Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » sapropel

sapropel

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

sapropel

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

SAPROPÉL, sapropeluri, s.n. Mâl bogat în substanţe organice aflate în diferite stadii de descompunere, format în ape sărace în oxigen (mări, lagune, lacuri), şi care are efecte terapeutice. – Din fr. sapropel.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

sapropél s. n. (sil. -pre-), pl. sapropéluri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

SAPROPÉL ~uri n. Nămol format în ape stătătoare din substanţe organice aflate în putrefacţie şi folosit în scopuri medicinale sau ca îngrăşământ.[Sil. sa-pro-] /<fr. sapropel, germ. Sapropel

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SAPROPÉL s.n. Nămol format în lagune şi în mări din planctonul care a trăit în apele acestora. [Pl. -luri. / < germ. Sapropel, cf. gr. sapros – putred, pelos – mâl].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SAPROPÉL s. n. mâl pe fundul apelor, cu substanţe în curs de putrezire. (< fr. sapropel)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SAPROPÉLIC, -Ă, sapropelici, -ce, adj. Care ţine de sapropel; care are compoziţia, natura sapropelului. – Din fr. sapropélique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

sapropélic adj. m. (sil. -pro-), pl. sapropélici; f. sg. sapropélică, pl. sapropélice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

SAPROPÉLI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de sapropel; propriu sapropelului. /<fr. sapropélique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SAPROPÉLIC, -Ă adj. Care conţine sapropel. [< fr. sapropélique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SAPROPELÍT s.n. Rocă sedimentară care conţine sapropel. ♦ Cărbune bituminos rezultat din transformarea materialului vegetal. [< germ. Sapropelit, cf. gr. sapros – putred, pelos – mâl, lithos – piatră].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SAPROPÉLIC, -Ă adj. 1. care conţine sapropel. 2. capabil să trăiască în sapropel. (< fr. sapropélique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SAPROPELÍT s. n. 1. rocă sedimentară care conţine sapropel. 2. cărbune bituminos din transformarea materialului vegetal. (< fr. sapropélite, germ. Sapropelit)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX