Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » spre

spre

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

spre

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

SPRE prep. 1. (Cu sens local) În direcţia..., înspre, către, la. Pornesc spre şcoală. ♦ (În numeralele de la 11 la 19, formate prin compunere) Adăugat la..., peste. Unsprezece. 2. (Cu sens temporal) În apropierea..., aproape de..., cam la vremea..., pe la... Spre iarnă. ♦ Către ziua de...; dintre ziua de...; şi ziua de... Luni spre marţi. ♦ (Arată o acţiune ulterioară celei exprimate de verbul precedent, având valoare copulativă) După aceea, şi apoi. 3. (Introduce un complement circumstanţial de scop) În vederea..., pentru a..., ca să... Se duce spre a cerceta personal. ♢ Expr. Spre pildă = de pildă, de exemplu. 4. (Introduce un complement circumstanţial de mod) (În aşa fel) încât (să producă, să cauzeze cuiva ceva). I-a dăruit o carte spre marea lui bucurie. 5. (Înv. şi reg.; introduce un complement indirect) Echivalând cu..., drept, ca. Spre răsplată, cer două lucruri. – Lat. super.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Spre ≠ dinspre

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SPRE prep. v. asupra, ca, contra, drept, împotriva, în, la, pe.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SPRE prep. 1. (local) asupra, către, înspre, la, (înv.) despre, între, supra. (Îşi aţinteşte privirea ~ noi.) 2. (temporal) către, înspre, (reg.) asupra, (înv.) despre, înde. (Era ~ ziuă.) 3. (arată scopul) ca, de, drept, pentru. (~ încercare; ~ exemplu.) 4. (final) pentru, (înv.) către. (O spun ~ binele tău.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

spre prep.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

SPRE prep. 1) (exprimă un raport spaţial, indicând direcţia) În direcţia; către; înspre; asupra. A plecat spre oraş. 2) (exprimă un raport temporal, indicând apropierea de un anumit moment) Către; aproape de; pe la; asupra. A venit spre seară. 3) (exprimă un raport final) Pentru; în vederea. A venit spre a se convinge. 4) (exprimă un raport modal) Merge spre bine. ♢ Spre exemplu de pildă; bunăoară; de exemplu. /<lat. super

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DÉSPRE prep. 1. (Introduce un complement indirect, un complement circumstanţial de relaţie sau un atribut) În legătură cu..., privitor la..., referitor la..., de... Înţelegea că este vorba despre ei. ♦ (Înv.) Împotriva..., asupra... ♦ (Pop.) După, dinspre. Văr despre tată. 2. (Introduce un complement circumstanţial de loc) Din partea, din regiunea, de la. ♦ (Pop.) Spre, înspre, către. 3. (Introduce un complement circumstanţial de timp) Aproape de..., către....înspre. Eră despre ziuă. 4. (Introduce un atribut) – Din partea de..., dinspre... Peretele despre curte. 5. (Înv.; introduce un complement de agent, indicând autorul unei acţiuni) De, de către, din partea. – De4 + spre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DÉSPRE prep. (arată obiectul) 1. de. (E vorba ~ el.) 2. asupra. (Studiu ~ atomi.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DÉSPRE prep. v. asupra, către, contra, dinspre, după, împotriva, înspre, la, spre.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

déspre prep. (sil. mf. -spre)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

DÉSPRE prep. 1) (exprimă raporturi deliberative, relevând obiectul de referire) De; cu privire la; în legătură cu; referitor la; privitor la. A vorbi despre istoria neamului. 2) (exprimă un raport temporal, indicând apropierea de un anumit moment) Aproape de; cam spre; către; dinspre. /de + spre

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

(despre astri) care nu apune niciodata

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

(Despre monede)-Fals, falsificat. – Tc, Kalp.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

(despre rani,bube) care elimina puroi

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

despre teren, foarte greu accesibil din cauza hârtoapelor, adânciturilor cauzate de torente, alunecări de teren sau chiar de activităţi umane

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

!déspre (des-pre/de-spre) prep.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

*despre tetele de calculatoare – posibilitatea unei retele de a fi extinsa, marita

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

1.(DESPRE CORPUL OAMENILOR SAU ANIMALELOR)CU TALIE SUBTIRE,GRATIOS, SUPLU. 2.DESPRE OBIECTE SAU(PARTI ALE LOR)CARE SE INALTA GRATIOS;CU FORME ARMONIOASE, CU LINII SUPLE.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Despre plante : care cresc pe soluri bogate in calcar.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

despre contracte cf.IAS 37: contract ale carui costuri iminente asociate realizarii lui depasesc beneficiile economice asteptate a fi obtinute din executarea lui

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Despre o substanta, un agent care promoveaza proliferarea anumitor celule si induce mitoza.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ASPRÉTE, aspreţi, s.m. Peşte cenuşiu-brun, mic, acoperit cu solzi aspri şi mărunţi (Romanichthys valsanicola). – Din. aspru2.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÎNSPRE prep. 1. (Cu sens local) Spre, către, la. 2. (Temporal şi modal) Spre, către, pe (la). – În + spre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DÍNSPRE prep. 1. (Introduce un complement care arată punctul de plecare al acţiunii) – Din direcţia... 2. (Introduce un complement circumstanţial de timp) Cam spre..., aproximativ în momentul... Dinspre seară. 3. (Introduce un complement indirect care arată originea, descendenţa) – Din partea, după. Văr dinspre tată.De4 + înspre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Dinspre ≠ spre

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ÎNSPRE prep. 1. (local) asupra, către, la, spre, (înv.) despre, între, supra. (Îşi aţinteşte privirea ~ noi.) 2. (temporal) către, spre, (reg.) asupra, (înv.) despre, înde. (Era ~ ziuă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DÍNSPRE prep. 1. (local) din. (~ apus venea un nor.) 2. (indică o relaţie de rudenie) după, (înv.) despre. (Văr ~ tată.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

aspréte s. m., pl. aspréţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dínspre prep.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

î́nspre prep.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

Î́NSPRE prep. 1) (exprimă un raport spaţial, indicând direcţia) Spre; către; asupra. A porni înspre pădure. 2) (exprimă un raport temporal, indicând apropierea unei perioade de timp) Aproape de; spre; către; asupra. Înspre seară. Înspre ziuă. 3) (exprimă un raport modal, relevând evoluţia unei stări, a unui fenomen) Spre. Totul merge înspre bine. [Sil. în-spre] /în + spre

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DÍNSPRE prep. 1) (exprimă un raport spaţial) Din partea; din direcţia. Se luminează dinspre răsărit. Peretele dinspre nord. 2) (exprimă un raport temporal) Spre; către. A ajuns dinspre ziuă. 3) (exprimă un raport calificativ) După. Bunic dinspre tată. /de + înspre

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

sprehuí1, sprehuiésc, vb. IV (reg.; despre oameni) 1. a (se) mişca încoace şi încolo. 2. (în forma: sprăhui; despre fân) a întoarce. 3. (în formele: sprăhui şi şprehui) a (se) prăfui; a (se) murdări.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sprehúi2, -ie, adj. (reg.) nebunatic; uşuratic, dezordonat.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sprenţ s.m. (înv. şi reg.) haină bărbătească scurtă, până la brâu, croită pe talie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

DISPRÉŢ s.n. Sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva; lipsă de consideraţie sau de stimă faţă de cineva sau de ceva. ♢ Loc. adv. Cu dispreţ = în mod dispreţuitor. [Var.: (înv.) despréţ s.n.] – Din it. disprezzo.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DESPRÉŢ s.n. v. dispreţ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Dispreţ ≠ admiraţie, adoraţie, preţ, preţuire, respect, simpatie, stimă

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DISPRÉŢ s. n. sentiment care face pe cineva să nu aibă stimă pentru altcineva sau să nu considere bun un lucru. ♢ desconsiderare a unei persoane, a unui lucru. (< it. disprezzo)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DISPRÉŢ s. desconsiderare, desconsideraţie, (înv.) defăimare. (Ce este acest ~ faţă de el?)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

dispréţ s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

DISPRÉŢ n. Atitudine care denotă lipsă de consideraţie faţă de cineva sau de ceva. /<it. disprezzo

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DISPRÉŢ s.n. Sentiment care face pe cineva să nu aibă stimă pentru altcineva sau să nu considere bun un lucru. ♦ Desconsiderare a unei persoane sau a unui lucru. [Pl. -ţuri. / < it. disprezzo].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

sprezicé, sprezíc, vb. III (înv.) a chema.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

esprésso (it.) s. n., pl. esprésso

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

únsprece (= unsprezece) num. card.

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

ASPREÁLĂ, aspreli, s.f. (Rar) Asprime (1). – Aspri + suf. -eală.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÍNSPRECE num card. v. cincisprezece.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DÓISPRECE, DÓUĂSPRECE num. card. v. doisprezece.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DESPREUNÁ, despreunez, vb. I. Tranz. (Pop.) A despărţi fiinţe sau lucruri care sunt împreună sau unite. [Pr.: -pre-u-] – Des1- + [îm]preună.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

A (se) despreuna ≠ a (se) împreuna

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

A despreuna ≠ a împreuna

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DESPREUNÁ vb. v. despărţi, separa.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ASPREÁLĂ s. v. apret, scrobeală.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ASPREÁLĂ s. v. asperitate.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

aspreálă s. f., g.-d. art. asprélii; pl. aspréli

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

despreuná vb. (sil. -pre-u-), ind. prez. 3 sg. despreuneáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sprehuiát, -ă, adj. (reg.; despre oameni) 1. nebunatic, uşuratic. 2. (despre copii; în forma: zbrihuat) neastâmpărat. 3. (în forma: zbrevuiat; despre facultăţile psihice) tulburat. 4. (în forma; sprăhoiet; despre îmbrăcăminte) dezordonat; neîngrijit.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

óptsprece (= optsprezece) num. card.

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

páisprece (= paisprezece) num. card.

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

ÚNSPREZECE num. card. Număr care are în numărătoare locul între 10 şi 12 şi care se indică prin cifrele 11 sau XI. ♢ (Adjectival) Are unsprezece ani. (Eliptic, indicând ora, ziua etc.) Azi suntem în unsprezece. ♢ (Substantivat, m.) Scrie un unsprezece. ♦ (Cu valoare de num. ord.) Capitolul unsprezece. * (Formează numeralul adverbial corespunzător) De unsprezece ori. ♢ (Precedat de „câte”, formează numeralul distributiv corespunzător) Câte unsprezece părţi.Un + spre + zece.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DISPREŢUÍ, dispreţuiesc, vb. IV. Tranz. A avea sau a manifesta dispreţ faţă de cineva sau de ceva; a trata cu dispreţ pe cineva sau ceva, a nu lua în seamă. [Var.: (înv.) despreţuí vb. IV] – Dispreţ + suf. -ui.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DESPREJMUÍ, desprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A scoate, a desfiinţa împrejmuirea unei curţi, a unui loc etc. – Des1- + [îm]prejmui.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DESPRESURÁ, despresór, vb. I. Tranz. A elibera o unitate militară împresurată sau o cetate asediată, îndepărtând armata asediatoare. [Prez. ind. şi: desprésur] – Des1- + [îm]presura.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DESPREŢUÍ vb. IV v. dispreţui.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

A desprejmui ≠ a împrejmui, a îngrădi

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

A dispreţui ≠ a aprecia, a preţui, a respecta

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DISPREŢUÍ vb. tr. a avea dispreţ pentru cineva sau ceva; a desconsidera. (< dispreţ)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DISPREŢUÍ vb. a desconsidera, a nesocoti, (înv.) a defăima, a mepriza, a ocărî. (De ce îl ~?; nu ~ ceea ce ţi se oferă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DESPREOŢÍ vb. v. caterisi, răspopi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DESPRESURÁ vb. (MIL.) a debloca. (A ~ un oraş asediat.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

desprejmuí vb. (sil. -mu-i-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desprejmuiésc, imperf. 3 sg. desprejmuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. desprejmuiáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

despresurá vb., ind. prez. 1 sg. despresór, 3 sg. şi pl. despresoáră; conj. prez. 3 sg. şi pl. despresoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dispreţuí vb. → preţui

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

únsprezece num.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A DISPREŢU//Í ~iésc tranz. A trata cu dispreţ; a desconsidera. [Sil. -ţu-i] /dispreţ + suf. ~ui

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A DESPRESURÁ despresór tranz. (obiective militare, forţe armate etc.) A scoate din încercuire, alungând armata inamică. /des- + a [îm]presura

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A DESPREJMU//Í ~iésc tranz. (terenuri, curţi etc. împrejmuite) A deschide, scoţând gardul. [Sil. -mu-i] /des- + a [îm]prejmui.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ÚNSPREZECE1 num. card. 1) Zece plus unu. ~ studenţi. 2) (cu valoare de num. ord.) Al unsprezecelea; a unsprezecea. /un + spre + zece

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ÚNSPREZECE2 m. 1) Număr constând din unsprezece unităţi. 2) Cifra 11 sau XI. 3) Obiect marcat cu această cifră. /un + spre + zece

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ESPRESSIVO adv. (Muz.; ca indicaţie de execuţie) Expresiv, cu pasiune. [< it. espressivo].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DISPREŢUÍ vb. IV. tr. A avea dispreţ pentru cineva sau pentru ceva, a desconsidera pe cineva. ♦ A nu preţui pe cineva sau ceva. [Cf. it. disprezzare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ESPRESSÍVO adv. (muz.) expresiv, plin de sentiment. (< it. espressivo)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

şáisprece (= şaisprezece) num. card.

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

DESPREJURÁ, desprejurez, vb. I. Tranz. (Reg.) A dezlega, a descinge (brâul, cingătoarea etc.). – Din des1- + [îm]prejura.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

tréisprece (= treisprezece) num. card.

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

PÁISPREZECE num. card. Număr care ocupă în numărătoare locul dintre treisprezece şi cincisprezece şi se indică prin numărul 14 sau XIV. ♢ (Adjectival) Paisprezece cărţi. ♢ (Substantivat) Se duceau paisprezece. ♢ (Cu valoare de num. ord.) Locul paisprezece. ♢ (Intră în componenţa num. adverbial) De paisprezece ori. ♢ (Precedat de „câte”, intră în componenţa num. distributiv) Câte paisprezece (lei). [Var.: pátrusprezece num. card.] – Patru + spre + zece.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÓPTSPREZECE num. card. Număr care are în numărătoare locul între şaptesprezece şi nouăsprezece. ♢ (Adjectival) Are optsprezece ani. ♢ (Substantivat) Scrie un optsprezece. ♢ (Cu valoare de num. ord.) Volumul optsprezece. ♢ (Formează num. multiplicativ) De optsprezece ori. ♢ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) Aveau câte optsprezece lei.Opt + spre + zece.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÍNCISPRECE num. card. v. cincisprezece.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÍNSPREZECE num. card. v. cincisprezece.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DISPREŢUÍT, -Ă, dispreţuiţi, -te, adj. Care este tratat cu dispreţ; desconsiderat. – V. dispreţui.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DÓISPREZECE, DÓUĂSPREZECE num. card. Număr având în numărătoare locul între unsprezece şi treisprezece. ♢ (Adjectival) Are doisprezece copii. ♢ (Cu valoare de num. ord.) Secolul doisprezece. ♢ (Intră în componenţa num. adverbial) De douăsprezece ori. ♢ (Intră în componenţa num. distributiv) Câte doisprezece oameni. ♢ (Substantivat) Trei de doisprezece. [Var.: (reg.) dóisprece, dóuăsprece; dóişpe, dóuăşpe num. card.] – Doi + spre + zece.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DESPREUNÁRE, despreunări, s.f. (Pop.) Acţiunea de a despreuna şi rezultatul ei. [Pr.: -pre-u-] – V. despreuna.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DISPREŢUÍT adj. desconsiderat. (O persoană ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DESPRESURÁT adj. (MIL.) deblocat. (Oraş ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

despreunáre s. f. (sil. -pre-u-), g.-d. art. despreunării; pl. despreunări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dispreţuít adj. m., pl. dispreţuíţi; f. sg. dispreţuítă, pl. dispreţuíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dóisprezece num. m. (sil. mf. -spre-), f. dóuăsprezece

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

óptsprezece num. (sil. mf. opt-spre-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

páisprezece num. (sil. mf. -spre-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

DÓISPREZECE2 m. 1) Număr constând din douăsprezece unităţi. Împărţiţi ~ la şase. 2) Cifra 12 sau XII. 3) Obiect marcat cu această cifră. /doi + spre + zece

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DÓISPREZECE1 num. card. 1) Unsprezece plus unu. ~ inşi. 2) (cu valoare de num. ord.) Al doisprezecelea; a douăsprezecea. /doi + spre + zece

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ÓPTSPREZECE1 num. card. 1) Şaptesprezece plus unu. Optsprezece emisiuni. 2) (cu valoare de num. ord.) Al optsprezecelea; a optsprezecea. /opt + spre + zece

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ÓPTSPREZECE2 m. 1) Număr constând din optsprezece unităţi. Înmulţiţi optsprezece cu trei. 2) Cifra 18 sau XVIII. 3) Obiect marcat cu această cifră. /opt + spre + zece

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PÁISPREZECE1 num. card. 1) Treisprezece plus unu. 2) (cu valoare de num. ord.) Al paisprezecelea; a paisprezecea. /patru + spre + zece

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PÁISPREZECE2 m. 1) Număr constând din paisprezece unităţi. 2) Cifra 14 sau XIV. 3) Obiect marcat cu această cifră. /patru + spre + zece

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

sprehuiétic, sprehuiétică, adj. (reg.) neastâmpărat; nebunatic; aiurit.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

spresăríre, spresăríri, s.f. (înv.) grăbire; cutezare.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

nóuăsprece (= nouăsprezece) num. card.

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

pátrusprece (= paisprezece) num. card.

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

şásesprece (= şaisprezece) num. card.

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

únsprecelea (= unsprezecelea) num. ord. (f. unsprecea)

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

DESPRESURÁRE, despresurări, s.f. Acţiunea de a despresura şi rezultatul ei. – V. despresura.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞÁISPREZECE num. card. Număr care, în numărătoare, are locul între cincisprezece şi şaptesprezece şi care se indică prin cifra 16 sau XVI. ♢ (Adjectival) Are şaisprezece ani. ♢ (Substantivat) Scrie un şaisprezece pe tablă. ♢ (Cu valoare de num. ord.) Capitolul şaisprezece. ♢ (În componenţa numeralului adverbial corespunzător) Scrie de şaisprezece ori. ♢ (În componenţa numeralului multiplicativ corespunzător) De şaisprezece ori pe atâta. ♢ (În componenţa numeralului distributiv corespunzător) Câte şaisprezece lei. [Var.: (rar) şásesprezece num. card.] – Şase + spre + zece.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÍNSPRECELEA, CÍNSPRECEA num. ord. v. cincisprezecelea.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DISPREŢUÍRE, dispreţuiri, s.f. Acţiunea de a dispreţui. [Var.: (înv.) despreţuíre s.f. ) – V. dispreţui.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DÓISPRECELEA, DÓUĂSPRECEA num. ord. v. doisprezecelea.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TRÉISPREZECE num. card. Număr care are în numărătoare locul între doisprezece şi paisprezece şi care se indică prin cifra 13 sau XIII. ♢ (Adjectival) Treisprezece ani. ♢ (Substantivat) Scrie un treisprezece. ♢ (Cu valoare de num. ord.) Rândul treisprezece. ♢ (Formează numeralul adverbial corespunzător) De treisprezece ori. ♢ (Formează numeralul multiplicativ corespunzător) De treisprezece ori pe atâta. = (Precedat de „câte”, formează numeralul distributiv corespunzător) Câte treisprezece părţi.Trei + spre + zece.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DESPREJMUÍRE, desprejmuiri, s.f. Acţiunea de a desprejmui şi rezultatul ei. – V. desprejmui.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DESPREŢUÍRE s.f. v. dispreţuire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DISPREŢUÍRE s. desconsiderare, nesocotire. (~ colegilor.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DESPRESURÁRE s. (MIL.) deblocare. (~ unei cetăţi asediate.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

desprejmuíre s. f. (sil. -mu-i-), g.-d. art. desprejmuírii; pl. desprejmuíri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

despresuráre s. f., g.-d. art. despresurării; pl. despresurări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dispreţuíre s. f., g.-d. art. dispreţuírii; pl. dispreţuíri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şáisprezece num. (sil. mf. -spre-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tréisprezece num. (sil. mf. -spre-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞÁISPREZECE1 num. card. Cinci-sprezece plus unu. ~ copii. /şase + spre + zece

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞÁISPREZECE2 m. 1) Număr constând din şaisprezece unităţi. ~ se împarte la doi. 2) Cifra 16 sau XVI. 3) Obiect marcat cu această cifră. Casa numărul ~. /şase + spre + zece

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TRÉISPREZECE1 num. card. 1) Doisprezece plus unu. 2) (cu valoare de num. ord.) Al treisprezecelea; a treisprezecea. [Sil. trei-spre-] /trei + spre + zece

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TRÉISPREZECE2 m. 1) Număr constând din treisprezece unităţi. 2) Cifra 13 sau XIII. 3) Obiect marcat cu această cifră. /trei + spre + zece

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DISPREŢUÍRE s.f. Acţiunea de a dispreţui. [< dispreţui].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

óptsprecelea (= optsprezecelea) num. ord. (f. optsprecea)

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

páisprecelea (= paisprezecelea) num. ord. (f. paisprecea)

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

şáptesprece (= şaptesprezece) num. card.

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

şéisprezece (= şaisprezece) num. card.

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

ÚNSPREZECELEA, -ZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei adjectival) Care se află între al zecelea şi al doisprezecelea. ♢ Expr. În ceasul al unsprezecelea = aproape de clipa în care nu mai e nimic de făcut; târziu. – Unsprezece + le + a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DISPREŢUITÓR, -OÁRE, dispreţuitori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care dispreţuieşte, care exprimă sau dovedeşte dispreţ. [Pr.: --ţu-i-] – Dispreţui + suf. -tor.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞÁSESPREZECE num. card. v. şaisprezece.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PÁTRUSPREZECE num. ord. v. paisprezece.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÍNCISPREZECE num.card. Număr situat în numărătoare între paisprezece si şaisprezece. ♢ (Adjectival) Cincisprezece zile. ♢ (Substantivat) Cincisprezece au sosit. ♢ (În locul numeralului ordinal) Capitolul cincisprezece. ♢ (Intră în componenţa num. adverbial) De cincisprezece ori. ♢ (Precedat de „câte”, intră în componenţa num. distributiv) Pleacă câte cincisprezece. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se notează acest număr. [Var.: (reg.) cínsprezece, cíncisprece, cínsprece, num.card.] – Cinci + spre + zece.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NÓUĂSPREZECE num. card. Numărul care are în numărătoare locul între optsprezece şi douăzeci; se indică prin cifra 19 (sau XIX). ♢ (Adjectival) Nouăsprezece zile. ♢ (Substantivat) Au plecat nouăsprezece. ♢ (Cu valoare de num. ord.) Apartamentul nouăsprezece. ♢ (Intră în componenţa num. adverbial) De nouăsprezece ori. ♢ (Precedat de „câte”, intră în componenţa num. distributiv) Pleacă câte nouăsprezece.Nouă + spre + zece.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DISPREŢUITÓR, -OÁRE adj., (şi adv.) care dispreţuieşte. (< dispreţui + -tor)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DISPREŢUITÓR adj. 1. batjocoritor. (Ton ~.) 2. v. pe-iorativ.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

cíncisprezece num. (sil. cinci-spre-) [cinci- pron. cin- în tempo rapid]

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dispreţuitór adj. m. (sil. -ţu-i-), pl. dispreţuitóri; f. sg. şi pl. dispreţuitoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nóuăsprezece num. (sil. mf. -spre-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

únsprezecelea (precedat de al) num. m., f. a únsprezecea

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

NÓUĂSPREZECE2 num. card. 1) Optsprezece plus unu. 2) (cu valoare de num. ord.) Al nouăsprezecelea, a nouăsprezecea. /nouă + spre + zece

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

NÓUĂSPREZECE1 m. 1) Număr constând din nouăsprezece unităţi. 2) Cifra 19 sau XIX. 3) Obiect marcat cu această cifră. /nouă + spre + zece

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DISPREŢUITÓR2 adv. Cu lipsă totală de stimă şi de interes; cu dispreţ. [Sil. -ţu-i-] /a dispreţui + suf. ~tor

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DISPREŢUIT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care dispreţuieşte; care manifestă dispreţ. Ton ~. [Sil. -ţu-i-] /a dispreţui + suf. ~tor

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CÍNCISPREZECE2 num. card. 1) Paisprezece plus unu. ~ cărţi. 2) (cu valoare de num. ord.) Al cincisprezecelea; a cincisprezecea. /cinci + spre + zece

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CÍNCISPREZECE1 m. 1) Număr constând din cincisprezece unităţi. Adunaţi ~ cu cinci. 2) Cifra 15 sau XV. 3) Obiect marcat cu cifra dată. /cinci + spre + zece

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DISPREŢUITÓR, -OÁRE adj. Care dispreţuieşte. // adv. Cu dispreţ. [< dispreţui + -tor].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DOISPREZECÍME, doisprezecimi, s.f. A douăsprezecea parte dintr-un întreg împărţit în părţi egale.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

şáisprecelea (= şaisprezecelea) num. ord. (f. şaisprecea)

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

şésesprezece (= şaisprezece) num. card.

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

tréisprecelea (= treisprezecelea) num. ord. (f. treisprecea)

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

SPREVĂZĂTÓR, -OÁRE, sprevăzători, -oare, adj. (Rar) Străveziu, clar, limpede. – Din sprevedea (înv.).

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

PÁISPREZECELEA, -ZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea cu valoare adjectivală) Care se află între al treisprezecelea şi al cincisprezecelea. [Var.: pátrusprezecelea, -zecea num. ord.] – Paisprezece + le + a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞÁPTESPREZECE num. card. Număr având în numărătoare locul între şaisprezece şi optsprezece şi care se indică prin cifra 17 sau XVII. ♢ (Adjectival) Şaptesprezece cărţi. ♢ (Substantivat) Şaptesprezece este o cifră. ♢ (Cu valoare de num. ord.) Paragraful şaptesprezece. ♢ (In componenţa numeralului adverbial corespunzător) Scrie de şaptesprezece ori. ♢ (În componenţa numeralului multiplicativ corespunzător) De şaptesprezece ori pe atâta. ♢ (În componenţa numeralului distributiv corespunzător) Le împarte câte şaptesprezece lei. [Var.: (fam.) şápteşpe num. card.] – Şapte + spre + zece.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞAISPREZECÍME, şaisprezecimi, s.f. 1. A şaisprezecea parte dintr-un întreg împărţit în părţi egale. 2. (Muz.) A şaisprezecea parte dintr-o notă întreagă. – Şaisprezece + suf. -ime.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÓPTSPREZECELEA, ÓPTSPREZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al şaptesprezecelea şi al nouăsprezecelea. – Optsprezece + le + a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÍNCISPRECELEA, CÍNCISPRECEA num. ord. v. cincisprezecelea.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÍNSPREZECELEA, CÍNSPREZECEA num. ord. v. cincisprezecelea.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DÓISPREZECELEA, DÓUĂSPREZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al unsprezecelea şi al treisprezecelea. ♢ Expr. În ceasul al doisprezecelea = în ultimul moment. [Var.: (reg.) dóisprecelea, dóuăsprecea; dóişpelea, dóuăşpea num. ord.] – Doisprezece + le + a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

dóisprezecelea (precedat de al) num. m. (sil. mf. -spre-), f. a dóuăsprezecea

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

óptsprezecelea (precedat de al) num. m. (sil. mf. opt-spre-), f. a óptsprezecea

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

páisprezecelea (precedat de al) num. m. (sil. mf. -spre-), f. a páisprezecea

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şaisprezecíme s. f. (sil. mf. -spre-), g.-d. art. şaisprezecímii; pl. şaisprezecími

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şáptesprezece num. (sil. mf. -spre-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞAISPREZECÍM//E ~i f. A şaisprezecea parte dintr-un întreg împărţit în părţi egale. /şaisprezece + suf. ~ime

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞÁPTESPREZECE1 num. card. Şaisprezece plus unu. ~ caiete. /şapte + spre + zece

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞÁPTESPREZECE2 m. 1) Număr constând din şaptesprezece unităţi. Scade ~ din treizeci. 2) Cifra 17 sau XVII. 3) Obiect marcat cu această cifră. /şapte + spre + zece

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

nóuăsprecelea (= nouăsprezecelea) num. ord. (f. nouăsprecea)

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

pátrusprecelea (= paisprezecelea) num. ord. (f. patrusprecea)

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

şásesprecelea (= şaisprezecelea) num. ord. (f. şasesprecea)

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

şéptesprezece (= şaptesprezece) num. card.

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

ŞÁISPREZECELEA, -ZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al cincisprezecelea si al şaptesprezecelea. – Şaisprezece + le + a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TRÉISPREZECELEA, TRÉISPREZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei adjectival) Care se află în numărătoare între al doisprezecelea şi al paisprezecelea. – Treisprezece + le + a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

douăsprezecíme s. f. (sil. mf. -spre-), g.-d. art. douăsprezecímii; pl. douăsprezecími

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şáisprezecelea (precedat de al) num. m. (sil. mf. -spre-), f. a şáisprezecea

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tréisprezecelea (precedat de al) num. m. (sil. mf. -spre-), f. a tréisprezecea

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cincisprezecíme [cinci pron. în tempo rapid cin] (cinci-spre-) s. f., g.-d. art. cincisprezecímii; pl. cincisprezecími

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

şáptesprecelea (= şaptesprezecelea) num. ord. (f. şaptesprecea)

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

PÁTRUSPREZECELEA, -CEA num. ord. v. paisprezecelea.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÍNCISPREZECELEA, CÍNCISPREZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al paisprezecelea şi al şaisprezecelea. [Var.: cínsprezecelea, cínsprezecea, (reg.) cíncisprecelea, cíncisprecea, cínsprecelea, cínsprecea num. ord.] – Cincisprezece + le + a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NÓUĂSPREZECELEA, -CEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al optsprezecelea şi al douăzecilea. ♢ Expr. (Rar) Al nouăsprezecelea cer = culmea fericirii, a măririi, a preţuirii. – Nouăsprezece + le + a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

cíncisprezecelea (precedat de al) num. m. (sil. cinci-spre-) [cinci- pron. cin- în tempo rapid], f. a cíncisprezecea

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nóuăsprezecelea (precedat de al) num. m. (sil. mf. -spre-), f. a nóuăsprezecea

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şásesprezecelea (= şaisprezecelea) num. ord. (f. şasesprezecea)

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

şésesprezecelea (= şaisprezecelea) num. ord. (f. şesesprezecea)

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

ŞÁPTESPREZECELEA, -ZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al şaisprezecelea şi al optsprezecelea. [Var.: şápteşpelea, -pea num. ord.] – Şaptesprezece + le + a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

şáptesprezecelea (precedat de al) num. m. (sil. mf. -spre-), f. a şáptesprezecea

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX