Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » ser

ser

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

ser

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

SER, seruri, s.n. Partea lichidă a sângelui. ♦ Lichid extras din sânge sau preparat pe cale artificială care conţine un anumit anticorp sau o secreţie glandulară şi este folosit în scopuri terapeutice. ♢ Ser sangvin = plasmă sangvină din care s-a extras fibrinogenul. Ser imun = ser sangvin provenit de la un animal vaccinat care, introdus în organism, conferă o imunitate pasivă. Ser fiziologic = soluţie salină foarte diluată, apropiată de compoziţia serului sangvin, folosită pentru a înlocui pierderile mari de lichide sau de sânge în diferite boli, pentru dizolvarea unor antibiotice etc. – Din fr. sérum, lat. serum.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SER s. 1. (BIOL.) (înv.) zer. 2. (FARM.) ser specific = antiser.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ser s. n., (feluri) pl. séruri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

SER ~uri n. 1) Component lichid al sângelui. 2) Lichid preparat din sânge sau pe cale artificială şi utilizat în scopuri terapeutice. ♢ ~ imun ser care conţine anticorpi meniţi să neutralizeze agenţii patogeni, folosit pentru prevenirea unor boli infecţioase. ~ artificial (sau fiziologic) soluţie salină diluată, asemănătoare cu plasma sangvină, folosită pentru dizolvarea unor medicamente sau pentru înlocuirea pierderilor mari de lichide sau de sânge. /<fr. sérum, lat. serum

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SER s.n. Partea lichidă a sângelui. ♦ Lichid extras din sângele unui animal vaccinat sau preparat pe cale artificială, folosit pentru vindecarea unor boli. [< fr. sérum, cf. lat. serum].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SER s. n. partea lichidă a sângelui. ♢ lichid din sânge sau preparat artificial, care conţine un anumit anticorp sau o secreţie glandulară, în scop terapeutic. (< fr. sérum, lat. serum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ser (-ruri), s.n. – Partea lichidă a sîngelui. – Var. serum. Lat. serum (sec. XIX). – Der. seros, adj., din fr. séreux; serozitate, s.f., din fr. sérosité.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

SERJ, serjuri, s.n. Ţesătură de mătase (amestecată cu bumbac) cu firul în diagonală, întrebuinţată pentru căptuşit haine. – Din fr. serge.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERV, -Ă, servi, -e, s.m. şi f. 1. (În evul mediu) Ţăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, şerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr. înv.) Servitor, slujitor. – Din lat. servus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERV s. v. aservit, iobag, om de serviciu, rob, rumân, sclav, servitor, slugă, sub-jugat, şerb, vecin.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

serj s. n., (sorturi) pl. sérjuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serv s. m., pl. servi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

SERJ ~uri n. 1) Ţesătură cu firele în diagonală, folosită, mai ales pentru căptuşeală la haine. 2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături. /<fr. serge

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERV ~ă ( ~i, ~e) m. şi f. 1) (în feudalism) Ţăran dependent de feudal; iobag; şerb. 2) (în sclavagism) Persoană lipsită de drepturi şi mijloace de producţie, de munca şi de viaţa căruia dispunea stăpânul; rob; sclav. 3) Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice. /<lat. servus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

user dintr-o comunitate virtuala, creditat cu maxim de popularitate

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

SERI- v. serici-.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERO- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) ser”, „al serului”. [< fr. séro-, lat. serum – ser].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERV- v. servo-.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

User in limba engelza

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERJ s.n. Ţesătură de mătase cu firul în diagonală, întrebuinţată mai ales pentru căptuşeli. [Pl. -juri. / < fr. serge].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERV, -Ă s.m. şi f. (În feudalism) Şerb, rob, iobag. [Cf. it. servo < lat. servus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERJ s. n. ţesătură de mătase cu firul în diagonală, pentru căptuşeli. (< fr. serge)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERO- elem. „ser”. (< fr. séro-, cf. lat. serum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SÉRV, -Ă s. m. f. 1. (în feudalism) şerb. 2. servitor. (< lat. servus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

441195077719_serv378431 http://milfxxxpass.com#0 – milf older <a href=http://milfxxxpass.com#1>milf cruiser</a> [URL=http://milfxxxpass.com#2] milf older[/URL] [http://milfxxxpass.com#3 milf cruiser] [link]http://milfxxxpass.com#4[/link]

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

611195156994_serv378431 http://milfxxxpass.com#0 – milf older <a href=http://milfxxxpass.com#1>hot milf</a> [URL=http://milfxxxpass.com#2] hot milf[/URL] [http://milfxxxpass.com#3 milf porn] [link]http://milfxxxpass.com#4[/link]

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

611195156994_serv378431 http://milfxxxpass.com#0 – milf older <a href=http://milfxxxpass.com#1>hot milf</a> [URL=http://milfxxxpass.com#2] hot milf[/URL] [http://milfxxxpass.com#3 milf porn] [link]http://milfxxxpass.com#4[/link]

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

MÁSER s. n. 1. generator cuantic pentru producerea şi amplificarea microundelor electromagnetice, bazat pe principiul laserului. 2. proces de producere şi amplificare a microundelor. (< engl. maser)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERÁI, seraiuri, s.n. 1. Palat al sultanului sau al marilor demnitari turci; p. restr. apartament destinat cadânelor într-un palat turcesc. ♦ P. gener. Palat. 2. (Reg.) Şură, şopron. ♦ Cămară, hambar. [Var.: sarái s.n.] – Din tc. saray, seray.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MÁSER, masere, s.n. 1. (Fiz.) Dispozitiv pentru amplificarea microundelor prin emisia stimulată a radiaţiei electromagnetice de lungime de undă corespunzătoare. 2. Proces de generare şi amplificare a microundelor. – Din engl. maser.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LÁSER, lasere, s.n. Dispozitiv pentru amplificarea sau generarea undelor electromagnetice din domeniul optic pe baza efectului de emisiune forţată a sistemelor atomice, care permite o concentrare de energie corespunzătoare unei temperaturi de zeci de mii de grade. – Din engl., fr. laser.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SÉRĂ, sere, s.f. Construcţie specială cu acoperiş (şi cu pereţi) din sticlă sau din material plastic pentru adăpostirea şi cultivarea plantelor care nu suportă frigul. – Din fr. serre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LÁSER s. n. generator şi amplificator de radiaţii, foarte intense şi înguste, cu mare directivitate, având utilizări în domenii foarte diferite. (< engl., fr. laser)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PISÉR s.m. v. pisar.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERÁL, -Ă, serali, -e, adj. De seară; (despre forme şi instituţii de învăţământ) ale căror cursuri se ţin seara. – Din it. serale.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERÁT, -Ă, seraţi, -te, adj. (Despre frunze şi alte organe ale plantelor) Care are marginile dinţate, îndreptate către vârful organului respectiv. – Din fr. serré.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERBÁ, serbez, vb. I. Tranz. A sărbători (un fapt important, un eveniment memorabil etc.); fig. a omagia, a cinsti, a lăuda. ♦ A ţine sărbătoare; a nu lucra, a prăznui. – Lat. servare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERIÁ, seriez, vb. I. Tranz. A aşeza în serii sau pe serii; a clasa, a tria, a orândui mărfuri, obiecte etc., dându-le un număr de serie. [Pr.: -ri-a] – Din fr. sérier.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SÉRIC, -Ă, serici, -ce, adj. Care se referă la ser (sangvin, imun, fiziologic). – Din fr. sérique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SÉRIE, serii, s.f. 1. Înşiruire de termeni care se succedă potrivit unei anumite legi; succesiune neîntreruptă de lucruri, de fapte etc. de acelaşi fel, care formează un ansamblu sau care sunt considerate astfel; şir; p. ext. mulţime, sumă. ♢ Loc. adj. De serie = (despre mărfuri, obiecte) fabricat, confecţionat după acelaşi tip, împreună cu alte obiecte asemănătoare; comun, obişnuit, banal. ♢ Loc. adv. În serie = în multe exemplare după acelaşi tip, în număr mare. ♦ Grup, tranşă, categorie într-o succesiune sau într-o clasificare. 2. Expresie matematică formată dintr-o infinitate de termeni care se deduc unul din altul conform unei anumite reguli şi care sunt legaţi între ei cu semnul plus sau minus. 3. (Chim.) Grup de compuşi organici caracterizaţi prin faptul că fiecare are în molecula lui câte un atom de carbon şi doi atomi de hidrogen mai mult decât compusul precedent al grupului. 4. Număr de ordine care se aplică pe mărfurile fabricate într-un număr mare de exemplare de acelaşi tip. ♢ Seria zero = primele cantităţi dintr-un produs nou, executate de o întreprindere în timpul însuşirii fabricaţiei în serie a produsului respectiv. ♦ Număr caracteristic unuia dintre tipurile de fabricaţie a unor produse finite. 5. Complex de straturi care s-au depus în timpul unei epoci geologice. 6. Grup de sunete sau de foneme caracterizate printr-o trăsătură comună. – Din fr. série, lat. séries.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERÓS, -OÁSĂ, seroşi, -oase, adj. 1. De natura serului sau a serozităţii, având caracterul serozităţii. ♢ Sânge seros = sânge în compoziţia căruia predomină serul. 2. (Despre ţesuturi) Care secretează o serozitate. ♢ Membrană seroasă = membrană care înlesneşte mişcările unui organ, fiind formată din două foi subţiri, una care aderă strâns la organ, cealaltă care căptuşeşte cavitatea în care se găseşte organul, spaţiul dintre ele fiind umplut cu o serozitate; membrană care protejează articulaţiile osoase. – Din fr. séreux.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVÍ, servesc, vb. IV. 1. Tranz. A îndeplini anumite funcţii, însărcinări, datorii faţă de cineva; a sluji. ♦ Intranz. A face serviciu, a funcţiona ca... ♦ Intranz. A lucra în calitate de om de serviciu, a sluji. ♦ A lucra în interesul, în slujba cuiva; a susţine, a sprijini. Îmi servesc prietenii. ♦ A fi de folos, util cuiva. Cu ce te pot servi? 2. Intranz. (Despre lucruri) A folosi la..., a fi utilizat ca..., a avea rolul de... ♦ Refl. (Despre oameni) A se folosi, a face uz de... 3. Tranz. A pune, a aduce la masă mâncare, băutură etc. ♦ A prezenta cuiva o mâncare ca să ia din ea, a trata pe cineva cu ceva; a da să mănânce. ♦ Refl. A lua să mănânce sau să bea. Se servi cu câteva bomboane. ♦ Fig. A da, a transmite. Încearcă să-i servească ultimele noutăţi. ♦ (Despre vânzători, funcţionari etc.) A oferi solicitanţilor cele cerute; a executa o comandă. ♦ A asigura o prestare de serviciu; a deservi. Ascensorul serveşte etajele de sus. 4. Tranz. (La unele jocuri sportive cu mingea şi la jocul de cărţi) A pune mingea sau cărţile în joc. ♦ A plăti, a furniza. A servi o rentă. – Din fr. servir.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVO- Element de compunere care intră în denumirea unor sisteme tehnice (sau a unor mărimi caracteristice acestora) în care, cu ajutorul unei energii mici folosite pentru comandă, se declanşează dezvoltarea unei energii utile mari. – Din fr. servo-.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Seral ≠ matinal

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVÍ vb. v. comunica, spune, transmite, zice.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVÍ vb. 1. v. lucra. 2. a sluji, (pop.) a slugări, a slugărnici. (A ~ la el doi ani.) 3. v. oficia. 4. v. susţine. 5. v. folosi. 6. v. uza. 7. a se folosi, a întrebuinţa, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (Se ~ de tertipuri.) 8. (astăzi rar) a sluji. (A ~ mâncarea la masă.) 9. v. ospăta. 10. v. ajuta. 11. v. deservi. 12. (prin Transilv.) a slugători. (Cu ce vă putem ~?) 13. a lua. (Mai ~ o porţie!)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERÓS adj. (BIOL.) apos. (Substanţă ~oasă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SÉRIE s. 1. număr, seamă, sumă. (A ridicat o ~ de probleme.) 2. rând. (Cloşca scoate o nouă ~ de pui.) 3. înşirare, înşiruire, succesiune, şir. (O lungă ~ de raţionamente.) 4. promoţie. (Prima ~ de studenţi din noua facultate.) 5. (FIZ.) serie radioactivă v. familie radioactivă. 6. (FIZ., CHIM.) serie electrochimică = şirul lui Volta. 7. (CHIM.) serie alifatică = serie grasă; serie grasă = serie alifatică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERBÁ vb. 1. a aniversa, a celebra, a prăznui, a sărbători, a ţine, (înv. şi reg.) a prăznici. (~ 25 de ani de la căsatorie.) 2. a comemora, a sărbători. (~ un mare eveniment.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERÁL adj. (livr.) vesperal.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERÁI s. harem.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERÁI s. v. curte, grajd, palat, staul.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

asért s. n., pl. asérte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

láser s. n., pl. lásere

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

máser s. n., pl. másere

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

seráf s. m., pl. seráfi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serái s. n., pl. seráiuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serál adj. m., pl. seráli; f. sg. serálă, pl. serále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serát adj. m., pl. seráţi; f. sg. serátă, pl. seráte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

séră s. f., g.-d. art. sérei; pl. sére

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serbá vb., ind. prez. 1 sg. serbéz, 3 sg. şi pl. serbeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

seriá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. seriéz, 3 sg. şi pl. seriáză, 1 pl. seriém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. seriéze; ger. seriínd (sil. -ri-ind)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

séric adj. m., pl. sérici; f. sg. sérică, pl. sérice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

série s. f. (sil. -ri-e), art. séria (sil. -ri-a), g.-d. art. sériei; pl. sérii, art. sériile (sil. -ri-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serós adj. m., pl. seróşi; f. sg. seroásă, pl. seroáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. servésc, imperf. 3 sg. serveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. serveáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

LÁSER ~e n. Instalaţie pentru generarea şi amplificarea radiaţiilor luminoase foarte intense şi înguste, cu utilizare în telecomunicaţii, metalurgie etc. /<engl., fr. laser

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERÁI ~uri n. înv. Palat al sultanului sau al unor mari demnitari turci. /<turc. seray, saray, fr. sérail, germ. Serail

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de seri; propriu serilor. 2) Care are loc seara; de seară. Emisiune ~ă. 3) (despre forme şi despre instituţii de învăţământ) Care se desfăşoară seara. Şcoală ~ă. Cursuri ~e. /seară + suf. ~al

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERÁ//T ~tă (~ţi, ~te) (despre frunze şi despre alte organe ale plantelor) Care are marginile dinţate îndreptate în sus. /<fr. serré

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SÉR//Ă ~e f. Construcţie cu acoperiş şi pereţi de sticlă sau dintr-un material transparent, care serveşte pentru cultivarea plantelor pe timp rece. /<fr. serre

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SERB//Á ~éz 1. tranz. (evenimente importante, zile memorabile) A marca printr-o solemnitate; a sărbători; a celebra. 2. intranz. A ţine sărbătoare; a prăznui. /<lat. servare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SERI//Á ~éz tranz. (mărfuri, produse etc.) A repartiza în serii, marcându-le prin numere. /<fr. sérier

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SÉRI//E ~i f. 1) Succesiune de elemente omogene; şir; rând. 2) Ansamblu de obiecte de acelaşi fel, aranjate într-o anumită ordine. O ~ de timbre. 3) Categorie de clasificare. ~a unei obligaţii. 4) Număr de ordine aplicat pe produsele de acelaşi fel fabricate în cantităţi mari. 5) mat. Şir de numere sau de expresii care se succed conform unor anumite legi. 6) chim. Ansamblu de compuşi derivaţi unul din altul, care au aceeaşi formulă generală. [G.-D. seriei; Sil. -ri-e] /<fr. série, lat. series

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SER//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care conţine ser; cu ser. 2) Care are aspect de ser; asemănător cu serul. 3) (despre ţesuturi) Care secretează serozităţi. ♢ Membrană ~oasă membrană care protejează articulaţiile osoase. /<fr. séreux

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SERV//Í ~ésc 1. tranz. 1) (persoane, cauze, idealuri etc.) A susţine printr-o activitate permanentă; a sluji. ~ patria. 2) (persoane) A asigura cu cele solicitate. ~ un client. 3) (persoane) A face să bea sau să mănânce, oferind (din belşug); a ospăta; a trata. ~ cu ceai. 4) (mâncăruri, băuturi) A oferi la masă. 5) (dejunul, prânzul, cina) A oferi, punând bucatele şi cele necesare pe masă. 6) (mingea sau cărţile de joc) A pune în joc. 7) (guri de foc) A asigura cu material explozibil. ~ un tun. 2. intranz. 1) pop. A fi slujbaş; a sluji. ♢ ~ ca ostaş a face serviciul militar. 2) (despre obiecte) A fi util; a folosi; a sluji. Tirbuşonul serveşte la deschiderea sticlelor. 3) A (putea) fi folosit (drept); a ţine locul de... ~ drept mărturie. /<fr. servir

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE SERV//Í mă ~ésc intranz. A se folosi în calitate de instrument; a face uz (în vederea obţinerii unui rezultat); a se sluji; a se folosi. /<fr. servir

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LÁSER s.n. Dispozitiv, amplificator cuantic de radiaţii electromagnetice vizibile, foarte intense şi înguste, cu mare directivitate, folosit în telecomunicaţii, metalurgie etc. [Pl. -re, (s.m.) -ri. / < engl.., fr. laser, cf. engl. l(ight) a(mplification by) s(timulated) e(mission of) r(adiation) – amplificare a luminii prin stimularea emisiunii radiaţiei].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MÁSER s.n. Dispozitiv pentru producerea şi amplificarea microundelor electromagnetice, bazat pe principiul laserului, care se utilizează în radiolocaţie, în radioastronomie etc. [Pl. -re, (s.m.) -ri. / < engl., fr. maser, cf. engl. M(icrowave) A(mplification by) S(timulated) E(mision of) R(adiation) – amplificare a microundelor prin stimularea emisiunii radiaţiilor].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERÁC s.n. (Geol.) Turn de gheaţă, proeminenţă rezultată din intersectarea crăpăturilor din cuprinsul gheţarilor. [< fr. sérac].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVO- Element prim de compunere savantă având semnificaţia de „aservit”, „aservitor” pentru elementul care urmează. [Var. serv-. / < fr., it. servo-].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Serie de numere criptate dupa caz,ptr a proteja o retea(ex orange) de hackeri

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

mesér, meásără, meséri, -e, (adj.) sărman, sărac, nenorocit.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sertí, sertésc, vb. IV (reg.) a sili.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

SERÁL, -Ă adj. De seară; (despre forme de învăţământ) care are loc, se desfăşoară seara. [< it. serale].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERÁT, -Ă adj. (Bot.; despre frunze şi alte organe) Cu marginile dinţate în sus. [Cf. fr. serré, lat. serratus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SÉRĂ s.f. Încăpere special amenajată care serveşte pentru adăpostirea şi cultivarea plantelor care nu suportă frigul. [< fr. serre].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERIÁ vb. I. tr. A aşeza, a orândui, a clasa pe serii. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. sérier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SÉRIE s.f. 1. Înşirare de termeni care se succedă potrivit unei anumite legi; înşiruire, succesiune de fiinţe, de lucruri sau de fapte de acelaşi fel sau asemănătoare. ♦ Repetare a aceluiaşi tip, a aceleiaşi acţiuni etc. ♦ În serie = (produs, fabricat) în număr mare, după acelaşi tip. 2. Grup de compuşi organici care se caracterizează prin aceea că fiecare are în molecula lui câte un atom de carbon şi doi atomi de hidrogen mai mult decât compusul precedent al grupului. 3. Expresie matematică formată dintr-o infinitate de termeni deduşi unul din altul după anumite reguli şi legaţi prin semnele plus sau minus. 4. (Geol.) Succesiune de terenuri care corespunde în timp unei epoci. 5. Totalitatea fiinţelor, lucrurilor sau faptelor care urmează deodată la rând. ♦ Totalitatea mărcilor poştale emise cu o anumită ocazie sau care au o anumită temă. ♦ Parte dintr-o colecţie sau publicaţie periodică, având uneori un titlu aparte, în afară de cel general. 6. Număr de ordine aplicat pe mărfurile fabricate într-un număr mare de exemplare de acelaşi tip; număr de fabricaţie. 7. (Fon.) Grup de sunete sau de foneme caracterizate printr-o trăsătură comună. [Gen. -iei. / < fr. série, it. serie, lat. series].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SÉRIC, -Ă adj. Referitor la ser sau la administrarea lui terapeutică. [< fr. sérique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERÓS, -OÁSĂ adj. 1. De natura serului sau a serozităţii. 2. (Despre ţesuturi) Care conţine, care secretă o serozitate. ♦ Membrană seroasă (şi s.f. ) = membrană care căptuşeşte unele organe, constituită din două foi subţiri între care se găseşte o serozitate; membrană care protejează articulaţiile osoase. [< fr. séreux].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVÍ vb. IV. 1. tr. A îndeplini anumite funcţii, însărcinări faţă de cineva; a sluji. 2. intr. A folosi la..., a avea rolul de... 3. tr. A aduce (bucatele) la masă. ♦ A oferi cumpărătorilor cele cerute. ♦ (La unele jocuri sportive sau la cărţi) A pune mingea sau cărţile în joc. ♦ refl. (Despre oameni) A se folosi. ♦ A lua să mănânce sau să bea. [P.i. -vesc. / < fr. servir, it., lat. servire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERÁC s. n. turn de gheaţă, proeminenţă rezultată din intersectarea crăpăturilor din cuprinsul gheţarilor. (< fr. sérac)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERÁF s. m. înger. (< it. serafo, germ. Seraph)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERÁL, -Ă adj. de seară; (despre forme de învăţământ) care are loc seara. (< it. serale)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERÁT, -Ă adj. (despre frunze şi alte organe) cu dinţi ascuţiţi înclinaţi spre vârf. (< lat. serratus, fr. serré)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SÉRĂ s. f. încăpere special amenajată pentru adăpostirea şi cultivarea plantelor care nu suportă frigul. (< fr. serre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERIÁ vb. tr. a aşeza, a orândui, a clasa pe serii. (< fr. sérier)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SÉRIC, -Ă adj. referitor la ser. (< fr. sérique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SÉRIE s. f. 1. înşiruire de termeni care se succedă potrivit unei anumite legi; succesiune de fiinţe, lucruri, fapte de acelaşi fel sau asemănătoare; şir, mulţime. ♢ grup, categorie într-o clasificare; repetare a aceluiaşi tip, a aceleiaşi acţiuni etc. o în ~ = (produs, fabricat) în număr mare, după acelaşi tip. ♢ (sport) grupă de concurenţi care dispută o probă de calificare. 2. grup de compuşi organici care se caracterizează prin aceea că fiecare are în molecula sa câte un atom de carbon şi doi atomi de hidrogen mai mult decât compusul precedent al grupului. 3. (mat.) expresie dintr-o infinitate de termeni deduşi unul din altul după anumite reguli şi legaţi prin semnele plus sau minus. o ~ statistică = şir paralel a două caracteristici corelate după un anumit criteriu. 4. (geol.) succesiune de terenuri care corespunde în timp unei epoci. 5. ansamblul mărcilor poştale care formează o anumită emisiune. ♢ parte dintr-o colecţie sau publicaţie periodică, având uneori un titlu aparte, în afară de cel general. 6. număr de ordine pe mărfurile fabricate într-un număr mare de exemplare de acelaşi tip; număr de fabricaţie. 7. (fon.) grup de sunete sau foneme printr-o trăsătură comună. 8. (muz.) succesiune prestabilită de 12 sunete ale gamei cromatice, în care fiecare sunet are valoare egală. 9. (inform.) tratare a operaţiilor bit după bit. (< fr. série, lat. series)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERIO- elem. „şir, serie”. (< fr. sério-, cf. lat. series)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERÓS, -OÁSĂ adj. 1. de natura serului, a serozităţii. 2. (despre ţesuturi) care conţine, secretă o serozitate. o membrană õasă (şi s. f.) = membrană care căptuşeşte unele organe, constituită din două foi subţiri între care se găseşte o serozitate; membrană care protejează articulaţiile osoase. (< fr. séreux)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVÍ vb. I. tr. 1. a îndeplini anumite funcţii, însărcinări faţă de cineva; a sluji. 2. a aduce (bucatele) la masă. ♢ a oferi cumpărătorilor cele cerute. 3. (la unele jocuri sportive sau la cărţi) a pune mingea sau cărţile în joc. II. intr. a folosi la..., a avea rolul de... III. refl. a se folosi, a face uz de... ♢ (despre oameni) a lua să mănânce sau să bea. (< fr. servir)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVO- elem. „auxiliar”, „mecanism automat”. (< fr. servo-, cf. lat. servus, sclav)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

méser (-ră), adj. – Sărac, nenorocit. – Var. measer. Lat. mĭser(um) (Tiktin; Candrea; REW 5608a), cf. v. fr. mezre. Sec. XVI-XVIII, înv., ca şi der. – Der. meseră, s.f. (mizericordie); meserătate, s.f. (sărăcie, mizerie); meserere, s.f. (mizericordie), din lat. mĭserēre; meserernic, adj. (îndurător); meseri, vb. (a fi sărac, a trăi în sărăcie). Cf. dubletele neologice mizerie, s.f., din fr. misère; mizerabil, adj., din fr. misérable. Cf. şi mişel şi meserie.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

serii de cuvinte diferite ca inteles de la cuvantul carte

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

séră (-re), s.f. – Construcţia pentru adăpostit plantele care nu suportă frigul. Fr. serre.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

serbá (-béz, -át), A celebra, a comemora, a sărbători. – Var. sărba. Lat. servāre (Puşcariu 1582; REW 7872), cf. it. serbare, prov., cat., v. sp. servar. – Der. serbare, s.f. (festivitate, petrecere); sărbătoare (mr. sărbătoare, megl. sîrbătoare), s.f. (zi festivă, petrecere), din participiul serbat cu suf. -oare ca scăldătoare, cîntători etc. (după Pascu, I, 151 şi Densusianu, GS, II, 310, din lat. *servatoria); sărbători, vb. (a celebra); sărbătoresc, adj. (festiv).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

MESSÉR s. m. (în Italia medievală, ca adresare) domn, stăpân. (< fr. messer, it. messere)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INSERÁ, inserez, vb. I. Tranz. 1. A introduce, a adăuga, a include un adaos într-un text, într-un şir de numere, într-un tabel etc.; a introduce o informaţie într-un ziar. 2. A fixa, a aşeza o piesă într-un locaş din interiorul altei piese sau între alte două piese. 3. (Tehn.) A introduce un material în masa altui material. – Din fr. insérer, lat. inserare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INSÉRT, inserte, s.n. Inserţie (1). ♦ Spec. Cadru fix sau scurtă scenă animată inclusă în acţiunea unui film. – Din engl., fr. insert, it. inserto.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IRÁSER s.n. Generator cuantic care produce radiaţii electromagnetice în domeniul infraroşu. [Pr. şi: iréizăr] – Din engl. eraser.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERDÁR, serdari, s.m. 1. (În sec. XVII-XVIII, în Ţara Românească şi Moldova) Comandant de oaste, mai ales de călărime. ♢ Marele serdar sau serdarul mare = comandant de oaste facând parte dintre boierii de divan. Serdar de mazili = comandantul călărimii formate din boierii mazili. 2. (În sec. XVIII-XIX) Boier de rang mijlociu. – Din tc. serdār.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERHÁT, serhaturi, s.n. (Înv.) Cetate turcească la graniţa ţărilor româneşti. – Din tc. serhat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVÍL, -Ă, servili, -e, adj. (Livr.) 1. Slugarnic; linguşitor, supus. ♦ (Rar) Care ţine de condiţia de serv. 2. Care se conformează riguros, fără rezerve modelului; lipsit de originalitate. Imitare servilă. ♦ (Despre traduceri şi traducători) Care se ţine în mod formal de original, neglijând conţinutul, ideile; literal. – Din fr. servile, lat. servilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PÁSERE s.f. v. pasăre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o ţară unor interese străine sau unei clase dominante. – Din fr. asservir.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IRÁSER [IRÉIZĂR] s. n. generator cuantic care produce radiaţii electromagnetice în domeniul infraroşu. (< engl. eraser)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERSÁM s.n. (Var.) Ţarţam. (din magh. szerszám)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

INSÉRT, -Ă I. adj. (biol.) fixat pe un organ. II. s. n. inserţie (1). ♢ (cinem.) plan destinat a pune în valoare un detaliu descriptiv necesar pentru înţelegerea scenei, în desfăşurarea acţiunii cinematografice. (< engl., fr. insert, it. inserto)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INSERÁ vb. tr. 1. a introduce, a include ca adaos într-un text, într-un şir de numere, ca informaţie într-un ziar sau ca material în masa altui material. 2. (tehn.) a fixa o piesă într-un locaş din interiorul altei piese. (< fr. insérer, lat. inserare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DESÉRT, deserturi, s.n. Fel de mâncare, de obicei dulciuri, fructe, brânzeturi etc., care se serveşte la sfârşitul mesei; timpul când se serveşte această mâncare. – Din fr. dessert.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERIÁL, -Ă, seriali, -e, adj., serialuri, s.n. 1. S.n. Roman1 sau film care apare pe fragmente prezentate succesiv. 2. Adj. (Cu caracter) de serie, în serie. ♢ Muzică serială = serialism. [Pr.: -ri-al] – Din engl. serial.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERIÁT, -Ă, seriaţi, -te, adj. (Rar) Clasat, repartizat pe serii. [Pr.: ri-at] – V. seria.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERIÓS, -OÁSĂ, serioşi, -oase, adj., adv., s.n. I. Adj. 1. Care are un caracter grav, sobru; lipsit de superficialitate; care nu se ţine de frivolităţi, de glume; aşezat, ponderat. ♢ Care convinge, care corespunde unui caracter sobru. ♦ Care are o înfăţişare gravă, un aer solemn, sever, rigid. ♦ Lipsit de zburdălnicie, de veselie. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Sobru. 2. Care obişnuieşte să adâncească lucrurile, care procedează în acţiunile sale cu atenţie, cu conştiinciozitate; p. ext. care are o înfăţişare, o expresie vădind concentrare, preocupare. 3. Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real, adevărat. E lucru foarte serios. ♦ (Despre lucrări, activităţi etc.) Temeinic, adânc, conştiincios. Studii serioase în specialitate. ♦ Care poate avea urmări grave; primejdios. Boală serioasă. 4. De seamă, important. II. Adv. 1. Fără intenţie de glumă sau de farsă; adevărat, drept. 2. Temeinic; stăruitor, hotărât cu tot dinadinsul. II. S.n. (Înv.) Seriozitate. ♢ Loc. adv. Cu (tot) seriosul = cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă. ♢ Expr. (Şi azi) A lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda unei persoane sau unui lucru toată atenţia, a-l socoti vrednic de luat în consideraţie. [Pr.: -ri-os] – Din fr. sérieux, lat. seriosus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERMEÁ s.f. v. sermaia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERTÁR, sertare, s.n. 1. Parte a unei mobile (birou, scrin etc.) în formă de cutie, care se poate trage în afară. 2. Organ de maşină care, prin deplasările sale, permite intrarea şi ieşirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) în şi din cilindrul unui motor. ♦ Element în formă de placă folosit la construcţia unor robinete pe care le închide şi le deschide, deplasându-se într-o mişcare de translaţie în lungul axei lui; vană. [Var.: saltár s.n.] – Din ngr. sirtári.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVÁJ s.n. (În evul mediu) Starea, situaţia de serv; iobăgie, şerbie. – Din fr. servage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVÍT1, servituri, s.n. Servire. – V. servi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVÍT2, -Ă, serviţi, -te, adj. Slujit, ajutat. ♦ (La unele jocuri cu mingea sau de noroc) Pus în joc. – V. servi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SÉRVUS interj. (Reg.) Formulă familiară de salut. – Din germ. Servus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

A aservi ≠ a dezrobi, a elibera

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Serios ≠ glumeţ, neserios, uşuratic

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SÉRVUS interj. v. salutare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVÍT s. 1. v. slujire. 2. v. ospătare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVÍT s. v. funcţie, post, serviciu, slujbă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVÍL adj., adv. 1. adj. plecat, slugarnic, (livr.) obsecvios. (E prea ~ în faţa şefilor.) 2. adj. slugarnic, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. slugarnic, (înv.) slugăreşte. (Se poartă ~.) 4. adj. linguşitor. (Om ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVÍL adj. v. literal, textual.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SÉRVĂ s. v. serviciu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVÁJ s. v. iobăgie, rumânie, şerbie, vecinătate, vecinie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERTÁR s. 1. (franţuzism rar) tiroar, (înv. şi reg.) sicriu, (Ban. şi Transilv.) ladă, (Transilv.) pui, puiuc, (Transilv. şi Ban.) pult, (Bucov., Mold. şi Transilv.) şufladă. (~ul mesei.) 2. cutie. (~ de la tejghea.) 3. (TEHN.) registru, şuber, ventil. (~ la o conductă.) 4. (TEHN.) vană. (~ pentru reglarea circulaţiei unui fluid.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERIÓS s. v. seriozitate.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERIÓS adj., adv., interj. 1. adj. v. cumpătat. 2. adj. grav. (Are o fizionomie ~oasă.) 3. adj. grav, solemn, (înv.) marţial, (înv.) solemnel. (Ton ~.) 4. adj. chibzuit, cumpănit, gândit, judicios, matur, socotit, temeinic. (O judecată ~oasă.) 5. adj. amănunţit, atent, meticulos, migălos, minuţios, riguros, scrupulos, (înv.) scump. (O ~oasă cercetare a faptelor.) 6. adj., adv. stăruitor, temeinic, (fig.) sănătos. (S-a apucat ~ de treabă.) 7. adj. adânc, profund, temeinic, (fig.) pătrunzător. (Un eseu ~.) 8. adj. v. convingător. 9. adj. fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvântat. (A invocat o scuză ~oasă.) 10. adj. adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, structural, substanţial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~oase.) 11. adj. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, preţios, remarcabil, substanţial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuţie ~oasă la dezvoltarea ...) 12. adj. grav, greu, malign, periculos, primejdios, (rar) sever, (fam.) urât. (O boală ~oasă; o formă ~oasă a bolii.) 13. adv. foarte, grav, greu, rău, tare. (E ~ bolnav.) 14. adv. adevărat, cert, sigur. (- Aşa s-au întâmplat lucrurile! – ~?) 15. interj. zău!, (franţuzism) parol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EXSÉRT, -Ă adj. (bot.; despre organe) ieşit în afară. (< fr. exsert, lat. exsertus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DISÉRT, -Ă adj. care vorbeşte cu uşurinţă şi elegant. (< fr. disert, lat. disertus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MESERÍ vb. v. calici, ruina, sărăci, scăpăta.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MEÁSER adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaş, sărac, sărman.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DESÉRT s. n. fel de mâncare care se serveşte la sfârşitul mesei, din fructe, prăjituri etc.; momentul servirii lui. (< fr. dessert)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INSERÁ vb. (livr.) a implanta. (A ~ un adaos într-un text.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ASERVÍ vb. v. subjuga.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

aserví vb. → servi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

desért s. n., pl. desérturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

exsért adj. m., pl. exsérţi; f. sg. exsértă, pl. exsérte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

inserá vb., ind. prez. 1 sg. inseréz, 3 sg. şi pl. insereáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

insért s. n., adj. m., pl. insérţi; f. sg. insértă, pl. insérte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

iráser s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serdár s. m., pl. serdári

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serhát s. n., pl. serháturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

seriál s. n. (sil. -ri-al), pl. seriále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

seriál adj. m., pl. seriáli; f. sg. seriálă, pl. seriále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

seriós adj. m. (sil. -ri-os), pl. serióşi; f. sg. serioásă, pl. serioáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

seriós s. n. (sil. -ri-os)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sertár s. n., pl. sertáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serváj s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sérvă s. f., g.-d. art. sérvei; pl. sérve

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

servíl adj. m., pl. servíli; f. sg. servílă, pl. servíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

servít s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sérvus interj.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A INSER//Á ~éz tranz. 1) (elemente suplimentare) A introduce într-un text, într-un tabel sau într-un sir de numere ca parte integrantă. 2) (materiale scrise) A include în sumar. 3) tehn. (materiale textile sau metalice) A introduce în masa unui alt material. /<fr. insérer, lat. inserere

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DESÉRT ~uri n. 1) Fel de mâncare constând de obicei din fructe sau dulciuri şi servit la sfârşitul mesei. 2) Moment al mesei când se serveşte acest fel de mâncare. /<fr. dessert

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ASERV//Í ~ésc tranz. (popoare, ţări etc.) A lua în stăpânire (prin putere armată); a aduce în stare de serv; a subjuga; a înrobi; a îngenunchea; a supune. /<fr. asservir

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERDÁR ~i m. 1) (în evul mediu) Comandant de oaste şi, mai ales, de călărime. 2) (în sec. XVIII-XIX) Boier de rang mijlociu. /<turc. serdar

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERHÁT ~uri n. înv. Cetate turcească de la graniţa cu Principatele dunărene. /<turc. serhat

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERIÁL ~e n. Film compus din mai multe serii (relativ independente), care sunt prezentate pe ecran succesiv; film în serii. [Sil. -ri-al] /<engl. serial, fr. sériel

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERI//ÓS1 ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) (despre persoane) Care stăruie să pătrundă în esenţa lucrurilor; care ştie să aprofundeze, alegând esenţa. Student ~. 2) (despre persoane) Care este lipsit de veselie frivolă; fără veselie frivolă. 3) (despre acţiuni, lucrări etc.) Care este făcut cu mare simţ de răspundere; realizat în mod conştiincios. Aport ~. 4) (despre manifestări ale persoanelor) Care vădeşte severitate; sever; grav. 5) (despre stări de lucruri) Care poate avea urmări grave; care se poate complica. Boală ~oasă. [Sil. -ri-os] /<lat. seriosus, fr. sérieux, it. seriose

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERIÓS2 adv. 1) Cu temeinicie; temeinic. A se apuca ~ de lucru. 2) Fără intenţie de glumă. A vorbi ~. /<lat. seriosus, fr. sérieux, it. serioso

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERTÁR ~e n. 1) Ladă mică la o mobilă care se poate trage în afară. 2) Organ de maşină care, printr-o mişcare de alunecare, deschide şi închide secţiunea de acces al unui fluid. /<ngr. syrtari

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVÁJ n. (în feudalism) Stare de serv. /<fr. servage, it. servaggio

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă umilinţă; lipsit de demnitate; slugarnic. 2) Care se conformează riguros unui model; lipsit de originalitate şi iniţiativă. 3) (despre traduceri) Care reproduce cu fidelitate forma originalului în detrimentul conţinutului; lipsit de originalitate artistică. /<fr. servile, lat. servilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

KÁISER s.m. v. kaizer1. [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

DISÉRT, -Ă adj. Care vorbeşte cu uşurinţă şi elegant. [< lat. disertus, fr. disert].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERICI- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) mătase”, „mătăsos”, „sericeu”, „de mătase”. [Var. seri-. / < fr. serici-, cf. lat. sericus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVÁL s.m. (Zool.) Pisică mare din Africa, căutată pentru blana sa. [< fr. serval, cf. port. cerval].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SÉRVUS interj. Formulă amicală de salut; sluga dumitale! [< germ. Servus, cf. lat. servus – sclav].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SÉRVER, servere, s.n. Computer performant dedicat oferirii unor servicii în reţea (aplicaţii centralizate, intranet, baze de date etc.). – Din engl. server.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ASERVÍ vb. tr. a supune (un popor, o ţară) unor interese sau puteri străine, a subjuga. (< fr. asservir)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ASERVÍ vb. IV. tr. A supune (un popor, o ţară) unor interese străine, a subjuga, a înrobi. [P.i. -vesc. / < fr. asservir, cf. lat. asservire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

chisér (chisăr), chisére, s.n. (reg.) unealta dulgherului; teslă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

DESÉRT s.n. Fel de mâncare care se serveşte la sfârşitul mesei şi constă din fructe, prăjituri etc.; moment la care este servit acest fel de mâncare. [< fr. dessert].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INSERÁ vb. I. tr. 1. A introduce, a adăuga ceva într-un text, într-un şir de numere etc.; a introduce un anunţ într-un ziar. ♦ A introduce un material în masa altui material. 2. A aşeza, a dispune. [< fr. insérer, lat. inserare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INSÉRT s.n. (Cinem.) Cadru fix sau scurtă scenă animată inclusă în desfăşurarea acţiunii cinematografice. [< it. inserto].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

serdár, serdári, s.m. (înv.) 1. (în sec. XVI-XVII) comandant de oaste, mai ales de călărime. 2. (în sec. XVIII-XIX) boier de rang mijlociu. 3. general de cavalerie în armata otomană. 4. (reg.) călău.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sérjă s.f. (înv.) stofă de lână vărgată.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

chisér (-re), s.n. – Teslă de dogar. Tc. kesser, de la kesmet „a tăia”, cf. ches.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

SERIÁL, -Ă adj. Referitor la o serie; în serie. ♦ Muzică serială = serialism. // s.n. Film care rulează în serii; roman care apare pe fragmente succesive. [Pron. -ri-al. / cf. it. seriale, fr. seriel, engl. serial(story)].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; aşezat, ponderat. ♦ Căruia nu-i place să glumească; sever, rigid. 2. (şi adv.) Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real. ♦ Îngrijorător, grav. 3. Important, de seamă. ♦ A lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda toată atenţia unei persoane sau unui lucru. [Pron. -ri-os. / < fr. sérieux, cf. lat. med. seriosus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVÁJ s.n. Starea de serv; iobăgie, şerbie. [Cf. fr. servage, it. servaggio].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVÍL, -Ă adj. 1. Slugarnic; linguşitor; supus. 2. Care se conformează riguros modelului; lipsit de originalitate. ♦ (Despre traduceri) Care se ţine în mod formal de original, neglijând conţinutul; literal. [< fr. servile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERÉNO adv. (muz.) senin, luminos, calm. (< it. sereno)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERIÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la o serie; succesiv, în serie. 2. muzică ~ă = serialism. II. s. n. film care rulează pe episoade; roman prezentat în fragmente. (< fr. sériel, /II/ sérial, engl. serial)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERICI- elem. „mătase”. (< fr. serici-, cf. lat. sericus, gr. serikos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERIÓS, -OÁSĂ adj. 1. grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; aşezat, ponderat. ♢ căruia nu-i place să glumească; sever, rigid. 2. (şi adv.) privit cu seriozitate; pozitiv, real. ♢ îngrijorător, grav. 3. important, de seamă. o a lua (pe cineva sau ceva) în ~ = a acorda toată atenţia (unei persoane sau unui lucru). (< fr. sérieux, lat. seriosus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERTAO SERTĂU/ s. n. zonă secetoasă din nord-estul Braziliei, cu vegetaţie rară de arbuşti spinoşi şi cactuşi. (< port. sertao)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVÁJ s. n starea de serv (1); iobăgie, şerbie. (< fr. servage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVÁL s. m. mic mamifer carnivor nocturn din Africa, cu coada scurtă, pentru blana sa roşcată împestriţată sau reiată. (< fr. serval)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVÍL, -Ă adj. 1. referitor la condiţia de sclav. ♢ slugarnic; linguşitor; supus. 2. care se conformează riguros modelului; lipsit de originalitate. ♢ (despre traduceri) care se ţine în mod formal de original, neglijând conţinutul; literal. (< fr. servile, lat. servilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TEASER TÍZĂR/ s. n. anunţ publicitar fără menţionarea produsului sau a mărfii, urmărind interesul publicului. (< engl., fr. teaser)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

serdár (-ri), s.m. – 1. General turc, de cavalerie. – 2. (Mold.) Comandant militar de la frontiera Nistrului. – 3. (Munt.) Boier de rang mijlociu, primul din categoria lui, şeful armatei, inspector general al poştelor şi comunicaţiilor. – 4. În sec. XVIII-XIX, titlu nobiliar, boier de rangul al treilea, asimilat de Regulamentul Organic cu gradul de căpitan. – Var. sărdar. Tc. (per.) serdar (Roesler 603; Şeineanu, II, 319; Lokotsch 1851). – Der. serdăreasă, s.f. (nevastă de serdar); serdăresc adj. (de serdar); serdărie, s.f. (funcţia de serdar); cîrcserdar, s.m. (în primele decenii ale sec. XIX, căpitan de jandarmerie rural), din tc. kirkserdar.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

serhát (-turi), s.n. – Fortificaţie de frontieră. Tc. (per., arab.) serhadd (Şeineanu, III, 108). Sec. XVIII, înv. – Der. serhatliu, s.m. (ostaş la frontieră), din tc. serhadli.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

seriós (-oásă), adj. – Sobru, grav. Fr. sérieux, it. serioso. – Der. seriozitate, s.f. (gravitate, însemnătate); neserios, adj. (puţin serios, fără seriozitate).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

sertár (-re), s.n. – Cutie, parte a unei mobile care se trage afară. – Var. sărtar, săltar. Mr. sirtare. Ngr. συράτί (Cihac, II, 694; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Graur, BL, V, 77).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de aserţiune; asertoric. – Din fr. assertif.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INSERÁT, -Ă, inseraţi, -te, adj. Care este introdus, adăugat într-un text, într-o serie. – V. insera.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÎNSERÁ, înserez, vb. I. 1. Intranz. şi refl. impers. (La pers. 3) A se face seară, a amurgi. ♢ Loc. adv. Pe (sau la) înserat (sau înserate) = în amurg. 2. Intranz. A rămâne undeva până seara, a-l surprinde pe cineva seara undeva. – În + seară.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SÉRVICE s.n. Staţie de reparare şi întreţinere a autoturismelor sau a diverselor aparate. [Pr.: servis] – Din engl. service.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŢÉSERE, ţeseri, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) ţese. – V. ţese.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERÁTĂ, serate, s.f. Reuniune, întrunire cu caracter muzical, literar etc.; spec. petrecere de seară cu dans. – Din it. serata.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANTISÉR, antiseruri, s.n. Ser sanguin provenit de la un animal injectat cu un virus şi care conţine anticorpii formaţi sub influenţa directă a acestuia. – Din fr. antisérum.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OBSERVÁ, obsérv, vb. I. Tranz. 1. A băga de seamă, a remarca. ♦ A exprima o observaţie, a constata. ♦ A atrage cuiva atenţia; p.ext. a dojeni, a reproşa. 2. A examina cu atenţie, a studia, a cerceta; a scruta. 3. A spiona, a iscodi, a pândi. 4. (Rar) A respecta legile, obiceiurile etc. – Din fr. observer, lat. observare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MESERÍE, meserii, s.f. Profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operaţii de transformare şi de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriaşului; calificarea profesională a meseriaşului; meşteşug, meşterie. ♦ P. gener. Profesiune (de orice fel). ♢ Şcoală de meserii = şcoală în care se pregăteau în trecut cadre de muncitori calificaţi. ♢ Loc. adj. De meserie = calificat într-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent. ♦ Ocupaţie; preocupare. – Din mesereare (înv. „slujbă, funcţie” < lat.).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NESESÉR, neseseruri, s.n. Mică trusă de călătorie care cuprinde cele necesare pentru îngrijirea corpului (săpun, perii, foarfece etc.). – Din fr. nécessaire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DISERTÁ, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A ţine o disertaţie. – Din fr. disserter.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DESERVÍ1, deservesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva un rău serviciu, a acţiona în dauna cuiva, a nu servi cum trebuie. – Din fr. desservir.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DESERVÍ2, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A presta un serviciu în folos public, a servi o colectivitate. 2. A avea în grijă supravegherea şi dirijarea funcţionării unei maşini. – Din fr. desservir, lat. deservire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERÁFIC, -Ă, serafici, -ce, adj. (Ca) de serafim; îngeresc, serafimic; fig. pur, candid, neprihănit, nevinovat. – Din fr. séraphique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERAFÍM, serafimi, s.m. 1. (În religia creştină) Înger de rang superior situat ierarhic între arhangheli şi heruvimi. 2. Prapur pe care sunt reprezentate chipuri de îngeri şi care, după ritualul Bisericii ortodoxe, se poartă la procesiunile funebre. – Din sl. serafimŭ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERASÍR s.n. (Înv.) Stofă ţesută cu fir de aur; brocart. [Var.: sarasír s.n.] – Din tc. seraser.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERALÍE s.f. v. sarailie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERBÁRE, serbări, s.f. 1. Faptul de a serba; sărbătorire; p. ext. manifestare cu caracter solemn organizată cu scopul de a celebra un eveniment important; festivitate, petrecere. 2. (Rar) Sărbătoare (1). – V. serba.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERGÉNT, sergenţi, s.m. 1. Grad inferior în armată sau în poliţie, imediat superior gradului de caporal; persoană care poartă acest grad. ♢ Sergent-major = grad militar superior sergentului şi inferior plutonierului, primul grad de subofiţer; persoană care are acest grad. 2. (În trecut) Gardist (1); gardian. – Din fr. sergent.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERICÉU, -CÉE, sericei, -cee, adj. (Bot.; despre unele organe) Acoperit cu peri mătăsoşi, moi la pipăit. – Din it. sericeo.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERICÍT s.n. Varietate solzoasă de mică albă, întâlnită frecvent în şisturile cristaline slab metamorfozate şi în rocile eruptive. – Din fr. séricite.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERIÉRE, serieri, s.f. (Rar) Acţiunea de a seria şi rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. seria.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERMAIÁ, sermaiale, s.f. (Turcism înv.) Capital; fond (de bani). [Var.: sermeá, sirmaiá s.f.] – Din tc. sermāye.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERPÉNT, serpente, s.n. Instrument de suflat din sec. XVI, cu tonalitate gravă, înlocuit ulterior de tubă. – Din fr., engl. serpent.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERTIZÁ, sertizez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o piatră preţioasă sau ornamentală în montură metalică prin îndoirea marginilor monturii. 2. A asambla, a fixa două piese tubulare prin îndoirea pereţilor la capătul uneia dintre ele. – După fr. sertir.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVÁNT, servanţi, s.m. 1. Soldat care deserveşte o gură de foc sau un alt mijloc de luptă. 2. (Rar) Om de serviciu cu atribuţii speciale în anumite instituţii. – Din fr. servant.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVÍRE, serviri, s.f. Acţiunea de a (se) servi şi rezultatul ei; servit1. – V. servi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŢÉSERE s. 1. v. ţesut. 2. v. cârpire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVÍRE s. 1. v. susţinere. 2. v. slujire. 3. v. ospă-tare. 4. v. deservire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERMAIÁ s. v. capital, fond, mijloc, resursă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERÍCOL adj. v. sericicol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERGÉNT s. gardian, (pop.) gardist, vardist, (înv.) zapciu, (arg.) scatiu, sticlete. (~ de stradă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERBEZÍ vb. v. decolora, ieşi, îngălbeni, păli, spălăci.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERBÁRE s. v. celebrare, hram, oficiere, săvârşire, slujire, slujit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERBÁRE s. 1. aniversare, celebrare, prăznuire, sărbătorire, (reg.) prăznuială. (~ unui secol de la ...) 2. sărbătoare, sărbătorire. (~ nunţii lor; cu prilejul ~ării.) 3. comemorare, sărbătorire, (rar) comemoraţie, (înv.) pomană. (~ unui eveniment important.) 4. festivitate, (rar) sărbă-toare, (înv.) sărbătorie. (~ de împărţire a premiilor.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERÁTĂ s. (înv.) soarea. (A da o ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERÁFIC adj. îngeresc, (rar) serafimic, (livr.) angelic. (Cetele ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERÁFIC adj. v. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, minunat, neprihănit, nevinovat, pudic, splendid, superb, virgin, virginal.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERAFÍM s. v. ripidă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DROSÉRA s. f. plantă insectivoră, care trăieşte prin mlaştini. (< fr. drosera)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OBSERVÁ vb. v. respecta, ţine.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OBSERVÁ vb. 1. v. examina. 2. v. constata. 3. v. supraveghea. 4. v. spiona. 5. a percepe, a remarca, a reţine, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 6. v. vedea. 7. v. cunoaşte. 8. v. semnala.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DISERTÁ vb. tr. a ţine o disertaţie. (< fr. disserter, lat. dissertare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MESERÍE s. 1. meşteşug, (înv. şi reg.) meşterie, (reg.) breaslă, (prin Ban.) măistorie, (Ban.) zănat. (A intrat la ~.) 2. v. ocupaţie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MESERÍE s. v. atelier.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DESERVÍ1 vb. tr. a face cuiva un rău serviciu, a prejudicia. (< fr. desservir)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DESERVÍ2 vb. tr. 1. a presta un serviciu în folos public; a servi, a fi de folos. 2. a supraveghea, a îngriji o maşină, un agregat în timp ce funcţionează. (< fr. desservir, lat. deservire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ÎNSERÁ vb. a amurgi, a se întuneca, a scăpăta, (pop.) a (se) înmurgi, (înv. şi reg.) a murgi. (S-a ~ peste câmpii.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DESERVÍ vb. a servi. (Liftul ~ întregul bloc.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COÁSERE s. 1. v. cârpire. 2. punere. (~ unui petic la pantaloni.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ASERVÍT adj., s. 1. adj. v. subjugat. 2. s. v. sclav.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ANTISÉR s. (FARM.) ser specific.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

antisér s. n., pl. antiséruri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

asertív adj. m., pl. asertívi; f. sg. asertívă, pl. asertíve

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

braséro s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cruisér s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

deserví (a face un rău serviciu, a acţiona în dauna cuiva, a presta un serviciu) vb. → servi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

disertá vb., ind. prez. 1 sg. disertéz, 3 sg. şi pl. diserteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

droséra s. f., g.-d. art. drosérei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

inserát adj. m., pl. inseráţi; f. sg. inserátă, pl. inseráte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

înserá (a se face seară) vb., ind. prez. 3 sg. însereáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

meseríe s. f., art. mesería, g.-d. art. meseríei; pl. meseríi, art. meseríile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nesesér s. n., pl. nesesére

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

observá vb., ind. prez. 1 sg. obsérv, 3 sg. şi pl. obsérvă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

seráfic adj. m., pl. seráfici; f. sg. seráfică, pl. seráfice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serafím s. m., pl. serafími

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serasír s. n., pl. serasíruri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serátă s. f., pl. seráte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serbáre s. f., g.-d. art. serbării; pl. serbări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sercláj s. n., pl. sercláje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sergént s. m., pl. sergénţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sericéu adj. m., pl. sericéi; f. sg. şi pl. sericée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sericít s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

seriére s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. seriérii; pl. seriéri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sermaiá s. f. (sil. -ma-ia), art. sermaiáua, g.-d. art. sermaiálei; pl. sermaiále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serológ s. m., pl. serológi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serotín adj. m., pl. serotíni; f. sg. serotínă, pl. serotíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serotín s. m., pl. serotíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sertizá vb., ind. prez. 1 sg. sertizéz, 3 sg. şi pl. sertizeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

servánt s. m., pl. servánţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

servíre s. f., g.-d. art. servírii; pl. servíri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ţésere s. f., g.-d. art. ţéserii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A OBSERVÁ obsérv tranz. 1) A fixa cu văzul într-un fragment scurt de timp; a distinge fugitiv cu privirea; a zări. 2) A sesiza atrăgând atenţia; a remarca. ~ un detaliu artistic. 3) A privi cu atenţie, pentru a-şi forma o părere. 4) A urmări pe ascuns; a pândi. 5) înv. (legi, obiceiuri etc.) A lua în consideraţie, acordând atenţia cuvenită; a îndeplini întocmai; a respecta. ~ datinele strămoşeşti. /<fr. observer, lat. observare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

NESESÉR ~uri n. Geantă sau lădiţă în care se poartă obiectele mărunte necesare în timpul unei călătorii. /<fr. nécessaire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MESERÍ//E ~i f. Îndeletnicire de orice natură bazată pe munca manuală calificată; meşteşug. [G.-D. meseriei] /Din mesereare înv.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE ÎNSER//Á pers. 3 se ~eáză intranz. A se face seară; a amurgi. /în + seară

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ÎNSER//Á ~éz intranz. (despre persoane) A rămâne (undeva) până la venirea serii. /în + seară

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A DESERV//Í1 ~ésc tranz. (persoane) A face să suporte un serviciu rău; a prejudicia. /<fr. desservir

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A DESERV//Í2 ~ésc tranz. 1) (persoane, colectivităţi) A servi cu mult zel. 2) (maşini, agregate) A supraveghea în timpul funcţionării. /<fr. desservir, lat. deservire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERÁFI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de serafimi; propriu serafimilor; îngeresc; angelic. 2) fig. Care este fără prihană; nevinovat; curat; pur; candid; cast. /<fr. séraphique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERAFÍM ~i m. 1) (în creştinism) Rang superior în ierarhia îngerilor. 2) Steag bisericesc cu chipuri de îngeri, purtat la înmormântări. /<sl. serafimu

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERÁT//Ă ~e f. 1) Reuniune de reconfortare cu preocupări intelectuale sau/şi artistice (literare, muzicale etc.). 2) Petrecere cu dans organizată seara. /<it. serata

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERB//ÁRE ~ări f. 1) v. A SERBA. 2) Solemnitate organizată cu ocazia unui eveniment; festivitate. ~ şcolară. /v. a serba

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERGÉN//T ~ţi m. 1) Militar cu grad imediat superior caporalului. 2) : ~ de stradă slujbaş la poliţie cu misiunea de a menţine ordinea publică pe străzile unui oraş; gardist. /<fr. sergent, germ. Sergeant

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SERTIZ//Á ~éz tranz. 1) (piese tubulare) A asambla prin deformare plastică a capetelor. 2) (pietre preţioase) A fixa într-o montură. /<fr. sertir

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVÁN//T ~ţi m. 1) Soldat care deserveşte o gură de foc. 2) Persoană care efectuează diverse lucrări tehnice într-o instituţie. /<fr. servant

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVICE [pr.: sérvis] n. Staţie de reparare a automobilelor sau a unor aparate. /Cuv. engl.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BRASÉRO s.n. Recipient metalic portativ folosit pentru încălzit. [< fr., sp. brassero].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DISERTÁ vb. I. tr. (Rar) A ţine o disertaţie. [Var. dizerta vb. I. / < fr. disserter, cf. lat. dissertare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DROSÉRA s.f. Plantă dicotiledonată carnivoră, care trăieşte de obicei prin mlaştini. [Pl. -re. / < fr. drosera].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INSERÁT, -Ă adj. Care este introdus, apărut (într-un text, într-o serie etc.). // s.n. Anunţ în ziar. [Cf. fr. inséré, germ. Inserat].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MESSÉRE s.m. Termen de adresare către un preot, un avocat, un medic în Italia medievală; jupâne. [< it. messere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BRASÉRO s. n. recipient metalic portativ pentru încălzit. (< fr., sp. brasero)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERICÍT s.n. Varietate de muscovit, care se prezintă în mase fin lamelare sau solzoase, întâlnită în şisturile cristaline slab metamorfozate sau în rocile eruptive. [< fr. séricite].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERÍNĂ s.f. Aminoacid natural din compoziţia proteinelor. [< fr. sérine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERÍTĂ s.f. Inflamaţie a unei seroase; serozită. [< fr. sérite].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SEROTÍN, -Ă adj. (Liv.) De seară, vesperal, tardiv; care aparţine perioadei de vară târzie (mijlocul lunii iulie – mijlocul lunii septembrie); serotinal. [< it. serotino, fr. sérotine, cf. lat. sero – târziu].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SÉRVICE s.n. v. auto-service.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TÉSERĂ s.f. (Ant.) Fisă de metal folosită ca bilet de intrare la spectacole. [< lat. tessera].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ASERTÍV, -Ă adj. asertoric; declarativ (3). (< fr. assertif, it. assertivo)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANTISÉR s. n. ser sangvin provenit de la un animal după imunizarea cu un antigen specific. (< fr. antisérum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANTISÉR s.n. Ser obţinut din sângele unui animal, conţinând anticorpi formaţi sub influenţa unui microb sau virus. [< fr. antisérum].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DESERVÍ vb. IV tr. I. A face cuiva un rău serviciu, a vătăma. II. 1. A servi cu zel; a fi de folos, a folosi. 2. A supraveghea, a îngriji, a servi o maşină sau un agregat în timp ce funcţionează. [P.i. -vesc. / < fr. desservir, cf. lat. deservire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NESESÉR s.n. (Franţuzism) Trusă de călătorie care cuprinde cele necesare pentru îngrijirea corpului (săpun, perii, foarfece etc.). [< fr. nécessaire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OBSERVÁ vb. I. tr. 1. A băga de seamă, a remarca. ♦ A atrage atenţia, a face o remarcă, o observaţie. 2. A cerceta, a examina atent. ♦ A supraveghea acţiunile cuiva; a controla. 3. A pândi, a iscodi. [P.i. obsérv, 3,6 -vă. / < cf. fr. observer, lat. observare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

serafíu, serafíe, adj. (înv.) serafic, de serafim, îngeresc, angelic; curat, pur, neprihănit, nevinovat.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

serviál, -ă, adj. (înv.) care aparţine servilor, de servi, privitor la servi.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

SERÁFIC, -Ă adj. Îngeresc; (fig.) pur, nevinovat, candid. [Cf. fr. séraphique, lat. seraphicus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERÁTĂ s.f. Reuniune cu caracter literar, muzical etc.; (spec.) petrecere cu dans care are loc seara. [< it. serata].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERGÉNT s.m. Grad inferior în armată sau în miliţie, mai mare decât cel de caporal; militar care are acest grad. ♦ Sergent-major = grad militar superior sergentului şi inferior plutonierului, primul grad de subofiţer. [< fr. sergent].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERICÉU, -ÉE adj. (Liv.) Asemănător cu mătasea, mătăsos. ♦ (Bot.; despre unele organe) Acoperit cu peri mătăsoşi şi moi. [Pron. -ceu. / cf. it. sericeo < lat. sericeus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERÍCOL, -Ă adj. v. sericicol.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERTIZÁ vb. I. tr. A reduce secţiunea la capătul unei piese tubulare prin deformarea plastică a pereţilor ei. ♦ A fixa proiectilul în tubul cartuşului. ♦ A fixa o piatră preţioasă într-o montură. [Cf. fr. sertir].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVÁNT s.m. 1. Militar care deserveşte un tun, o armă automată. 2. (În trecut) Om de serviciu cu atribuţii speciale în anumite instituţii. [< fr. servant].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVÍRE s.f. Acţiunea de a servi. [< servi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NESESÉR s. n. trusă mică de voiaj care cuprinde cele necesare pentru îngrijirea corpului (săpun, perii, foarfece). (< fr. nécessaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OBSERVÁ vb. tr. 1. a băga de seamă, a remarca. ♢ a atrage atenţia, a face o remarcă, o observaţie. 2. a cerceta, a examina atent. ♢ a supraveghea acţiunile cuiva; a controla. 3. a pândi, a iscodi. (< fr. observer, lat. observare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERÁFIC, -Ă adj. îngeresc; (fig.) pur, nevinovat, candid. (< fr. séraphique, lat. seraphicus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERÁTĂ s. f. reuniune cu caracter literar, muzical etc. ♢ petrecere cu dans care are loc seara. (< it. serata)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERCLÁJ s. n. 1. încercare. 2. procedeu chirurgical de reunire a fracturilor într-un inel. (< fr. circlage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERGÉNT s. m. grad militar superior celui de caporal. o ~ -major = primul grad militar acordat subofiţerilor. (< fr. sergent)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERICÉU, -ÉE adj. asemănător cu mătasea, mătăsos. ♢ (bot.; despre unele organe) acoperit cu peri mătăsoşi şi moi. (< lat. sericeus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERICÍT s. n. varietate de muscovit în mase fin lamelare sau solzoase, în şisturile cristaline slab metamorfozate sau în rocile eruptive. (< fr. séricite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERÍNĂ s. f. aminoacid în compoziţia unui mare număr de proteine vegetale şi animale, cu rol activ în procesele de metabolism. (< fr. sérine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SEROLÓG, -Ă s. m. f. specialist în serologie. (< fr. sérologue)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SEROTÍN, -Ă I. adj. 1. de seară; vesperal. 2. tardiv; care aparţine perioadei de vară târzie. II. s. m. liliac de seară în Europa, Asia şi nordul Africii. (< it. serotino, fr. sérotin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERPÉNT s. n. instrument muzical de suflat, cu registru grav, care a fost înlocuit de tubă. (< fr., engl. serpent)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERTIZÁ vb. tr. 1. a ansambla, a fixa două piese tubulare prin deformarea plastică a pereţilor la capătul uneia dintre ele. ♢ a fixa proiectilul în tubul cartuşului. 2. a fixa o piatră preţioasă sau ornamentală într-o montură metalică prin îndoirea marginilor monturii. (după fr. sertir)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVÁNT s. m. 1. militar care deserveşte un tun, o armă automată sau un aparat. 2. (sport) cel care serveşte (I, 3). (< fr. servant)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVICE [SÉRVIS] s. n. ansamblu de servicii ulterioare vânzării unui produs, oferite de producător cumpărătorului pentru a asigura funcţionarea produsului respectiv. (< engl. service)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TÉSERĂ s. f. (ant.) fisă de metal sau de fildeş, bilet de intrare la spectacole, ca buletin de vot, ca jeton etc. (< fr. tessère, lat. tessera)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

patisér s. m., pl. patiséri

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

tapisér (specialist în tapiserii) s. m., pl. tapiséri

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

meseríe (meseríi), s.f. – Profesiune, ocupaţie manuală. Der. din a meseri „a fi sărac”, cu semantismul ca în it. mestiere „serviciu” şi „nevoie” (Tiktin). Nu apare înainte de sec. XIX. – Der. meseriaş, s.m. (lucrător, slujbaş); meserieşesc, adj. (muncitoresc); comeseriaş, s.m. (slujbaş din aceeaşi breaslă).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

observá (obsérv, át), vb. – 1. A remarca. – 2. (Arg.) A avea bani. Fr. observer. – Der. (din fr.) observaţi(un)e, s.f.; observator, s.m.; neobservat, adj. (nevăzut).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

serafím (-mi), s.m. – Înger de rang superior. – Mr. serafim. Ngr. σερσφίμ, cf. sl. serafimŭ. Sec. XVIII.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

serasír (-ruri), s.n. – Brocart de aur. – Var. sarasir. Tc. (per.) ser a ser „de la un capăt la celălalt” (Şeineanu, III, 107; Lokotsch 1846). Sec. XIX, înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

sermaiá (-iále), s.f. – Capital, afacere. Tc. sermaye (Tiktin). Sec. XVIII, înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

sertisá (-séz, -át), vb. – 1. A monta, a fixa o piatră preţioasă. – 2. A împodobi. Fr. sertir, pornind de la part. prezent sertissant.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

A ASERTA, v. A valorifica un enunt ca fiind adevarat sau fals.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

BRASERÍE, braserii, s.f. Local în care se servesc preparate culinare, specialităţi de patiserie şi de cofetărie, băuturi alcoolice (fine) şi răcoritoare, cafea etc. ♦ Berărie. – Din fr. brasserie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INSERÁRE, inserări, s.f. Acţiunea de a insera şi rezultatul ei; anunţ, informaţie într-un jurnal; inserţie (1). – V. insera.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÎNSERÁT s.n. Amurg, crepuscul, înserare. – V. însera.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÎNSERIÁ, înseriez, vb. I. Tranz. A aşeza în serie; a da număr de serie. [Pr.: -ri-a] – În + serie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

KIESERÍT s.n. (Min.) Sulfat natural hidratat de magneziu, utilizat la prepararea sării amare. [Pr.: chiz-; Sil.: chi-ze-] – Din germ. Kieserit, fr. kiesérite.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LASERÍST, -Ă s. m. f. specialist în echipament laser. (< laser + -ist)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LACTOSÉR s. n. partea lichidă din lapte. (< fr. lactosérum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

KIESERÍT [CHI-ZE-] s. n. sulfat hidratat natural de magneziu, din care se prepară sarea amară. (< germ. Kieserit, fr. kiesérite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. A menţine un aliment în stare nealterată, efectuând operaţia de conservare (2). 2. A păstra, a păzi. ♦ Refl. A se menaja. – Din fr. conserver, lat. conservare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ASERVÍRE s.f. Acţiunea de a aservi şi rezultatul ei. – V. aservi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÎNSERIÁ vb. tr. a aşeza, a înscrie în ordine; a da număr de serie. (< în- + serie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PRESÉRIE, preserii, s.f. Cantitate de bunuri realizată în număr limitat înainte de producţia în serie. – Din fr. présérie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LACTOSÉR, lactoseruri, s.n. Partea lichidă din lapte, rămasă după înlăturarea cheagului. – Din fr. lactosérum.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NESERIÓS, -OÁSĂ, neserioşi, -oase, adj. Care nu este serios; lipsit de seriozitate. [Pr.: -ri-os] – Ne- + serios.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COCSERÍE, cocserii, s.f. Ansamblul instalaţiilor sau secţie într-o întreprindere în care se fabrică cocsul. – Cocs + suf. -erie. (după fr. cokerie).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERAFÍSM, serafisme, s.n. Atitudine, comportare serafică. – Serafi[c] + suf. -ism.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERALÍST, -Ă, seralişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Elev sau student) care urmează un curs seral. – Seral + suf. -ist.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERIATÓR, -OÁRE, seriatori, -oare, s.m. şi f. (Rar) Persoană care seriază, care clasează pe grupe, pe serii. [Pr.: -ri-a-] – Seria + suf. -tor.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERÍNGĂ, seringi, s.f. Instrument medical folosit pentru a introduce sau pentru a scoate din organism un lichid, pentru a lua probe de sânge etc., care constă dintr-un cilindru de sticlă sau de material plastic cu un piston etanş, la care se adaptează un ac tubular. [Var.: siríngă s.f.] – Din fr. seringue, it. siringa.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERPASÍL s.n. (Farm.) Alcaloid vegetal cu acţiune sedativă şi hipotensivă. – Denumire comercială.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERTISÁJ s.n. Sertizare. – Din fr. sertissage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVÍCIU, servicii, s.n. 1. Acţiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. 2. Ocupaţie pe care o are cineva în calitate de salariat; slujbă. 3. Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc., cuprinzând mai multe secţii. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinaţie specială. – Fr. service (lat. lit. servitium).

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

SERVÍCIU, servicii, s.n. 1. Acţiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. ♢ Expr. A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc. ♦ (În construcţie cu verbele „a face”, „a aduce”) Faptă, acţiune care serveşte, avantajează pe cineva; îndatorire, obligaţie. ♢ Expr. A face un prost (sau un rău) serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) un rău. ♦ Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil (pentru acces la dependinţe). 2. Ocupaţie pe care o are cineva în calitate de angajat; slujbă. ♦ Îndatorire care revine cuiva în calitate de angajat; îndeplinirea acestei îndatoriri. ♢ Serviciu militar = stagiu la care sunt obligaţi, prin lege, cetăţenii unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar în rândurile forţelor armate. Serviciu comandat = însărcinare, atribuţie, misiune specială încredinţată cuiva spre executare. Serviciu divin (sau religios) = slujbă religioasă. ♢ Expr. (Despre angajaţi, ostaşi, elevi) (A fi) de serviciu = (a fi) însărcinat cu o misiune specială în cadrul obligaţiilor profesionale. A intra în serviciu = a deveni salariat. ♦ Funcţie. Serviciu de casier. 3. Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc. cuprinzând mai multe secţii; p. ext. colectivul de muncă corespunzător. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinaţie specială. Serviciu de cafea. 5. Mulţime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic. 6. (Sport) Punere în joc a mingii. – Din fr. service, lat. servitium.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVITÓR, -OÁRE, servitori, -oare, s.m. şi f. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. gener. orice persoană care munceşte la stăpân; slugă. – Din fr. serviteur.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Aservire ≠ eliberare

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Neserios ≠ serios

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Serviciu ≠ deserviciu

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GHERISÉR s. f. tămăduitor, vraci. (< fr. guérisseur)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVITÓR s. 1. slugă, om de serviciu, (astăzi livr.) serv, (rar) slujitor, (înv.) posluşnic. 2. v. rândaş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVÍCIU s. 1. funcţie, post, slujbă, (înv. şi reg.) posluşanie, (reg.) servit, (prin Mold.) breaslă, (înv.) cin, huzmet, mansup, (înv., în Transilv.) tistie, tisturie. (Avea un ~ modest.) 2. (MIL.) serviciu militar v. armată. 3. (BIS.) ceremonie, oficiu, slujbă. (~ divin.) 4. (SPORT) (rar) servă. (Cine e la ~ ?) 5. v. domeniu. 6. (pop.) priinţă, (înv.) slujbă. (I-a făcut un real ~.) 7. v. ajutor. 8. folos. (A adus imense ~ii ştiinţei.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERTIZÁJ s. v. sertizare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERPASÍL s. v. rezerpină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NESERIÓS adj. 1. v. neîntemeiat. 2. v. inconsecvent. 3. fluşturatic, fluturatic, frivol, uşuratic, vânturatic, zvânturat, zvânturatic, (livr.) futil, (pop.) spulbe-ratic, (reg.) zărpălatic, zburatic, zburdalnic, (Mold.) sprinţar, zbrehui, (înv.) vânturos. (Un bărbat cam ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DISERGÍE s. f. tulburare funcţională. ♢ stare patologică a sugarului prin scăderea toleranţei digestive şi diminuarea rezistenţei faţă de infecţii. (< fr. dyssergie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MESÉRCIU s. v. măcelar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONSERVÁ vb. 1. a (se) păstra. (Gogoşarii se ~ în oţet.) 2. v. păstra. 3. v. menaja.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONSERVÁ vb. I. tr. 1. a păstra ceva nealterat datorită unui anumit tratament; a împiedica alterarea, sub acţiunea unor agenţi atmosferici sau biologici, a unor produse alimentare perisabile. 2. a păstra, a păzi. II. refl. a se menaja. (< fr. conserver, lat. conservare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COCSERÍE s. f. ansamblul instalaţiilor în care se fabrică cocsul. (după fr. cokerie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ASERVÍRE s. 1. v. subjugare. 2. v. dependenţă. 3. robie, sclavaj, sclavie. (Stare de ~ a unor ţărani.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

aservíre s. f. → servire

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

boaseríe s. f., g.-d. art. boaseríei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

braseríe s. f., art. brasería, g.-d. art. braseríei; pl. braseríi, art. braseríile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cocseríe s. f., art cocsería, g.-d. art. cocseríei; pl. cocseríi, art. cocseríile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

conservá vb., ind. prez. 1 sg. consérv, 3 sg. şi pl. consérvă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

inseráre s. f., g.-d. art. inserării; pl. inserări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

înserát s. n. (pl. înseráte în loc. pe ~)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

înseriá vb., ind. prez. 1 sg. înseriéz, 3 sg. şi pl. înseriáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

kieserít s. n. [kies- pron. chiz-]

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lactosér s. n., pl. lactoséruri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

miserére s. n. [-se- pron. -ze-]

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neseriós adj. m. (sil. -ri-os), pl. neserióşi; f. sg. neserioásă, pl. neserioáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

presérie s. f., pl. presérii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serafísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

seralíst adj. m., s. m., pl. seralíşti; f. sg. seralístă, pl. seralíste

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

seriatór s. m. (sil. -ri-a-), pl. seriatóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

seríngă s. f., g.-d. art. seríngii; pl. seríngi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serpasíl s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serpétă s. f., pl. serpéte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sertizáj s. n., pl. sertizáje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

servíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. servíciul; pl. servícii, art. servíciile (sil. -ci-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

servitór s. m., pl. servitóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

KIESERÍT n. Sulfat hidratat natural de magneziu, utilizat la prepararea sării amare. /< germ. Kieserit, fr. kiesérite

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ÎNSERÁT n. Timpul când înserează; amurg. ♢ Pe ~e în amurg, la căderea serii. /v. a (se) însera

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE CONSERVÁ mă consérv intranz. 1) (despre persoane) A-şi păstra sănătatea şi forţele; a avea grijă de sine; a se menaja. 2) A rămâne neschimbat (în timp); a se păstra; a se menţine. Tradiţiile s-au ~t. /<fr. conserver, lat. conservare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A CONSERVÁ consérv tranz. 1) (alimente) A prelucra în vederea păstrării îndelungate; a preface în conserve. 2) A face să se conserve. /<fr. conserver, lat. conservare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COCSERÍ//E ~i f. Totalitate a instalaţiilor destinate fabricării cocsului. [Art. cocseria; G.-D. cocseriei; Sil. -cse-ri-e] /cocs + suf. ~erie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BRASERÍ//E ~i f. Local în care se servesc preparate culinare, de cofetărie şi de patiserie, şi diferite băuturi. [Art. braseria; G.-D. braseriei; Sil. -ri-e] /<fr. brasserie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERÍN//GĂ ~gi f. Instrument medical pentru injecţii format dintr-o pompă mică, prevăzută cu un ac. [G.-D. seringii] /<fr. seringue, lat. syringa, it. siringa

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVÍCI//U ~i n. 1) Muncă efectuată în timpul unei activităţi; slujbă. ♢ A fi (sau a se pune) în ~ul cuiva (sau a ceva) a servi unei persoane sau unei cauze. A face cuiva un ~ a ajuta pe cineva. A face un prost (sau un rău) ~ cuiva a pricinui cuiva un rău, o neplăcere (neintenţionat). A intra în ~ a se angaja la lucru. (A fi) de ~ a îndeplini însărcinări speciale la locul de muncă. 2) Domeniu special de activitate. ~ meteorologic.~ divin (sau religios) ceremonie rituală bisericească. 3) Garnitură de obiecte utilizare pentru a servi masa. ~ de ceai. ~ de cafea. [Sil. -ciu] /<fr. service, lat. servitium

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVITÓR ~oáre( ~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană angajată la un stăpân, mai ales, pentru treburi casnice. /<lat. servitor, fr. serviteur

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ASERVÍRE s.f. Acţiunea de a aservi şi rezultatul ei ; supunere, subjugare. [< aservi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BISERIÁL, -Ă adj. (Bot.; despre organe) dispus pe două rânduri sau serii. [Cf. germ. biserial].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COCSERÍE s.f. Ansamblul instalaţiilor în care se fabrică cocs prin distilarea cărbunilor de pământ. [Gen. -iei. / < cocs + -erie, după fr. cokerie].

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

COCSERÍE s.f. Ansamblul instalaţiilor în care se fabrică cocs prin distilarea cărbunilor de pământ. [Gen. -iei. / < cocs + -erie, după fr. cokerie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

plaserea , iubirea de mizerie

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1975

ÎNSERIÁ vb. I. tr. A aşeza, a înscrie în ordine; a da număr de serie. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază. / et. incertă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

KIESERÍT s.n. Sulfat hidratat natural de magneziu. [< fr. kiesérite, germ. Kieserit, cf. D. G. Kieser – naturalist german].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NURSERÍE s.f. (Anglicism) Loc, casă, apartament unde se face educaţia sau creşterea copiilor. [< engl., fr. nursery].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BRASERÍE s. f. local în care se servesc preparate culinare, specialităţi de cofetărie şi patiserie, precum şi băuturi. ♢ berărie. (< fr. brasserie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SEROZIÓM s.n. Sol de semideşert cu un conţinut redus de humus, bogat în carbonat de calciu. [Pron. -zi-om. / cf. rus. serii – cenuşiu, zemlia – pământ].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERPÉTĂ s.f. Cuţit special, cu vârf în formă de pană îndoită, folosit pentru altoire; cosoraş. [< fr. serpette].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERTIZÁJ s.n. Sertizare. [< fr. sertissage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BISERIÁT, -Ă adj. (bot., zool.) dispus pe două rânduri sau serii. (< fr. bisérié)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

lisérgic adj. Acid ~ = substanţă dintr-unul din alcaloizii cornului-secarei, cu proprietăţi halucinogene şi cu acţiune opusă serotoninei (< fr. lysergique).

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANSERÍDE s. f. pl. anatide. (< fr. anséridés)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BRASERÍE s.f. Local în care se servesc preparate culinare, specialităţi de cofetărie şi de patiserie, precum şi băuturi. ♦ Berărie. [Gen. -iei. / < fr. brasserie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONSERVÁ vb. I. tr. 1. A păstra nealterat datorită unui anumit tratament; a păstra alimente sub formă de conserve. 2. A păstra, a păzi. ♦ refl. A se menaja. [P.i. consérv. / < fr. conserver, cf. it., lat. conservare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

meserére s.f. (înv.) 1. îndurare, milă. 2. slujbă, dregătorie, funcţie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

INSERÁRE s.f. Acţiunea de a insera şi rezultatul ei; inserţie. [< insera].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LACTOSÉR s.n. Partea lichidă din lapte. [< fr. lactosérum].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

serbezíe, serbezíi, s.f. (reg.) paloare (a feţei).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

serédnic s.n. (reg.) tabla de la mijlocul plantei; mijlocar.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

serviént, serviéntă, adj. (înv.; despre imobile, proprietăţi etc.) aservit, supus, subjugat.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

SERADÉLA s.f. Plantă din familia leguminoaselor, cu tulpina subţire, înaltă şi cu frunze compuse. [< it., port. seradella, fr. séradelle].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVÍCIU s.n. 1. Acţiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujbă, post, funcţie. ♦ A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Secţie administrativă a unei instituţii, a unei întreprinderi etc. ♦ Personalul care încadrează o astfel de secţie. 3. Serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rău serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere. ♦ Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil. 5. Succesiunea în timp a regimurilor de funcţionare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalaţii tehnice care concurează la desfăşurarea în bune condiţii a unei activităţi tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacâmurilor, porţelanurilor, sticlăriei din aceeaşi garnitură în care se serveşte mâncarea la masă. 7. (În diverse sporturi) Punerea în joc a mingii. [Pron. -ciu, pl. -ii. / < fr. service, it. servizio, lat. servitium].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERIATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care seriază. [Pron. -ri-a-. / < seria + -tor].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERÍNGĂ s.f. 1. Instrument care serveşte pentru a face injecţii, pentru a lua sânge etc. 2. Mică pompă portativă servind la împins aer sau lichide. [Var. siringă s.f. / < fr. seringue, cf. gr. syrinx – tub].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVITÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care este angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă. [< fr. serviteur, it. servitore, lat. servitor].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NURSERÍE s. f. spaţiu rezervat noilor-născuţi (din unele maternităţi). (< fr., engl. nursery)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PRESÉRIE s. f. producere de bunuri în număr limitat înainte de a se trece la producţia în serie. (< fr. présérie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REINSERÁ vb. tr. a insera din nou. (< re1- + insera)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERADÉLA s. f. plantă din familia leguminoaselor, cu tulpina subţire, înaltă şi cu frunze compuse. (< it. serradella, fr. serradelle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERALÍST, -Ă s. m. f. elev, student la învăţământul seral. (< seral + -ist)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERANÍDE s. f. pl. familie de peşti marini care trăiesc pe lângă coastele stâncoase: lavracul. (< lat. serranidae)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care seriază. (< seria + -tor)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERÍNGĂ s. f. 1. instrument medical pentru injecţii, pentru a lua sânge etc. 2. mică pompă portabilă servind la împins aer sau lichide. (< fr. seringue, it. siringa)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SEROZIÓM s. n. sol de semideşert cu un conţinut redus de humus, bogat în carbonat de calciu. (< germ. Serosiom)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERPÉTĂ s. f. cuţit special, cu vârf pană, îndoită, pentru altoire; cosoraş. (< fr. serpette)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVÍCIU s. n. 1. acţiunea, faptul de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. ♢ slujbă, post, funcţie. o a fi (sau a se pune) în ŭl cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de ~ = listă a posturilor, a funcţiilor ocupate de un funcţionar, de un militar. 2. secţie administrativă a unei instituţii, întreprinderi etc. ♢ (pl.) sector al economiei în care se desfăşoară o activitate utilă, menită să satisfacă anumite nevoi sociale. 3. ~ militar = stagiu militar; ~ comandat = misiune specială încredinţată cuiva spre executare. 4. ajutor, sprijin dat cuiva. o a face un rău ~ cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere. ♢ scară de ~ = scară secundară într-un imobil. 5. succesiunea în timp a regimurilor de funcţionare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor. ♢ ansamblu de instalaţii tehnice care concurează la desfăşurarea în bune condiţii a unei activităţi tehnice, industriale sau publice principale. 6. garnitură de vase, de sticlărie, de lenjerie de masă. 7. ~ divin = slujbă religioasă. 8. (sport) punerea în joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVITÓR, -OÁRE s. m. f. angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă. (< fr. serviteur, lat. servitor)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SUBSÉRIE s. f. porţiune dintr-o pădure în cuprinsul unei serii de exploatare. (< engl. subseries)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVICII DECONCENTRATE

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

mesérciu (-ii), s.m. – Măcelar. Bg., sb. mesar „măcelar”, cu suf. tc. -či (Scriban). Mai puţin probabilă der. din sb. mesarče, dim. al lui mesar (Tiktin; Candrea). – Der. meserniţă (var. din Banat mesarniţă), s.f. (măcelărie), din sb. mesarnica.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

biserica

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -ce, adj. (Fil.) Care are caracterul unei aserţiuni, care exprimă o situaţie de fapt. Judecată asertorică. – Din fr. assertorique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AUTOSERVÍ, autoservesc, vb. IV. Refl. A se servi singur (într-un magazin special amenajat). [Pr.: a-u-] – Din autoservire (derivat regresiv).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BISÉRICĂ, biserici, s.f. 1. Clădire destinată celebrării unui cult creştin. ♢ Expr. A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios. A (nu) fi uşă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu)-şi îngădui abateri de la morala religioasă, a (nu) duce o viaţă pioasă; p. ext. a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect. A nu fi dus (de multe ori) la biserică = a nu da importanţă convenienţelor sociale; a nu se sfii să spună cuiva în faţă lucruri neplăcute. 2. Instituţia creştinismului în ansamblu. 3. Comunitate religioasă de acelaşi cult. Biserica ortodoxă. - Lat. basilica.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BISERICÓS, -OÁSĂ, bisericoşi, -oase, adj., s.m. şi f. (Persoană) care respectă dogmele bisericii; bigot. – Biserică + suf. -os.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CAROSERÍE, caroserii, s.f. Parte a unui vehicul aşezată deasupra osiilor şi a roţilor, amenajată pentru transportul oamenilor sau al mărfurilor. – Din fr. carrosserie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CASERÓLĂ, caserole, s.f. 1. Capsulă de porţelan, cu coadă, folosită în laborator pentru topirea substanţelor vâscoase şi puţin volatile. 2. Cratiţă adâncă cu coadă şi cu fundul plat, folosită în bucătărie. – Din fr. casserole.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INSERÁBIL, -Ă, inserabili, -e, adj. Care se poate insera; de inserat. – Din fr. insérable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INSÉRŢIE, inserţii, s.f. 1. Inserare; (concr.) ceea ce se inserează. 2. Legare, fixare. 3. (Anat.) Locul de fixare pe os a capătului terminal al unui muşchi. 4. Strat de material (metalic sau textil) inclus în structura altui material sau cuprins între feţele de contact pentru a-i mări rezistenta la rupere sau la sfâşiere. – Din fr. insertion, lat. insertia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÎNSERÁRE, înserări, s.f. Faptul de a (se) însera; crepuscul, înserat. – V. însera.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÎNSERIÁT, -Ă, înseriaţi, -te, adj. Care a fost inclus într-o serie, care a primit număr de serie. [Pr.: -ri-at] – V. înseria.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERASCHÍR s.m. v. seraschier.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVIÁBIL, -Ă, serviabili, -e, adj. Care îşi oferă cu plăcere şi cu promptitudine serviciile; îndatoritor, săritor, binevoitor. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. serviable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TAPISERÍE, tapiserii, s.f. 1. Lucru de mână cusut pe o canava cu lână, cu mătase, cu fir. ♦ Ţesătură din lână sau din mătase înfăţişând subiecte diverse sau teme alegorice, lucrată manual sau la război şi folosită mai ales la împodobirea pereţilor sau a unor mobile. 2. Partea tapisată a unei mobile. [Var.: tapiţeríe s.f.] – Din fr. tapisserie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LAMASERÍE s. f. mănăstire lamaistă. (< fr. lamaserie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PATISERÍE, (3) patiserii, s.f. 1. Aluat fin, preparat cu mult unt, din care se fac pateuri, plăcinte etc.; pateuri, plăcinte etc. preparate din acest luat. 2. Ramură în industria alimentară care se ocupă cu fabricarea unor produse de patiserie (1). 3. Local în care se consumă şi se vând produse de patiserie (1). – Din fr. pâtisserie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OBSERVÁRE, observări, s.f. 1. Acţiunea de a observa şi rezultatul ei. ♦ (Rar) Observaţie (3). 2. (Mil.) Cercetare, supraveghere executată asupra inamicului şi a obiectivelor lui, cu ochiul liber sau cu aparate optice, în scopul obţinerii unor date. 3. Prima fază a cercetării statistice, care constă în înregistrarea unitară a datelor privind caracteristicile unităţilor unei colectivităţi statistice. – V. observa.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

XEROSÉRIE s.f. Serie de schimbări ale unui ecosistem pe un sol arid. (din engl. xeroseries)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LAMASERÍE, lamaserii, s.f. Mănăstire pentru lama1 (în Tibet). – Din fr. lamaserie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MESERIÁŞ, -Ă, meseriaşi, -e, s.m. şi f. Persoană care are (şi practică) o meserie; meşteşugar. [Pr.: -ri-aş] – Meserie + suf. -aş.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INSÉRŢIE s. f. 1. inserare. 2. (anat., bot.) mod de fixare a unui organ pe un altul. 3. (tehn.) strat de material, de o anumită compoziţie şi structură, inclus în interiorul altui material. (< fr. insertion, lat. insertio)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DESERTIZÁ, desertizez, vb. I. Tranz. 1. A scoate din montură o piatră preţioasă. 2. A efectua o desertizare. – Cf. fr. d e s s e r t i r.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DESERVÉNT, deservenţi, s.m. (Rar) Persoană care deserveşte. – Din fr. desservant.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DESERVÍRE1, deserviri, s.f. Acţiunea de a deservi1 şi rezultatul ei. – V. deservi1.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DESERVIRE2, deserviri, s.f. Acţiunea de a deservi2 şi rezultatul ei. – V. deservi2.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ROTISERÍE, rotiserii, s.f. Mic local de alimentaţie publică în care se prepară şi se servesc diverse sortimente de carne la rotisor. – Din fr. rôtisserie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERADÉLĂ, seradele, s.f. Plantă din familia leguminoaselor, cu tulpina subţire, înaltă, cu frunzele compuse, folosită ca plantă furajeră (Ornithopus sativus). – Din it. serradella, fr. serradelle.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERAFÍMIC, -Ă, serafimici, -ce, adj. (Rar) Serafic. – Serafim + suf. -ic.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERDĂRÍE, serdării, s.f. Funcţia, demnitatea de serdar. – Serdar + suf. -ie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERENÁDĂ, serenade, s.f. Compoziţie muzicală, vocală sau instrumentală, alcătuită din mai multe părţi, apropiată ca factură de divertisment, nocturnă etc., cu caracter liric, executată seara sau noaptea sub ferestrele cuiva, în semn de omagiu sau de dragoste. [Var.: serenátă s.f.] – Din fr. sérénade, it., sp. serenata, germ. Serenade.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERENÁTĂ s.f. v. serenadă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERENÍSIM, -Ă, serenisimi, -e, adj. Epitet onorific care se adăuga la unele titluri de nobleţe sau bisericeşti din Europa apuseană; prealuminat, mărit. – Din it. serenissimo, fr. sérénissime.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERIALÍSM s.n. Etapă în evoluţia atonalismului şi dodecafoniei, care are drept element ordonator al lucrării muzicale seria de 12 sunete; muzică serială. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. sérialisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERICÍCOL, -Ă, sericicoli, -e, adj. Care ţine de sericicultură, privitor la sericicultură. – Din fr. séricicole.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERICIGÉN, -Ă, sericigeni, -e, adj. (Despre glandele unor viermi, insecte) Care secretă mătase. – Din fr. séricigène.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERICÍNĂ, sericine, s.f. Proteină solubilă care acoperă firele de mătase naturală (şi care este îndepărtată în cursul procesului de prelucrare). – Din fr. séricine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERIOGRÁF, seriografe, s.n. Accesoriu al aparatului radiografic pentru executarea de radiografii în serie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. sériographe, engl. seriograph.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SEROLÓGIC, -Ă, serologici, -ce, adj. Privitor la serul sangvin, care se referă la serologie. Examen serologic. – Din fr. sérologique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SEROLOGÍE s.f. 1. Ştiinţă care se ocupă cu studiul serurilor terapeutice, specifice sau nespecifice; capitol al imunologiei care cuprinde studiul metodelor pentru punerea în evidenţă a anticorpilor din serul sangvin, precum şi studiul antigenelor microbiene şi celulare şi a toxinelor. 2. Studiu de laborator care constă în analizarea modificărilor serice din cursul diferitelor boli. – Din fr. sérologie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERPENTÍN s.n. Mineral cu varietăţi de diferite culori, rezultat prin hidroliza silicatului de magneziu. [Var.: serpentínă s.f.] – Din fr. serpentine, germ. Serpentine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERTĂRÉL, sertărele, s.n. Sertăraş. – Sertar + suf. -el.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERTIZÁRE, sertizări, s.f. Acţiunea de a sertiza şi rezultatul ei. – V. sertiza.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVÁNTĂ, servante, s.f. 1. (Livr.) Servitoare, slujnică. 2. Masă sau bufet pe care se pun tacâmurile şi vasele de schimb necesare pentru servitul mesei. – Din fr. servante.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVIÉTĂ, serviete, s.f. Geantă (mare), mai ales de piele, cu una sau mai multe despărţituri, în care se poartă acte, cărţi etc. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. serviette.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVILÍSM s.n. (Livr.) Caracter servil, atitudine servilă; slugărnicie, servilitate. – Din fr. servilisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVITÚTE, servituţi, s.f. 1. (În evul mediu) Stare de dependenţă, de aservire; robie, servitudine. ♦ Obligaţie, constrângere. 2. (Jur.) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situaţia naturală a bunului sau dintr-o convenţie, care are ca scop să servească utilitatea publică sau particulară. – Din lat. servitus, -utis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONSÉRVĂ, conserve, s.f. Produs alimentar fabricat în aşa fel încât, păstrat în ambalaje speciale sau în borcane ermetic închise, îşi menţine multă vreme nealterate calităţile. – Din fr. conserve.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVITÚTE s. v. aservire, atârnare, captivitate, constrângere, datorie, dependenţă, forţă, iobăgie, îndatorire, înrobire, obligaţie, robie, rumânie, sclavie, silă, silnicie, subjugare, subordonare, supunere, şerbie, vecinătate, vecinie, violenţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVILÍSM s. slugărnicie, (livr.) obsecviozitate, (rar) servilitate, (înv.) slugăreală, slugărie, slugărit. (~ul unei persoane faţă de şefi.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVIÉTĂ s. geantă, mapă. (Ţine dosarele în ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVIÉTĂ s. v. şerveţel.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVIÁBIL adj. amabil, binevoitor, îndatoritor, (livr.) complezent, (rar) prevenitor, (fam.) săritor. (S-a arătat extrem de ~ cu noi.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVÁNTĂ s. v. femeie de serviciu, servi-toare, slugă, slujnică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERTIZÁRE s. sertizaj. (~ unei pietre la inel.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERTĂRÉL s. v. sertăraş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERPENTÍN adj. v. cotit, întortocheat, sinuos, sucit, şerpuit, şerpuitor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERPENGEÁ s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă, malignă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERIALÍSM s. (MUZ.) muzică serială.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERICÍCOL adj. (ZOOTEHN.) (rar) sericol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERENÍSIM adj. v. înălţat, mărit, preamărit, preaslăvit, slăvit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERAFÍMIC adj. v. îngeresc, serafic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PATISERIE s. plăcintărie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OBSERVÁRE s. v. critică, obiecţie, observaţie, rezervă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OBSERVÁRE s. 1. v. examinare. 2. v. relevare. 3. v. părere.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MESEREÁRE s. v. îndurare, milă, milosti-vire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MESERIÁŞ s. meşteşugar, (franţuzism) artizan, (înv. şi pop.) meşter, (înv.) meşteşugareţ, meşteşugaş. (Un ~ priceput.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DESERVÉNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care deserveşte. (< fr. desservant)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DESERTIZÁ vb. tr. a desface două piese sertizate. ♢ a scoate din montură (o piatră preţioasă). (după fr. déssertir)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ÎNSERÁRE s. amurg, apus, asfinţit, seară, (livr.) crepuscul, (înv. şi pop.) murg, (pop.) înmurgit, scăpătat, sfinţit, (reg.) murgit, (prin Mold. şi Munt.) murgilă, (înv.) sfinţire. (S-a lăsat ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DESERVÍRE s. servire. (~ populaţiei.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONSÉRVĂ s. f. produs alimentar care poate fi păstrat multă vreme nealterat, datorită tratării lui după anumite procedee. (< fr. conserve)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BISERICÓS adj., s. v. bigot, fanatic, habotnic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BISÉRICĂ s. (BIS.) casa Domnului, (înv.) sfinţie, sfinţire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

anserídă s. f., pl. anseríde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

asertóric adj. m., pl. asertórici; f. sg, asertórică, pl. asertórice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

autoserví vb. (sil. a-u-) → servi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bisérică s. f., g.-d. art. biséricii; pl. bisérici

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bisericós adj. m., s. m., pl. bisericóşi; f. sg. bisericoásă, pl. bisericoáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

caroseríe s. f., art. carosería, g.-d. art. caroseríei; pl. caroseríi, art. caroseríile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

caserólă s. f., g.-d. art. caserólei; pl. caseróle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

consérvă s. f., g.-d. art. consérvei; pl. consérve

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

desertizá vb., ind. prez. 3 sg. desertizeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

deservíre (proastă servire, prestare a unui serviciu) s. f., g.-d. art. deservírii; pl. deservíri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

inserábil adj. m., pl. inserábili; f. sg. inserábilă, pl. inserábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

insérţie s. f. (sil. -ţi-e), art. insérţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. insérţiei; pl. insérţii, art. insérţiile (sil. -ţi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

înseráre s. f., g.-d. art. înserării; pl. înserări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lamaseríe s. f., art. lamasería, g.-d. art. lamaseríi; pl. lamaseríi, art. lamaseríile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

meseriáş s. m. (sil. -ri-aş), pl. meseriáşi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

observáre s. f., g.-d. art. observării; pl. observări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

patiseríe s. f., art. patisería, g.-d. art. patiseríei; (localuri) pl. patiseríi, art. patiseríile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rotiseríe s. f., art. rotisería, g.-d. art. rotiseríei; pl. rotiseríi, art. rotiseríile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

seradélă s. f., g.-d. art. seradélei; pl. seradéle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serafímic adj. m., pl. serafímici; f. sg. serafímică, pl. serafímice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serdăríe s. f., art. serdăría, g.-d. art. serdăríei; pl. serdăríi, art. serdăríile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serenádă s. f., g.-d. art. serenádei; pl. serenáde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serenísim adj. m., pl. serenísimi; f. sg. serenísimă, pl. serenísime

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serialísm s. n. (sil. -ri-a-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serializá vb., ind. prez. 3 sg. serializeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sericícol adj. m., pl. sericícoli; f. sg. sericícolă, pl. sericícole

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sericigén adj. m., pl. sericigéni; f. sg. sericigénă, pl. sericigéne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sericínă s. f., g.-d. art. sericínei; pl. sericíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sericitós adj. m., pl. sericitóşi; f. sg. sericitoásă, pl. sericitoáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

seriográf s. n. (sil. -ri-o-), pl. seriográfi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serioscóp s. m., pl. serioscoápe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serológă s. f., pl. serológe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serológic adj. → logic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serologíe s. f., art. serología, g.-d. serologíi, art. serologíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serotinál adj. m., pl. serotináli; f. sg. serotinálă, pl. serotinále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serpentín (mineral) s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sertărél s. n., pl. sertăréle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sertizáre s. f., g.-d. art. sertizării; pl. sertizări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

servántă s. f., pl. servánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serviábil adj. m. (sil. -vi-a-), pl. serviábili; f. sg. serviábilă, pl. serviábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serviétă s. f. (sil. -vi-e-), pl. serviéte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

servilísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

servitúte s. f., g.-d. art. servitúţii; pl. servitúţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tapiseríe (broderie, ţesătură) s. f., art. tapisería, g.-d. art. tapiseríei; pl. tapiseríi art. tapiseríile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MESERIÁŞ ~i m. Persoană care practică o meserie; meşteşugar. [Sil. -ri-aş] /meserie + suf. ~aş

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

INSÉRŢI//E ~i f. 1) v. A INSERA. 2) Informaţie inserată într-un text sau ziar. 3) tehn. Strat de material inclus în interiorul altui material sau între feţele de contact a două materiale. 4) anat. Mod de fixare a capătului unui muşchi pe un os. [G.-D. inserţiei] /<fr. insertion, lat. insertio, ~onis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CONSÉRV//Ă ~e f. Produs alimentar care, în urma unui tratament termic, poate fi păstrat nealterat în borcane sau în cutii închise ermetic. ~e de peşte. [G.-D. conservei] /<fr. conserve

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CASERÓL//Ă ~e f. 1) Capsulă de porţelan, cu coadă, folosită pentru topirea unor substanţe în condiţii de laborator. 2) Cratiţă adâncă cu coadă şi cu fundul plat, folosită în bucătărie. /<fr. casserole

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CAROSERÍ//E ~i f. Parte superioară a unui vehicul care serveşte la transportul oamenilor sau al încărcăturilor. Camion cu ~. [Art. caroseria; G.-D. caroseriei; Sil. -ri-e] /<fr. carrosserie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BISERIC//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) Care respectă cu stricteţe prescripţiile bisericii; bigot; habotnic. /biserică + suf. ~os

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BISÉRI//CĂ ~ci f. 1) Edificiu construit şi amenajat special pentru celebrarea cultului creştin. ♢ A nu fi uşă de ~ a) a nu respecta morala creştină; b) a nu fi corect. A nu fi dus (de multe ori) la ~ a neglija convenienţele sociale. 2) mai ales art. Instituţia creştinismului în ansamblu. 3) Comunitate religioasă de adepţi ai aceluiaşi cult. [G.-D. bisericii] /<lat. basilica

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ASERTÓRI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de aserţiune; propriu aserţiunii. Judecată ~că. /<germ. assertorisch

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PATISERÍ//E ~i f. 1) Aluat fin, preparat cu mult unt, din care se fac pateuri, plăcinte sau diferite copturi. 2) Mulţime de produse alimentare din acest aluat. 3) Local în care se vând şi se consumă astfel de produse. [G.-D. patiseriei] /<fr. pâtesserie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ROTISERÍ//E ~i f. Local de alimentaţie publică unde se prepară şi se servesc fripturi. /<fr. rôtisserie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERDĂRÍ//E ~i f. ist. 1) Funcţia, rangul de serdar. 2) Durata acestei funcţii. 3) Sediul serdarului. /sardar + suf. ~ie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERENÁD//Ă ~e f. 1) Cântec interpretat noaptea sub ferestrele unei persoane în semn de omagiu sau de dragoste. 2) Compoziţie muzicală cu caracter liric. [G.-D. serenadei] /<fr. sérenade, germ. Screnade, it. serenata

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERICÍCOL ~ă (~i, ~e) Care ţine de sericicultură; propriu sericiculturii. /<fr. séricicole

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERICIGÉN ~ă ( ~i, ~e) Care secretă mătase. /<fr. séricigene

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERICÍNĂ f. Substanţă cleioasă cu care viermii de mătase acoperă firele produse de dânşii. /<fr. sércine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SEROLÓGI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de serologie; propriu serologiei. /<fr. sérologique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SEROLOGÍE f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul serului sangvin. [G.-D. serologiei] /Din fr. sérologie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERPENTÍN n. 1) Mineral de culoare gălbuie sau verde-brună, întrebuinţat ca piatră semipreţioasă. 2) Piatra semipreţioasă corespunzătoare. /<fr. serpentin, germ. Serpentine, lat. serpentinus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVÁNT//Ă ~e f. Dulap special în care se păstrează vesela, tacâmurile şi celelalte accesorii pentru servirea mesei. /<fr. servante

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVIÁBIL ~ă (~i, ~e) Care îşi oferă cu plăcere şi promptitudine serviciile; gata întotdeauna să-şi ofere serviciile. [Sil. -vi-a-] /<fr. serviable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVIÉT//Ă ~e f. Geantă cu mai multe compartimente, care serveşte pentru a purta acte, cărţi, caiete sau diverse hârtii. [Sil. -vi-e-] /<fr. serviette, germ. Serviette

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVILÍSM n. livr. 1) Atitudine a celui care este servil; slugărnicie. 2) Imitaţie oarbă, lipsită de originalitate. /<fr. servilisme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVITÚ//TE ~ţi f. Stare a celui aservit. /<lat. servitus, ~utis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TAPISERÍE tapiseríi f. 1) Lucru de mână cusut pe canava după conturul unui desen (cu fire de lână sau de mătase). 2) Ţesătură ornamentală folosită la acoperirea pereţilor sau a mobilei. 3) Îmbrăcăminte a unei mobile, realizată din astfel de ţesătură. 4) Parte a unui obiect de mobilier acoperită cu asemenea ţesătură. [G.-D. tapiseriei] /<fr. tapisserie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CASERÓLĂ s. f. 1. capsulă de porţelan cu coadă pentru topirea în laborator a substanţelor vâscoase şi puţin volatile. 2. vas de bucătărie cu coadă şi fund plat. 3. recipient din material plastic, pentru alimente. 4. carenajul unei elice. (< fr. casserole)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CAROSERÍE s. f. construcţia montată pe un vehicul, pentru transportul oamenilor, materialelor, mărfurilor. (< fr. carrosserie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ASERTÓRIC, -Ă adj. (Log.) Care are caracterul unei aserţiuni. ♢ Judecată asertorică = judecată în care se afirmă sau se neagă existenţa a ceva, care arată o situaţie de fapt fără a fi dovedită. [< fr. assertorique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CASERÓLĂ s.f. 1. Capsulă de porţelan cu coadă, folosită la topirea în laborator a substanţelor vâscoase şi puţin volatile. 2. Vas de bucătărie cu coadă şi fund plat, asemănător cratiţei. 3. Carenajul elicei. [< fr. casserole].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INSÉRŢIE s.f. 1. Inserare. 2. Legare, fixare pe os a unui muşchi. 3. (Tehn.) Strat de material de o anumită compoziţie şi structură inclus în interiorul altui material. [Gen. -iei, var. inserţiune s.f. / cf. fr. insertion, lat. insertio].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LAMASERÍE s.f. Edificiu şi comunitate de călugări tibetani budişti. [Gen. -iei. / < fr. lamaserie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PASERÉLĂ s.f. v. pasarelă.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERIALÍSM s.n. Tehnică de compoziţie muzicală care foloseşte totalitatea celor 12 sunete cromatice, considerate ca având aceeaşi importanţă. V. dodecafonism. [Pron. -ri-a-. / et. incertă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERICITÓS, -OÁSĂ adj. Alcătuit din sericit. [< fr. sériciteux].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERIOSCÓP s.n. Negatoscop special care permite examinarea simultană a mai multor filme. [Pron. -ri-o-, pl. -scoape. / < fr. sérioscope, cf. lat. series – serie, gr. skopein – a privi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SEROTINÁL, -Ă adj. (Liv.) Serotin. [Cf. engl. serotinal].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SEROZÍTĂ s.f. (Med.) Serită. [Et. incertă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVÁNTĂ s.f. 1. (Liv.) Servitoare, slujnică. 2. Masă sau bufet pe care se pun farfuriile şi tacâmurile necesare în timpul când se serveşte masa. ♦ (Iluzionism) Sertar orizontal, prevăzut cu o margine posterioară şi una laterală care se adaptează la o masă, permiţând operatorului depozitări de obiecte. [< fr. servante].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVILÍSM s.m. (Liv.) Spirit, atitudine de supunere josnică; slugărnicie; servilitate. [< fr. servilisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TAPISERÍE s.f. 1. Lucru de mână cusut pe o canava cu lână, cu mătase etc. 2. Parte a unei mobile acoperită cu tapiserie (1). [Gen. -iei, var. tapiţerie (3) s.f. / < fr. tapisserie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TIERSERÓN s.n. (Arhit.) Nervură suplimentară la o boltă în ogivă. [Pron. ti-er-. / < fr. tierceron].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

UNISERIÁT, -Ă adj. (Bot.) Care se găseşte, este aşezat pe acelaşi rând. [Pron. -ri-at. / cf. fr. unisérié].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

XEROSÉRIE s.f. (Biol.) Serie de schimbări în dezvoltarea unei plante aflate pe un sol uscat; comunitate vegetală stabilită în mediu secetos. [< engl. xerosere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ASERTÓRIC, -Ă ad. (despre propoziţii, judecăţi) care enunţă simplu ceva; cu caracter asertiv. (< fr. asertorique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AUTOSERVÍ vb. IV refl. A se servi singur. [< auto1- + servi, cf. fr. autoservir].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAROSERÍE s.f. Construcţie montată pe un vehicul, amenajată special pentru transportul oamenilor sau al materialelor. [Gen. -iei. / < fr. carrosserie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONSÉRVĂ s.f. Produs alimentar care poate fi păstrat multă vreme nealterat, datorită tratării lui după anumite procedee. [< fr. conserve, cf. it. conserva].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DESERTIZÁ vb. I. tr. (Rar) A scoate din montură (o piatră preţioasă). [Cf. fr. dessertir, dessertissage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DESERVÉNT s.m. (Rar) Cel care deserveşte. [Cf. fr. desservant].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DESERVÍRE s.f. Acţiunea de a deservi şi rezultatul ei. [< deservi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INSERÁBIL, -Ă adj. Care poate fi inserat. [Cf. fr. insérable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

bisérică (bisérici), s.f. – 1. Clădire destinată cultului creştin. – 2. Comunitate a creştinilor. – 3. (Arg.) Cîrciumă. – Var. băsearecă, băsearică, bese(a)rică, bisearică, toate înv. Mr. băsear(i)că, megl. băsęrică, istr. basęrikę. Lat. băsĭlĭca (Puşcariu 204; REW 972; Candrea-Dens., 161; DAR; Puşcariu, Dacor., I, 436); cf. vegl. bašalka, valtel. baselga, engad. baseldža; cd. şi dubletul neol. basilică, s.f. (biserică sau catedrală impunătoare). Der. bisericuţă, s.f. (biserică mică; grup de prieteni care se admiră reciproc); bisericesc, adj. (ecleziastic); bisericeşte, adv. (ca la biserică); bisericos, adj. (credincios, evlavios); îmbiserici, vb. rar, înv. (a intra în biserică).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

AUTOSERVÍ vb. refl. a se servi singur (într-un magazin, într-un restaurant). (< autoservire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OBSERVÁRE s.f. 1. Acţiunea de a observa şi rezultatul ei. ♦ Observaţie (3). 2. (Mil.) Cercetare, supraveghere a inamicului şi a obiectivelor lui în scopul obţinerii de informaţii; observaţie. 3. (Statist.) Prima fază a cercetării, constând în înregistrarea informaţiilor cu privire la caracteristicile unităţilor unei colectivităţi statistice. [< observa].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

semisérie, semisérii, adj. f. (înv.; în sintagmă) operă de semiserie = operă în parte comică.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

serăútă s.f. sg. (înv.) numele a două plante erbacee cu tulpină lânoasă şi ramificată de la bază, cu flori mici, roz-violacee sau roşii-purpurii; imortelă, plevaiţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

serdărít s.n. (înv. şi reg.) impozit care se percepea pe vitele ce intrau prin vii şi care constituia o parte din venitul serdarului.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

serveálă, servéli, s.f. (reg.) mâncare (de adus la masă).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

servitáte s.f. (înv.) sclavie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PATISERÍE s.f. 1. Pateuri, plăcinte etc. preparate dintr-un aluat fin şi umplut cu carne, brânză, dulceaţă etc.; prăjitură. 2. Local în care se vând şi se consumă pateuri, plăcinte; plăcintărie. [Gen. -iei. / < fr. pâtisserie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

serviciul urbanism

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ROTISERÍE s.f. (Franţuzism) Local a cărui specialitate principală sunt fripturile la grătar. [Gen. -iei. / < fr. rôtisserie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERENÁDĂ s.f. Concert de muzică vocală sau instrumentală cu caracter romantic care se execută seara sau noaptea sub fereastra cuiva în semn de omagiu sau de dragoste; compoziţie muzicală pentru acest gen de concert. [Var. serenată s.f. / < fr. sérénade, cf. it., sp. serenata < lat. serenus – senin, germ. Serenade].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERENÁTĂ s.f. v. serenadă.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERENÍSIM, -Ă adj. (Rar) Prealuminat, mărit (titlu de onoare dat principilor sau conducătorilor bisericii în unele ţări din Occident). [Voc. serenisime. / cf. fr. sérénissime, it. serenissimo].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERICÍCOL, -Ă adj. Referitor la sericicultură. [Var. sericol, -ă adj. / < fr. séricicole].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERICIGÉN, -Ă adj. (Despre glande) Care produce mătase. [< fr. sericigène, cf. lat. sericum – mătase, gr. gennan – a produce].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERICÍNĂ s.f. Materie cleioasă produsă de viermele de mătase, care acoperă firul propriu-zis. [< fr. séricine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERIOGRÁF s.n. Accesoriu al aparatului radiologic pentru executarea de radiografii în serie. [Pron. -ri-o-. / < fr. sériographe, cf. lat. series – serie, gr. graphein – a scrie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SEROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la serul sanguin. [< fr. sérologique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SEROLOGÍE s.f. Capitol al imunologiei care studiază proprietăţile serului din sânge. [Gen. -iei. / < fr. sérologie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERPENTÍN s.n. Silicat natural de magneziu, de culoare galbenă-verde. [Var. serpentină s.f. / < fr. serpentine]

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERTIZÁRE s.f. Acţiunea de a sertiza; sertizaj. [< sertiza].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVIÁBIL, -Ă adj. Care face cu plăcere servicii altora; îndatoritor, săritor, amabil. [Pron. -vi-a-. / cf. fr. serviable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVIÉTĂ s.f. Geantă de piele, de material plastic etc. cu una sau cu mai multe despărţituri. [Pron. -vi-e-. / < fr. serviette].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVITÚTE s.f. 1. Stare de dependenţă, de servire; servitudine; robie. ♦ Obligaţie, constrângere. 2. (Jur.) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situaţia naturală a bunului sau dintr-o convenţie, care are ca scop să servească utilitatea publică sau particulară. [< lat. servitus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OBSERVÁRE s. f. 1. acţiunea de a observa. ♢ observaţie (3). 2. (mil.) cercetare, supraveghere a inamicului şi a obiectivelor lui în scopul obţinerii de informaţii. 3. (stat.) prima fază a cercetării, constând din înregistrarea informaţiilor cu privire la caracteristicile unităţilor unei colectivităţi statistice. (< observa)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PATISERÍE s. f. 1. pateuri, plăcinte etc. preparate dintr-un aluat fin şi umplut cu carne, brânză, dulceaţă. 2. magazin unde se prepară sau se vând produse de patiserie (1). (< fr. pâtisserie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ROTISERÍE s. f. local în care se prepară şi se vând diferite specialităţi de friptură. (< fr. rótisserie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SEQUENSÉR CHEN-/ s. n. (inform) organ de comandă al unui ordinator. (< fr. séquenceur)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERENÁDĂ s. f. 1. concert de muzică vocală sau instrumentală cu caracter romantic, care se execută noaptea, în aer liber, sub fereastra cuiva, în semn de omagiu sau de dragoste. 2. piesă muzicală vocală sau instrumentală de formă liberă. (< fr. sérénade, germ. Serenade, it., sp. serenata)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERENÍSIM, -Ă adj. (titlu de onoare al principilor sau conducătorilor bisericii în unele ţări din Occident) prealuminat, mărit. (< fr. sérénissime, it. serenissimo)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERIALÍSM s. n. (muz.) tehnică de compoziţie care constă în utilizarea gamei de 12 semitonuri într-un sistem având drept element ordonator seria (8). (< fr. sérialisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERIALIZÁ vb. tr. 1. a dispune în serii. ♢ a turna un film, a publica o scriere sub formă de serial. 2. (inform.) a transforma o informaţie furnizată sub formă paralelă într-una sub formă de serie (9). (< fr. sérialiser)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERICÍCOL, -Ă adj. referitor la sericicultură. (< fr. séricicole)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERICIGÉN, -Ă adj. (despre glande ale unor viermi sau insecte) care secretă mătase. (< fr. séricigène)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERICÍNĂ s. f. materie cleioasă produsă de viermele de mătase, care acoperă firul. (< fr. séricine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERINÉTĂ s. f. flaşnetă de dimensiuni mici. (< fr. serinette)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERIOGRÁF s. n. accesoriu al aparatului radiologic pentru executarea de radiografii în serie. (< fr. sériographe, engl. seriograph)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERIOSCÓP s. n. negatoscop special care permite examinarea simultană a mai multor filme. (< fr. sérioscope)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SEROLOGÍE s. f. ramură a imunologiei care studiază anticorpii din serul sangvin, în timpul diverselor reacţii imune. (< fr. sérologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERPENTÁR s. m. pasăre răpitoare de zi din Africa, care se hrăneşte cu şerpi; secretar2. (< fr. serpentaire, lat. serpentarius)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERPENTÍN s. n. silicat natural hidratat de magneziu, prin alterarea olivinei. (< fr. serpentine, germ. Serpentin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERTIFÓRM, -Ă adj. în formă de ghirlandă sau cunună. (< fr. sertiforme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVÁNTĂ s. f. 1. servitoare. 2. masă, bufet pe care se pun farfuriile şi tacâmurile necesare servirii unei mese. (< fr. servante)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVIÁBIL, -Ă adj. care face cu plăcere servicii altora; îndatoritor, amabil. (< fr. serviable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVIÉTĂ s. f. geantă de piele, de material plastic etc. cu una sau cu mai multe despărţituri. (< fr. serviette)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVILÍSM s. n. spirit, atitudine servilă; slugărnicie; servilitate. (< fr. servilisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVITÚTE s. f. 1. stare de dependenţă, de supunere; servitudine. ♢ obligaţie, constrângere. 2. (jur.) sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situaţia naturală a bunului sau dintr-o convenţie. (< lat. servitus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TAPISERÍE/TAPIŢERIE s. f. 1. ţesătură decorativă din lână sau mătase, lucrată manual sau la război, pentru împodobirea pereţilor sau a mobilei. ♢ lucru de mână cusut pe o canapea cu lână, cu mătase etc. 2. parte a unei mobile acoperită cu tapiserie (1). (< fr. tapisserie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TIERSERÓN s. n. (arhit.) nervură suplimentară la o boltă în ogivă. (< fr. tierceron)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

muhasereá (-le), s.f. – Blocadă. Tc. (arab.) muhasare (Şeineanu, III, 84). Sec. XVIII, înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

serpingeá (-éle), s.f. – Antrax, viespar. – Var. sărpengea. Tc. (per.) serpence (Şeineanu, II, 320).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ASERŢIÚNE, aserţiuni, s.f. (Fil.) Enunţ care este dat ca adevărat; p.gener. afirmaţie. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. assertion, lat. assertio, -onis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BISERICÉSC, -EÁSCĂ, bisericeşti, adj. Care aparţine bisericii, privitor la biserică; ecleziastic. – Biserică + suf. -esc.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MENUISERÍE NU-I-/ s. f. arta de a lucra în lemn; tâmplărie. ♢ operă în lemn. (< fr. menuiserie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ÎNSERIÉRE, înserieri, s.f. Acţiunea de a înseria. [Pr.: -ri-e-] – V. înseria.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERASCHIÉR, seraschieri, s.m. Comandant al armatei şi ministru de război în Imperiul Otoman. [Var.: seraschír s.m.] – Din tc. serasker.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NEOBSERVÁT, -Ă, neobservaţi, -te, adj. Care nu este observat, văzut; fig. care nu este apreciat, preţuit, remarcat. [Pr.: ne-ob-] – Ne- + observat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVOMOTÓR, servomotoare, s.n. Motor (electric, hidraulic sau pneumatic) al unui sistem de comandă automată sau de reglare automată folosit pentru acţionarea unui element de execuţie al unui sistem tehnic, transformând un semnal aplicat la intrare într-o mişcare de cele mai multe ori de rotaţie şi folosind o sursă auxiliară de energie. – Din fr. servomoteur.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PARACLISÉR, paracliseri, s.m. Persoană însărcinată cu paza unei biserici, îndeplinind şi unele servicii la oficierea cultului; ţârcovnic. – Paraclis + suf. -er.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANSERIFÓRM, -Ă, anseriformi, -e, adj., s.f. 1. Adj., s.f. (Pasăre) care are formă de gâscă; asemănătoare cu gâsca. 2. S.f. (La pl.) Ordin de păsări înotătoare, cu gâtul lung, cu picioarele scurte, având trei degete unite printr-o membrană; (şi la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. ansériforme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OBSERVÁBIL, -Ă, observabili, -e, adj. Care poate fi observat. – Din fr. observable, lat. observabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OBSERVATÓR1, observatoare, s.n. 1. (Mai ales în sintagma observator astronomic) Clădire special amenajată pentru observaţii ştiinţifice asupra corpurilor cereşti, fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; instituţia aflată în această clădire. 2. Loc, amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se află sau se întâmplă pe o mare distanţă în jur şi unde se pot adăposti oamenii şi instrumentele necesare observaţiei. – Din lat. observatorium, fr. observatoire, germ. Observatorium.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OBSERVATÓR2, -OÁRE, observatori, -oare, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care observă, cercetează sau studiază ceva. ♦ Persoană cu spirit de observaţie. ♦ Reprezentant al unui stat sau al unei organizaţii internaţionale care participă la lucrările unor conferinţe sau organisme internaţionale, fără drept de vot şi de semnătură a documentelor întocmite de acestea, dar uneori cu dreptul de a participa la discuţii. ♦ Militar care execută observarea asupra inamicului. 2. Adj. Care observă, scrutează; pătrunzător, perspicace. 3. Adj. Prin care se atrage cuiva atenţia asupra unui abuz de serviciu, asupra unei greşeli etc. săvârşite. Notă observatoare. – Din fr. observateur, lat. observator.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONSERVÁNT, -Ă, conservanţi, -te, adj., s.n. 1. Adj. Care conservă, care păstrează. 2. S.n. Substanţă folosită în scopul împiedicării fermentaţiei unor produse alimentare sau de altă natură. – Conserva + suf. -ant.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONSERVÁRE, conservări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) conserva şi rezultatul ei. ♢ Instinct de conservare = instinct de apărare pe care îl manifestă omul şi animalele în scopul menţinerii fiinţei proprii. 2. Tratament la care sunt supuse unele produse perisabile pentru a le feri de alterare (uscare, sterilizare, congelare, refrigerare etc.). V. conserva.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DESCOÁSERE, descoaseri, s.f. Acţiunea de a (se) descoase şi rezultatul ei. – V. descoase.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DESERVÍCIU, deservicii, s.n. Faptă neconvenabilă, dezavantajoasă; contraserviciu (2). – Des1- + serviciu.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERDĂRÉSC, -EÁSCĂ, serdăreşti, adj. Care aparţine serdarului, privitor la serdar, de serdar. – Serdar + suf. -esc.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SEROZITÁTE, serozităţi s.f. Lichid alb-gălbui pe care îl secretează membranele seroase. ♦ Lichid seros sau purulent care se formează în unele afecţiuni. – Din fr. sérosité.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SÉRTA-FÉRTA adv. (Grecism înv.) De colo până colo, încoace şi încolo, fără rost. – Din ngr. sírta-férta.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERTĂRÁŞ, sertăraşe, s.n. Diminutiv al lui sertar (1); sertărel. – Sertar + suf. -aş.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Bisericesc ≠ laic, lumesc

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Observabil ≠ inobservabil, neobservabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVITOÁRE s. slugă, slujnică, femeie de serviciu, (livr.) servantă, (reg.) jupâneasă, (fam.) mariţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERTĂRÁŞ s. sertărel. (~ la birou.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERICULTÓR s. v. sericicultor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SEMISERÍOS adj. semiglumeţ. (Ton ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EXOSERÓZĂ s. f. proces de reacţie cutanată în eczemă caracterizat prin introducerea de lichid care disociază mai întâi celulele epidermei, iar apoi formează vezicule. (< fr. exosérose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PARACLISÉR s. (BIS.) 1. ţârcovnic, (reg.) clisiarh, clisier, crâsnic, pălămar, (Transilv.) făt, (Transilv. şi Bucov.) sfăt. (~ul se ocupă de îngrijirea unei biserici.) 2. v. dascăl.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DROSERACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate insectivore cu flori: drosera. (< fr. droséracées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OBSERVATÓR adj. ager, clarvăzător, iscoditor, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuţit. (Un spirit ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OBSERVÁBIL adj. perceptibil, sesizabil. (Un feno-men ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DESERVÍCIU s. n. fapt care dezavantajează; contraserviciu (2). (< des- + serviciu)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DECONSERVÁ vb. tr. a înlătura unsoarea de conservare de pe suprafaţa unui material, spre a-l face apt pentru întrebuinţare. (< de1- + conserva)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DESERVÍCIU s. contraserviciu. (I-a făcut un ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONSERVÁRE s. 1. păstrare. (~ legumelor pentru iarnă.) 2. v. păstrare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONSERVÁRE s. f. 1. acţiunea de a conserva. o instinct de ~ = instinct de apărare la om şi la animale, care are ca scop menţinerea fiinţei proprii. 2. tratament la care sunt supune unele produse perisabile spre a nu se altera. (< conserva)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONSERVÁNT, -Ă I. adj. care conservă; conservativ. II. s. m. substanţă antiseptică, pentru conservarea unor produse alimentare. (< fr. conservant)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONFISERÍE s. f. cofetărie. (< fr. confiserie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BISERICÉSC adj. (BIS.) 1. ecleziastic, religios, spiritual, (înv.) religionar. (Dogme ~eşti.) 2. religios, sfânt, (pop.) sânt. (Carte ~ească.) 3. v. divin. 4. v. duhovnicesc.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ASERŢIÚNE s. v. afirmaţie, cuvânt, declaraţie, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, zisă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

aserţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. aserţiúnii; pl. aserţiúni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bisericésc adj. m., f. bisericeáscă; pl. m. şi f. bisericéşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

confiseríe s. f., g.-d. art. confiseríei; pl. confiseríi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

conservánt adj. m., pl. conservánţi; f. sg. conservántă, pl. conservánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

conservánt s. n., pl. conservánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

conserváre s. f., g.-d. art. conservării; pl. conservări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

deconservá vb. → conserva

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

descoásere s. f., g.-d. art. descoáserii; pl. descoáseri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

deservíciu s. n., pl. deservícii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

droseracée s. f., pl. droseracée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

înseriére s. f., g.-d. art. înseriérii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

menuiseríe s. f., pl. menuiseríi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neobservát adj. m. (sil. ne-ob-), pl. neobserváţi; f. sg. neobservátă, pl. neobserváte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

observábil adj. m., pl. observábili; f. sg. observábilă, pl. observábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

observatív adj. m., pl. observatívi; f. sg. observatívă, pl. observatíve

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

observatór (persoană) s. m., adj. m., pl. observatóri; f. sg. şi pl. observatoáre, g.-d. sg. art. observatoárei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

observatór (astron.) s. n., pl. observatoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

paraclisér s. m. (sil. -cli-), pl. paracliséri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

seraschiér s. m. (sil. -chier), pl. seraschiéri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serdărésc adj. m., f. serdăreáscă; pl. m. şi f. serdăréşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serenitáte s. f., g.-d. art. serenităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

seriatoáre s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art. seriatoárei; pl. seriatoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serigrafiá vb., ind. prez. 1 sg. serigrafiéz, 3 sg. şi pl. serigrafiáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serigráfic adj. m., pl. serigráfici; f. sg. serigráfică; pl. serigráfice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serigrafíe s. f., art. serigrafía; g.-d. art. serigrafíei; pl. serigrafíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serozitáte s. f., g.-d. art. serozităţii; pl. serozităţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sérta-férta adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sertăráş s. n., pl. sertăráşe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

servitoáre s. f., g.-d. art. servitoárei; pl. servitoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

servomotór s. n., pl. servomotoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

OBSERVAT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care este însărcinată să observe, să supravegheze ceva. /<lat. observa-tor, fr. observateure

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OBSERVAT//ÓR1 ~oáre n. 1) Instituţie ştiinţifică care efectuează observaţii astro-nomice, geofizice şi meteorologice şi analizează rezultatele lor. 2) Clădire amenajată cu in-stalaţii speciale pentru observaţii. 3) Loc special amenajat la înălţime, de unde se pot face observaţii la o anumită distanţă în jur. /<lat. observatorium, fr. observatoire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OBSERVÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi (uşor) observat; care se pretează la observaţie. /<fr. observable, lat. observabilis, ~e

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DESERVÍCI//U ~i n. Faptă care dezavantajează pe cineva. [Sil. -vi-ciu] /des- + serviciu

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CONSERVÁN//T2 ~e n. Substanţă întrebuinţată pentru a împiedica descompunerea produselor organice. ~ alimentar. /a conserva + suf. ~ant

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CONSERV//ÁRE ~ări f. v. A CONSERVA.Instinct de ~ instinct de apărare pe care îl manifestă omul şi animalele în scopul menţinerii fiinţei proprii. /v. a conserva

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CONSERVÁN//T1 ~tă (~ţi, ~te) Care conservă; care păstrează. /a conserva + suf. ~ant

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BISERIC//ÉSC ~eáscă (~éşti) Care ţine de biserică; propriu bisericii; ecleziastic. /biserică + suf. ~esc

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ASERŢIÚN//E ~i f. Propunere înaintată şi susţinută de cineva ca fiind adevărată; afirmaţie. [G.-D. aserţiunii; Sil. -ţi-u-] /<lat. assertio, ~onis, germ. Assertion

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PARACLISÉR ~i m. Persoană care îngrijeşte o biserică, îndeplinind şi anumite servicii la oficializarea cultului religios; ţârcovnic. /paraclis + suf. ~er

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERASCHIÉR ~i m. (în Imperiul Otoman) Comandant al armatei şi ministru de război. /<turc. serasker

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERDĂR//ÉSC ~eáscă (~éşti) ist. 1) Care este caracteristic pentru serdari; propriu serdarilor. 2) Care ţine de serdărie; propriu serdăriei. /serdar +suf. ~esc

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SEROZIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Substanţă lichidă de culoare albă-gălbuie secretată de membranele seroase. 2) Substanţă seroasă eliminată în cazul unor boli. /<fr. sérosité

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CONFISERÍE s.f. (Franţuzism) Cofetărie. [Gen. -iei. / < fr. confiserie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERENITÁTE s.f. (Poet.) Seninătate, calm, linişte. (din fr. sérénité, lat. serenitas)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MENUISERÍE s.f. (Rar) Arta de a lucra în lemn; tâmplărie. ♦ Operă în lemn. [< fr. menuiserie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OBSERVATÍV, -Ă adj. De observare. [Cf. it. observativo].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERATIFÓRM, -Ă adj. (Despre un organ vegetal) Care are aspectul unei lame de ferăstrău. [< fr. serratiforme, cf. lat. serra – ferăstrău, forma – formă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERIGRAFÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de imprimare cu ajutorul unui ecran de mătase. [Gen. -iei. / cf. fr. sérigraphie, germ. Serigraphie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERPIGINÓS, -OÁSĂ adj. (Despre erupţii) Cu contur sinuos. [< fr. serpigineux, cf. lat. serpere – a se târî].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ASERŢIUNE s. f. (log.) enunţ, afirmativ sau negativ, dat ca adevărat; (p. ext.)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ASERŢIÚNE s.f. Afirmaţie (care nu este însoţită de o probă); judecată care exprimă constatarea unei stări de fapt. [Pron. -ţi-u-. / pl. -ni, gen. -nii. / cf. fr. assertion, it. asserzione, lat. assertio < asserere – a afirma].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONSERVÁNT, -Ă adj. Care conservă, păstrează; conservativ. // s.m. Substanţă folosită pentru a împiedica fermentarea produselor obţinute din fructe sau din legume. [Cf. fr. conservant].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONSERVÁRE s.f. Acţiunea de a conserva; conservaţiune. ♢ Instinct de conservare = instinct de apărare la om şi la animale, care are ca scop menţinerea fiinţei proprii. [< conserva].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

mesererníc, meserernícă, mesererníci, mesererníce, adj. (înv.) milos, sensibil.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ÎNSERIÉRE s.f. Acţiunea de a înseria şi rezultatul ei. [< înseria].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OBSERVATÓR, -OÁRE adj. 1. Care observă, scrutează. ♦ Perspicace, pătrunzător. 2. Prin care se atrage cuiva atenţia asupra unor abuzuri, greşeli etc. săvârşite. // s.m. şi f. Cel care are misiunea să observe ceva, să urmărească ceva. ♦ Persoană oficială desemnată de un stat sau de o organizaţie pentru a asista la lucrările unei conferinţe sau ale unor organisme internaţionale, fără drept de vot şi fără calitatea de a-şi asuma vreun angajament. ♦ Militar care execută o misiune de observare (2). [Cf. fr. observateur, lat. observator].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OBSERVÁBIL, -Ă adj. Care poate fi observat. [Cf. fr. observable, lat. observabilis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OBSERVATÓR s.n. 1. (Astr.) Local special amenajat pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; instituţia aflată în acest local. 2. (Mil.) Loc destinat instalării efectivului însărcinat cu observarea mişcărilor şi a poziţiei inamicului. [Pl. -oare. / cf. fr. observoire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

serdărésc, serdăreáscă, serdăréşti, adj., s.f. (înv.) 1. (adj.) care aparţine serdarului, privitor la serdar, de serdar (v.), care are rangul de serdar. 2. (s.f. art.; reg.; în forma: sărdăreasca) numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

SEROZITÁTE s.f. Lichid secretat de membranele seroase. ♦ Lichid seros sau purulent care se formează în unele afecţiuni. [Cf. fr. sérosité].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVOMOTÓR s.n. Motor auxiliar al unei instalaţii cu ajutorul căruia se realizează o comandă sau o anumită reglare. [Cf. fr. servomoteur].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

bisericesc[ce tine de organizarea bisericeasca]

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OBSERVÁBIL, -Ă adj. care poate fi observat. (< fr. observable, lat. observabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OBSERVATÍV, -Ă adj. de observare. (< it. osservativo)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OBSERVATÓR1 s. n. 1. clădire special amenajată pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc. 2. (mil.) loc destinat instalării efectivului însărcinat cu observarea mişcărilor şi a poziţiei inamicului. (< lat. observatorium, fr. observatoire, germ. Observatorium)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OBSERVATÓR2, -OÁRE I. adj. 1. care observă, scrutează. ♢ cu spirit de observaţie, perspicace, pătrunzător. 2. prin care se atrage cuiva atenţia asupra unor abuzuri, greşeli săvârşite. II. s. m. f. 1. cel care are misiunea de a observa, de a urmări, a studia ştiinţific un fenomen. 2. cel care asistă la un eveniment fără a participa. III. s. m.. 1. persoană oficială desemnată de stat, de o organizaţie, pentru a asista la lucrările unei conferinţe, organisme internaţionale, fără drept de vot şi fără calitatea de a-şi asuma vreun angajament. 2. militar care execută o misiune de observare (2). (< fr. observateur, lat. observator)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERATIFÓRM, -Ă adj. (despre organe vegetale) care are aspectul unei lame de ferăstrău. (< fr. serratiforme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERIALIZÓR s. m. operator care efectuează serializarea. (< fr. sérialiseur)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERIGRAFIÁ vb. tr. a reproduce prin serigrafie. (< serigrafie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERIGRAFÍE s. f. procedeu de imprimare cu ajutorul unui ecran de mătase. (< fr. sérigraphie, germ. Serigraphie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SEROZITÁTE s. f. 1. lichid secretat de membranele seroase. 2. lichid seros sau purulent care se formează în unele afecţiuni. (< fr. sérosité)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERPIGINÓS, -OÁSĂ adj. (despre erupţii) cu contur sinuos. (< fr. serpigineux)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVOMOTÓR s. n. motor auxiliar al unui sistem de comandă sau reglare automată care acţionează un element de execuţie al sistemului. (< fr. servomoteur)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROCOÁSERE s.f. v. procoase. [DAR]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

SERIALIZÁT adj. v. serializa. [MDN]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

seraschiér (-ri), s.m. – Comandant general. – Var. serascher. Mr. seraschier. Tc. (per.) serasker (Şeineanu, III, 107; Lokotsch 1847), cf. ngr. σερασϰέρι, alb., pol. seraskier, sb. serasker. – Sec. XVIII, înv. – Der. serascherlic, s.n. (înv., comandă), din tc. seraskerlik.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

sérta-férta adv. – De colo pînă colo, fără rost. Ngr. σύρτα-φέρτα (Tiktin; Horváth, Archivum Europae centro-orient., IV, 336; Gáldi 249), cf. tc. serta-ferta (Popescu-Ciocănel 41).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACIPENSERÍD, acipenserizi, s.m. (Zool.) Sturion. – Cf. lat. a c i p e n s e r.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AUTOOBSERVÁ, autoobsérv, vb. I. Refl. A-şi analiza propria persoană şi viaţă (psihică). [Pr.: a-u-to-ob-] – Auto1- + observa.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AUTOSÉRVICE s.n. Service pentru autovehicule. [Pr.: a-u-to-ser-vis] – Din engl. auto-service.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AUTOSERVÍRE s.f. Mod de desfacere a mărfurilor în magazine speciale sau a mâncării în restaurante, în care clientul se serveşte singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + servire (după rus. samoobstujivanie).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÂRCSERDÁR, cârcserdari, s.m. (Turcism înv.) Căpitan de jandarmerie (turcă); comandantul unei potere. – Din tc. kırserdarı.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVILITÁTE s.f. (Rar) Servilism. – Din fr. servilité.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PĂSERÚICĂ s.f. v. păsăruică.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OBSERVÁŢIE, observaţii, s.f. 1. Procedeu al cunoaşterii ştiinţifice care constă în contemplarea metodică şi intenţionată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu. ♦ Supraveghere, urmărire; spec. supraveghere medicală (a unui bolnav). Bolnav ţinut sub observaţie.Foaie de observaţie = formular în care se notează istoricul şi descrierea bolii, rezultatele examenului clinic şi al analizelor de laborator, evoluţia bolii şi fazele tratamentului urmat de bolnav în timpul spitalizării acestuia. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecţie critică; p. ext. mustrare, dojană, reproş. – Din germ. Observation, fr. observation, lat. observatio.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DISERTÁŢIE, disertaţii, s.f. Expunere în care se tratează o problemă în mod ştiinţific şi amănunţit. ♦ Spec. (Ieşit din uz) Lucrare ştiinţifică susţinută în public de autor, pentru dobândirea unui grad ştiinţific. [Var.: dizertaţie s.f.] – Din fr. dissertation, lat. dissertatio. Cf. rus. d i s e r t a ţ i i a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MESÉRNIŢĂ, meserniţe, s.f. (Reg.) Măcelărie. – Din bg. mesarniţa, scr. mesarnica.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONSERVATÍV, -Ă, conservativi, e, adj. 1. (Rar) Conservator2. 2. (Fiz.; despre câmpuri de forţă) În care se conservă energie. – Din fr. conservatif.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanţă cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DESERTIZÁRE, desertizări, s.f. Acţiunea de a desertiza şi rezultatul ei. ♦ Operaţie de desfacere a elementelor unui mecanism îmbinate prin sertizare. – V. desertiza.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COMISERATÍV, , comiserativi, -e, adj. (Rar) Compătimitor. [Pr. şi: -ze-] – Din it. commiserativo.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SELF-SERVICE s.n. Magazin, restaurant etc. cu autoservire. [Pr.: self-sérvis] – Cuv. engl.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERIOGRÁFIC, -Ă, seriografici, -ce, adj. De seriografie. [Pr.: -ri-o-] – Din engl. seriographic.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERIOGRAFÍE, seriografii, s.f. Înregistrare a unei serii de clişee cu ajutorul seriografului; imagine astfel obţinută. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. sériographie, engl. seriography.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERIOZITÁTE s.f. 1. Însuşirea, calitatea de a fi serios; p. ext. comportare, ţinută care denotă această însuşire; gravitate, importanţă, însemnătate. ♢ Loc. adv. Cu seriozitate sau cu toată seriozitatea = a) cu mare atenţie, cu conştiinciozitate, temeinic; b) cu convingere, cu tărie, dinadins; c) (în construcţie cu verbe ca „a zice”, „a spune” etc.) cu ton profund, cu gravitate, cu pătrundere, convins. ♦ Expresie a figurii lipsită de veselie, de zburdălnicie. 2. Profunzime, intensitate; temeinicie, autenticitate. ♦ Calitate a ceea ce necesită o deosebită atenţie, o deosebită grijă; gravitate. Seriozitatea momentului. ♦ Calitatea a ceea ce este lucrat, executat cu conştiinciozitate, cu atenţie. [Pr.: -ri-o-] – Serios + suf. -itate.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SEROTERAPÍE s.f. Metodă terapeutică pentru tratarea şi prevenirea unor boli infecţioase prin administrarea serului luat de la un animal imunizat împotriva acestor boli. – Din fr. sérothérapie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SEROTONÍNĂ s.f. (Fiziol.) Substanţă prezentă în celulele tractului gastro-intestinal, în creier, în plachetele sangvine ale unor mamifere, cu rol important în contracţia musculaturii netede, în dilatarea capilarelor, în creşterea permeabilităţii vaselor mici. – Din fr. sérotonine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERPENTÁRIU, serpentarii, s.n. Loc special amenajat (într-o grădină zoologică) în care trăiesc şerpi în condiţii asemănătoare cu cele din natură. – Din lat., engl. serpentarium, fr. serpentaire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERPENTÍNĂ1, serpentine, s.f. 1. Traseu şerpuit al unui drum care străbate un teren în pantă; fiecare dintre cotiturile unui astfel de traseu; p. ext. drum cotit, şerpuit. 2. Fâşie lungă şi îngustă de hârtie colorată, înfăşurată strâns, care, aruncată la distanţă, se desfăşoară în spirală şi care se foloseşte ca mijloc de amuzament la petreceri. 3. Tub (sau ţeavă) de metal sau de sticlă îndoit în formă de spirală sau de elice şi folosit ca schimbător de căldură. – Din fr. serpentin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERPENTÍNĂ2 s.f. v. serpentin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVITÚDINE, servitudini, s.f. (Rar) Servitute. – Din lat. servitudo, -inis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONSERVATÓR1, conservatoare, s.n. Instituţie de învăţământ de grad superior, unde se studiază muzica, (în trecut) şi arta dramatică, şi unde se formează compozitori, interpreţi vocali şi instrumentali, dirijori, muzicologi. – Din fr. conservatoire, germ. Konservatorium.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONSERVATÓR2, -OÁRE, conservatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care păstrează, conservă. 2. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care este ataşată de tradiţie, în viaţa politică, economică şi culturală. ♢ Partid conservator (şi substantivat, m. pl.) = partid politic cu concepţii conservatoare. 3. S.m. şi f. Persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colecţii etc. 4. S.n. (Tehn.; în sintagma) Conservator de ulei = rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice şi legat printr-o ţeavă cu cuva, având rolul de a menţine cuva plină cu ulei, independent de oscilaţiile temperaturii. – Din fr. conservateur, lat. conservator.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONTRASERVÍ, contraservesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A deservi1. – Contra1- + servi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Conservativ ≠ novator

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Conservator ≠ novator, renovator

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVITORÍME s. slujitorime, (pop.) slugărime, (reg.) slugăret.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVILITÁTE s. v. servilism, slugărnicie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERPENTÍNĂ s. 1. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, sinuozitate, şerpuire, şerpuitură, (rar) îndoitură, (pop.) cârmeală, cârnitură, întorsură, sucitură, (Olt. şi Ban.) covei. (~ a unui drum.) 2. (Transilv. şi Ban.) şarpe. (~ la alambic.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERIOZITÁTE s. 1. (înv.) serios. (Se poartă cu o ~ demnă de remarcat.) 2. gravitate, solemnitate. (~ făcu loc jovialităţii.) 3. severitate. (~ liniilor feţei.) 4. maturitate, profunzime, temeinicie. (~ gândirii, a sentimentelor cuiva.) 5. soliditate, tărie, temeinicie. (~ obiecţiei, a argumentării sale.) 6. v. capacitate. 7. adâncime, importanţă, însemnătate, profunzime. (~ prefacerilor survenite.) 8. importanţă, însemnătate, valoare. (~ contribuţiei sale.) 9. gravitate, pericol, periculozitate, primejdie, (rar) severitate. (~ bolii de care suferă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SELFSÉRVICE s. v. autoservire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OBSERVÁŢIE s. 1. v. examinare. 2. v. supraveghere. 3. v. părere. 4. v. indicaţie. 5. v. critică. 6. v. ceartă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DISERTÁŢIE s. f. expunere asupra unei probleme, tratată în mod ştiinţific. ♢ lucrare prezentată de cineva în vederea obţinerii unui grad ştiinţific. (< fr. dissertation, lat. dissertatio)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MESÉRNIŢĂ s. v. masacru, măcel, măcelărie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MESERĂTÁTE s. v. lipsă, mizerie, nefericire, nenoroc, nenorocire, nevoie, sărăcie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONSERVATÓR2, -OÁRE I. adj. 1. care conservă, conservativ2, conservatorist. 2. ataşat de instituţiile trecutului, refractar la ceea ce este nou. o partid ~ (şi s. m. pl.) = denumire a unor partide valorificând tradiţia în plan politic şi ideologic. II. s. m. f. cel care îngrijeşte piesele dintr-un muzeu; custode. III. s. n. 1. instituţie specializată, subordonată administraţiei poştale, unde sunt păstrate colecţii filatelice. 2. ~ de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul. (< fr. conservateur, lat. conservator)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONSERVATÓR1 s. n. instituţie de învăţământ muzical superior. (< germ. Konservatorium, fr. conservatoire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONSERVATÍV2, -Ă adj. conservator. (< germ. konservativ)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONSERVATÍV1, -Ă adj. conservant. ♢ (fiz.; despre câmpuri de forţe) în care se conservă energia. (< fr. conservatif)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AUTOSERVÍRE s. (englezism) self-service.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIPENSERÍD s. v. sturion.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acipenseríd s. m., pl. acipenserízi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

autoobservá vb. (sil. a-u-to-ob-) → observa

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

autoservíre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoservírii; pl. autoservíri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cârcserdár s. m. (sil. mf. cârc-), pl. cârcserdári

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

conservatív adj. m., pl. conservatívi; f. sg. conservatívă, pl. conservatíve

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

conservatór adj. m., (persoană) s. m., pl. conservatóri; f. sg. şi pl. conservatoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

conservatór (instituţie) s. n., pl. conservatoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

curviseriát adj. m., pl. curviseriáţi; f. sg. curviseriátă, pl. curviseriáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

desertizáre s. f., g.-d. art. desertizării; pl. desertizări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

disertáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. disertáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. disertáţiei; pl. disertáţii, art. disertáţiile (sil. -ţi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

meseriáşă s. f. (sil. -ri-a-), art. meseriáşa, g.-d. art. meseriáşei; pl. meseriáşe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mesérniţă s. f., g.-d. art. mesérniţei; pl. mesérniţe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

observáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. observáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. observáţiei; pl. observáţii, art. observáţiile (sil. -ţi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

paperaseríe s. f., pl. paperaseríi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

reinsérţie s. f., g.-d. art. reinsérţiei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serialitáte s. f., g.-d. art. serialităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serializáre s. f., g.-d. art. serializării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sericimétru s. n., pl. sericimétre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

seriográfic adj. m. (sil. -ri-o-), pl. seriográfici; f. sg. seriográfică, pl. seriográfice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

seriografíe s. f., art. seriografía, g.-d. art. seriografíei; pl. seriografíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

seriozitáte s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. seriozităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

seroterapíe s. f., art. seroterapía, g.-d. seroterapíi, art. seroterapíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serotonínă s. f., g.-d. art. serotonínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serpentáriu s. n., pl. serpentárii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serpentínă (drum şerpuit, fâşie de hârtie, tub răsucit) s. f., g.-d. art. serpentínei; pl. serpentíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serpentínic adj. m., pl. serpentínici; f. sg. serpentínică, pl. serpentínice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serpentinít s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

servilitáte s. f., g.-d. art. servilităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

servitoríme s. f., g.-d. art. servitorímii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

servitúdine s. f., g.-d. art. servitúdinii; pl. servitúdini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

teleobservá vb., ind. prez. 1 sg. teleobsérv, 3 sg. şi pl. teleobsérvă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

OBSERVÁŢI//E ~i f. 1) v. A OBSERVA.Foaie de ~ document în care sunt înre-gistrate zilnic evoluţia bolii unui bolnav şi tratamentul aplicat. A ţine sub ~ a supra-veghea. 2) Constatare cu privire la un fenomen sau la un fapt observat. 3) Obiecţie la o acţiune, la un fapt sau la o lucrare a cuiva. ♢ A face ~ a atrage atenţia asupra unei greşeli. [G.-D. observaţiei; Sil. -ţi-e] /<germ. Observation, fr. observation, lat. observatio, ~onis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DISERTÁŢI//E ~i f. 1) Lucrare ştiinţifică susţinută public pentru obţinerea unui grad ştiinţific (de doctor în ştiinţe); teză. 2) Expunere în care se tratează o problemă în mod ştiinţific pe baza argumentelor şi datelor dobândite prin studiu. [Art. disertaţia; G.-D. disertaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. dissertation, lat. dissertatio

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CONSERVAT//ÓR3 ~oáre n. Instituţie de învăţământ superior în care se pregătesc compozitori, interpreţi vocali şi instrumentali, dirijori, muzicologi, profesori de muzică. /<fr. conservatoire, germ. Konservatorium

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CONSERVATÓR2 ~i m. Persoană însărcinată cu păstrarea şi administrarea unui bun public. ~ de muzeu. ~ de bibliotecă. /<fr. conservateur, lat. conservator

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CONSERVATÍV ~ă (~i, ~e) 1) v. CONSERVATOR I. 2) fiz. (despre câmpuri de forţă) Care conservă energia; cu proprietatea de a conserva energia. /<fr. conservatif

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CONSERVAT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival 1) Care conservă alimente; cu proprietatea de a conserva alimente. Produs ~. 2) (despre persoane, partide) Care susţine conservatismul; ataşat de conservatism. /<fr. conservateur, lat. conservator

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CONSERVÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi conservat; în stare de a fi conservat. /a conserva + suf. ~bil

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AUTOSERVÍRE f. Servire în magazine speciale sau în localuri de alimentaţie publică în care clientul se serveşte singur. [G.-D. autoservirii] /auto- + servire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AUTOSERVICE [pr.: autosérvis] n. Staţie de întreţinere (şi reparare) a autoturismelor. /Cuv. engl.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIPENSERÍ//D ~zi m. 1) la pl. Ordin de peşti răpitori, de talie mare, cu scheletul cartilaginos şi cu corpul fără solzi, pescuiţi pentru carnea şi pentru icrele lor negre (reprezentanţi: morunul, nisetrul, păstruga etc.); sturioni. 2) Peşte din acest ordin. /cf. lat. acipenser

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERIOZITÁT//E f. Caracter serios. ~ea situaţiei.Cu ~ (sau cu toată ~ea) a) într-un mod foarte conştiincios; b) cu convingere. [G.-D. seriozităţii; Sil. -ri-o-] /<lat. seriositas, ~atis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SEROTERAPÍE f. Terapie cu ajutorul serului imun. [G.-D. seroterapiei] /<fr. sérothérapie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERPENTÁRI//U ~i n. Loc amenajat (într-o grădină zoologică) în care trăiesc şerpi ca în natură. /<lat. serpentarium

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERPENTÍN//Ă ~e f. 1) Drum şerpuit, construit special pentru a uşura urcuşul în pantă. 2) Cotitură a unui astfel de drum. 3) Fâşie lungă şi îngustă de hârtie colorată, înfăşurată strâns, care, fiind aruncată, se desfăşoară în formă de spirală şi este folosită drept mijloc de amuzament la petreceri. 4) Tub în formă de spirală folosit ca schimbător de căldură. /<fr. serpentin, germ. Serpentine, lat. serpentinus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERPENTINÍT n. Rocă metamorfică de culoare verde cu pete, formată, mai ales, din serpentin cu diferite adaosuri şi întrebuinţată ca îngrăşământ agricol şi ca material refractar sau decorativ.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AUTO-SERVICE s.n. (Anglicism) Staţie de întreţinere a autoturismelor. [Var. service s.n. / < engl. auto-service].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DISERTÁŢIE s.f. Expunere ştiinţifică (scrisă sau orală) care tratează o anumită problemă; expunere asupra unei chestiuni, asupra unei opere etc. în care se dezvoltă o idee filozofică sau morală. ♦ Lucrare prezentată de cineva în vederea obţinerii unui grad ştiinţific. ♦ Temă dezvoltată de un elev sau de un student asupra unui subiect dat. [Gen. -iei, var. disertaţiune, dizertaţie, dizertaţiune s.f. / cf. fr. dissertation, lat. dissertatio].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INSERŢIÚNE s.f. v. inserţie.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OBSERVÁŢIE s.f. 1. Procedeu al cunoaşterii ştiinţifice constând în contemplarea metodică şi intenţionată a unui obiect sau proces; cercetare, examinare, observare; studiu. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecţie, critică. ♦ Mustrare, reproş. 4. Supraveghere. ♢ Foaie de observaţie = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul şi evoluţia bolii unui bolnav (în spital). [Gen. -iei, var. observaţiune s.f. / cf. fr. observation, lat. observatio].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PAPERASERÍE s.f. (Rar) Scriptologie; hârţogărie. [Gen. -iei. / fr. paperasserie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PASERIFÓRME s.f.pl. Ordin de păsări în general de talie mică, cântătoare, ai căror pui ies din ou golaşi şi orbi; păsărele; (la sg.) pasăre din acest ordin. [Sg. paseriformă. / < fr. passériformes].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

REINSÉRŢIE s.f. Fixare în acelaşi loc a unei porţiuni dintr-un ţesut care a fost detaşată. [Gen. -iei. / cf. fr. réinsertion].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SELF-SERVICE s.n. (Anglicism) Tehnică de vânzare care elimină sau reduce la maximum personalul de desfacere, permiţând clienţilor de a se servi singuri din mărfurile expuse; autoservire. [Pron. self-sérvis. / < engl. self-service].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERIALITÁTE s.f. Însuşirea a ceea ce are caracter serial. [Cf. it. serialità].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERIOSCOPÍE s.f. Examen radiologic constând în a lua succesiv mai multe filme. [Pron. -ri-o-, gen. -iei. / < fr. sérioscopie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SEROTERÁPIC, -Ă adj. Referitor la seroterapie. [< fr. sérothérapique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANSERIFÓRME s. f. pl. ordin de păsări înotătoare palmipede cu gât lung şi picioare scurte: lebede, gâşte; lamelirostre. (< fr. ansériformes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANSERIFÓRME s.f.pl. Ordin de păsări înotătoare, cu ciocul prevăzut pe margini cu lame cornoase sau cu zimţi, care trăiesc pe lacuri, bălţi, iazuri etc.; palmipede; (la sg.) pasăre din acest ordin. [Sg. anseriformă. / < fr. ansérofomes, cf. lar. anser – gâscă, forma – formă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUTOOBSERVÁ vb. I. refl. A se observa pe sine, a-şi analiza propria viaţă psihică. [Cf. fr. autoobserver].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUTOSERVÍRE s.f. Acţiunea de a se autoservi. ♦ Procedeu de servire în magazine sau localuri de alimentaţie publică, potrivit căruia clienţii se servesc singuri. ♦ Muncă depusă de preşcolari, elevi şi studenţi, prin care aceştia contribuie la asigurarea unor condiţii igienice şi estetice optime de trai în comun. [< autoservi, după engl. self-service].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONSERVATÍV1, -Ă adj. Conservant. ♦ (Fiz.; despre câmpuri de forţe) În care se conservă energia. [< fr. conservatif].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONSERVATÍV2, -Ă adj. (Rar) Conservator. [< germ. konservativ].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONSERVATÓR s.n. Şcoală superioară de muzică. [< germ. Konservatorium, cf. fr. conservatoire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONSERVATÓR, -OÁRE adj. 1. Care păstrează, care conservă; conservatorist. 2. Ataşat de instituţiile trecutului, refractar la ceea ce este nou. ♢ Partid conservator (şi s.m.pl.) = denumire a unor partide care sunt, în general, ataşate vechilor instituţii, idei şi forme politice. // s.m. şi f. Cel care îngrijeşte piesele dintr-un muzeu. [Cf. fr. conservateur].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DESERTIZÁRE s.f. Acţiunea de a desertiza. ♦ Operaţia de desfacere a două piese sertizate. [< desertiza].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

îmbisericí, îmbisericésc, vb. IV refl. (reg.) a se introduce în rândul credincioşilor, a se număra printre credincioşi.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

meserníţă, meserníţe, s.f. (reg. înv.) 1. măcelărie. 2. măcel, masacru.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

AUTOSERVÍRE s. f. mod de servire în magazine, localuri de alimentaţie publică, prin care clienţii se servesc singuri. (după rus. samoobshujivanie, engl. self-service)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AUTOSERVICE SÉRVIS/ s. n. staţie de întreţinere a autovehiculelor. (< engl. auto-service)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AUTOOBSERVÁ vb. refl. a-şi observa propriile acţiuni, manifestări comportamentale, idei, trăiri afective. (< fr. autoobserver)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

serbezeálă, serbezéli, s.f. (înv. şi reg.) acreală, sârbezime, sârbezitură.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

subservitór, subservitoáre, s.m. şi f. (înv.) infirmier.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

SERIOGRAFÍE s.f. Înregistrare a unei serii de clişee cu ajutorul seriografului. ♦ Imagine astfel obţinută. [Pron. -ri-o-, gen. -iei. / < fr. sériographie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERIOZITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi serios; ţinută, comportare care denotă această însuşire. ♦ Mină serioasă, gravitate. 2. Profunzime; temeinicie. 3. Parte gravă, importantă a unui lucru. [Pron. -ri-o-. / cf. germ. Seriosität].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SEROTERAPÍE s.f. Tratament (preventiv) al unor boli infecţioase prin administrare de seruri. [Gen. -iei. / < fr. sérothérapie, cf. lat. serum – ser, gr. therapeia – tratament].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SEROTONÍNĂ s.f. Compus chimic prezent în organism, cu un rol important în biochimismul funcţional al creierului. [< engl. serotonin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERPENTÍNĂ s.f. 1. Traseu şerpuit cu cotituri dese al unui drum dintr-o regiune de munte. 2. Fâşie îngustă de hârtie colorată, care se desfăşoară în spirală când este aruncată la distanţă. 3. Tub sau ţeavă îndoită în formă de spirală, de elice etc. şi folosită ca schimbător de căldură. 4. V. serpentin. [< fr. serpentin, serpentine, cf. germ. Serpentine < lat. serpens – şarpe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVILITÁTE s.f. (Rar) Servilism. [Cf. fr. servilité].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVITÚDINE s.f. (Rar) Servitute. [Cf. lat. servitudo, fr. servitude].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OBSERVÁŢIE s. f. 1. procedeu al cunoaşterii ştiinţifice în contemplarea metodică şi intenţionată a unui obiect sau proces; examinare. 2. remarcă, constatare. 3. obiecţie, critică; mustrare, reproş. 4. supraveghere. o foaie de ~ = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul şi evoluţia bolii unui bolnav. (< fr. observation, lat. observatio)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PAPERASERÍE s. f. scriptologie; hârţogărie. (< fr. paperasserie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PASERIFÓRME s. f. pl. ordin de păsări, în general de talie mică, cântătoare; păsărele. (< fr. passériformes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REINSÉRŢIE s. f. 1. fixare în acelaşi loc a unei porţiuni detaşate dintr-un ţesut. 2. reîntoarcere a unui deţinut, a unui prizonier, a unui deficient în societate, într-o activitate productivă. (< fr. réinsertion)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SELF-SERVICE SÉRVIS/ s. n. magazin, restaurant etc. cu autoservire. (< engl., fr. self-service)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERICIMÉTRU s. n. instrument pentru aprecierea elasticităţii şi rezistenţei firului de mătase. (< fr. séricimètre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERIOGRAFÍE s. f. înregistrare a unei serii de clişee cu ajutorul seriografului. ♢ imaginea obţinută. (< fr. sériographie, engl. seriopgraphy)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERIOSCOPÍE s. f. examen radiologic constând în a lua succesiv mai multe imagini. (< fr. sérioscopie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERIOZITÁTE s. f. 1. însuşirea de a fi serios; ţinută, comportare care denotă această însuşire. ♢ mină serioasă, gravitate. 2. profunzime; temeinicie. 3. parte gravă, importantă a unui lucru. (< germ. Seriosität)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SEROPOZITÍV, -Ă adj., s. m. f. (cel) care prezintă un serodiagnostic pozitiv. (< fr. séropositif)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SEROTERAPÍE s. f. tratament (preventiv) bazat pe admi-nistrarea de seruri imune, care conţin anticorpi specifici contra germenilor bolii respective sau toxinelor lor. (< fr. sérothérapie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SEROTONÍNĂ s. f. substanţă hormonală secretată de celulele cromafine ale peretelui intestinal şi de diverse ţesuturi, cu acţiune vasoconstrictoare. (< fr. sérotonine, engl. serotonin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERPENTÁRIU s. n. grădină zoologică, rezervaţie pentru şerpi. (< lat., engl. serpentarium)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERPENTÍNĂ s. f. 1. traseu şerpuit al unui drum în pantă. 2. fâşie îngustă de hârtie colorată, care se desfăşoară în spirală când este aruncată la distanţă. 3. tub îndoit în formă de spirală, de elice etc., ca schimbător sau radiator de căldură. (< fr. serpentin, germ. Serpentine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERPENTINÍT s. n. rocă metamorfică bogată în serpentin. (< fr. serpentinite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVILITÁTE s. f. servilism. (< fr. servilité)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVITÚDINE s. f. servitute. (< fr. servitude, lat. servitudo)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NECONSERVÁT adj. v. MOALE (I. 1.). Care cedează uşor la apăsare, modificându-şi forma; p. ext. afânat, pufos. ♢ Carne moale = carne fără oase. Ou moale = ou fiert sau copt astfel încât să nu fie complet coagulat. Lipire moale = operaţie de îmbinare, cu ajutorul unui metal străin în stare de fuziune, a două piese metalice care nu se încălzesc în prealabil. ♢ Expr. A-i fi (cuiva) moale sau a trăi (ori a se aşeza) pe moale = a duce o viaţă liniştită, fără griji; a o duce bine; a-i fi bine. ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Parte moale (I 1) a unui lucru. ♢ (Pop.) Moalele capului = fontanelă; p. ext. creştetul capului. ♦ (Despre gură, buze) Cărnos, fraged. ♦ Moleşit, flasc; puhav. ♦ Puţin consistent; subţire, apos. ♦ (Despre pâine, cozonac etc.) Proaspăt; fraged. ♦ (Despre icre) Proaspăt, neconservat. ♦ (Despre fructe) Zemos; mălăieţ. ♦ Flexibil, elastic. [DEX '98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

AUTOCONSERVÁ, autoconsérv, vb. I. Refl. A-şi menţine, a-si apăra propria viaţă. [Pr.: a-u-] – Auto1- + conserva.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BISERICÉŞTE adv. (Rar) Ca la biserică. – Biserică + suf. -eşte.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BISERICÚŢĂ, bisericuţe, s.f. 1. Diminutiv al lui biserică. 2. Fig. Cerc îngust de oameni uniţi prin dorinţa de a-şi rezolva interesele lor personale în dauna colectivităţii din care fac parte. – Biserică + suf. -uţă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CARAVANSERÁI, caravanseraiuri, s.n. (În Orient) Han mare la care poposesc caravanele. – Din fr. caravansérail.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MERCHANDISER MÉRCENDAIZĂR/ s. m. agent comercial care promovează produsele noi ale unei firme şi distribuie material publicitar. (< engl. merchandiser)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INOBSERVÁBIL, -Ă, inobservabili, -e, adj. Care nu poate fi observat (decât cu greu); neobservabil. – Din fr. inobservable, lat. inobservabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PASERIFÓRMĂ, paseriforme, s.f. (La pl.) Ordin de păsări ai căror pui ies din ou golaşi şi orbi; (şi la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. – Din fr. passeriformes.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONSERVATÍSM s.n. Atitudine, sistem de idei, convingeri politice care acordă importanţă instituţiilor tradiţionale (religie, familie, proprietate) şi susţin dezvoltarea treptată în locul schimbărilor bruşte. – Din fr. conservatisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INOBSERVÁBIL, -Ă adj. care nu se poate observa. (< fr. inobservable, lat. inobservabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RADIOSÉRVICE s.n. Service pentru aparatura de radiocomunicaţii. [Pr.: -di-o-ser-vis] – Din engl. radio-service.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERDĂREÁSĂ, serdărese, s.f. Soţie de serdar. – Serdar + suf. -easă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERICICULTÓR, -OÁRE, sericicultori, -oare, s.m. şi f. Persoană care se ocupă cu sericicultura. – Din fr. sériciculteur.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERICITIZÁRE, sericitizări, s.f. Fenomen geologic de retransformare a feldspaţilor în sericit. – După fr. séricitisation.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SEROREÁCŢIE, seroreacţii, s.f. (Med.) Reacţie serologică. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. séro-réaction.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVOELEMÉNT, servoelemente, s.n. Element al unui mecanism regulator dintr-un sistem tehnic cu ajutorul căruia se variază direct sau indirect o anumită mărime sau un anumit parametru al sistemului. [Pr.: -vo-e-] – Servo- + element.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVOFRẤNĂ, servofrâne, s.f. Aparat de frânare care înlocuieşte energia musculară necesară pentru frânare. – Servo- + frână (după fr. servofrein).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVOREGLÁRE, servoreglări, s.f. Reglare automată prin care forţa exercitată asupra elementului activ al regulatorului este adusă la valoarea necesară printr-un aport de energie auxiliară. – Servo- + reglare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Neobservabil ≠ perceptibil, sesizabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ANSERIFÓRMĂ, anseriforme, s.f. – V. anseriform (2) [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

SERICULTÚRĂ s. v. sericicultură.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERICICULTÓR s. (ZOOTEHN.) (rar) sericultor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERBEZITÚRĂ s. v. acreală, acrime, găl-beneală, înăcreală, paliditate, paloare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NEOBSERVÁBIL adj. inobservabil. (Un lucru ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DEZINSÉRŢIE s. f. desprindere (chirurgicală) a unui muşchi sau tendon de pe un os. (< fr. désinsertion)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MESERIEŞÉSC adj. v. meşteşugăresc.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

INOBSERVÁBIL adj. v. neobservabil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONSERVATÍSM s. v. conservatorism.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONSERVATÍSM s. n. conservatorism. (< fr. conservatisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BISERICÚŢĂ s. v. bandă, cârdăşie, clan, clică, gaşcă, şleahtă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ANSERIFÓRMĂ s. (ORNIT.) palmiped.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CICLOSERÍNĂ s. f. antibiotic cu un spectru antibacterian restrâns. (< fr. cyclosérine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

anserifórmă s. f., pl. anserifórme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

autoconservá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. autoconsérv, 3 sg. şi pl. autoconsérvă, 1 pl. autoconservăm

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bisericéşte adv. pl. bisericóşi; f. sg. bisericoásă, pl. bisericoáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bisericúţă s. f., g.-d. art. bisericúţei; pl. bisericúţe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

caravanserái s. n., pl. caravanseráiuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

conservatísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

deconserváre s. f. → conservare

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dezinsérţie s. f. (sil. -ţi-e; mf. dez-), art. dezinsérţia (sil. -ţi-a), g.-d. dezinsérţii, art. dezinsérţiei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

inobservábil adj. m. (sil. mf. in-) observabil

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

observánţă s. f., g.-d. art. observánţei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

paserifórmă s. f., pl. paserifórme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

radioservice s. n. [pron. engl. radiosérvis]

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serdăreásă s. f., g.-d. art. serdărései; pl. serdărése

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sergént-majór s. m., pl. sergénţi-majóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serializatór s. m., pl. serializatóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sericicultór s. m., pl. sericicultóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sericitizáre s. f., pl. sericitizări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serigrafiére s. f., g.-d. art. serigrafiérii; pl. serigrafiéri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

seroreácţie s. f., art. seroreácţia, g.-d. art. seroreácţiei; pl. seroreácţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

servoelemént s. n., pl. servoeleménte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

servofrână s. f. (sil. -frâ-) frână

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

servoregláre s. f. reglare

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

INOBSERVÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi observat; de neobservat. [Sil. in-ob-ser-] /<fr. inobservable, lat. inobservabilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CONSERVATÍSM n. Ataşament faţă de formele vechi ale vieţii sociale, politice, economice şi culturale, manifestat în tendinţa de a le menţine şi de a se opune faţă de tot ce e nou. /<fr. conservatisme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CARAVANSERÁ//I ~iuri n. (la popoarele orientale) Han mare unde fac popas caravanele. /<fr. caravansérail

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ANSERIFÓRM//Ă ~e f. 1) la pl. Ordin de păsări înotătoare cu gâtul lung şi cu picioare palmate (reprezentanţi: gâsca, raţa etc.); palmipede. 2) Pasăre din acest ordin. /<fr. ansériformes

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PASERIFÓRM//Ă ~e f. 1) Ordin de păsări răspândite pe întreg globul, ai căror pui ies din ou golaşi şi sunt orbi. 2) la sg. Pasăre din acest ordin. /<fr. passeriformes

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERICICULT//ÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) m. şi f. Lucrător specializat în sericicultură. /<fr. sériciculteur

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIPENSERÍZI s.m.pl. (Zool.) Familie de peşti răpitori, cu schelet cartilaginos, cu capul conic şi corpul alungit, cu cinci şiruri de plăci osoase; sturioni; (la sg.) peşte din această familie. [Sg. acipenserid. / Cf. fr. acipenséridés, cf. lat. acipenser – sturion].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUTOCONSERVÁ vb. I. refl. A-şi menţine, a-şi conserva propria fiinţă. [< auto1- + conserva].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARAVANSERÁI s. n. (în Orient) han pentru popasul caravanelor (1. (< fr. caravansérail)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONSERVÁŢIE s.f. v. conservaţiune.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DEZINSÉRŢIE s.f. (Med.) Desprindere (chirurgicală) a unui muşchi sau a unui tendon de pe un os. [Gen. -iei. / < fr. désinsertion].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

merchandiser, merchandiseri. s.m. – persoana care are drept activitate comertul, ori se ocupa cu vanzarea sau cumpararea produselor pentru a obtine profit – din fr. marchandise „bunuri” din vechea fr. marchant

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

OBSERVÁNŢĂ s.f. (Liv.) Observare, respectare a legii, a normelor religioase. ♦ Normă religioasă. [Cf. fr. observance].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

merchandiser /mércendaizăr/ s.m. Agent comercial care promovează produsele noi ale unei firme şi distribuie material publicitar. (< engl. merchandiser)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERICICULTÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cultivator de viermi de mătase. [< fr. sériciculteur, cf. lat. sericum – mătase, cultor – cultivator].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIPENSERÍZI s. m. pl. sturioni. (< fr. acipénseridés)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CARAVANSERÁI s.n. (În Orient) Han mare pentru popasul caravanelor. [Pl. -iuri. / < fr. caravansérail, cf. pers. karwanserai – casă pentru caravane].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONSERVATÍSM s.n. Conservatorism. [< fr. conservatisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INOBSERVÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Care nu se poate observa. [Cf. fr. inobservable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUTOCONSERVÁ vb. refl. a-şi conserva propria fiinţă. (< auto1- + conserva)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERICITIZÁRE s.f. Fenomen geologic de transformare a feldspaţilor potasici în sericit. [După fr. séricitisation].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SEROREÁCŢIE s.f. Reacţie serologică. [Pron. -re-ac-, gen. -iei. / < fr. séroréaction].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVOELEMÉNT s.n. Element al unui mecanism cu ajutorul căruia se variază o anumită mărime. [Cf. fr. servo-élément].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVOFRẤNĂ s.f. Aparat de frânare care înlocuieşte energia musculară necesară pentru frânare (folosit la automobile etc.). [După fr. servofrein].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OBSERVÁNŢĂ s. f. 1. observare, respectare a legilor, a normelor religioase. 2. (med.) respectarea de către bolnav a tratamentelor prescrise. (< fr., engl. observance)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERICICULTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care se ocupă cu sericicultura. (< fr. sériciculteur)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SEROATENUÁRE s. f. seroterapie în scopul atenuării unei boli contagioase încă din perioada de incubaţie. (după fr. séro-atténuation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SEROREÁCŢIE s. f. reacţie serologică. (< fr. séro-réaction)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERPENTIFÓRM, -Ă adj. în formă de şarpe. (< fr. serpentiforme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVOELEMÉNT s. n. element al unui mecanism de reglare dintr-un sistem tehnic cu ajutorul căruia se variază o anumită mărime. (< fr. servo-élément)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVOFRÂ'NĂ s. f. mecanism având rolul de a amplifica forţa de frânare a unui sistem tehnic. (după fr. servofrein)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVOREGLÁRE s. f. reglare automată (prin intermediul unui servomotor). (< servo- + reglare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OBSERVATÓRIU, -IE adj. v. observator2.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

AUTOOBSERVÁRE, autoobservări, s.f. Analizare a vietii psihice proprii; introspecţie. [Pr: a-u-] – Auto1- + observare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVOMECANÍSM, servomecanisme, s.n. Mecanism al unui regulator, prin care acesta acţionează direct sau prin intermediul unui alt mecanism asupra mărimii sau parametrului de reglat. – Din fr. servomécanisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LASEROTERAPÍE s. f. tratament medical prin utilizarea laserului. (< fr. lasérothérapie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INOBSERVÁŢIE s. f. 1. neobservare, nerespectare (a legilor, a regulamentelor). 2. neîndeplinire (a obligaţiilor). (< fr. inobservation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NESERIOZITÁTE s.f. Lipsă de seriozitate; p. ext. comportare, ţinută neserioasă. [Pr.: -ri-o-] – Ne- + seriozitate.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TELEOBSERVÁRE, teleobservări, s.f. Acţiunea de a teleobserva. [Pr.: -le-ob-] – V. teleobserva.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SEMICONSÉRVĂ, semiconserve, s.f. Produs alimentar preparat prin procedeele obişnuite de conservare (sărare, afumare etc.), dar cu o durată de păstrare mai mică decât a conservelor. – Din fr. semi-conserve.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SEROVACCINÁRE, serovaccinări, s.f. (Med.) Vaccinare cu adaos de ser specific vaccinului. – După fr. sérovaccination.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVOCOMÁNDĂ, servocomenzi, s.f. Comandă automată sau semiautomată la care forţa de iniţiere a comenzii este amplificată prin utilizarea energiei produse de o sursă auxiliară. – Din fr. servocommande.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NESERIOZITÁTE s. frivolitate, uşurătate, (livr.) futilitate. (~ unei persoane.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DESERIALIZÁRE s. f. (inform.) operaţie executată la destinaţie când informaţia, printr-un şir de cuvinte, este transmisă serial de către sursă. (după engl. deserialization)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AUTOOBSERVÁRE s. v. introspecţie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

autoobserváre s. f. (sil. a-u-) → observare

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

deserializáre s. f., pl. deserializări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neseriozitáte s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. neseriozităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

semiconsérvă s. f., pl. semiconsérve

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serovaccináre s. f., g.-d. art. serovaccinării; pl. serovaccinări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

servocomándă s. f. comandă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

servomecanísm s. n., pl. servomecanísme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

teleobserváre s. f., g.-d. art. teleobservării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

AUTOOBSERVÁRE s.f. Faptul de a se autoobserva, analizare a propriei vieţi psihice; autoobservaţie; introspecţie. [< autoobserva].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DISERTAŢIÚNE s.f. v. disertaţie.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INOBSERVÁŢIE s.f. 1. Neobservare, nerespectare (a legilor, a regulamentelor). 2. Neîndeplinire (a angajamentelor, a obligaţiilor). [Cf. fr. inobservation].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OBSERVAŢIÚNE s.f. v. observaţie.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SEROVACCINÁRE s.f. Vaccinare în care se asociază vaccinului un ser specific. [Cf. fr. sérovaccination].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVOAMBREIÁJ s.n. Ambreiaj al unei maşini la care cuplarea sau decuplarea motorului sunt efectuate de un servomotor. [Pron. -bre-iaj. / < fr. servo-embrayage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVOCOMÁNDĂ s.f. Mecanism auxiliar servind pentru a înlocui prin amplificare forţa musculară a omului necesară funcţionării unui ansamblu. [Cf. fr. servocommande].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERENDIPITÁTE s.f. Fenomenul sesizării anumitor aspecte ale descoperirilor ştiinţifice întâmplătoare. (cf. engl. serendipity)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

serascherlấc, serascherlấcuri, s.n. (înv.) comandant al unei armate turceşti, în Imperiul otoman.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

servitoreásă, servitorése, s.f. (reg.) servitoare.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

SEMICONSÉRVĂ s.f. Aliment conservat pentru un timp limitat. [< semi- + conservă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVOMECANÍSM s.n. Sistem de control pentru menţinerea funcţiei unui alt sistem. [< fr. servomécanisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SEMICONSÉRVĂ s. f. conservă sterilizată parţial, pentru un timp limitat. (< fr. semiconserve)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SEROTONINEMÍE s. f. prezenţa serotoninei în sânge. (< fr. sérotoninémie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SEROVACCINÁRE s. f. tratament prin administrarea simultană de vaccin şi de ser specific. (după fr. sérovaccination)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVOAMBREÍAJ s. n. ambreiaj al unei maşini la care cuplarea şi decuplarea motorului sunt efectuate de un servomotor. (< fr. servo- embrayage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVOCOMÁNDĂ s. f. mecanism auxiliar pentru a înlocui prin amplificare forţa musculară a omului, necesară funcţionării unui ansamblu. (< fr. servocommande)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVOMECANÍSM s. n. mecanism al unui regulator care acţionează asupra mărimii sau a parametrului de reglat. (< fr. servomécanisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AUTOCONSERVÁRE s.f. Faptul de a se autoconserva. [Pr.: a-u-] – V. autoconserva.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MINIOBSERVATÓR s. n. (astr.) observator de proporţii mici. (< mini1- + observator)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERICICULTÚRĂ, sericiculturi, s.f. Ramură a zootehniei care are ca obiect creşterea şi înmulţirea viermilor de mătase în vederea obţinerii gogoşilor destinate prelucrării. – Din fr. sériciculture.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVIABILITÁTE s.f. (Rar) Însuşirea de a fi serviabil. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. serviabilité.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OBSERVAŢIONÁL, -Ă, observaţionali, -e, adj. (Rar) Cu caracter de observaţie. [Pr.: -ţi-o-] – Din engl. observational.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TELEOBSERVATÓR, teleobservatori, s.m. Persoană care teleobserva. [Pr.: -le-ob-] – Teleobserva + suf. -tor.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERODIAGNÓSTIC, serodiagnostice, s.n. Stabilire a diagnosticului unei boli infecţioase prin căutarea prezenţei şi evoluţiei anticorpilor specifici produşi de microbii respectivi. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. sérodiagnostic.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SEROPROFILAXÍE s.f. Metodă terapeutică ce constă în injectarea cu ser specific, provenind de la un convalescent sau un animal imunizat, pentru prevenirea apariţiei unor boli infectocontagioase. – Ser + profilaxie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONSERVATORÍSM s.n. Conservatism. – Conservator + suf. -ism.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONSERVAŢIÚNE, conservaţiuni, s.f. (Rar) Conservare. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. conservation, lat. conservatio, -onis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONTRASERVÍCIU, contraservicii, s.n. 1. Serviciu făcut în schimbul altui serviciu. 2. (Rar) Deserviciu. – Contra1- + serviciu.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SERVIABILITÁTE s. amabilitate, bunăvoinţă, (livr.) complezenţă, (înv.) complăcere, priinţă. (~ lui faţă de mine.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SERICICULTÚRĂ s. (ZOOTEHN.) (rar) sericultură.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CRIOCONSERVÁRE s. f. conservare prin frig. (< crio- + conservare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRASERVÍCIU s. n. 1. serviciu (4) în schimbul altui serviciu. 2. deserviciu. (< contra1- + serviciu)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRASERVÍCIU s. v. deserviciu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONSERVATORÍSM s. conservatism. (~ul unui politician.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COASERVAŢIÚNE s. f. (rar) conservare. (< fr. conservation, lat. conservatio)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONSERVATORÍST, -Ă adj. conservator. (< conservator + -ist)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONSERVATORÍSM s. n. atitudine de susţinere a vechilor forme ale vieţii politice, economice şi culturale; conservatism. ♢ doctrină politică modernă care pledează pentru apărarea ordinii tradiţionale. (< conservator + -ism)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

autoconserváre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoconservării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

conservatorísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

conservatoríst adj. m., pl. conservatoríşti; f. sg. conservatorístă, pl. conservatoríste

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

conservaţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. conservaţiúnii; pl. conservaţiúni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

contraservíciu s. n. → serviciu

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

observaţionál adj. m. (sil. -ţi-o-), pl. observaţionáli; f. sg. observaţionálă, pl. observaţionále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sericicultoáre s. f., g.-d. art. sericicultoárei; pl. sericicultoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sericicultúră s. f., g.-d. art. sericicultúrii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serodiagnóstic s. n. (sil. -di-; mf. -gnos-), pl. serodiagnóstice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

seroprofilaxíe s. f. (sil. -pro-), art. seroprofilaxía, g.-d. seroprofilaxíi, art. seroprofilaxíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serpentinizáre s. f., g.-d. art. serpentinizării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serumalbumínă s. f. (sil. mf. -rum-), pl. serumalbumíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serviabilitáte s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. serviabilităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

teleobservatór s. m. (sil. -le-ob-) observator

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

SERICICULTÚR//Ă ~i f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creşterea viermilor de mătase. [G.-D. sericiculturii] /<fr. sériciculture

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERODIAGNÓSTI//C ~ce n. Metodă de diagnosticare a unor boli, de obicei infecţioase, cu ajutorul unor reacţii ale serului sangvin. /<fr. sérodiagnostic

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SEROPROFILAXÍE f. Profilaxie prin administrarea serului imun. [G.-D. seroprofilaxiei; Sil. -ro-pro-] /ser + profilaxie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SERVIABILITÁTE f. Caracter serviabil; spirit amabil. /<fr. serviabilité

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CONSERVATORÍSM s.m. Atitudine de susţinere a vechilor forme ale vieţii politice, culturale şi economice şi de împotrivire faţă de ceea ce este nou; conservatism. [< conservator + -ism].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONSERVATORÍST, -Ă adj. Conservator. [< conservator + -ist].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONSERVAŢIÚNE s.f. (Rar) Conservare. [Var. conservaţie s.f. / cf. fr. conservation, lat. conservatio].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVODIRÉCŢIE, servodirecţii, s.f. Sistem de direcţie care diminuează la maxim efortul la volan necesar virării unui vehicul. – Din servo + direcţie (cf. fr. servodirection).

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

SERODIAGNÓSTIC s.n. (Med.) Diagnostic al unor boli infecţioase, constând în a pune în contact serul bolnavului cu microbul respectiv. [< fr. sérodiagnostic].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SEROPROFILAXÍE s.f. Seroterapie profilactică. [Gen. -iei. / < fr. séroprophylaxie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERPENTINIZÁRE s.f. Transformarea în serpentin a mineralelor sau a rocilor bogate în magneziu. [După fr. serpentinisation].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERUMALBUMÍNĂ s.f. Albumină specifică din plasma sanguină. [< fr. sérum-albumine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVODIRÉCŢIE s.f. Dispozitiv de manevră a direcţiei pe autovehicule, care micşorează efortul conducătorului. [Gen. -iei. / după it. servosterzo].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

STATION-SERVICE s.n. Punct pentru deservirea automobiliştilor, a motocicliştilor. [Pron. steişn-sérvis. / < engl., fr. station-service].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUTOCONSERVÁRE s.f. Acţiunea de a se autoconserva şi rezultatul ei. [< autoconserva].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONSERVAŢIÚNE s. f. (rar) conservare. (<fr. conservation, lat. conservatio)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OBSERVAŢIONÁL, -Ă adj. Cu caracter de observaţie. [Pron. -ţi-o-. / cf. engl. observational].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERICICULTÚRĂ s.f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creşterea viermilor de mătase. [< fr. sériciculture, cf. lat. sericum – mătase, cultura – creştere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERVIABILITÁTE s.f. Însuşirea de a fi serviabil. [Pron. -vi-a-. / cf. fr. serviabilité].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OBSERVAŢIONÁL, -Ă adj. cu caracter de observaţie. (< engl. observational)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERICICULTÚRĂ s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu creşterea viermilor de mătase. (< fr. sériciculture)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SEROAGLUTINÁRE s. f. serodiagnostic. (după fr. séro-agglutionation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERODIAGNÓSTIC s. n. diagnostic pozitiv; seroaglutinare. (< fr. sérodiagnostic)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SEROPROFILAXÍE s. f. seroterapie profilactică. (< fr. séroprophylaxie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERPENTINIZÁRE s. f. transformare în serpentin a mine-ralelor sau a rocilor bogate în magneziu. (după fr. serpentinisation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERUMALBUMÍNĂ s. f. albumină din plasma sangvină. (< fr. sérum-albumine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVIABILITÁTE s. f. însuşirea de a fi serviabil. (< fr. serviabilité)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERVODIRÉCŢIE s. f. dispozitiv de manevră a direcţiei pe autovehicule, care micşorează efortul conducătorului. (< fr. servodirection)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STATION-SERVICE STÉIŞN-SÉRVIS/ s. n. punct pentru deservirea automobiliştilor, a motocicliştilor. (< engl. station-service)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AUTOOBSERVÁŢIE, autoobservaţii, s.f. Autoobservare. [Pr.: a-u-to-ob-] – Auto1- + observaţie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LASEROPUNCTÚRĂ s. f. tehnică a aplicării laserului în punctele speciale de acupunctură. (< laser + /acu/punctură)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PARACLISERÍŢĂ, paracliseriţe, s.f. Femeie care îngrijeşte şi păzeşte o biserică, participând şi la oficierea cultului. – Paracliser + suf. -iţă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INTERBISERICÉSC adj. v. interconfesional.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

autoobserváţie s. f. (sil. a-u-) → observaţie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

paracliseríţă s. f., g.-d. art. paracliseríţei; pl. paracliseríţe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

serumglobulínă s. f., pl. serumglobulíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

AUTOSEROTERAPÍE s.f. Metodă de tratament cu ser scos din sângele bolnavului. [< fr. auto-sérothérapie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SEMISERPENTÍNĂ s.f. Serpentină la care, datorită condiţiilor de teren, una dintre curbele auxiliare lipseşte. [Et. incertă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SERUMGLOBULÍNĂ s.f. Globulină care se găseşte în plasma sanguină. [< fr. sérum-globuline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

STEREOOBSERVÁRE s.f. Observare stereoscopică. [< stereo- + observare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUTOOBSERVÁŢIE s.f. Autoobservare. [Pron. a-u-to-ob-. / et. incertă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIPENSERIFÓRME s. f. pl. ordin de peşti răpitori, cu schelet cartilaginos, capul conic şi corpul alungit, cu cinci şiruri de plăci osoase: sturionii. (< fr. acipensériformes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AUTOSEROTERAPÍE s. f. tratament cu ser din sângele bolnavului. (< fr. auto-sérothérapie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AUTOOBSERVÁŢIE s. f. autoobservare. (< fr. autoobservation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RADIOSERVICE SÉR/VIS/ s. n. service pentru aparatura de radiocomunicaţii. (< engl. radio-service)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SERUMGLOBULÍNĂ s. f. globulină în plasma sangvină. (< fr. sérum-globuline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ULTRACONSERVATÓR, -OÁRE, ultraconservatori, -oare, adj. Cu idei conservatoare exagerate. – Ultra- + conservator.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ultraconservatór adj. → conservator

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ULTRACONSERVATÓR, -OÁRE adj. Cu idei conservatoare exagerate. [< ultra- + conservator].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ULTRACONSERVATÓR, -OÁRE adj. cu idei conservatoare exagerate. (< ultra- + conservator)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACIPENSERICULTÚRĂ s.f. Ramură a pisciculturii care se ocupă cu cultura sturionilor. – Acipenserid + cultură.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acipensericultúră s. f., g.-d. art. acipensericultúrii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACIPENSERICULTÚRĂ s.f. Ramură a pisciculturii care se ocupă de cultura sturionilor. [Gen. -rii. / cf. lat. acipenser – sturion, cultura – creştere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACIPENSERICULTÚRĂ s. f. sturionicultură. (< lat. acipenser, sturion + -cultura2)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX