Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » stiren

stiren

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

stiren

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

STIRÉN, stireni, s.m. Hidrocarbură aromatică nesaturată cu aspect de lichid incolor, transparent, cu gust dulce, folosită la fabricarea polistirenului, a cauciucului sintetic etc. – Din fr. styrène.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STIRÉN s. (CHIM.) feniletenă, vinilbenzen.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

stirén s. m., pl. stiréni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

STIRÉN s.m. Hidrocarbură nesaturată lichidă, întrebuinţată ca materie primă la prepararea polistirenului, din care se obţin diferite mase plastice polimerizate. [< fr. styrène].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

STIRÉN s. m. hidrocarbură benzenică, folosită ca materie primă la fabricarea polistirenului, a cauciucului sintetic etc. (< fr. styrène)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POLISTIRÉN, polistireni, s.m. Material plastic solid, incolor sau slab gălbui, transparent, foarte rezistent din punct de vedere chimic şi electric, care se întrebuinţează în electrotehnică, în industria cablurilor şi la fabricarea multor obiecte de larg consum. – Din fr. polystyrène, engl. polystyrene, rus. polistiren.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POLISTIRÉN s. (CHIM.) polistirol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

polistirén s. m. (sil. mf. -sti-), pl. polistiréni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

POLISTIRÉN ~i m. Compus organic sub formă de substanţă solidă, incoloră sau gălbuie, obţinut prin polimerizarea stirenului şi întrebuinţat la fabricarea obiectelor de larg consum. /<fr. polystyrene, engl. polystyrene

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

POLISTIRÉN s.n. Masă plastică obţinută prin polimerizarea stirenului. [< fr. polystyrène].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

POLISTIRÉN s. n. masă plastică solidă, rezistentă, obţinută prin polimerizarea stirenului. (< fr. polystyrène, engl. polystyrene)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

METILSTIRÉN s. m. substanţă organică, derivat al stirenului, monomer în polimerizări. (< fr. méthylstyrène)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

METILSTIRÉN, metilstireni, s.m. (Chim.) Substanţă organică, derivat al stirenului, folosită ca monomer în polimerizare. – Din fr. méthylstyrène.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

metilstirén s. m., pl. metilstiréni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX