manifestă printr-o discriminare sau ură faţă de persoanele cu o orientare sexuală alta decât cea heterosexuală, în principal faţă de homosexuali. Homofobia poate fi clasificată drept un tip de xenofobie. (preluare din Wikipedia)

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HOMOFOBÍE, homofobii, s.f. aversiune sau teamă patologică (fobie) care se manifestă printr-o discriminare sau ură faţă de persoanele cu o orientare sexuală alta decât cea heterosexuală, în principal faţă de homosexuali. Homofobia poate fi clasificată drept un tip de xenofobie. (preluare din Wikipedia)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

SCOFELÍRE s.f. v. SCOFELI. [Sinonime]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

FILOSOFÍE s.f. din gr. filos = dragoste şi sofia = înţelepciune – dragoste de înţelepciune v. filozofie

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

sindrofíe (-íi), s.f. – Reuniune socială, sărbătoare de familie. Ngr. συντροφία (Tiktin; Gáldi 253).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

abiotrofíe s. f. proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos). (< fr. abiotrophie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABIOTROFÍE s.f. Scădere a vitalităţii unui organism sau a unui organ din cauza unor defecte ereditare de dezvoltare sau a lipsei factorilor nutritivi, fapt care determină slăbirea capacităţii de adaptare-apărare. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiotrophie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MONOFTONGÁ vb. tr., refl. (despre diftongi) a (se) reduce la o singură vocală. (< fr. monophtonguer)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMBIOFONÍE s.f. Metodă de modificare a acusticii unei săli prin mijloace electroacustice pentru crearea ambianţei sonore adecvate unui anumit gen de program. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. ambiophonie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AMIOTROFÍE s.f. Atrofie a unui grup de muşchi, frecventă în unele boli ale sistemului nervos, articulare, musculare etc. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. amiotrophie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AUTOFURAJÁ, autofurajez, vb. I. Refl. (Despre întreprinderi agricole, gospodării ţărăneşti) A se aproviziona cu furaje prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-] – Auto1- + furaja.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AUTOFURGÓN, autofurgoane, s.n. Furgon autopropulsat. [Pr.: a-u-] – Auto1- + furgon.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AUTOTROFÍE s.f. Mod de hrănire specific organismelor autotrofe. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotrophie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BIBLIOFÍLM, bibliofilme, s.n. Copie a unui text (preţios), executată pe film fotografic. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliofilm.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BIOFÍZICĂ s.f. Ştiinţă care se ocupă cu aplicările fizicii în biologie. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biophysique, rus. biofizika.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIRMECOFÁG, -Ă adj. (despre animale) care se hrăneşte cu furnici. (< fr. myrmécophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MIRMECOFÍL, -Ă adj., s. m. f. 1. (plantă) în care trăiesc furnici, polenizată de furnici. 2. (animal) care trăieşte în asociaţie cu furnicile. (< fr. myrmécophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CACOFONÍSM, cacofonisme, s.n. (Rar) Cacofonie. – Cacofonie + suf. -ism.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CALOFILÍSM s.n. (Lit.) Calofilie. – Calofil + suf. -ism.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CELOFANÁRE, celofanări, s.f. (Rar) Acţiunea de a celofana şi rezultatul ei. – V. celofana.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CELOFÍBRĂ, celofibre, s.f. Fibră textilă artificială obţinută din celuloză. – Din fr. cellofibre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CIANOFICÉE, cianoficee, s.f. (La pl.) Clasă de alge albastră, microscopice; (şi la sg.) algă din această clasă. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanophycées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ETEROFONÍE, eterofonii, s.f. V. heterofonie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MICROFONÍE s. f. 1. reacţie care se produce între un microfon în funcţiune şi difuzoarele sale atunci când amplificatorul întrece ca volum o anumită limită. ♢ fenomen care are loc atunci când la condensatorul variabil al unui radioreceptor nu funcţionează bine gama de unde scurte. 2. slăbire a vocii. (< fr. microphonie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MICROFILMÁ vb. tr. a fotografia pe micr