Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » semen

semen

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

semen

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

SÉMEN1 s.m. v. seamăn.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SÉMEN2, semeni, s.m. Drug de fier în patru muchii, cu vârf ascuţit şi cu mâner de lemn, folosit de pescari la spargerea gheţii. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SÉMEN s. (TEHN.) ghin. (~ pentru tăierea copcilor în gheaţă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SÉMEN s. aproapele (art.), (înv. şi pop.) soţ, (înv.) priatnicul (art.). (Ajută-ţi ~ul!)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

sémen (drug de fier) s. m., pl. sémeni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sémen (persoană, asemănare) v. seamăn

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

SÉMEN ~i m. mai ales la pl. Fiinţă care seamănă perfect cu altă fiinţă; pereche potrivită. /v. a semăna

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

semení1, semenésc, vb. IV (reg.; despre şindrilă) a reteza pentru a avea aceeaşi mărime.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

semení2, semenésc, vb. IV (reg.; despre perete) a unge, a tencui cu pământ.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ASÉMENE adj. invar., adv. v. asemenea.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ASÉMENI adj. invar., adv. v. asemenea.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ASÉMENEA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. Asemănător; spec. (despre figuri geometrice) = care au unghiurile corespunzătoare egale şi laturile corespunzătoare proporţionale. 2. Care este astfel (de...), atare, aşa. O asemenea problemă. II. Adv. 1. Tot aşa, în acelaşi fel, deopotrivă (de...), aşijderea. 2. Pe lângă aceasta; încă, mai. [Var.: (reg.) asémeni, asémene, asémine adj. invar., adv.] – Lat. assimile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Asemenea ≠ deosebit

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SEMENÍŞ s. v. afinitate, analogie, apropiere, asemănare, concordanţă, corespondenţă, înrudire, potriveală, potrivire, semănătură, similaritate, similitudine.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ASÉMENEA adv., adj. 1. adv. v. întocmai. 2. adj. invar. v. asemănător. 3. adj. invar. astfel, aşa, atare. (O ~ problemă ...)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

asémenea adv., adj. invar.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ASÉMENEA2 adv. 1) Tot aşa; în acelaşi fel; deopotrivă. 2) Pe lângă aceasta; încă; mai. /<lat. assimile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ASÉMENEA1 adj. invar. 1) Care seamănă cu cineva sau cu ceva; asemănător. 2) (despre figuri geometrice) Care au unghiurile corespunzătoare egale cu laturile corespunzătoare proporţionale. 3) Care este astfel de...; atare; aşa. ~ om. /<lat. assimile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

asémenea adj. – 1. Egal, asemănător, identic. – 2. Astfel (de), atare. – 3. (Adv.) Tot aşa, deopotrivă, la fel. – Var. asemeni, asemene. Lat. assĭmĭlis (DAR; Iordan, Dift., 119; Puşcariu, Dacor., III, 399), cu regresiunea rotacismului *asemereasemene. Cf. asemăna. – Der. asemeni, vb. (înv., a nivela, a egala).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

de asémenea/de asémeni loc. adv. (tempo lent)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

de asémenea/de asémeni loc. adv. (tempo lent)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

de-asémenea / de-asémeni loc. adv. (tempo rapid)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

de-asémenea/de-asémeni loc. adv. (tempo rapid)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neasémenea adj. invar. (înv.) care nu e la fel; inegal.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

semeníşte1, s.f. (reg.) semn.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

semeníşte2, s.f. (reg.) arătură.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

semenţésc, -eáscă, adj. (înv.; despre căsătorii) care se face între rude (de gradul întâi).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

semenínţă, s.f. (înv.) asemănare.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX