Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » sorcovi

sorcovi

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

sorcovi

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

SORCOVÍ, sorcovésc, vb. IV. Tranz. A colinda, a ura cu sorcova. ♦ Fig. A bate, a lovi. – Din bg. survakam.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SORCOVÍ vb. (reg.) a sorcovăi. (A ~ pe cineva de Anul Nou.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

sorcoví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sorcovésc, imperf. 3 sg. sorcoveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sorcoveáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A SORCOV//Í ~ésc tranz. 1) A ura cu sorcova. 2) fig. A lovi cu o vărguţă. /<bulg. survakam

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

sorcoví (-vésc, -ít), vb. – Obicei folcloric de Anul Nou, care constă în a ura noroc atingînd oamenii cu sorcova. Bg. survakum (Conev 170; Candrea; Scriban), de la survaki „Anul Nou”. – Der. sorcovă, s.f. (rămurică împodobită cu flori de hîrtie; femeie împopoţonată), postverbal (după Cihac, II, 354, din sl. sroka „punct”, aluzie la aspectul său mîzgălit; după Tiktin, în relaţie cu noroc); sorcoveală, s.f. (obicei folcloric de Anul Nou).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

SORCOVÍT s.n. Sorcoveală. – V. sorcovi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SORCOVÍT s. v. sorcovire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

sorcovít s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

SORCOVÍRE s. sorcoveală, sorcovit, (reg.) sorco-văială, sorcovăit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

sorcovişoáră, sorcovişoáre, s.f. (reg.) sorcoviţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX